Sunteți pe pagina 1din 8

Părtăşie frăţească sau idolatrie?!?

În zilele noastre mulţi creştini au fost răniţi în bisericile din care fac parte, mulţi oameni au fost
abuzaţi spiritual de un cult, de o sectă, de unii lideri spirituali, care s-au dovedit a fi dictatori, Diotrefii, mai
degrabă ciobani, decât păstori iubitori. Dar chiar turma şi-a abuzat păstorii, cerându-le prea mult de la ei,
extrăgându-şi seva, lumina din ei, făcându-i temelia vieţii lor, înlocuind relaţia cu Dumnezeu, cu relaţia cu
oamenii lui Dumnezeu, sau nefiind loiali adevărului, trăind în păcat, aducând mai degrabă demonii în
adunare decât prezenţa divină şi astfel îngreunând munca lucrătorilor. Unii nefiind loaiali adunării,
principilor de credinţă acceptate, conducerii, lucrării Domnului, astfel că toată povara de a duce prezenţa lui
Dumnezeu în adunare, toată povara lucrării a căzut pe lucrători (păstori, învăţători, diakoni, etc.).
La ora actuală există mulţi creştini dezamăgiţi de biserica din care a făcut parte caută altă biserică, şi acolo
însă după un timp se simt dezamăgiţi, prin urmare existând multe oi fără păstor, fără a fi într-un staul, sau
multe oi rănite, bolnave, tulburate, nesigure, abuzate spiritual.
CE ESTE DE FĂCUT? CUM POATE EXISTA O PĂRTĂŞIE FRĂŢEASCĂ ABUNDENTĂ,
SĂNĂTOASĂ ŞI APROBATĂ DE DUMNEZEU? CUM POT AVEA O RELAŢIE SĂNĂTOASĂ CU
PĂSTORII ŞI CU FRAŢII FĂRĂ AI ABUZA SPIRITUAL ŞI A FACE DIN EI TEMELIA VIEŢII MELE?
CUM POT AVEA PĂRTĂŞIE FRĂŢEASCĂ FĂRĂ A CĂDEA ÎNTR-O IDOLATRIE SUBTILĂ DE
FRAŢI? La aceste întrebări şi la altele vom răspunde în acest articol.
Biblia spune că Dumnezeu este sfânt (Psalmi 99:5,9), El este dreptate (Deut. 32:4), El este perfect
(Matei 5:48), El este lumină (1Ioan 1:5), El este Spirit (Ioan 4:24), El este dragoste (1Ioan 4:8).
În acelaşi timp, Biblia spune că Dumnezeu locuieşte într-o lumină de care nu te poţi apropia (1Timotei 6:16),
El locuieşte în sfinţenie, îngerii cad în leşin înaintea Lui, dar El este prezent cu omul smerit (Isaia 57:15,16).
Cu alte cuvinte Dumnezeu Tatăl este inaccesibil, creaturilor păcătoase şi decăzute, doar creaturile spirituale,
perfecte precum şi oamenii sfinţi şi foarte smeriţi, morţi faţă de păcat, au acces la acest Dumnezeu SFÂNT,
care este şi un foc mistuitor, şi în special au acces la El, prin singurul Lui Fiu, care este Dumnezeul unic-
născut (gr. Theos monogenes), şi anume prin intermediul lui Isus Cristos, care l-a făcut cunoscut pe
Dumnezeul ne-născut, pe Tatăl cel nevăzut de oameni (Ioan 1:18).
Având în vedere inaccesibilitatea lui Dumnezeu, sfinţenia Lui, perfecţiunea Lui, atributele Lui, El s-a folosit
de Spiritul Sfânt, de îngeri, apoi în final de Fiul ca să fie descoperit omenirii (Evrei 1:1,2; 2:2-4).
Totuşi în istorie oamenii care au avut contact cu prezenţa lui Dumnezeu, cu gloria (slava) Lui, au avut două
reacţii: 1) s-au lăsat marcaţi, transformaţi de gloria Lui; 2) alţii au fugit din prezenţa Lui.
Poporul Israel de multe ori a fugit, nu a dori să se confrunte cu un Dumnezeu care este un foc mistuitor
(Evrei 12:29). Ei au avut ocazia la Muntele Sinai să audă personal cuvintele lui Dumnezeu, dar îngroziţi de
prezenţa lui Dumnezeu, manifestată în manifestările fizice de la munte (tunete, muntele flăcăra şi fumega),
au preferat mai degrabă să-l trimită pe Moise, după cum este consemnat în Exodul 20:19: „Ei i-au zis lui
Moise: „Vorbeşte-ne tu însuţi şi te vom asculta; dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.”
Iată tendinţa umană: 'Să nu vorbească Dumnezeu, ci omul lui Dumnezeu', e mai confortabil, e mai uşor!
E mai uşor să vorbească omul lui Dumnezeu: profetul, păstorul, învăţătorul, etc. Decât să-mi vorbească
Dumnezeu personal, de ce să postesc, să stărui ore în şir în rugăciune, să caut faţa lui Dumnezeu, să stau
mult timp în prezenţa lui Dumnezeu ca să aud glasul lui Dumnezeu, când mult mai uşor îl întreb pe păstor,
sau dau telefon la un profet, sau caut pe internet un posibil răspuns.
