CAPITOLUL V INTEGRAREA EUROPEAN

5.1. Reforma instituional n administraia public local din perspectiva aderrii Romniei la
Uniunea European
Fenomenul definitoriul al economiei mondiale postbelice, integrarea interstatal a
pornit din Europa Occidental c alternativ la cele dou rzboaie mondiale pustiitoare.
Integrarea vest-european a nceput timid, prin aezarea de o parte i de alt, la mas
tratativelor, a celor mai mari rivali ce s-au nfruntat n cele dou con flagratii mondiale:
Germania i Frana.
Geniala intuiie a prinilor integrrii, Jean Monnet i Robert Schuman, a reprezentat
un exemplu molipsitor pentru intraga omenire, integrarea interstatala prolifernd treptat i pe
continentul african, latino-american, asiatic i nord-american. Integrarea interstatala ce s-a
extins n timp, de la aspectele vamale, economice, fiscale, legislative, sociale,politice i chiar
militare, reprezint o sfidare direct la adres statului-naiune. n Uniunea European se
vorbete deja de poporul european, iar cetenii U.E. pot opta liber pentru un paaport emis de
organismele comunitare sau de stratul cruia i aparin.
Unitarea Europei n pace, libertate i prosperitate este dezideratul care a stat la baz
integrrii interstatale europene.
Integrarea european a evoluat n timp, parcurgnd diverse etape i anume: integrarea
vamal, fiscal, legislativ, social, n prezent fiind n curs de realizare integrarea economicomonetar i politic. Odat cu evoluia U.E., au crescut exigenele Comunitii privind
primirea de noi membrii.
Tratatul de la Rom, actul de natere al U.E., stipula ntre altele c un stat care solicita
aderarea la U.E. trebuie s ndeplineasc trei condiii fundamentale:
1.

s aib o identitate european;

2.

s fie un stat de drept democratic;

3.

s respecte drepturile omului;

Prin semnarea Tratatului de la Maastricht, n decembrie 1991, Piata Comun

(Comunitatea Economic European) a devenit Uniunea European. Este cel mai important
document de la nfiinarea C.E., ntruct a stabilit un program complet i termenul de realizare
a uniunii economice i monetare i a uniunii politice. Totodat, i politic primirii de noi
membrii n U.E. este analizat la nivelul etapei actuale i n prism exigenelor impuse de
acest tratat.
Obiectivele U.E. stipulate de Tratatul de la Maastricht sunt:
1

Promovarea progresului social i economic prin:

crearea unui spaiu fr frontiere interne;

ntrirea coeziunii sociale i economice prin transferul de surse financiare

importante de la statele bogate ale U.E. ctre cale mai puin dezvoltate;

realizarea uniunii economice i monetare prin coordonarea politicilor

economice i fiscale ale statelor membre;

promovarea unei identiti proprii pe scen internaional n special realizarea

unei politici externe i de securitate comune;

cooperarea strns n domeniul justiiei i afacerilor interne n probleme

umanitare, lupt mpotriv consumului de droguri i combaterea criminalitii.

n concluzie, fa de extinderile anterioare ale U.E. (1981-Grecia, 1986- Spania i

Portugalia, 1995- Austria,Finlanda i Suedia), contextul n care vor adera noile state candidate
n perioad urmtoare este fundamental modificat prin existena Uniunii Economice i
Monetare i perspectiv introducerii monedei unice comunitare, precum i definerea unei
politici externe i de securitate comun. Aceste elemente noi se adaug condiitiilor i
criteriilor de aderare a noi state, aa cum sunt prevzute n art. 237 din Tratatul de la Rom i
art. (0) din Tratatul de la Maastricht.
Principalele condiii pe care trebuie s le ndeplineasc un Principalele condi ii pe
care trebuie s le indeplineasc un stat care dorete s devin membru U.E. sunt:
aplicarea principiilor democraiei i respectarea drepturilor omului, inclusiv
protecia minoritilor;
aplicarea multipartitismului i organizarea de alegeri libere;
instaurarea unei economii de piat competitive i funcionale, masurat pe baza
ratei inflaiei, a deficitului bugetar i a datoriei publice;
acceptarea sistemului comunitar i capacitatea statului solitant de a implementa
acest sistem;
recunoaterea coninutului, principiilor i obiectivelor politice ale tuturor tratatelor
i recomandrilor organismelor U.E.;
acceptarea i realizarea unei politici externe i de securitate comune;
acceptarea jurisprudenei Curii de Justiie a Comunitii;
subscrierea la declaraiile i deciziile adoptate n cadrul U.E.;
aplicarea acordurilor ncheiate de U.E cu tere ri.

1.2. Candidatura Romniei la Uniunea European

Primele legturi oficiale ale Romniei cu U.E. dateaz din 1974, cnd ara noastr
a dobndit schema comunitar de preferine comerciale generalizate, nereciproce i
nediscriminatorii. n anul 1981 s-a semnat Acordul cu privire la produsele industriale (altele
dect cele siderurgice i textile).
n 1982, Romnia a propus organelor comunitare negocierea i ncheierea unui acord
de comer i cooperare economic i comercial. Negocierile pentru acest acord au demarat
ns dup anul 1990, finaliznd-se n mai 1991. Tot n anul 1991 au demarat negocierile
pentru aAcordul European de Asociere a Romniei la Comunitatea European. Acordul
de Asociere al Romniei la U.E. a fost semnat la 1 februarie 1993. Paralel, s-a negociat i
semnat un Acord Interimar care a intrat n vigoare la 1 martie 1993, cu rolul de a pune imediat
n practic unele prevederi ale Acordului European de Asociere pn cnd acesta urm s fie
ratificat de parlamentele naionale ale statelor U.E.
Acordul European, intrat n vigoare n 1995, constituie baz legal a relaiei Romniei
cu U.E., scopul sau fiind s ofere un cadru pentru dialogul politic, s promoveze
impulsionarea comerului i a relaiilor economice ntre cele dou pri, s ofere instrumentele
juridice i instituionale pentru asistent tehnic i financiar comunitare, s creeze un cadru
adecvat pentru pregtirea aderrii Romniei n U.E.
Principalele instituii create prin Acordului European de Asociere sunt:
Consiliul de Asociere este format din membri desemnai de guvernul romn pe de o
parte, i din membrii Consiliului European i ai Comisiei Europene, pe de alt parte. Consiliul
se reunete anual i are c responsabilitate supravegherea aplicrii Acordului European de
Asociere. Prima sesiune a Consiliului de Asociere ntre Romnia i U.E. s-a desfurat la 10
aprilie 1995, la Luxemburg.
Comitetul de Asociere este format din reprezentani ai guvernului romn, pe de o
parte, i din reprezentani ai Comisiei Europene, pe de alt pare. Comitetul pregtete
sesiunile Consiliului de Asociere. Consiliul de Asociere stabilete regulile de procedura pentru
Comitet i, de asemenea, i poate delega competene.

