GEORGE E. VANDEMAN pastor, evanghelist, profesor de seminar si vorbitor la emisiunea de TV ,STA SCRIS“ CONFRUNTAREA FINALATema nr. I: CONFRUNTARE IN ORIENT Povestea spune ca intr-o buna zi un scorpion a venit la Jordan cu dorinta s&-l treacd. Ins’ el nu stia sa inoate. Vazind o broasca pe farm, el ia zis: ,Drag& broasca, n-ai fi amabil& sa ma& treci si pe mine dincollo?” Dar broasca, in timp ce sdrea in apd, i-a réspuns: ,Nici nu-mi trece prin cap! Te cunosc eu. Tu vrei sd ma intepi !“ QO, nu!", zise scorpionul, ,nu te teme... Dacd eu as face asa ceva in timp ce traversdém riul, nu-ti dai seama cé ne-am ineca amindoi 2" Aceasta replicé a cistigat increderea batracianului (a broastei). Broasca veni atunci la farm gi zise: ,Atunci, hai in spate sa te trec dincolo calare". Scorpionul urcé asadar in’ spatele broastei si pornir&é im- preund. Dar pe la mijlocul apei, scorpionul infep& deodata pe broasca... si in timp ce amindoi se scufundau, broasca a mai apucat a striga: ,De ce ai fScut treaba asta scorpioane ? Uite cé acum ne inecém amindoi!" Scorpionul insi_ r&s- punse: ,,Ei bine, aceasta este PROBLEMA ORIENTALA !" Si intr-adevar, acesta este Orientul Mijlociu. Incurcat... Enigmatic... Explosiv... Irational. O zon& a aliantelor schim- bdtoare unde broasca de azi poate fi scorpionul de miine. Gata de a intepa la cea mai usoara provocare, chiar daca s-ar scufunda tot Orientul! Acesta este straniul rationament — sau irationament — in acea parte a lumii. Si nu este un secret cd pacea gi securitatea intregii planete este legaté de ceea ce se intimpla in Orientul Apropiat si Mijlociu. De ce aceasta? De ce 0 mare superputere inchide ochii fata de agresiuni care au loc in alt& parte a lumii, dar se zborseste amenintdtor la cea mai usoarad apropiere de Golful Persic ?Ce au aceste tiri misterioase de le rivnesc alfii cu dispe- rare? PETROL... Si nu e¢ nevoie s& fiu profet ca s& prezic c& © confruntare in Orient ar putea s& aiba loc pentru profitul de petrol. Dar ceea ce complica problema, facind si-i creascd explozibilitatea, este faptul c& acest conflict are mai mult sau mai putin si aspect religios... O putere seculard va cal- cula la rece costul miscrilor ei. Dar cind prima loialitate a poporului este fat’ de religie, atunci nu mai poate sa existe nici un calcul... Destul de réu c& arabii au pretins anumite finuturi ca fiind patria lor, pentru ca traéiseraé acolo mii de ani, iar israe- litii. pretind acelasi paimint, fiindc’ Dumnezeu i lea dat strimosilor Jor, in zilele lui Avraam !... Ins& ce te faci cu un popor care nu se gindeste cd ar putea fi intepat de scorpion si sd se inece, ciruia nu-i trece prin minte ci va muri ,,slujind Jui Dumnezeu" ? Ce-i pasd unui neam de posibili martiri de legea internationala, de opinia mondial sau de ameninfari militare ? Pe de alt& parte, n-ar trebui si infelegem mai bine lu- mea islamic’ — cadrul si perspectiva din care musulmanul priveste Occidentul ? Fortele unei redesteptari islamice care au dominat stirile din anii de sfirsit ai deceniului opt, au parut occidentalilor ca o reintoarcere a barbariei medie- vale, Nu-i de mirare c& in’ Occident comentatorii de stiri nu puteau infelege inchiderea barurilor, cazinourilor si cinemato- grafelor, si executarea persoanelor imorale. Ins& crestinii conservativi trebuie s& fi inteles. Caci ei dezaprobd