Cu siuranţă că a cere un sfat unui frate, a face cercetări nu este greşit, însă dacă facem toate acestea în
Spiritul, adică dacă nu avem înţelepciune să o cerem de la Dumnezeu care ne-o va da. Dumnezeu ne dă
înţelepciunea prin diferite mijloace: revelaţii, vise, Biblie, sfaturi frăţeşti, cărţi, articole creştine, etc. Însă El
trebuie să ne dea răspunsul, nu noi să-l căutăm fără El.
Toate problemele din biserici pleacă de la un păcat, şi anume cel al despărţirii de El, şi alergării după alte
puţuri (fântâni). Dacă evreii au săpat puţuri (fântâni), puţuri crăpate care nu ţin apă, şi s-au lepădat de Iehova
Dumnezeu lor, alergând spre idoli, spre Dumnezei străini, spre alianţe cu ţări păgâne (Ieremia 2:10-25),
poporul lui Dumnezeu de azi, săpă puţuri cu eticheta de 'puţuri sfinte'.
Ce însemnă asta la nivel practic?
[Unii creştini aleargă şi spre puţuri nesfinte cum ar fi: tratarea bolilor prin metode de medicină dubioase,
vindecare cu orice preţ chiar prin compromis, rezolvarea problemelor familiale mai degrabă prin psihologi
decât prin păstorul Cristos, îşi fac planificarea familială mai degrabă prin metode omeneşti, sau

1
contracepţionale păcătoase decât prin călăuzirea Spiritului Sfânt, etc. ]
Dar există pericole de idolatrie şi mai subtile, dincolo de închinarea la icoane, cruci, moaşte, statui, idolatria
subtilă este şi mai periculoasă deoarece pot trăi o viaţă întregă, pot citi Biblia, merge la biserică o viaţă
întreagă şi să rămân cu idolul în inimă (Ezechiel 14:3,4).
Şi problema este şi mai mascată, având în vedere că aceste puţuri, au eticheta sau aparenţa de 'puţuri sfinte'.
Care ar fi aceste puţuri?
Orice lucru, persoană, obicei, metodă, pe care ne bazăm, din care ne extragem seva, lumina, viaţa, fără
Cristos, este acest puţ crăpat care nu ţine apă vie, apă care să ţâşnească spre viaţa veşnică (Ioan 4:14).
Cu alte cuvinte conform Bibliei, Domnul Isus este atât capul creştinilor, al adunării (1Corinteni 11:3; Efeseni
5:23), cât şi temelia, fundaţia adunării (1Corinteni 3:11), în El avem totul deplin (Coloseni 2:10). Prin
urmare, nici biserica, nici fraţii, surorile, nici păstorii, nici conducerea vreunui cult, nici vreo publicaţie
creştină, nici măcar Biblia, nu sunt temelia vieţii noastre, sau capul nostru; ci, Cristos.
În multe cercuri creştine, este la mare trecere afirmaţia lui Pavel din Coloseni 2:9,10: „Căci în El locuieşte
trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi
stăpâniri”, pentru a susţine doctrina trinităţii, cum că Domnul Isus ar fi un Dumnezeu deplin ca Tatăl [măcar
că această plinătate, Fiul nu o are prin Sine; ci, de la Tatăl - Coloseni 1:19; Matei 28:19; Ioan 17:2].
Însă ceea ce îl impresionează pe Dumnezeu nu este să avem capul mare plin de teologie, ci să trăim potrivit
acestui adevăr, că în Cristos am totul.
Atunci când avem vreo problemă, când suntem în suferinţă, când avem o nelămurire, când trebuie să luăm o
decizie, ce facem? Analizaţi-vă! Ce fac majoritatea creştinilor când au o problemă de sănătate: merg la
medicul de familie sau specialist sau i-au ei medicamente după cunoştinţa lor, sau aplează la leacuri băbeşti,
terapii naturiste, însă câţi din start (nu după luni de spitale) apelează la medicul suprem în post şi rugăciune?
Câţi caută călăuzirea lui Dumnezeu, faţa lui Dumnezeu, ca să vadă dacă nu cumva boala lor este o pedeapsă
şi atunci a căuta vindecarea ei, însemnă a nu 'suferii pedeapsa', şi a lupta contra voinţei divine, contra
loviturii de nuia a lui Dumnezeu (Evrei 12:5-11).
Când avem de luat o decizie, câţi nu apelăm mai degrabă la un păstor, la un profet, decât a căuta personal
faţa lui Dumnezeu şi a călăuzirea Lui în mod personal?
Câţi când au probleme financiare caută faţa lui Dumnezeu dar şi aşteaptă prin credinţă intervenţia lui
Dumnezeu, nu aleargă pentru a lua cu împrumut şi a se face astfel robi oamenilor sau bancilor, câţi sunt
dependenţi de El în ce priveşte banii, şi dau cu inima largă ştiind că Dumnezeu va purta de grijă? Câţi dau şi
ultimii bănuţ adunării, lucrării Domnului sau săracilor ca şi bănuţii văduvei (Marcu 12:43), având încrederea
neclintită că Dumnezeu este credincios?
Câţi îşi administrează banii sub călăuzirea divină şi nu prin metode umane de administrare?
Când avem o nelămurire, nu înţelegem ceva din Biblie, câţi alergăm la Domnul şi nu la păstorii sau
învăţătorii bisericii, sau la publicaţiile de cult pentru a afla răspunsul? Nu ar trebui oare ca Isus să fie
Învăţătorul nostru? Da Isus se poate folosi de păstori şi învăţători, de cărţi, dar El să se folosească de ei, cu
alte cuvinte nu tu să alergi la ei, ci la Domnul, iar Domnul să te călăuzească fie direct spre un răspuns, fie
indirect, prin oameni, cărţi, predici, etc. Dar El să te călăuzească, El să-ţi ofere răspunsul prin mijlocul
hotărât de El, nu tu să alergi la instrument, ci El, şi El va decide ce instrument să folosească pentru a-ţi da
învăţătura sănătoasă cea potrivită cu evlavia.