Comitetul Parlamentar de Asociere Romnia-U.E. este format din membrii ai

Parlamentului Romniei i ai Parlamentului European, care se ntlnesc i se consulta dup
reguli proprii de procedura. Comitetul de Asociere informeaz Comitetul Parlamentar asupra
implementrii Acordului European. De asemenea, Comitetul Parlamentar are dreptul de a face
recomandri Consiliului de Asociere.
Comitetele speciale au fost create n scopul examinrii i solu ionrii problemelor
tehnice sectoriale.
n general, cadrul instituional creat de acest Acord asigur instrumentele necesare
pentru implementarea, gestionarea i monitorizarea tuturor domeniilor relaiilor reciproce.
Dialogurile purtate n cadrul Acordului de Asociere Romnia-U.E. au avut c
prioriti:

apropierea legislativ;
strategia de pregtire a aderrii;
relaiile economice i comerciale;
problemele de standardizare i certificare a calitii;
programele comunitare.

Beneficiind de acest Acord, relaiile dintre Romnia i U.E. s-au dezvoltat ntr-un ritm
susinut. U.E. a devenit principalul partener comercial al Romniei. Valoarea comer ului
exterior a crescut de la 2,93 miliarde EURO n 1991 la 10,93 miliarde EURO n 1998.
Pondera U.E. n comerul exterior (1998) este de 66,5%.
Funcionarea Acordului de Asociere ofer Romniei posibilitatea s-i mbunteasc
accesele produselor europene pe pia comunitar. Crearea unei zone de comer liber pentru
produsele industriale i continuarea liberalizrilor pentru comerul cu produse agricole sunt
instrumente care apropie Romnia de pia unic european.
n general, U.E i-a manifestat aprecierea fa de eforturile Romniei n perioad de
tranziie, dar totodat s-a artat ngrijorata de ntrzierea reformelor structurale i de situa ia
macroeconomic. Aceste aspecte au fost subliniate la ultimele ntlniri bilaterale, respectiv:
Comitetul de Asociere (din 15 octombrie 1998), Comitetul Parlamentar (9-10 octombrie
1998), Consiliul de Asociere (26 aprilie 1999) i Comitetul Parlamentar Mixt (21-22 aprilie
1999).

Trebuie subliniat c Acordul de Asociere al Romniei cu U.E. nu constituie singur

garania integrrii rii noastre. Eforturile proprii i progresele interne vizibile sunt elemente
care decid n final aderarea la U.E.
Romania a depus cererea de aderare la U.E. la 22 iunie 1995. Imediat, la 17 iulie
1995, Consiliul European a lansat procedura de analizare a solicitrii.
Anterior, Consiliul European de la Copenhaga (iunie 1993) a stabilit cele trei criterii
care se aplic tuturor rilor care doresc s devin membre ale Uniunii, deci i Romniei.
Aderarea Romniei la U.E. va avea loc n momentul n care ara noastr va fi capabil
s ndeplineasc cele trei condiii:

obinerea stabilitii instituiilor garane ale democraiei, respectarea

statului de drept, a dreptului omului i protecia minoritilor;

existena unei economii de pia funcionale, precum i capacitatea de a

face fa presiunilor concureniale i principiilor pieei;

abilitatea de a-i asum obligaiile derivate din calitatea de membru,

inclusiv derivate din uniunea economic, monetar i politic.

Procesul de pregtire a aderrii Romniei la U.E. se desfoar pe baz

Parteneriatului pentru Aderare i avnd n vedere rezoluiile Consiliilor Europene de la
Amsterdam i Luxemburg. Strategia de preaderare lansat n Agenda 2000 i adoptat de
Consiliul European de la Luxemburg a deschis o nou etap n lansarea procesului de lrgire a
U.E.
Evoluiile n plan politic din Romnia au fost apreciate n Raportul Comisiei
Europene. Cu aceast ocazie Comisia a subliniat necesitatea unor rezultate pozitive din sfer
economicului i adoptrii i aplicrii acquis-ului comunitar.
n acest context i n baz unei Hotrri de Guvern 114/1999, autorit ile romne au
conceput Programul Naional de Aderare a Romniei la Uniunea Europeana (PNAR). Acest
program definete i ealoneaz obiectivele, etapele i msurile complete pe care Romnia i
le propune n vederea integrrii europene.
PNAR este conceput c un instrument de planificare strategic i cuprinde prioritile
pe termen scurt pentru anii 1999-2000, precum i pe termen mediu, respectiv 2001-2002.
PNAR este actualizat n permanente printr-un sistem de revizuire periodic n func ie de
evoluia procesului de reforma i a integrrii europene. Revizuirile i actualizrile n PNAR se
relaioneaz n general pe elemente de noutate semnalate de Rapoartele Comisiei Europene.

PNAR conine prevederi pentru pregtirea aderrii Romniei, pentru fiecare sector de
activitate fiind incluse estimrile alocrii bugetare i necesitilor de asistent financiar din
partea U.E .sau altor finanatori externi.
Structur analitic a PNAR este similar cu cea a rapoartelor periodice emise de
Comisia European: un capitol introductiv privind cadrul relaiilor dintre Romnia i U.E.
care este urmat de cinci capitole principale. Primele trei capitole trateaz cele trei criterii de
aderare formulate la Copenhaga iar al patrulea capitol criteriului capacitii administrative
formulate la edina Consiliului European de la Madrid. Cel de-al cincilea capitol con ine
resursele financiare, bugetare i externe (asistent nerambursabila i credite) ce vor fi
mobilizate n perioad 1999-2002 pentru susinerea programului de aderare. Fiecare capitol
cuprinde structurile sectoriale specifice i situaia actual, precum i prioritile pe termen
scurt i mediu, obiective instituionale i necesitile financiare.
PNAR reprezint principalul instrument de lucru al autoritilor romne i al tuturor
factorilor de decizie i execuie interni angajai n activitatea de integrare european.
Ultimele analize ale Comisiei Europene ai ale Consiliului European din trimestrul IV
1999 au n vedere deschiderea negocierilor cu Romnia ncepnd cu anul 2000.
Fapt pozitiv, n principiu, prin fixarea unei date de iniiere a negocierilor, nu trebuie
neglijate ns condiionrile exprese stipulate de Raportul Comisiei Europene din 13
octombrie 1999.
Romnia trebuie s fac un efort susinut pentru stabilizarea macroeconomic i s
accelereze reformele structurale. n mod expres este atras atenia asupra situaiei a peste
100.000 de copii instituionalizai din Romnia care s-a deteriorat serios, guvernul eund n
aciunea s pentru asigurarea unei finanri adecvate. Este o problem a drepturilor omului, iar
guvernul romn trebuie s acorde prioritate politic, aa cum este necesar.
n ceea ce privete criteriul economic, organismele U.E. constat c ain mod
regretabil, situaia din Romnia s-a stabilizat cel mult comparabil cu anul trecut.
Referitor la adoptarea aacquis-ului comunitar, U.E. apreciaz programele
Romniei n privin legislaiei, dar totodat atrage atenia asupra fragilitii capacit ilor
administrative i juridice.