multe din aceste pdcate. Totusi nu procedeazi atit de aspru cu acesti cilcdtori de lege. A biciui pe un vinovat pentru o greseala usoar’, a tdia mina celui prins in furt, sau a impusca o faté pentru purtari imorale, pare mult prea sever... Dar adevdrul este c& spivitul de ingdduinta din Occident, nereusita crestinatafii de a fi la indlfimea propriilor ei stan- darde morale, sint o parte important& a acestei probleme... Musulmanul se simte adesea superior crestinului. $i apoi, de ce trebuie s&-i spund’ America unei {dri musulmane ce trebuie si faci — in timp ce crestinii americani se inchina la ,trei dumnezei“, se apleac& inaintea idolilor si se imbat& des? 4S& dau o ilustratie. O pereche din Australia a facut o escala intr-un oras arab. Ei s-au apropiat de un om de afa- ceri din acel loc, la intrarea intr-un hotel, si l-au intrebat, unde ar putea sa asiste la un ,,belly-dance” (dans nud). Omul s-a incruntat si i-a privit cu atentie. El a observat ci femeia nu are verigheta. Pentru el era evident ca ei erau niste sim- pli europeni imorali iesifi ca s& se bucure de viata cea mai josnica. Si atunci ce credeti ci a facut businessmanul ? Determi- nat de simtul onoarei si al ospitalitatii, el a invitat pe cei doi la cin& cu familia sa intr-un restaurant bun. Astfel i-a ajutat pe acesti australieni sé evite un radu ca acesta. Un alt caz. Un om s-a apropiat de un vinzitor de fructe care avea o cérufa cu pepeni. A gdsit un pepene Crenshav bine copt si parfumat si voia sd-] cumpere. Totusi pepenele era putin lovit intr-un loc. V-ati astepta ca vinzd- torul si fie incintat ca se poale descotorosi de un pepene care s-ar fi stricat curind. Dar in loc de aceasta, cl a refuzat sd-1 vindd si in cele din urma l-a aruncat. Citeva minute mai tirziu in timp ce tot umbla prin piaté, acelasi om a simtit © bitaie pe umar (clientul) si in sacosa s-a i-a fost pusi o jumdlate de castravele. Un comerciant ii ceruse prea mult pentru citiva castravefi si acum isi corecta greseala. Un musulman devotat, citind ziarul NEWS SWEEK cu stirile lui, tot atitea crime si stricéiciuni, zise: ,Nu inteleg de ce voi americanii trimiteti aici ca pe niste misionari toate aceste lucruri !” Poate ci acum am pulea intelege ccva mai bine de ce sintem noi (americanii) etichetati drept ,SATAN AMERICA“. Dar intelegerea acestui fapt nu face Orientul mai putin exploziv. Nici problemele lui mai usor de descilcit, intreaga arie este asezati pe un bazin de petrol. Si nimeni nu stie al cui va fi fitilul care il va aprinde mai int Intorcindu-se in domeniul profetiei biblice, in special al profetiilor referitoare la Israel, incd existaé destuld confuzie. Existé cercetatori sinceri ai Bibliei care au construit din texte biblice o intreagd serie de evenimente finale despre care ei cred caé sint gata sa se implineascd in Israel, cu centrul la Ierusalim, incluzind si rezidirea Templului. Ei asteapta cu atenfie anumite evenimente in Israel, si mdsoard dupa aces- tea apropierea venirii Domnului.Problema este ca sint multe, multe preziceri biblice des- pre Israel. Dar multe din ele erau conditionate de ceea ce vechiul Israel avea sd facé sau s& nu facd. Multe din fagd- duinfe contin un clar ,,dac Daca poporul ar fi fost cre- dincios lui Dumnezeu, d a c 4 i-ar fi ramas loiali si fideli, E1 ar fi facut pentru ei anumite lucruri. Dar cind