Câţi creştini tulburaţi, întristaţi, deprimaţi nu aleargă mai degrabă la fraţi, prieteni, centre de consiliere
spirituală, păstori, dar prea puţin aleargă la Dumnezeu. Da, este Ok dacă căutând faţa lui Dumnezeu,
Dumnezeu va lucra printr-un copil al Lui, printr-un slujitor, printr-un lucrător, însă El să o facă. Cu alte
cuvinte dacă eu vin cu intristarea mea la Dumnezeu, iar El trimit pe cineva este OK, sau dacă sunt călăuzit să
merg la un frate este OK, însă nu eu să caut instrumentele prin care Tatăl meu ceresc să lucreze, ci eu să-L
caut pe El, iar El va alege şi va mânui instrumentul potrivit la timpul potrivit.
De multe ori am ales noi instrumentul pe care să-L folosească Dumnezeu şi lucrurile au ieşit prost, de ce
am venit din vizită de la un frate mai trist de cum am mers la el? De ce citind o carte am devenit mai
dezorientat ca mai înainte? De ce citind Biblia nu găsesc un răspuns cu parcă sunt tot mai plictisit şi secătuit?
De ce mergând la păstor am primit o rană în plus faţă de cea pe care o aveam? De ce mergând la consilier în
loc să mi se rezolve problemele, ele s-au agravat, nu am primit o soluţie viabilă la ele, ci doar descoaserea
unui trecut care a făcut să mă doar mai tare?
De ce toate acestea? Deoarece am săpat puţuri, puţuri crăpate care nu ţin apă, şi m-am amăgit zicând că sunt
'puţuri sfinte', puţuri care în trecut mi-au adus alinare, iar acuma parcă izvorul din ele (Dumnezeu) a secat!
Cu alte cuvinte: biserica, fraţii, surorile, păstorii, profeţii, învăţătorii, cărţile, DVD, CD, creştine, nu sunt rele

2
sau greşite, dacă învaţă adevărul în dragoste, şi dacă sunt una cu Cristos, şi Cristos alege EL să se exprime
prin ele. Însă este o idolatrie, ca să nu mai alerg la Cristos, să nu mai stau suficient în prezenţa Lui, ci să
folosesc instrumentele Lui de capul meu.
ILUSTRARE: un om care trăieşte în anturajul unui medic, poate alege să nu îl întrebe pe medic în cazul
unei boli, şi să aleagă el tratamentul, instrumentele medicale prin care să se trateze, însă aceasta se poate
solda cu un eşec sau cu vătămări grave, chiar cu moartea persoanei care a folosit de capul ei o
medicamentaţie greşită, sau poate alege să întrebe medicul.
În mod asemănător, numai Cristos ştie de ce avem nevoie la momentul respectiv, numai El poate alege
instrumentele potrivite pentru noi. A alerga la instrumente şi nu la El care este CAPUL nostru, este idolatrie.
Din păcate, în viaţa multor creştini, Cristos este doar teoretic capul şi temelia lor, ei nu-l întreabă pe Cristos
şi nu aşteaptă răspunsul Lui, ci fac ei cum cred ei că ar fi bine, cum cred ei că ar gândi Cristos, cu alte
cuvinte ei înşişi sunt capul lor, nu Cristos gândeşte în locul lor, ci ei gândesc pentru ei, şi de aici până la
tragedie mai este doar un pas, deoarece: gândurile noastre nu sunt gândurile Lui, şi căile noastre nu sunt căile
Lui (Isaia 55:8).
Şi atunci ce este de făcut? În primul rând, să aşezăm corect ca importanţă, Capul şi instrumentele în viaţa
noastră. În acest sens, am făcut următorul grafic:

Dacă eşti creştin adevărat, Domnul Isus este capul tău în mod real şi nu doar în mod teoretic (1Corinteni
11:3), ceea ce tu trebuie să faci este să-L urmezi pe acest cap şi să accepţi conducerea Lui în viaţa ta, El nu a
delegat pe nimeni (nici conducerea vreunui cult, biserică, consilieri, etc.) care să fie cap al tău în locul Lui.
Textul din 1Corinteni 11:3, nu spune că capul ORICĂRUI bărbat este conducerea cultului sau presbiterii, ci
capul este Cristos.
În plus, fraţii, surorile, adunarea (congregaţia) sau biserica, poporul lui Dumnezeu nu sunt factori
indispensabili pentru salvare, pentru a cunoaşte adevărul, pentru a fi iertaţi de păcate, pentru a primii viaţa
veşnică. Biblia spune că viaţa veşnică este în Fiul, cine are pe FIUL, are viaţă, cine nu-L are pe Fiul lui
Dumnezeu, nu are viaţa veşnică – 1Ioan 5:11,12.
Iată în Domnul Isus, capul nostru, şi temelia vieţii noastre (1Corinteni 3:11; 11:3), avem totul, tendinţa
creştinismului actual, este ca în cercul care ilustrează lucrurile indispensabile de care avem nevoie ca să
trăim spiritual, să introducă: confesiunea lor, gruparea lor, fraţii, surorile, conducerea sau profeţii lor, vreo
carte specială scrise de vreun lider, etc.