1.3. Reforma administraiei publice n perspectiv aderrii Romniei la Uniunea

European

Reforma instituional n administraia public central i local este o condi ie

important a integrrii rii noastre n structurile comunitare.
Schimbrile survenite n societatea romneasc dup evenimentele din 1989, ct i
opiunea rii noastre pentru integrarea n structurile U.E. i NATO au condus la
reconsiderarea unor raporturi dintre administraia public i societate. Reforma administrativ
necesit schimbri i reorientri de fond n cadrul juridic i instituional.
Procesul reformei administrative fie la nivelul central fie la nivelul autonomiei locale
are la baz urmtoarele principii:

principiul separrii funciilor politice de cele administrative;

principizarea i funcionarea crearea unor servicii publice profesionale

i neutre politic;
principiul subsidiaritii;
principiul autonomiei decizionale;
principiul transparenei actului de guvernare i administrativ;
principiul respectului fa de ceteni.

Reforma administraiei publice se contureaz n linii mari, ntr-o prima etap (19992000), prin promulgarea legilor de baz:

organizarea i funcionarea guvernului i ministerelor;

statutul funcionarului public;
organizarea administraiei publice locale i regimul general al

autonomiei locale;
regimul concesiunilor.

n perioad imediat urmtoare (2001-2002) i vor face efectul o serie de alte

prevederi privind:

dezvoltarea regional i zonele defavorizate;

proprietatea public i regimul juridic al acesteia;
finanele publice locale.
descentralizarea administrativ.

Realizarea unor servicii publice profesionale i neutre din punct de vedere politic,
comparabil cu cele din tarile membre U.E., necesit crearea i dezvoltarea unor structuri de
elit, tehnocrate ale funcionarilor publici. n acest sens, a fost elaborat proiectul de lege
privind statutul funcionarului public care are la baz conceptul stabilitii funcionarilor
publici protejai de lege fat de schimbrile politice. Statutul reglementeaz condi iile de
selectare pe baz de concurs, pe criterii de competen i profesionalism, ndatoririle i
rspunderile funcionarilor publici, msurile disciplinare i drepturile salariale. Statutul
urmrete promovarea unei etici a funcionarului public care activeaz fie n administra ia
public local, fie n administraia de stat.
Tot n aceast perioad, colectivitile locale vor fi beneficiarele implementrii
procesului de dezvoltare regional prin crearea unor structuri instituionale i mecanisme
financiare. Astfel, Legea 151/1998 privind dezvoltarea regional i Ordonana de Guvern
24/1998 au statuat cadrul instituional i instrumentele necesare dezvoltrii economice locale
n Romnia. a fost constituit Agenia Naional pentru Dezvoltare Regional (ANDR), care
coordoneaz programele de dezvoltare regional create n scopul revitalizrii judeelor i
zonele din punct de vedere economic, social i cultural. Programele sunt concepute a fi
derulate pe baz resurselor financiare interne, dar i prin fonduri externe de preaderare. Aceste
programe au c obiective ntrirea autonomiei locale, utilizarea mai eficient a resurselor
locale, stimularea investiiilor n sectorul privat, realizarea coeziunii sociale.
ntrirea autonomiei locale se realizeaz i prin procesele de descentralizare
administrativ prevzute n proiectul Legii de organizare i funcionare a Guvernului i
ministerelor i n nou Lege privind organizarea administraiei publice locale.
Proiectul Legii privind organizarea administraiei publice locale i regimul
administraiei publice locale consolideaz principiile de baz ale funcionrii administraiei
publice locale, respectiv autonomia local, descentralizarea serviciilor publice, consultarea
cetenilor n probleme de interes local. Sunt mai bine definite drepturile i obligaiile
consilierilor locali, ale primarilor, inclusiv relaiile externe ale administraiei publice locale.
Perfecionarea procesului de reforma n administraia public local se
fundamenteaz prin creterea autonomiei colectivitilor locale. Acest deziderat devine viabil
prin:

realizarea autonomiei decizionale;

realizarea autonomiei financiare;
8

constituirea i gestionarea patrimoniului local.

n vederea armonizrii politicilor guvernamentale cu cele locale n planul dezvoltrii

economico-sociale, nou lege stipuleaz c la nivelul fiecrui jude se va organiza i va
funciona cte un comitet consultativ teritorial alctuit din: prefect, subprefect, secretarul
general al prefecturii, preedinte, vicepreedinte i secretarul consiliului judeean.
De asemenea, n nou lege se definete mai clar instituia prefectului prin precizrile
aduse atribuiilor i competenelor acesteia, controlul de legalitate al actelor emise de
autoritile administraiei publice locale i conducerea serviciilor publice descentralizate ale
autoritilor administraiei publice centrale, organizate la nivelul unitilor administrativteritoriale.
O componena n curs de nfptuire a autonomiei locale este delimitarea i gestionarea
patrimoniului public i privat al comunitii locale fa de patrimoniul public de interes
naional. n acest sens, a fost promulgat Legea 213/1998 privind proprietatea public i
regimul juridic al acesteia. Legea reglementeaz criteriile de delimitare a patrimoniului public
i privat de interes naional de cel aparinnd comunitilor locale. Dup inventarierea
categoriilor de bunuri i servicii i stabilirea categoriilor de patrimoniu, comunit ile locale
vor putea gestiona n numele i interesul lor acest patrimoniu. Dreptul de a gestiona acest
patrimoniu ofer posibilitatea autoritilor locale de a-i spori sursele de venit la bugetul local.
Totodat, devine posibil perfectarea unor parteneriate ntre sectorul public local i sectorul
privat prin concesionarea unor servicii publice, atragerea de resurse financiare i investiii.
O alt componena indispensabil afirmrii autonomiei locale o constituie
descentralizarea deciziei privind gestionarea resurselor financiare. Delimitarea i stabilirea
resurselor financiare ale comunitilor locale au fost reglementate prin Legea finanelor
publice locale (Legea 189/1998). Aceast lege a stabilit modalitile de constituire i utilizare
a resurselor financiare ale comunitilor locale. Legea confer dreptul autoritilor
administraiei publice locale de a stabili i a ncas surse bneti pentru bugetul local, precum
i alocarea acestor venituri la dezvoltarea serviciilor publice de interes local. Legea confer un
grad sporit de autonomie local n stabilirea i alocarea resurselor financiare pentru
dezvoltarea economico-social local, precum i atragerea de resurse financiare externe n
programul de cooperare regional i transfrontaliera.