Israel ca nafiune nu si-a indeplinit in cele din urmi misiunea de ,lumin& a lumii", cind si-a pierdut dreptul la pozitia sa de popor ales prin lepddarea lui Isus ca Me- sia, a intervenit o schimbare a relatiei. Fag&duintele facute lui Israel cu conditia ascultdrii nu mai puteau fi implinite acum cu ei. De-acum ele erau rezervate Israelului Spiritual — adica pentru tofi iudeii si neiudeii care primesc pe Hristos. Si multe din acestea isi vor gdsi implinirea abia in viitor, in viata viitoare, pe Nou] Paémint. Unul din motivele pentru care Isus a fost lepadat de citre poporul Sau este aplicarea gresité a Scripturilor, asa cum era predati de liderii spirituali. Ei luaser& profetiile referitoare la venirea in glorie a Domnului si le aplicasera la timpul acela. Astfel ei au lepdédat pe Isus pentru c&_ El nu a implinit profetia asa cum o infelegeau ei, flindcd El nu a venit ca Imparat in glorie. La fel se poate intimpla si azi. Exist’ pericolul ca noi s& fim atit de plini de presupunerile noastre cu privire la lerusalim — foarte probabil gresite — incit s& fim complet surprinsi, luati pe neasteptate de revenirea Domnului nostru pe norii cerului!... Aceasta, totusi, nu inseamn& c& Orientul Apropiat si Mijlociu n-ar prezenta vreo important& c&ci tocmai aici a fost, de la inceput, punctul focal al istoriei acestei planete. Nu stiu daca infelegeti cé aproape orice eveniment mare, in ce privesic relatia lui Dumnezeu cu aceastd planeta, a avut sau va avea Ca centru acea zona orientala. Si fiecare confruntare major intre Dumnezeu si vraj- masii Sdi a avut loc in aceasta parte a lumii. Ultima confrun- tare care este chiar in fata noastra, desi ea implica intreaga planeta, va avea un punct focal in Orient. Nu putem sti Jocul unde era situat Edenul, paradisul pregatit de Creator ca patrie a primilor nostri pdrinti. Cartea Genesei ne spune c& din Eden iesea un fluviu care se imp&rtea in patru brate. Numele a doud brate din aceste patru, Ridechel (Tigru) si 6Parath (Eufrat), a facut pe unii sd cread& ca Paradisul ar fi fost in valea Mesopotamiei. Totusi intreaga suprafat& terestra a fost atit de alteraté cu ocazia potopului lui Noe, incit este imposibil de a identifica toponimia antediluvian’ sau a gasi in geografia antica locurile asez&rilor arhaice. Dupa potop insd, nu mai sintem ldsati in voia specula- fiilor. Ni se spune precis cd ambarcajiunea s-a oprit pe munfii Ararat", (Gen. 8, 4). In acest caz, nu este nici o sur- prizd ca istoria cunoscuté a antichit&tii pare si radicze din Orientul Mijlociu. Inc’ de pe atunci au fost multe confrun- tari politice si religioase importante cu centrul in explozi- bilul Orient Mijlociu. In aceasta carie ne vom opri asupra a trei din ele. Poate cele mai importante confrunt&ri din acest Orient. Cam cu 1 500 de ani i.c.n. pe malul Nilului a avut loc o confruntare frontala intre Dumnezeu si un rege egiptean care era la fel de incdpatinat si de sucit ca un ayatollah! Apoi in zilele Jui Iie a avut loc o a doua confruntare, profetul stind singur impotriva a 450 de profeti ai lui Baal, zeul-soare, Este una din cele mai emotionante povestiri din toate limpurile. A treia confruntare majora este ins&, in viitor. Noi o numim Armaghedon. Si putem deja sa-i simtim rdsuflarea de foc. Primele douad confruntéri au avut loc in Orientul Apro- piat. A treia, Armaghedon, isi