Dragă cititor, tu nu ai nevoie decât de Cristos pentru a fi plăcut lui Dumnezeu, pentru a fi iertat de păcate, a
fi salvat (mântuit) şi a intra în Împărăţia lui Dumnezeu, a cunoaşte adevărul, nu te lăsa amăgit, în cercul care
ilustrează lucrurile indispensabile de care ai nevoie, nu este decât o persoană: Domnul Isus Cristos, Cel
rânduit de Tatăl ceresc de a fi cap şi temelie, Cel în care locuieşte toată plinătatea lui Dumnezeu. Obsearvă
iubite cititor afirmaţiile Scripturii în acest sens:

3
Matei 22:4: „A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: „Spuneţi celor poftiţi: „Iată că am gătit ospăţul meu;
juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.”
Luca 14:17: „La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: „Veniţi, căci iată că toate sunt
gata.”
Iată toate sunt gata pentru a intra la nuntă cu Fiul lui Dumnezeu, pentru că El fiind pe cruce a spus: „s-a
isprăvit” (Ioan 19:30).
Filipeni 4:13: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte”.
Coloseni 2:8-10: „Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina
oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii şi nu după Hristos. Căci în El locuieşte trupeşte toată
plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri”.
2Petru 1:2-4: „Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru
Isus Hristos! Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui
ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe,
ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin
pofte”.
Iată iubite cititor, iubite frate şi soră, tu ai totul în Cristos, nu ai nevoie de nimeni şi nimic în ce priveşte:
salvarea ta, iertarea păcatelor, viaţa veşnică, intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu, înţelegerea adevărului, etc.
Iată din pilda nunţii Fiului de împărat se arată că în ce priveşte mântuirea totul este gata, apoi din Filipeni
4:13, se arată că tu poţi totul în El, din Coloseni 2:19, înveţi că ai totul în El, iar din 2Petru 1:2, că ai primit
în El tot ce priveşte viaţa spirituală şi evlavia, ce doreşti mai mult?!?
Cineva ar putea obiecta: Păi nu scrie în Evrei 10:23-25, să nu părăsim întrunirile adunării, ci să ne îndemnăm
unii pe alţii la iubire şi la fapte excelente? Cum spui tu că nu avem nevoie de fraţi sau de adunare (biserică)?
Închipuieţi că eşti pe o insulă pustie ca şi apostolul Ioan (comp. cu Apocalipsa 1:9), sau într-o închisoare
singur într-o celulă, poate părăsit de fraţi (comp. cu 2Timotei 1:15; 4:16-18), sau fără ca fraţi sau adunarea să
ştie de tine, poate chiar şi fără Biblie, Cristos îţi este suficient acolo?!? Poate chiar vei muri acolo, să înţeleg
că nu vei fi salvat şi nu vei primi viaţa veşnică, deoarece aproape toată viaţa de creştin, ţi-ai petrecut-o într-o
celulă sau pe o insulă în părtăşia ta doar cu Tatăl şi cu Fiul (1Ioan 1:3), fără fraţii tăi creştini? Cu siguranţă că
nu vei crede acest lucru!
Atunci înţelegi că în Isus, ai totul deplin, iar, fraţii, surorile, adunarea, poporul lui Dumnezeu, fac parte din
lucrurile ce ţi se dau pe deasupra (Matei 6:33; Luca 12:31).
Domnul Isus este Împărăţia (Luca 17:21) şi dreptatea lui Dumnezeu (1Corinteni 1:24,30), pe care trebuie să
le cauţi, iar celelalte lucruri materiale sau fraţii şi surorile sunt lucruri care îţi vor fi adăugate pe deasupra!
Pentru a înţelege mai bine, vezi următorul desen:

Domnul Isus a spus a învăţat în Marcu 10:28-30: „Petru a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul şi
Te-am urmat.” Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să fi lăsat casă sau fraţi sau
surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau holde, pentru Mine şi pentru Evanghelie, şi să nu

4
primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde,
împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viaţa veşnică”.
Iată Domnul învaţă că cei ce au lăsat lucrurile materiale, cariera lor, serviciu laic (Matei 4:18-21; Marcu
1:16-20), chiar casele lor, familiile lor, pentru Domnul Isus şi pentru a sluji deplin în câmpul evangheliei, vor
primi în plus, pe lângă persoana lui Isus şi lucrarea evangheliei: case, fraţi, surori [o familie spirituală în casa
lui Dumnezeu], holde [câmpuri de slujire cu evanghelia], prigoniri, iar în epoca viitoare viaţa veşnică.
Cu alte cuvinte apostolii pierzând totul de dragul Domnului, pe lângă a-l avea pe Domnul [plinătatea lui
Dumnezeu] care îi va împlini, ei primesc ÎN PLUS, pe lângă Domnul: fraţi şi surori, adică o familie
spirituală, holde spirituale unde vor lucra cu evanghelia, prigoniri şi în epoca viitoare: viaţa veşnică. Toate
aceste lucruri le primesc automat mai devreme sau mai târziu, o dată ce Îl au pe Domnul (comp. cu 2Timotei
3:12).
Astfel ei au pierdut: casele fizice şi familiile lor naturale, dar au primit pe Domnul şi evanghelia, iar în plus:
case unde vor sluji spiritual, vor primi o altă familie, familia Domnului Isus, persecuţii şi viaţa veşnică.
Prin urmare, toate aceste aranjamente (fraţi, surori, adunarea) sunt bune, când sunt în Cristos, adică în unitate
cu Cristos şi-L exprimă (manifestă, arată) pe El (Galateni 1:15,16; 3:27,28; Coloseni 3:11).