Ca noutate, autoritile locale au dreptul pentru prima oar s contracteze

mprumuturi pe pia liber de capital, fr garanii guvernamentale, bineneles cu garantarea
propriilor resurse sau cu patrimoniul privat local.
Sunt reglementate transferurile financiare de la bugetul de stat ctre bugetele locale,
n sensul c acestea pot fi numai pentru echilibrarea bugetelor locale.
Hotrrea de Guvern 313/1999 vine s completeze carul juridic al Legii 189/1998
prin faptul c se stabilesc procedurile prin care consiliile locale i judeene i creeaz
propriile servicii de preluare i ncasare a tuturor categoriilor de taxe i impozite locale.
O dominant a reformei administrative o constituie perfecionarea sistemului de
servicii publice locale aflate sub autoritatea consiliilor jude ene i locale, precum i
transformarea regiilor autonome de interes local n societi comerciale privatizabile.
Proiectul Legii serviciilor publice se gospodrire comunal consfinete un cadru unitar
juridic i instituional privind nfiinarea, organizarea, coordonarea i controlul serviciilor
publice de gospodrire comunal n comune, orae, municipii i judee.
Serviciilor publice se gospodrire comunal sunt definite de legiuitor c ansamblul
activitilor i aciunilor de utilitate public desfurate la nivelul unitilor administrativteritoriale prin care se asigur: alimentarea cu apa, salubritatea localit ilor, alimentarea cu
energie termic i transportul public local. Totodat, proiectul de lege permite consiliilor
locale i judeene c, prin Hotrri de Consiliu, s nfiineze i alte servicii publice de
gospodrire comunal.
Sunt reglementate atribuiile i rspunderile autoritilor publice locale privind modul
de organizare i funcionare a serviciilor publice locale i modalitile n care societ ile cu
capital mixt sau privat pot furniza servicii publice eficiente. Elementele sistemului
concurenial care vor asigur mbuntirea calitii ofertei de servicii publice se realizeaz
prin transformarea regiilor autonome de interes local n societi comerciale privatizabile,
corelate cu aplicarea unui sistem de tarifare a serviciilor respective.
n aceast perioad, un rol important revine Departamentului pentru Administrate
Public Local n ndrumarea autoritilor locale pentru asimilarea i aplicarea legislaiei
aferente colectivitilor locale. mbuntirea managementului resurselor umane se va realiza
prin perfecionarea celor ase centre teritoriale pentru pregtirea funcionarilor din
administraia public local. Cu sprijinul PHARE, Fondul de modernizare a administra iei
publice locale finaneaz activitile de asistent tehnic n domeniile:

planificarea financiar i bugetar local;

managementul resurselor umane;
10

perfecionarea organizrii i funcionrii serviciilor publice locale.

n sfrit, Legea 199/1998 privind ratificarea de ctre Parlamentul Romniei a Cartei

Europene a Autonomiei Locale consfinete voina politic a societii romaneti de a se
racorda valorilor europene contemporane n ceea ce privete colectivitile locale.

1.4. Economia local din Romnia n perspectiv aderrii la Uniunea European

Colectivitile locale din ntreag lume se strduiesc s construiasc i s ntre in o

economie local prospera.
Colectivitile locale din Romnia, c de altfel i cele din marea majoritate a rilor
fost socialiste n Europa Central i de Est sunt confruntate suplimentar cu o serie de
probleme generale:
Experien redus n probleme de management. Metodele de planificare pn n
decembrie 1989 erau centralizate i structurate ierarhic, permind n foarte mic msur
spaiu de aciune iniiativei locale.
Lips de experien n dezvoltarea economic local. Pn n anii `90 conceptele de
baz ale economiei de pia erau cunoscute n mic msur n plan teoretic, fr s existe o
practic. Dezvoltarea economic local era dirijat de la centru. Liderilor comunit ilor locale
le lipsea experien n nelegerea mecanismelor pieei i a strategiilor de dezvoltare
economic local.
Lips de experien n antrenarea comunitii locale n problematic specific local.
n condiiile structurilor politico-administrative ale fostului regim, guvernarea local se realiz
exclusiv prin exercitarea puterii. Administraia local are puin experien n crearea
parteneriatelor cu sectorul privat i cu organizaiile din cadrul comunitii i chiar cu propriii
lor ceteni.
Resurse financiare insuficiente. Autoritile publice locale din Romnia cu capacitate
de impozitare limitat, indirect (colectarea impozitelor se face de ctre Ministerul
Finanelor), iar legislaia sufer modificri frecvene. Deficitele finanelor publice determin
capacitatea redus a autoritilor locale de a finaliza proiecte de dezvoltare economic local
importante n domeniul infrastructurii i asigurrii unor servicii publice locale de calitate.
11

Sectorul privat, puin dezvoltat, determin un volum de impozitare insuficient pentru a

permite administraiei publice locale s asigure serviciile necesare ctre comunitatea local.
Lips unei infrastructuri adecvate (comunicaii, transporturi, telecomunicaii, servicii
publice, sistemul bancar-financiar) contribuie la crearea unei percepii externe negative a
climatului intern de afaceri.
n concluzie, economia local nu poate oferi soluii miraculoase acolo unde mediul
economic naional nu ofer nimic.
Contextul naional puin favorabil n care se desfoar activitile economice n plan
local determin pe unii autori s abordeze dezvoltarea economic local n Romnia la nivel
macroeconomic. Politic local nu poate fi una special, ci doar un subsidiara
managementului politic macroeconomic. La nivel macroeconomic se iniiaz principalele
stimulente pentru dezvoltarea economic local: politic realocrii forei de munc i politic
realocrii capitalului. Implicarea activ a statului pentru o dezvoltare economic local se face
prin:

programe naionale de formare i recalificare a persoanelor

disponibilizate din activitile economice n declin;

stimularea migrrii forei de munc excedentare din zonele afectate de

omaj n zonele mai prospere;

stimularea fiscal i acordarea de subvenii pentru investiii, pentru
produciile de export ale ntreprinderilor care se stabilesc n zone

defavorizate economic;
ameliorarea eficienei pieelor de capital prin garantarea creditului de

ctre agenii regionale de dezvoltare;

susinerea firmelor mici i mijlocii locale prin furnizarea de servicii de
asistent tehnic, juridic i financiar.

