ACI SOSI PE VREMURI Ion Pillat

Ion Pillat aprtine perioadei interbelice din literatura romana, fiind un reprezentant al
traditionalismului, curent literar aparut in perioada interbelica. Traditionalismul apare ca refuz al
modernitatii in favoarea unei literaturi cu specific national. Nechifor Crainic promoveaza noul
curent in revista Gandirea, afirmand ca miscarea porneste de la orizonturile samanatoriste ale
inceputului de secol 20, care au avut drept calauze ideea istorica si ideea folclorica. In perceptia
lui Crainic, valoarea suprema a traditionalismului trebuie sa ramana etnicul, dar inteles intr-un
mod superior. Prin urmare, romanii inseamna in primul rand ortodoxism.
Aci sosi pe vremuri de Ion Pilat este o poezie de factura traditionalista, inclusa in ciclul
Trecutul viu, care face parte din volumul Pe Arges in sus, aparut in 1923. Volumul este
semnificativ pentru traditionalismul poetului, oferind un imaginar al spatiului natal, patriarhal,
ilustrat prin prisma evocarilor. Trasaturile definitive ale traditionalismului sunt idealizarea
trecutului, raportul trecut-prezent intr-un spatiu al satului care apartine unei geografii mitice.
Comunicarea poetica se desfasoara in doua registre: lirismul obiectiv - cu elemente de
narativitate simbolica si meditate cu caracter general uman si lirism subiectiv prezenta eului
liric si comunicarea directa a trairilor, prin prezenta marcilor subiectivitatii (persoana I,
singular) . Sentimentul elegiac si meditativ are ca suport lirismul subiectiv, sustinut prin marcile
lexigo-gramaticale specifice, dar si prin elemente deictice spatiale si temporale aci, acolo,
acum, atunci. Iubirea evocata, desi apartine planului trairii subiective, este ridicata la grad de
generalitate, obiectivandu-se prin repetabilitate.
Titlul fixeaza cadrul spatio-temporal al iubirii ce va fi evocate, cronotop mitic, prin
indicii spatiali aci si temporali pe vremuri. Verbul la perfectul simplu, sosi, plaseaza
actiunea intr-un timp al trecutului. Compozitional, poezia este alcatuita din 19 distihuri si un vers
liber, final, avand rolul de epilog. Elementele prozodice respecta tiparul traditional: rima
imperecheata, masura 13-14 silabe si ritm iambic. Distihurile sunt organizate in mai multe
secvente poetice: incipitul, povestea de iubire din trecut, a bunicilor, meditatia asupra efemeritatii
conditiei umane si a trecerii timpului, povestea de iubire din prezent si epilogul. Cele doua
planuri ale poeziei trecutul cu strfele 3-9 si prezentul cu strofele 12-18 sunt redate succesiv,
ceea ce accentueaza ideea de ciclicitate a vietii si a iubirii. Observam existenta relatiilor de
simetrie si opozitie, prin antiteza trecut/prezent: atunci/acum. Elementele de recurenta sunt
motivul poetic al clopotului, simbol ambii valent al vietii si al mortii si lait motivul reprezentat
de versul final.
Temele poeziei sunt evocarea naratologica a trecutului si iubirea. Primele doua distihuri
reprezinta incipitul si fixeaza prin intermediul unei metafore casa amintirilor, spatiul
rememorarii nostalgice a trecutului. Este un spatiu mitic, locuinta stramosilor fiind surprinsa intrun moment al degradarii, provocata d etrecerea timpului Paienjeni zbrelira si poarta si zavor.
Dintr-o alta perspectiva, spatiul rural, construit prin elemente asociate casei obloane ,
zavor, pridvor pare a fi unul izolat, accesibil doar urmasului care il poate evoca in

amintire. Dimensiunile mitice sunt asociate si timpului, trecutul cu aura legendara, in care
haiducii luptau pentru dreptate De cand luptara-n codru si poteri de haiduc.
Al treilea distih deschide planul trecutului, al evocarii iubirii bunicilor. Spre deosebire de
literatura romantica in care natura era pusa sub semnul eternitatii, descoperim la Pilat o natura
solidara cu omul In drumul lor spre zare imbatranira plopii. Versul Aci sosi pe vremuri
bunica-mi Calyopi reia titlul, evocand imaginea din tinerete a bunicii cu nume de zeita
Kalliope, zeita elocintei. Sugestia mitica a numelui si faptul ca eul liric e urmasul care
eternizeaza in evocarea sa iubirea bunicilor, dar si ideea ca iubirea de acum nu e decat o oglindire
a iubirii din trecut sunt aspecte care sustin caracterul de arta poetica al textului, dezvaluindu-I
semnificatiile de profunzime. Povestea de iubire bunicilor, indragostitii de alta data, este
descrisa ca un ceremonial care pune iubirea sub semnul eternitatii prin repetabilitatea ritualului.
Ca momente, putem identifica asteptarea bunicului dominata de nerabdare, sosirea berlinei si
coborarea fetei, imbracata dupa moda timpului in larga crinolina, intalnirea plasata in spatiul
campiei. Atat elementele imaginarului poetic, cat si limbajul folosit dominat de arhaisme
contribuie la evocarea trecutului. Acelasi rol il putem atribui asocierilor livresti Lamartine si
Ion Heliade Radulescu, fiind sciitori ai secolului al 19-lea.Acestia aduc in prim plan si motivul
bibliotecii, cu rolul de a marca legaturile dintre viata si literatura. Atmosfera creata, peisajul
selenar, apartin unui cadru romantic Si totul ce romantic, ca-n basme se urzea. Sunetul
clopotului, lait motiv al textului, insoteste protector cuplul.
Meditatia poetica, a treia secventa a poeziei, si tonul elegiac accentueaza ideea ca
eternitatea e posibila doar prin iubire Dar ei in clipa asta simteau c-o sa ramana. Clipa de
fericire e urmata de revenirea brutala la o realitate in care timpul trece ireversibil, iar fiinta e pusa
sub semnul mortii De mult e mort bunicul, bunica e batrana.
Povestea de iubire a tinerilor e construita in secventa a patra printr-o comaratie care
realizeaza paralele trecut/prezent Ca ieri sosi bunica si vii acuma tu. Ca-ntr-un ritual nepotii
respecta gesturile bunicilor pentru a atinge iubirea absoluta: asteptarea, venirea iubitei, intalnirea
sub clar de luna. Portretul fetei, de abia schitat subtire, cu ochi de ametist , m-ai ascultat pe
ganduri, dezvaluie o altfel de atitudine, eul liric definindu-se prin naivitate. Ca elemente
comune pot fi observate atat motivul berzei, simbol al fidelitatii, cat si cel al clopotului.
Observam si prezenta elementelor intertextuale Francisc Jammes si Horia Furtuna care trimit
spre un alt fel de spiritualitate, plasand actiunea in prezent.
Versul din final are valoare de epilog, accentuand trecerea iremediabila a timpului prin
lait motivul clopotului, al carui sunet repetat sugereaza ciclicitatea existentei umane.
In opinia mea, asa cum afirma si George Calinescu, poezia lui Pillat apare ca o
comparatie intre veacuri sub forma unei inscenari care incanta ochii.
In concluzie, Aci sosi pe vremuri a lui Ion Pillat apartine liricii traditionaliste prin
idilizarea unui trecut care marcheaza prezentul prin evocarea spatiului rural, singurul in care
sentimentele adevarate sunt posibile si prin meditatia timpului curgator.