Conform Scripturii noi trebuie să slujim în Cristos împreună cu fraţii (Romani 16:3,9), să vorbim în Domnul
(Romani 9:1; Efeseni 4:17), să iubim în Domnul (Romani 16:8; 1Corinteni 16:24), să fim sfinţiţi în Isus
Cristos (1Corinteni 1:2), să fim în Cristos (Filipeni 1:1; Coloseni 1:2), adunarea să fie în Cristos
(1Tesaloniceni 2:14), să-i primim în Domnul (Romani 16:2), să fim lumină în Domnul (Efeseni 5:8), etc.
De ce toate lucrurile trebuie făcute în Domnul Isus? Deoarece doar aşa intrumentele sunt mânuite de Domnul
Isus, şi atunci toate aceste instrumente, cum ar fi: găleata şi paharul de la o fântână, care ne poate da apă vie,
proaspătă, din izvor, adică Spirit Sfânt şi har din fântâna care este însuşi Domnul Isus. În caz contrar
încercăm noi să bem apă vie din ceea ce a mai rămas în găleată sau pahar, dar fără legătură directă şi
proaspătă cu izvorul din fântână, e posibil ca apa din găleată să fie demult, să fie clocită, şi să ne facă rău. De
aceea, este nevoie ca instrumentele să fie mânuite de El, în 'strânsă legătură' cu El (Efeseni 4:15,16), şi astfel
să spunem cu Psalmistul: „Toate izvoarele mele sunt în Tine” (Psalmi 87:7).
Conform Bibliei toate lucrurile vin „din” (în greacă: ek) Dumnezeu (în BC: „de la Dumnezeu” - 1Corinteni
8:6; 11:12; 2Corinteni 5:18), astfel creaţia nu a fost creată din nimic, aşa cum susţin unii teologi, ci a fost
creată dintr-o substanţă (energie) invizibilă, nevăzută care provine din Dumnezeu (Evrei 11:3).
Prin urmare, şi în mod normal, toate lucrurile spirituale din viaţa noastră trebuie să pornescă din El,
indiferent că este vorba de: fraţii, surori (de fapt fraţii autentici sunt născuţi din Dumnezeu – Ioan 1:12,13;
1Ioan 3:9; 4:4,6,7; 5:1,4,18,19; 3Ioan 11), o adunare autentică este născută din Dumnezeu şi este în
Dumnezeu şi Cristos (1Tesaloniceni 1:1; 2Tesaloniceni 1:1), ne bucurăm în El (Romani 5:11), suntem tari în
El (2Corinteni 3:4), suntem ascunşi în Dumnezeu (Coloseni 3:3), darurile noastre spirituale nu doar că
trebuie să provină din El (1Corinteni 2:12; Evrei 2:4), dar trebuie să le folosim în Cristos (2Corinteni 2:17;
Efeseni 2:10; Filipeni 2:1; 4:13), chiar lucrarea de predicare a evngheliei vine din El, El ne deschide uşiile de
Cuvânt sau oportonitatea de a predica evanghelia (2Corinteni 2:12; Coloseni 1:28; 4:3,4), de fapt toate
faptele bune trebuie să vină din El, în sensul că sunt pregătite de El pentru a umbla în ele în Cristos (Efeseni
2:10).
În concluzie, toate darurile, arnjamentele, tot ce trebuie să ne împlinească pe noi, să ne satisfacă, trebuie să
vină din Dumnezeu şi să le utilizăm în El, doar aşa vom putea glorifica pe Dumnezeu împreună cu apostolul
Pavel prin cuvintele din Romani 11:36: „Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava
în veci! Amin”.
Toate instrumentele şi aranjementele lui Cristos sunt bune, biblice şi de dorit, atât timp cât nu-i iau locul lui
Cristos, nu-i iau locul Celui care umple toate, şi care-ţi poate împlini toate nevoile (Efeseni 4:10).
Dar atunci când, fraţii, bătrânii, păstorii, poporul lui Dumnezeu i-a locul lui Cristos, şi îşi asumă atribute de-a
lui Cristos, comit un păcat grav, chiar putem spune că aceştia se aşează în templul lui Dumnezeu şi se
pretinde a fi Dumnezeu (2Tes. 2:4). Dumnezeu nu a rânduit nici ca conducerea vreunei bisericii să fie
temelia creştină a vieţii, ci l-a rânduit doar pe Cristos, iar orice conducere spirituală care nu-L exprimă pe
Cristos, nu este una cu Cristos şi i-a din atributele Lui, este o conducere abuzivă şi toxică spiritual, care nu-i

5
face pe oameni dependenţi de Cristos; ci, de ei, de oameni, de darurile lor, de interpretările lor.
Da, este adevărat că pentru a rămâne în credinţă şi a progresa spiritual avem nevoie de adunarea creştină
(Efeseni 4:11-16), însă o adunare care este unită cu capul, dependentă şi supusă Acestuia şi care-L exprimă
pe El.
Acum după ce am stabilit nevoia ta de Cristos şi amplasarea corectă a Lui, în viaţa noastră, ca fiind Cel în
care putem găsi o împlinire totală pentru sufletele noastre, să răspundem şi la următoarea problemă:
Cum pot avea o relaţie frăţească corectă?
Dacă tu ai o relaţie corectă cu Cristos, atunci ai şi o relaţie frăţească corectă şi după voia lui Dumnezeu. Ceva
asemănător spune apostolul Ioan în 1Ioan 1:5-8: „Vestea pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o
propovăduim, este că Dumnezeu e lumină şi în El nu este întuneric. Dacă zicem că avem părtăşie cu El şi
umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este
în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat”.