va avea de asemenea punctul focal acolo. Addugati la aceasta faptul c& Isus, Fiul lui Dumnezeu, cind a venit s& traiasca printre noi, El S-a niscut, a trait sia fost rastignit in acelasi Orient. De acolo S-a indltat El la cer. Cind El Se va intoarce s& ia la Sine pe poporul . Sau, venirea Sa va fi vazut&é de toaté lumea (Apoc. 1, 7) si va raépi pe poporul Sau in norul de ingeri fari ca El insusi s& atingad pamintul (1 Tes. 4, 16, 17). Dar cind Isus Se va reintoarce pe acest pimini cu po- porul Sdu dupa o mie de ani, (Apoc. 20, 4 u.p.), punctul de contact cu aceasta lume va fi iarasi Orientul Apropiat. Ni se spune ca picioarele Sale vor sta pe Muntele Maslinilor, lingé Terusalim. (Zah. 14, 4). Muntele va deveni o cimpie mare pe care Noul Ierusalim, coborit din cer pe pamint, (Apoc. 21, 2, 10), se va odihni. Si acolo, in afara cetitii, rebeliunea va intimpina judecata final’, si pacatul nu va. mai fi. (Apoc. 720, 9). Aceasta este povestea Orientului Mijlociu si Apropiat, de la inceput si pin& la sfirsit. Aceasta zona poate fi numita chiar ,buricul acestei planete”, punctul de legdturad istoricd cu Creatorul. Marile confruntari dintre Dumnezeu si cei ce se opun’ poporului Sau special (pe care le vom vedea mai detailate in aceste pagini) sint toate parti din marea controversa care a inceput in ceruri. Ea a inceput atunci cind cel mai inalt inger din cer a provocat guverndmintul lui Dumnezeu, in special autoritatea lui Hristos. Lucifer — acel inger inaltat, mindru de propria sa frumusete, se hotdrise s& apuce locul lui Hris- tos, Fiul lui Dumnezeu. ,Cum ai cazut din cer, Luceafar strd- lucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborit la p&mfnt, birui- torul neamurilor ! Tu ziceai in inima ta: ,M& voi sui in cer, imi voi in&lfa tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu... Ma& voi sui pe indlfimile norilor; voi fi ca Cel Prea Inalt!" (Is. 14, 13—14). Conflictul, in primul rind, este intre Hristos si Lucifer, care se numeste acum Satan. Dar sint implicati si ingerii, atit cei ce au rdémas credinciosi lui Hristos, cit si cei ce au ales rebeliunea. Fiindc& citim: ,$i in cer s-a fScut r&zboi..." (Apoc. 12, 7—9). Aceasti lume a devenit apoi teatrul conflictului. Si acum fiecare membru al neamului omenesc este implicat. Noi sintem implicati din cauz& ca périntii nostri Adam si Eva ne-au implicat prin neascultare fatisa. Atunci este important s& ne reamintim, pe m&sura ce conflictul milenar se apropie de culminatia sa finala, c& par- ticipantii sint aceiasi in principal. Ingerii Domnului si ingerii Jui Satan sint fncd in conflict. desi invizibili pentru noi. Apostolul Pavel zicea: ,Noi nu avem de luptat impotriva carnii si singelui, ci impotriva intunecimii acestei lumi, im- potriva réutatii spirituale care este in locuri ceresti". (Efe- seni, 6, 12). Numai cind ne amintim natura acestui conflict si care sint participantii — numai atunci vom putea fi noi in stare si intelegem ce se intimpl& astazi. Fiindc& Apocalipsa ne spune clar c& ingerii lui Satan, acei ingeri curati pe care el j-a fScut demoni, fnt&rit{ neamurile la o minie care va cul- mina in Armaghedon. Pe masura ce vom examina aceste trei confruntiri, vom descoperi unele paralele foarte izbitoare. In 8toate trei punctele de dezbatere chestiunile de litigiu — sint aceleasi. Toate trei sint o