Managementul politic macroeconomic include comunitatea local c participant activ

i c beneficiar al acestei politici.
O prima etap n instituionalizarea relaiilor ntre factorii locali i factorii statali a
fost realizat prin elaborarea Planului Naional de Dezvoltare Regional din Romnia.
Elaborat conform Legii 151/1998 i coordonat de Agenia Naional de Dezvoltare Regional,
acest plan este n concordan cu reglementrile U.E. Important Planului Na ional de
Dezvoltare Regional rezid n urmtoarele trsturi:
12

 face att o radiografie a situaiei actuale, ct i o proiectare n viitor a

dezvoltrii Romniei;
O prima etapa in instituitionalizarea relatiilor intre factorii locali si factorii statali a
fost realizata prin elaborarea Planului National de Dezvoltare Regionala din Romania.
Elaborat conform Legii 151/1998 si coordonat de Agentia Nationala de Dezvoltare Regionala,
acest plan este in concordanta cu reglementarile U.E. Importanta Planului National de
Dezvoltare Regionala rezida in urmatoarele trasaturi:
face atat o radiografie a situatiei actuale, cat si o proiectare in viitor a dezvoltarii
Romaniei;
stabileste, in contextul dezvoltarii generale si in conexiune cu acesta, care sunt
directiile pentru dezvoltarea regionala sau locala;
identifica zonele prioritare unde se concentreza asistenta financiara externa.
Planul National de Dezvoltare Regionala (PNDR) a fost avizat la 25 octombrie 1999,
in sedinta Consiliului National pentru Dezvoltare Regionala.
In primul capitol este descrisa strategia dezvoltarii nationale pe termen lung. Sunt
definite obiectivele strategice generale ale Romaniei si principalele prioritati ale dezvoltarii
nationale, in contextul Pateneriatului de Aderare al Romaniei la U.E. De asemenea, este
evaluat aportul instrumentelor financiare comunitare (PHARE, ISPA, SAPARD) la realizarea
strategiei de dezvoltare nationala.
In continuare, PNDR analizeaza contextul dezvoltarii regionale printr-o descriere
generala a tarii. Analiza continua cu evidenta disparitatilor dintre regiuni din punct de vedere
al populatiei si resurselor de munca, sectorului productiv, infrastructurii si starii mediului.
Concluzia analizei conduce la evidentierea elementelor pozitive si a posibilelor oportunitati,
pe de o parte, iar pe de alta parte, a punctelor slabe. Sunt detaliate principalele decalaje intre
Romania si U.E., precum si avantajele si dezavantajele comparative ale Romaniei in context
international.
In baza diagnozei actuale a tarii, PNDR stabileste prioritatile strategice ale dezvoltarii
regionale, respectiv:
Cresterea competitivitatii economice si intarirea bazei economice a regiunilor prin:
restructurarea industriala;
sprijinirea sectorului IMM si cresterea activitatilor in domeniul productiei;
13

 sustinerea unei agriculturi performante;

sprijinirea axtivitatilor in turism;
sprijinirea exportului;
dezvoltarea resurselor umane si crearea de noi locuri de munca prin:

imbunatatirea sistemului educational, stiintific si de cercetare;

imbunatatirea sistemului de recalificare profesional;

cresterea capacitatii manageriala si a spiritului intreprinzator;

combaterea somajului, indeosebi a celui de lunga durata, si integrarea

tinerilor in munca;

asigurarea unor oportunitati egale pentru femei si barbati;

dezvoltarea infrastructurii de baza, respectiv a:

infrastructurii transportului;

infrastructurii telecomunicatiilor;

retelelor de apa si canalizare;

retelelor de gaze naturale;

retelelor de energie electrica.

imbunatatirea protectiei mediului prin:

-

diminuarea poluarii apei;

diminuarea poluarii solului;

diminuarea poluarii aerului.

reducerea disparitatilor regionale prin stabilirea prioritatilor in cadrul

fiecarei regiuni de dezvoltare.

Analiza PNDR conduce la unele precizari important de a fi subliniate:

Dezvoltarea economica locala este tratata la nivelul unei comunitati mai largi
regionale, si nu la nivelui comunitatii din unitatea administrativ-teritoriala, chiar daca unele
programe definite ca regionale pot avea ca destinatie un sindur judet sau un teritoriu limitat
dintr-un judet
Programele de asistenta financiara externa pot sustine numai partial dezvoltatea
economica locala, deficitul trebuind sa fie acoperit in primul rand de factorii locali, intr-un
context national pozitiv.
1.5. Rolul Biroului de Integrare Europeana din cadrul primariei
14

Reforma administratiei publice locale,parte integranta a programului de integrare a

Romaniei in U.E., inplica o activitate sustinuta atat informativa, cat si formativa din partea
primilor beneficiari ai acestei reforme: autoritatile locale. Din aceaste ratiune, in cadrul
prefecturilor si in unele primarii au fost infiintate compartimente pentru integrare
europeana. In cadrul Directiei de Relatii Internationale a primariilor a fost infiintat in anul
1998 Biroul de Integrare Europeana (BIE).
Departamentul pentru Integrare Europeana exercita urmatoarele atributii principale:
Participa, sprijina si coordoneaza dupa caz, actiunile guvernamentale care decurg
din aplicarea prevederilor Acordului de asociere a Romaniei la U.E. si a Strategiei nationale
de pregatire a aderarii Romaniei la U.E.;
Avizeaza actiunile si propunerile specifice, sectoriale si teritoriale in materie de
integrare, elaborate de alte institutii;
Fundamenteaza si coordoneaza procesul de ansamblu al pregatirii integrarii
Romaniei in U.E., inclusiv corelarea participarii la diferite forme der conlucrare regionala si
subregionala din Europa cu cerintele acestui proces;
Elaboreaza, impreuna cu institutiile de profil, propuneri privind strategia la nivel
national precum si in plan sectorial, de pregatire pentru aderarea Romaniei la U.E. si
coordoneaza transpunerea in practica a acestei strategii;
Coordoneaza activitatea vizand punerea in aplicare a Acordului de asociere a
Romaniei la U.E., precum si actiunile desfasurate de Romania in cadrul institutional creat prin
acest acord;
Urmareste asigurarea unei corelari adecvate a diferitelor programe si actiuni in
materie de dezvoltare, restructurare si reforma economica cu obiectivele strategice de aderare
si cu cele ale Acordului de asociere a Romaniei la U.E.;
Urmareste realizarea cooperarii interdepartamentale in scopul asigurarii corentei,
in plan orizontal si vertical, a actiunilor desfasurate de institutiile cu atributii in materie de
integrare;
Initiaza si participa impreuna cu institutiile de profil la elaborarea de masuri
menite sa sprijine pregatirea profesionala a functionarilor publici precum si a operatorilor
economici in aplicarea si valorificarea avantajelor ce decurg din Acordul de asociere a
Romaniei la U.E.
15