Observăm din text că apostolul Ioan, declară despre Dumnezeu Tatăl că este LUMINĂ, iar oricine umblă în
lumină are părtăşie reală cu El, oricine umblă în întuneric nu are părtăşie cu El. Apoi oricine umblă în lumină
poate ulterior avea părtăşie frăţească şi să fie curăţat de păcate prin sângele lui Isus, iar reversul acestui
principiu ar fi: oricine umblă în întuneric, nu poate avea părtăşie frăţească şi nici să fie curăţat de păcate.
Cu alte cuvinte umblu în lumină pot avea părtăşie corectă cu fraţii şi surorile, nu umblu în lumină părtăşia
mea dacă o am este una falsă, eu nu pot sluji pe alţii fiind în întuneric, iar alţii dacă mă slujesc, este o muncă
plină de suspine, dezamăgiri şi întristare (Evrei 13:17), deoarece Dumnezeu nu lucrează în întuneric.
Atunci care este soluţia?
Înainte ca eu să am părtăşie frăţească, trebuie să alerg la Dumnezeu, la lumină, în lumina Lui voi vedea
lumina (Psalmi 36:9), şi mă voi pocăi, mă voi îndrepta, şi voi intra în părtăşie cu lumina, cu Dumnezeu, şi
doar apoi lumina mă va duce la ceilalţi fraţi care umblă în lumină, şi doar astfel pot avea părtăşie cu ei, şi
astfel din Cristos, care este Capul curge harul şi sângele Lui care mă curăţeşte de orice păcat.
Cu alte cuvinte, în primul rând trebuie să-l caut pe Dumnezeu şi apoi poporul Lui, prima dată capul şi apoi
trupul, nu pot avea o relaţie bună cu trupul dacă nu am o relaţie bună cu Capul.
A căuta mai întâi: poporul lui Dumnezeu, a căuta trupul lui Cristos, însemnă a face idol din adunarea lui
Dumnezeu.
Din păcate în biserici s-a îngăduit foarte mulţi oameni care nu au o părtăşie reală cu Dumnezeul luminii, ei
vin la biserică, citesc poate Biblia, se roagă formal, citesc cărţi creştine, sunt implicaţi poate în activităţi
creştine, dar ei nu au o părtăşie profundă şi reală cu Dumnezeul luminii, şi cu Capul lor, Cristos. Domenii din
viaţa lor sunt în întuneric, ei nu doresc o apropiere de Dumnezeu care să-i transforme radical, o viaţă de
rugăciune care să-i transfigureze (Luca 9:28,29), ei nu doresc o întâlnire faţă în faţă cu Dumnezeu. Şi de ce
să o dorească, atât timp că lucrătorii creştini au diluat evanghelia, au îngăduit să rămână astfel de oameni în
biserică, ne place ca lucrători, ca oamenii să fie dependenţi de noi, de darul nostru, de lumina noastră, de
înţelepciunea noastră. Acei oamenii sunt sortiţi toată viaţa lor, să se întâlnească cu imagini pale şi de multe
ori deformate a lui Dumnezeu. Ei se întâlnesc nu cu prezenţa lui Dumnezeu, nu cu salva Lui, nu cu persoana
Lui; ci doar cu: informaţii despre El (din Biblie, cărţi, predici), cu oamenii ai Lui (păstori, învăţători, etc.), cu
un popor care nu-i mai poartă chipul decât într-o formă vagă. Aceşti oameni dacă L-au cunoscut vreodată pe
Dumnezeu, dacă s-au întâlnit vreodată cu Dumnezeu cu ocazia naşterii de sus, dar apoi au acceptat mai
degrabă poziţia comodă de a-l întâlni pe Dumnezeu doar prin intermediari care nu refelectă pe deplin
sfinţenia şi gloria Lui, de a auzi vocea Lui prin intermediari, care în multe cazuri au diluat adevărul Lui.
Toate acestea a dat naştere la generaţii de creştini care nu sunt nici total cu lumea, cu puţurile (fântânile)
crăpate ale lumii, dar ei nu sunt nici total cu Dumnezeu, ei cred într-un Dumnezeu, dar vor să relaţioneze cu
acest Dumnezeu mai mult prin intermediari decât direct, ei spun la fel ca Israelul, (parafrazez): „să nu ne
mai vorbeşti Tu Dumnezeule ca să nu murim, las că este suficient că ne vorbesc oamenii Tăi”.
Din păcate aceşti oameni ai lui Dumnezeu, la rândul lor, dacă nu au fost învăţaţi direct de Dumnezeu, avem
de-a face cu o linie mare de intermediari, şi fiecare verigă din acest lanţ a redus gloria şi sfinţenia lui
Dumnezeu, cu cât mergi mai mult spre sursă, spre izvor, cu cât te vei întâlni mai mult cu sfinţenia lui
Dumnezeu.
Cu cât te întâlneşti mai des cu Dumnezeu direct, cu atât ţi se pare calea creştină mai grea, şi te simţi pierdut
în faţa unui Dumnezeu atât de sfânt şi perfect, şi zici ca şi Petru: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un
om păcătos” (Luca 5:8), sau ca Isaia: „Vai de mine! sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate,

6
locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul
oştirilor!” (Isaia 6:5). Sau ca Daniel care văzând o viziune prin Spiritul Sfânt a spus în Daniel 10:7-12: „Eu,
Daniel, am văzut singur vedenia; dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuşi au fost apucaţi de o
mare spaimă şi au luat-o la fugă ca să se ascundă! u am rămas singur şi am văzut această mare vedenie.