provocare a autoritatii lui Dum- nezeu. In toate trei este implicat cultul soarelui. Chiar in tim- pul nostru? Da, chiat fn timpul nostru. In toate trei se manifest’ un atac impotriva Legii lui Dumnezeu. In toate trei, obiectele indrigite ale falsei inchinari sint demascate com- plet, dovedite incapabile de a mintui pe inchindtorii lor. Si in toate trei este trasd o linie clara intre cei ce servesc pe Dumnezeu si cei ce nu-L servesc. in zilele noastre, in ochii multora apare aproape ca oO indraézneala criminalé incercarea de a face deosebirea intre cei ce procedeaza corect si cei ce procedeaza gresit. Dar Dum- nezeu face aceast4 discriminare. El face o distinctie clara in cit nimeni sé nu poald gresi pozitia. Si apoi, dupa ce vom fi privit de aproape cele trei mari confruntari, vom descoperi cd viata Jui Isus, in special pe mdsura apropierii de cruce, a fost cea mai mare confruntare dintre toate. Deoarece cal- varul este o ciocnire frontala cu forfele invizibile al lui Sa- tan. Si Satan e pierdut ! Recent am auzit despre un om, un cambodgian cred, care a gasil o Biblie. Era o Biblie din care lipseau primele sase capitole din Genesa si ultimele zece din Apocalips. Si am cazut pe ginduri. M-am gindit cd daca s-ar fi intimplat invers — daca ar fi avut numai primele sase din Genesa st ultimele zece din Apocalips — el incd ar fi putut descoperi calea c&tre Hristos si spre viataé. Inca ar fi putut privi viito- tul cu speranta si incredere. In primele pagini ar fi vdzut omul creat dupa chipul lui Dumnezeu, cu posibilitéfi nelimitate. Apoi aparitia nedorita a unui vrajmas. Caderea tragicaé a omului. Dar imediat faigad- duinta unui Salvator. Apoi, in ciuda acelei fagdduinte divine, cresterea rebeliunii pina la punctul cind Dumnezeu @ gdsit necesar sd distrug4 aproape inlrey neamul omenesc intr-un potop general. Citind apoi capitolele finale din Apocalipsa, omul ar fi putut s& vadé c& acest conflict {inca nu este terminat. Ar fi pulut vedea cum conflictul se accelereazi la un climat in- fricositor cind armatele de oameni si de demoni fac razboi cu Mielul. Apoi vede pe Miel iesind biruitor. El] vede un cer nou si un pdmint nou — si o zi nesfirsitd in care jalea, lacri- mile, pdcatul si chiar moartea s-au dus pentru totdeauna. 9Apoi el ajunge s& se roage impreund cu Ioan, scriitorul cdr- tii: .Amin, vino, Doamne Isuse !“ in sept. 1977, o multime de 50000 de creslini s-au adu- nat la Kansas City. Vorbitorul, intelegind spiritul audientei sale, si-a ridicat Biblia sus in aer zicind: ,Daca iscodifi cu privirea Cartea aceasta pind la cotor, Isus cistigd !" $i mul- fimea a vuit de aprobare cu zece minute de urale si aplauze. Da prietene! Isus va cistiga! Si tu si eu putem fi de partea cistigatoare daca alegem. Pacatul si jalea, rebeliunea si moartea sint gata de pieire — datorité lui Isus. Viata, viata nesfirsil4, poate fi a ta, dacd o doresti. Poti s-o alegi chiar acum — alegindu-L pe El]! 