BIE isi structureaza activitatile pe trei directii principale.

Prima directie (latura informativa) o constituie procurarea si gestionarea unor date,
legi, acte normative, hotarari din tara si din strainatate care privesc autoritatile si
colectivitatile locale. O prima categorie o reprezinta legile si actele normative nationale care
intereseaza direct sau indirect administratia publica locala. A doua categorie o constituie
totalitatea documentelor oficiale emise la organismele U.E. si ale C.E. care privesc
colectivitatile locale.
De mare interes teoretic dar si practic, sunt materialele (a treia categorie) care descriu
in detaliu:
Modul de constituire si functionare a administratiei publice locale din statele U.E.;
Constituirea bugetelor locale, taxe si venituri locale, transferul de la bugetele
administratiei centrale, finantarile U.E. pentru colectivitatile locale;
Organizarea serviciilor publice locale din statele U.E. si finantarea acestora;
Relatiile autoritatilor locale cu administratia centrala;
Probleme legate de urbanism si amenajarea teritoriului;
Problematica patrimoniului public local si privat local, gestionarea acestuia;
Parteneriate ale sectorului public local cu aectorul privat.
A doua directie a BIE (latura formativa) o constituie activitatile de prelucrare si
analiza. Scopul acestei activitati este, pe de o parte de a familiariza personalul propriu din
primarie si regiile locale cu standardele U.E. din sfera administratiei locale, iar pe de alta
parte, de a avea in vedere modele in scopul de a initia Hotarari de Consiliu pentru:
Restructurarea aparatului propriu al primariilor si al regiilor autunome;
Noi taxe locale;
Crearea unor parteneriate noi ale sectorului public local cu cel privat;
Accesarea unor programe U.E.destinate colectivitatilor locale;
Perfectionarea managementului administrativ;
In al treilea rand ,BIE are ca scop sensibilizarea factorilor de decizie si executie din
primarii si consiliu cu stadiul aplicarii reformei administrative, asa cum este conceput in
PNAR pe perioada 1999-2002.

5.2. Structuri ale administraiei de stat cu competene n relaiile externe

16

Prevederile

constituionale

(art.91,

Constitutia

Romaniei)

confera

institutiei

prezidentiale cele mai inalte responsabilitati in domeniul politicii externe a tarii noastre.
Presedintele incheie tratatele internationale in numele Romaniei. Guvernul Romaniei
negociaza in prealabil aceste tratate, dupa semnarea lor de catre presedinte, sunt supuse
ratificarii Parlamentului.
Dintre structurile administratiei cu competente in relatiile internationale amintim pe
cele mai importante.
Departamentul pentru Integrare Europeana (DIE) este o structura a administratiei
centrale cu rolul de a fundamenta politicile ce vizeaza procesul de integrare europeana. DIE
coordoneaza activitatile guvernamentale ce converg spre integrarea Romaniei in U.E.
Atributiile DIE in pozitia sa de coordonator al politicilor din sfera integrarii europene si de
coordonator national al asistentei nerambursabile au fost reglementate prin Hotararea de
Guvern 260/1994 si 141/1995.
Principalele activitati ale DIE sunt:
Elaboreaza si actualizeaza Programul National de Aderare a Romaniei la Uniunea
Europeana (PNAR);
Urmareste procesul de armonizare legislativa si reforma institutionala;
Urmareste indeplinirea Acordului Europea;
Promoveaza si monitorizeaza asistenta financiara nerambursabila (PHARE,
SAPARD, ISPA);
Pregateste procesul de negociere pentru aderarea Romaniei la U.E.
Compartimentele de integrare europeana din ministere institutii publice si prefecturi
sunt infiintate pe baza Hotaririi de Guvern 140/1995 si sunt direct subordonate conducatoti;or
institutiilor respective. Prin constituirea acestor compartimente s-a urmarit descentralizarea
activitatii de integrare europeana si asumarea responsabilitatilor organelor administratiei
publice centrale si ale guvernului.
Comitetul Interministerial pentru Integrare Europeana este un organism care
asigura la nivelul cel mai inalt analiza si coordomarea activitatii de integrare europeana.
Comitetul Interministerial pentru Integrare Europeana este condus de Primul Ministru in
calitate de Presedinte si de Ministrul Integrarii europene in calitate de presedinte executiv.
Membrii comitetului sunt ministrii si conducatorii celorlalte unitati centrele si agentii

17

guvernamentale. In calitate de invitati participa la sedintele comitetului reprezentanti ai