Puterile m-au lăsat, coloarea mi s-a schimbat, faţa mi s-a sluţit şi am pierdut orice vlagă. Am auzit glasul
cuvintelor lui; şi pe când auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leşinat cu faţa la pământ. Şi iată că o
mână m-a atins şi m-a aşezat tremurând pe genunchii şi mâinile mele. Apoi mi-a zis: „Daniele, om
preaiubit şi scump, fii cu luare aminte la cuvintele pe care ţi le voi spune acum şi stai în picioare în locul
unde eşti; căci acum sunt trimis la tine!” După ce mi-a vorbit astfel, am stătut în picioare tremurând. El
mi-a zis: „Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, când ţi-ai
pus inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău şi tocmai din pricina cuvintelor tale
vin eu acum!” Sau ca şi apostolul Ioan în Insula Patmos, când l-a văzut pe glorificatul Isus Cristos: „Când
L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te
teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă” (Apocalipsa 1:17).
Iată singura metodă de a te schimba dramatic, de a te face din Iacov (înşelător) în Israel (biruitorul lui
Dumnezeu) – Geneza 32:24-31; de a te face din fariseul Saul în apostolul Pavel (Fapte 9), singura metodă
când ajungi să-l cunoşti pe Dumnezeu aşa cum este El, şi atunci toată neprihănirea ta se topeşte, toată
sfinţenia ta, pare o joacă de copil în faţa Celui Etern. Atunci Îţi dai seama cine este El şi cine eşti tu! Numai
atunci ştii cine eşti, şi ce eşti, numai atunci se produce o transformare care te ucide şi face ca Cristos să se
nască, să învieze în tine, şi să i-a chip în tine.
Iată tu ai neoie de Dumnezeu nu de fraţi, căci Biblia spune „să n-aveţi nevoie de nimeni” (1Tesaloniceni
4:12), dependenţa noastră trebuie să fie doar de Dumnezeu, fraţi te pot înşela dându-ţi mai puţin decât
Dumnezeu, şi este confortabil să crezi că eşti OK cu Dumnezeu şi să trăieşti mai puţin decât sfinţenia Lui,
însă aceasta este amăgire, în final un astfel de mod de viaţă, mă face să mă închin la un Dumnezeu fals, care
poate fi o imagine vagă a Celui Adevărat.
Sau un lucrător îi poate face pe oamenii din biserică dependenţi de el, el poate fi un zid între Dumnezeu şi
turma Lui, dându-le părţi din Dumnezeu, sau o imagine vagă a lui Dumnezeu, sau mai puţin decât
Dumnezeu, şi de aceea majoritatea creştinilor trăiesc o viaţă medicocră, slabă spirituală, fără a lăsa o
mărturie clară de neşters, în jurul lor. Ei primesc mai puţin decât Dumnezeul adevărat şi reflectă şi mai puţin
din cât primesc. Ei au nevoie să se întâlnescă cu Dumnezeu prin tine ca învăţător în poporul Domnului, dar
au nevoie să se întâlnescă direct cu Dumnezeu, doar atunci pot vedea dacă slujba ta, şi lucrarea ta este
autentică, şi doar atunci nu te vor împovăra ca să-ţi faci lucrarea suspinând, când ei înşişi merg la izvorul de
apă vie, şi nu i-au apa vie, doar prin intermediul tău.
Tu ca lucrător ai nevoie să te hrăneşti la izvor, mulţi păstori însă se bazeză pe părerile omeneşti, ce a scris
teologul cutare, ce interpretare are cultul lui la acel text, ce a găsit prin cărţi, dar dacă tu vrei să slujeşti în
autoritatea lui Cristos, nu o poţi face decât adăpându-te din Cristos. Domnul Isus Cristos trebuie să-ţi devină
izvor şi sursă de inspiraţie pentru predicile tale, pentru păstorirea ta, pentru organizarea bisericii, pentru
înţelegerea doctrinei, este El prietenul tău, este El cel cu care îţi petreci cel mai mult timp sau biblioteca, sau
alte activităţi aşa zis spirituale. Nu uita, orice lucrare, activitate, studiu, teologie, etc. Nu pot fi făcute în mod
corect despărţite de El (Ioan 15:1-5).
Apoi, singura cale ca turma să nu-şi abuzeze în nici un fel păstorii, şi nici ca păstorii să nu-şi abuzeze turma,
este ca atât unii cât şi alţii, să aibă o relaţie vie, profundă, intimă cu Dumnezeu, şi să-şi extragă seva, viaţa,
puterea, înţelepciunea din El, iar în relaţie cu ceilalţi să vină după ce s-a umplut cu Dumnezeu şi este împlinit
în El.
O oaie, care vine la păstor dar care nu ştie ce însemnă să fie împlinită în Cristos pe deplin, tot timpul va fi o
oaie cu probleme, un păstor care slujeşte o turmă fără a fi împlinit în Cristos pe deplin, va fi un păstor cu
probleme, care va otrăvi turma, o va abuza, se va simţi plictisit în slujire, se va simţi obosit, care va da mai
degrabă altceva turmei: programe, dogme, povestiri plăcute, dar nu pe Cristos.