10Tema nr. II CONFRUNTAREA PE MALURILE NILULUI Fusese educat la curtea_regelui urmind sé ocupe tronul celei mai puternice nafiuni de pe pdmint. La virsta de 40 de ani e] era un comandant militar stralucit, un general favorit al armatelor Egiptului. Lumea st&tea inaintea lui cu per- spectiva mdgulitoare a bogitiei, faimei si puterii. Dar el a dat cu toate de pimint ! Vedeti, Moise nu era un egiptean. El era nascut din nea- mul inrobit al evreilor. Si Moise avea un secret. Ingerii spusesera ci cl fusese ales de Dumnezeu ca si izbdveascd pe poporul lui din viata lor de sclavie si oprimare. Vii amintiti intimplarea. Iosif, fiul favorit al lui Iacov, fusese vindut unei caravane de negustori de cdtre fratii sai invidiosi. In curind el s-a trezit in Egipt, singur, departe de- confortul si influenta favorabild a c’minului. Dar Iosif a ramas credincios Dumnezeului Sau. In provi- denja ui Dumnezeu el a fost eliberat din inchisoare ca si devin& prim-ministru al Egiptului — al doilea in rang dupa. faraon. Faraonul, intr-un timp de foamete severa, a incurajat pe losif si aducai in Egipt familia larg& a tatalui siu, unde li s-a oferil tara Gosen, un tinut foarte bun al Egiptului. Ce istorie emotionanta ! Dar cind Iosif a murit, si regele prielenos de asemenea a murit, s-au schimbat lucrurile. Evreii au devenit o natiune de sclavi, tréind sub cea mai severa oprimare. Pe vremea nasterii lui Moise, regele domnitor, hotarit sd incetineascd inmultirea poporului dispretuit, decretase ca tofi nou-nadscutii de parte birb&teascd dintre evrei si fie ucisi, insdé planurile lui Dumnezeu nu pot fi impiedicate prin. decretul unui rege. Mama micutului Moise s-a hotirit sd-si. crute copilul. Intr-o zi, fiica regelui l-a g&sit plutind intr-un cosulef pe Nil. Si i-a fost drag de el de la prima vedere. ItAsa a ajuns Moise, un evreu, sd fie educat pentru tronul puternicului Egipt. Dumnezeu nu era inconstient de starea disperaté a po- porului Sau. El promisese s&-i duc& inapoi in fara pe care le-o fagiiduise. Si acum se apropiase cceasul. Moise, cunoscind rolul de conducdior pe care i-] destinase Dumnezeu, si-a pa- zit cu grija afectiunile. El nu trebuia si devina prea atasat de mama sa adopliva. de rege sau de viata de lux de la curtea reqal&. Caci toate aceste legdturi urmau sd se rupa in eurind. Nu este un lucru ciudat cé Moise, strélucit conducdtor militar, a crezut ca avea s& izbiveascé pe poporul sdu din Egipt prin fortd. El astepta sa ia conducerea evreilor condu- cindu-i intr-o revolt’ impotriva nafiunii care ii oprima. El a vaizut providenta lui Dumnezeu in pregdtirea pe care 0 primise. Dupa vederile lui, el era gata. El era sigur de sine. Poate chiar avea si o urm& de ingimfare. Dar, Moise. dupd pirerea lui Dumnezeu, nu era deloc gata. Si deodata, ca rezultat al unui act nebunesc, impulsiv, iati cd fuge din Egipt ca-sd-si scape viata. Si a ajuns in’ fara lui Madian, ...la pascut oile ! ‘A rimas oare Moise bosumflat? A fost poate rinitd min- dria sa? A zis el oare: ,laté Doamne! Ce educatie, ce pre- gilire. ce formatie de militar, toata aceasta pregitire perfecta — si Tu vrei ca eu sa pasc oile... 2" Nu! Moise nu s-a acrit de supiirare. Nu pentru patruzeci de zile, nici pentru patruzeci de luni, ‘ci pentru patruzeci de ani... Moise a lasat pe Dumnezeu s&-l invete, sd-1 schimbe si sd-] modeleze. Sub cerul liber el a invafat rébdarea si com- pasiunea pina cind caracterul sau a ajuns asemanator cu al lui Isus care avea sa vind. © buna parte din ce invafase in Egipt, trebuia acum s& dezveje. Atractiile Egiptului trebuiau acum s& slibeascd, in trecerea anilor, chiar limba egiptean’, pe care acum n-o mai folosez, n-o mai putea vorbi usor. Si cind, la urma, dupa 40 de ani, Moise s-a intilnit cu Dumnezeu la rugul aprins, se dusese orice urm& de ingimfare. Acum el era binevoitor sf depindi de Dumnezeu in loc de sine insusi. Acum era gata! Timpul sosise. Poporul lui Dumnezeu trebuia si fie eli- berat. Insi Dumnezeu avea s& realizeze acea eliberare intr-un fel prin care s&-Si verse dispretul asupra mindriei omenesti. 