Parlamentului,Presedentiei si ai organizatiilor sindicale si patronale.
Agentia Romana de Dezvoltare (IER) a fost infiintata prin Ordonanta Guvernului
15/1998. IER functioneaza ca institutie publica sub autoritatea Guvernului, avand ca scop
sprijinirea Departamentul pentru Integrare Europeana, institutiile administratiei publice
centrale si locale avand ca scop aderarea la U.E.
Principalele activitati desfasurate de IER sunt:
Co-participarea la fundamentarea si elaborarea strategiilor de aderare;
Realizarea studiilor de impact asupra procesului de integrare a Romaniei la U.E.;
Traducerea materialelor privind legislatia comunitara;
Agentia Romana de Dezvoltare (ARD) este un organ de specialitate al administratiei
publice centrale in subordinea Guvernului si are functia de a atrage investitori straini si de a
promova strategiile de dezvoltare. Ea functioneaza in baza H.G. 56/1998 preluand in sarcina
sa atributiile si competentele fostului Minister al Privatizarii.
ARD are urmatoarele atributii principale:
Elaboreaza si propune Guvernului strategii de promovare a investitiilor straine
directe in conformitate cu progremul de dezvoltare al tarii;
Elaboreaza si supune Guvernului proiecte si acte normative, propuneri de
imbunatatire a sistemelor de finantare si de creditare a investitiilor;
Colaboreaza cu ministerul de resort si ci autoritatile administratiei publice locale la
elaborarea politicilor sectoriale privind pregatirea privatizarii societatilor nationale;
Coordoneaza si urmareste realizarea programelor de asistenta tehnica din
strainatate in domeniul investitiilor straine;
Agentia Nationala pentru Dezvoltare Regionala (ANDR) este organul central
responsabil pentru politica nationala de dezvoltare regionala. Conform normelor legale in
vigoare, dezvoltarea regionala este definita ca ansamblul politicilor autoritatilor
administratiei publice centrale si locale, elaborate in scopul imbunatatirii relatiilor economice
ale unor arii geografice constituite in regiuni de dezvoltare si care beneficiaza de sprijinul
Guvernului, al Uniunii Europene si a altor institutii si si autoritati nationale si interstatale.

18

Regiunile de dezvoltare, denumite simplu regiuni, sunt o asociere voluntara a cate 46 judete pe criteriul proximitatii geografice si constituie cadrul de cooperare si implementare a
politicilor de dezvoltare regionala. Pe teritoriul tarii s-au constituit opt regiuni de dezvoltare.
Ansamblul organismelor si instrumentelor financiare, regionale si nationale constituie
sistemul national de dezvoltare regionala si este reglementat prin Legea 151/1998 (Legea
privind dezvoltarea regionala).
Acest sistem are ca obiective:
Sa stimuleze dezvoltarea economico-sociala la nivel local si sa diminueze
dezechilibrele existente intre diferite zone sau judete ale tarii;
Sa permita Romaniei absortia fondurilor structurale destinate in perioada actuala
pentru dezvoltarea economico-sociala;
Sa promoveze un cadru juridic si institutional care sa permita Romaniei absortia
fondurilor structurale de care va beneficia din monentul in care va deveni membra a U.E.
Instrumentele financiare prin care cele 12 tari candidate sunt sprijinite in eforturile lor
de integrare sunt:
Fondurile PHARE: pentru dezvoltare regionala, asistenta tehnica si reforma
institutionala;
Fondurile ISPA (destinate sectoarelor de transport si mediu);
Fondurile SAPARD.
Comisia Europeana apreciaza ca in perioada 2000-2006, din cele 21 de miliarde de
EURO destinate celor 12 tari candidate, Romaniei i s-ar putea aloca circa 4 miliarde de
EURO. Cuantumul se acorda fiecarei tari candidate in functie de populatie, PIB si de
capacitatea de absortie a sumelor.
Comisia Europeana are tendinta de a acorda o atentie sporita dezvoltarii regionale si ca
atare, aceste fonduri vor fi utilizate numai prin sistemul national de dezvoltare regionala.
Departamentul pentru Administratie Publica Locala (DAPL) este organizat si
functioneaza conform Hotatarii de Guvern 106/1998. DAPL sprijina autoritatile publice locale
in realizarea programelor de asistenta finantate de organismele internationale cu destinatia
dezvoltarii locale. De asemenea, sprijina autoritatile locale romanesti in realizarea si aplicarea
acordurilor de asociere, colaborare si infratire cu alte unitati administrativ-teritoriale din
strainatate.
19

5.3. Interesele Romniei i procesul de integrare n Uniunea European

Autorii sunt ferm convinsi ca popoarele Europei si ale lumii nu pot decat sa profite de
o Europa adancita si extinsa. Ca urmare, Romania este interesata: (a) sa se integreze in UE;
(b) sa se integreze intr-o Uniune Europeana cu o structura cat mai ferma; (c) sa asigure un
proces de evolutie european, care sa permita absorbtia In constructia europeana a unor state ce
au nevoie de mai mult timp pentru a atinge standardele specifice integrarii.
Interesele romanesti sunt corelate cu doua tipuri de standarde. Unele ar fi standarde
ferme, nenegociabile, fiind specifice valorilor etico-politice. Prin statutul lor, ele pot structura
spatiul socio-politic romanesc, atat de deficitar in domeniul statului de drept, al egalitatii de
sanse, al solidaritatii sociale. Ele depind de vointa politica; de aceea, stadiul actual in care se
afla Romania nu reprezinta, in sine, un obstacol insurmontabil. Celelalte standarde trebuie sa
fie suficient de flexibile CE in primul rand, in ceea ce priveste cerintele din domeniul
economic. Intruct ele presupun timp, resurse etc., este nevoie de asigurarea unui timp
suficient de lung pentru ca statele deficitare sa le poata atinge, fara sa fie pus in primejdie
insusi procesul de constructie europeana. Apoi, ar fi un avantaj decisiv posibilitatea de a
cuceri acquis-ul comunitar din interiorul Uniunii, nu din afara lui. Iata de ce o federatie
flexibilale, definita politic, pare mai capabila sa se adapteze varietatii situatiilor din tarile
candidate.
Referindu-ne la interesele Romaniei, dam acestei formulari un sens, desigur, diferit de
cel primitiv. Daca interesul national este definit prin prudenta si judecata pozitiva, daca el
permite observatorului sa aseze actiunile specifice Intr-un context mai larg si sa judece
necontradictoriul, atunci interesele noastre trebuie vazute in corelarea lor cu interesele
legitime ale altora si in asezarea lor in timp. Iata de ce promovarea intereselor Romaniei in
procesul de integrare in Uniunea Europeana presupune dialogul permanent cu interesele
actualelor state membre ale UE, interesele altor state ce doresc integrarea CE precum
Republica Moldova CE si interesele globale, in conexiune cu efectele unei federalizari
europene asupra Americii.
Am putea indica cel putin doua criterii exprimand interesul national: (a) corelarea
problemelor proprii de indeplinire a standardelor economice si sociale ale UE cu statutul de
tara mica subdezvoltata; (b) responsabilitatea pentru viitorul Republicii Moldova;
A) Dupa disparitia mecanismului de echilibru si control specific sistemului bipolar,
prin noua dezordine internationala subsecventa incheierii razboiului rece, s-a revenit, intr-o
20