Un om în căutarea religiei adevărate, în căutarea unei biserici sănătoase, va fi amăgit dacă nu L-a găsit prima
dată pe Capul, pe Cristos, şi nu doar să-L găsească, să aibă o relaţie de prietenie cu El, şi ca Isus să-l
împlinească pe deplin. Orice căutare spirituală trebuie să plece de la Cel care este CALEA, ADEVĂRUL şi
VIAŢA.
Atunci când cred că-mi voi găsi împlinirea în fraţi şi surori într-o comunitate de creştini, pot fi înşelat să
accept unele compromisuri doctrinale, sau de altă natură, doar să am o comunitate unde să fiu aprobat şi
acceptat, însă şi aceasta este idolatrie şi poate răăci pe drumuri greşite.

7
Am întâlnit oameni care au spus: „nu sunt de acord cu toate doctrinele din această biserică, dar nu pot fără
fraţi, fără a fi acceptat, aprobat, fără a avea o comunitate ”. Însă o astfel de poziţie este idolatrie, o astfel de
persoană Îl sacrifică pe Cristos (Adevărul) de dragul fraţilor.
Doar atunci nu voi fi idolatru şi nu mă voi rătăci, când voi găsi împlinirea deplină în Cristos, fiind împlinit,
satisfăcut, nu mai voi căuta nimic care să mă împlinească, nu va fi necesar să fac compromisuri doctrinale
sau de altă natură, doar ca să am fraţi sau comunitate, apoi Însuşi Domnul mă va călăuzi şi adăuga într-un
trup local al Lui (Fapte 2:47), N.T. nu susţine aderarea la o adunare, ci adăugarea făcută de Domnul nu de
om. Şi va fi minunat când fiecare frate şi sora va fi unit cu Capul şi-L va exprima pe acesta, aceasta este
soluţia ca să avem o părtăşie frăţească ne-idolatră şi după voia lui Dumnezeu. Atunci apostolul din adunare
fiind unit cu marele apostol (Evrei 3:1), Îl va exprima pe El; profetul unit cu 'Isus profetul' despre care
mărturisesc toţi profeţii (Luca 24:19; Fapte 10:43), Îl va exprima pe El; păstorul din adunare fiind unit cu
marele păstor al oilor (1Petru 5:1-4), îl va exprima pe El; învăţătorul din adunare doar dacă a văzut în lumina
Lui lumina, şi este unit cu Învăţător Cel Mare (Ioan 13:13,14), va putea învăţa învăţăturile Lui şi Îl va
predica pe El şi evanghelia în mod nediluat; diakonul unit cu diakonul (slujitorul) Cristos Îl va exprima pe
Cel ce nu a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-şi dea viaţa pentru mulţi (Matei 20:28).
Astfel fiecare frate sau soră indiferent de darul, chemarea sau slujirea primită de la Domnul, va deveni
arătarea lui Cristos pe pământ, fieecare creştin va fi un 'mic cristos', şi Domnul va fi totul în toţi, după cum
este scris în Coloseni 3:11: „Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere
împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi”. Iată scopul lui
Dumnezeu cu viaţa ta, de a fi Cristos totul în ea, şi astfel ca să nu mai trăieşti tu, ci El să trăiască în tine, şi El
să fie arătat în tine şi prin tine (Galateni 1:15,16; 2:20), ca în final TOŢI să ajungem „la unirea credinţei şi a
cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos”
(Efeseni 4:13).
Tot acest scop al lui Dumnezeu nu se va împlini dacă fiecare creştin nu-l va căuta în mod real pe Capul, nu
va trăi prin Capul, lăsându-se condus de acesta, dacă conducătorii turmei lui Dumnezeu, nu vor descuraja
dependenţa de ei, şi vor încuraja dependenţa de Cristos, şi nu vor fi ei înşişi exemple în această privinţă.

În concluzie, cum putem avea părtăşie frăţească ne-idolatră? Putem avea părtăşie frăţească ne-idolatră,
atunci când fiecare mădular nu doar că s-a întâlnit cu lumina când s-a născut din nou (de sus), dar continuă
zilnic să se întâlnească cu lumina, el umblă în lumină având părtăşie cu Dumnezeu, o părtăşie care îl duce
des la pocăinţă, smerenie şi dependenţă de Domnul. Acel frate este umplut cu Spiritul Sfânt, este împlinit de
Cristos şi se bucură în Dumnezeu, fără a avea nevoie de nimeni, sufletul lui este împlinit pe deplin în Cristos,
şi din această perspectivă el intră în părtăşie cu alţi fraţii şi îi slujeşte făcându-i şi pe aceştia dependenţi de
Capul care este Cristos.
În momente de deprimare, dezorientare, suferinţă, nevoia de împlinire, etc. El apelează la Capul lui, şi ştie că
în Domnul găseşte totul deplin, şi doar după ce este împlinit, revine la părtăşia frăţească. Uneori Domnul
Isus se va folosi de fraţi, surori, adunare, metode, cărţi, lucrători, DVD, CD, casete audio, video, şi alte
mijloace de al sfătui, mângâia, încuraja, dar toate aceste lucruri nu sunt căutate de creştin, ci El aşteaptă că
Domnul Isus Cristos să le folosescă în modul dorit de El şi în circumstanţele pregătite şi aranjate de
Dumnezeu. Deoarece creştinul este conştient că Din Dumnezeu, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile, a
Lui să fie slava acum şi în veci vecilor, AMIN (Romani 11:36).

Persoane de contact: Autor: Alin Işfa, tel. 0745416808;


E-mail: calea@rdslink.ro www.calea.uv.ro www.biblii.uv.ro www.exm.uv.ro