12£l i-a cerut lui Moise sé se reintoarcd in Egipt, nu ca un general, ci ca un pastor umil, numai cu un toiag in mina. Si Dumnezcu avea si facd din acest toiag un simbol al puterii Sale! Si ce a raspuns Moise? Era el neraébd&tor sd ocupe acest post? Nu! El a lansat un lant de proteste in aga fel incit Dumnezeu in cele din urm& S-a suparat pe el... Doamne, eu nu pot sii fac asa ceva. N-ai gdsit omul potrivit. Ce-as putea eu spune regelui? Nimeni nu m-ar crede. Niciodata eu n-am fost un bun vorbitor, si n-am vorbit egipteana de 40 de ani... Doamne, Te rog, trimite pe altcineva !“ Insé Dumnezeu ii spune lui Moise ca fratele s4u Aaron, care riima&sese in Egipt, era acum pe drum, venind in intim- pinarea sa. Aaron putea sd vorbeasc& pentru el. Si asa s-a facut c&é Moise si Aaron, numai cu un toiag de pastor, s-au aflat curind pe drumul c&tre una din cele mai mari confrun- tari din toate vremurile! Da! este istoria unui rege mai inc&p&tinat si mai sucit decit un ayatollah.., a unor magicieni care puteau produce broaste, dar nu se puteau descotorosi de ele... Este istoria unui om linistit, neincrezut, care a facut ca cea mai puternicé na- tiune de pe pdmint s& cad& in genunchi, numai cu un toiag de pastor — si cu o credin{a de neinvins cistigaté sub cerul liber, in timp ce p&stea oile. Imaginafi-va dac& putefi doi stréini; membri ai unui neam dispretuit, cu umeri lati, pasind in palatul regelui. Fara tunuri, fara nici o escorté de gard&. Cu nimic altceva decit cu un toiag de pastor, mergind drept in sala tronului, ovala, si spunind regelui c& ei au un mesaj pentru el de la Dum- nezeul cerurilor... Ce ris! O povestioara bund pentru inche- ierea stirilor de la ora sase! Asa a inceput confruntarea: ,Moise si Aaron s-au dus la Faraon si i-au zis: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Las& pe poporul meu sa plece!" (Exodul 5, 1). {ns& regele nici nu s-a oprit macar sd gindeasca la acest lucru. El a raspuns imediat: ,Cine este acest ,DOMNUL", c& trebuie si ascult eu de el si sa las pe Israel s& plece 2?" (Ex. 5, 2). Cred ca regele s-a amuzat putin de aceasta solie, néobis- nuité. Era ceva care intrerupea monotonia acelei zile. Totusi el a simtit cd aceasta nu era o futilnire banala... Vedeti, regele 13primea inchinarea ca reprezentant al zcului Egiptului... El se considera chiar un fel de zeu. Asadar aceasta era in realitate © confruntare intre doi dumnezei. Si desigur. el stia cine ar putea sa cistige... Era nerabdator sé dea de gol pe acesti doi impostori indrdzneti si pe Dumnezeul lor, oricine ar fi El. Dumnezeu ceruse regelui un lucru: ,Lasié pe poporul meu sa plece!“ Si regele zisese: NU! Si urmarea acestei prime intrevederi a fost c& evreii au fost si mai mult apa- sati si asupriti. Moise avea acum doua probleme. Reqele nu voia si asculte de el. Dar nici propriul s’u popor. Fiindc& acum poporul il blama ca din pricina interventiei lui li s-a inrdutatit situatia lor... Dar Dumnezeu a trimis iar pe Moise si pe Aaron la rege pentru a-irepeta ordinul Siu: ,,Lasé pe poporul meu sa plece!