oarecare masura, in mod spontan, la concertul puterilor. Aceasta face ca logica oricaror
programe de cooperare si asistenta interguvernamentala sa fie subsumata consensului marilor
puteri si intereselor pe care le circumscrie. Un atare aspect afecteaza Romania, cu atat mai
mult cu cat, fata de numarul candidatilor eliberati din fostul lagar sovietic si care bat la portile
UE, aceasta nu mai poate mobiliza, se pare, aceleasi eforturi pentru noii membri la parametrii
pe care le-a mobilizat in favoarea Greciei, spre exemplu, ulterior primirii sale in Uniune.
Din aceste motive, statele mici sunt astazi mai interesate decat statele mari s iasa
dintr-o asa-zisa cooperare interguvernamentala, in cadrul careia aspiratiile si demnitatea lor
sfarsesc prin a fi mai totdeauna marginalizate. Ele au motive sa se orienteze spre o structura
institutionala suprastatala, care ar actiona in mod transparent si potrivit unor reguli clare. Daca
nevoile constitutionale ale unei asemenea structuri institutionalizate ar fi corect stabilite,
atunci s-ar cunoaste de la inceput atat normele conform carora se va proceda, cat si modul in
care redistributia veniturilor va crea oportunitati pentru echilibrarea dezvoltarii economice si
sociale a natiunilor participante. Romania este interesata in mod obiectiv de aceasta solutie.
Astfel, drepturile si obligatiile sale ar capata predictibilitate, iar aspiratiile sale ar putea fi
realist dimensionate si efectiv infaptuite. Pe o atare baza s-ar garanta stabilitatea si securitatea
prin cooperare, prin transparenta sI prin dialog multicultural.
Trebuie adaugat si faptul ca Romania este prea mare pentru a fi usor asimilata intr-un
sistem de cooperare interguvernamentala si, totodata, prea mica pentru a nu putea fi ignorata
sau pentru a impune respect. In aceste conditii, numai integrarea sa negociata intr-o
constructie europeana comuna, stabila si institutionalizata Ii poate oferi o nisa convenabila,
sansa de a juca un rol continental corespunzator atat asteptarilor sale, cat si potentialului sau.
Dar, mai mult decat argumentele anterioare, ce privesc natura relatiilor care se stabilesc intr-o
comunitate structurata de state, problema Romaniei este cea a dificultatii, aproape
insurmontabile se pare, de a atinge integrarea politica prin succesul integrarii economice (si
nu invers). Raportul Comisiei Europene din 8 noiembrie 2000 arata, din acest punct de
vedere, dramatic. Comisia califica reforma administrativa drept foarte limitata. Ea deplange
slabiciunea masurilor pentru eradicarea coruptiei. Romania nu poate fi privita ca avand o
economie de piata si nu este capabila sa suporte pe termen mediu presiunea competitionala si
fortele pietei din Uniune. Perspectivele sale economice nu au fost ameliorate substantial.la
Mediul macro-economic este fragil, mediul legislativ si cel institutional sunt nesigure,
economia la negru a crescut, investitiile au scazut.

21

Disciplina financiara, crearea unui mediu de afaceri prietenos si accelerarea

privatizarii si restructurarii ramn Inca deziderate. Comisia mai critica crizele din sistemul
bancar, absenta protectiei datelor personale, cere reforma structurala in agricultura, calificand
ministerul de resort ca lipsit complet de experienta manageriala. Nerezolvate sunt Codul
muncii, acquis-ul in domeniul telecomunicatiilor, statutul strainilor, frontiera de stat, statutul
ofiterilor de politie. In sfarsit, Raportul isi exprima indoiala asupra capacitatii institutiilor
romanesti de a administra nivelul crescut al fondurilor Uniunii Europene.
Negocierile cu Uniunea Europeana vor continua, la fel si sprijinul Uniunii pentru
Romania. Dar este evident ca progrese In acest domeniu nu pot fi facute intr-un mod radical,
nici macar in ceea ce priveste schimbarea vitezei de ameliorare. Problema are o dimensiune
structurala, nu numai una de lipsa a vointei sau a competentei politice. Iata de ce o
radiografiere precum cea facuta de Comisia Europeana in Raportul sau din 2000 arata nevoia
absoluta a Romaniei de a promova curentul de integrare politica a Uniunii, in concurenta cu
tendinta de integrare economica.
B) In ceea ce priveste Republica Moldova, intaietatea intereselor de integrare ale
Romaniei raportata la relatia speciala cu acest stat este aproape unanim subinteleasa. Desi
aceasta asertiune a fost sustinuta doar cu caracter exceptional 39 si a fost intampinata cu
proteste vehemente, totusi ea reflecta o judecata si o realitate practica obisnuite.
Ultima proba a acesteia este decizia Ministerului de Interne roman de a impune
utilizarea pasaportului CE nu doar a buletinului CE la granita dintre Romania si Republica
Moldova. O perspectiva care separa ireversibil si radical Romania de Republica Moldova nu
situeaza statul roman sub rigorile unui comportament de etica internationala. In plus, o astfel
de politica va crea intotdeauna dificultati interne Romaniei. Viitorul Republicii Moldova este
nesigur nu numai datorita presiunilor economice si sociale. Ea nu sufera doar de presiunea
externa, in special de cea venita din directia Federatiei Ruse care, prin incurajarea
separatismului transnistrean, incalca suveranitatea statului moldovean. Marea fragilitate a
Moldovei este cauzata, dincolo de actualele dificultati practice, de lipsa unui proiect de viitor.
In ce spatiu se va integra Moldova? In Comunitatea Statelor Independente? Va forma ea o
alianta cu Rusia, cum este cea incheiata de Belarus?
Autorii moldoveni vorbesc deseori despre o Moldova aflata in fata unei alegerili.
Citam unul dintre acestia, care nu este singular: Optiunea de pana acum, cea de dezvoltare
prioritara a relatiilor cu CSI, a fost insotita de reforme graduale, mult prea lente, un grad
scazut de diversificare a partenerilor externi, investitii straine neinsemnate si o scadere tripla a
22

PIB-ului in numai sapte ani. O alta optiune, examinata in prezent, este cea a integrarii
europene. In realitate, nu este vorba despre o optiune a Republicii Moldova, ci despre o
optiune a decidentilor europeni, pentru un model de evolutie a arhitecturii Uniunii Europene
care sa prelungeasca granita UE la marginea ei, definita prin separare fata de Federatia Rusa.
Pentru Romania, asezarea pe continent a Moldovei este inca un argument in favoarea
acestui ultim model de dezvoltare a unei federatii fane uropene.

23