* De data aceasta reqele cerea 0 minune, ceva care si dove- deasc# puterea Dumnezeului lui Israel. Astfel, dupa cum Dumnezeu il instruise, Aaron si-a fntins toiagul si el sa prefacut in sarpe... Asta nu era nimic... Un mic numir de magie. Regele si-a chemat repede pe magicienii lui, si ei de asemenea si-av pre- facut toiegele in serpi — adica asa pareau. Chiar Satana, care lucra prin acesti spiridusi, nu putea crea in realitate viata... Ins& toiagul lui Aaron a_ inghifit toiegele lor... Totusi regele nu prea s-a ardtat impresionat. Acesti doi oameni {Moise si Aaron) cunosc un truc pe care nu-l stiau inc oa- menii Jui. Asta era totul. Dar Dumnezeu avea si aduci fn curind la tacere l§uddrosenia mindra a regelui. El] avea s& demaste inutilitatea zeitatilor insensibile la care se inchin& oamenii... Acest lucru El avea sé facd in toate cele trei con- fruntaéri majore cu vrajmasii Sai... El avea si inceapa acum cu Nilul — cu Nilul sacru. Caci fluviul ce se revarsa, sursa de hran& si bog&tie a intregului Egipt, era adorat ca zeu... In dimineata urm&toare, la porunca lui Dumnezeu, Moise si Aaron au intimpinat pe rege pe malul riului. Mindrului conducaétor i s-a spus ce va urma... Apoi Aaron si-a intins toiagul si a lovit apa fluviului sacru. Si pe dat& s-a prefacut in singe... ins’ regele nu prea s-a tulburat de aceast& prim& judecata a lui Dumnezeu — mai ales ci vrajitorii lui au putut sd imite si ei aceasté minune. Daca ei ar fi stiut acum sd pre- facd singele in ap&, ar fi fost totusi mai uti} minunea lor. 14Poate trebuia pentru aceasta s&-i trimeaté din nou la Univer- Sitate, ca sd urmeze cursuri specializate de magie... Au trecut sapte zile. Regele a fost avertizat din nou, Dum- nezeu nu voia sa-l ia prin surprindere. De data aceasta au venit broaste — broaste peste tot, in case, in dormitoare. Ba sireau chiar si in plamadeala inainte de a fi pusa& la copt piinea. Si bincinteles, palatul n-a fost crufal. Dar ce era de facut acum? Egiptenii priveau broastele ca fiind sfinte. Ei nu indrazneau sd le omoarc. Totusi alinea- sele parazite au devenit de nesuferit. Iar timpul pentru vré- jitori se incheia. Au produs si ei niste aparente broasic, insa nu se mai puteau descotorosi de aceste ,zcilati". Acum regele a cerut ajutor. Ela chemat pe Moise si Aaron si le-a zis: ,Rugati-va Domnului s& indeparteze broas- tele de la mine si de la poporul meu, gi voi lisa poporul vostru si plece”. (Exodul 8, 6). Si poate veti zimbi putin auzind raéspunsul lui Moise: ,Iti las tie onoarea de a fixa timpul cind s& ma rog pentru tine”. (vers. 9). — Miine! raspunde faraonul... Numai daca alinoasele broaste vor binevoi sa plece sin- gure intre timp, ca sa fie scutit el de aceastS umilint&. Ins& ele nici gind. Astfel Moise s-a rugat, si apoi broastele au mu- rit toate. Au fost adunate in grémezi fn tot Egiptul si s-a umplut tara de duhoarea mortaciunilor. Treaba devine acum neplacutd. Desigur, nu mai era o glum&. Ins& imediat ce a sc&pat de broaste, s-a rézgindit cu privire Ja promisiunea sa. Stiti dvs. cum vine asta. ,Doamne, dacé ma scofi din aceastd incurc&tur, iti voi servi tot restul vietii...", ,Doamne, daca faci ca acest avion sa aterizeze in siguran{a voi face acel lucru pe care l-ai poruncit...", ,Doam- ne daca ma vindeci, iti promit”... Dar promisiunile nu sint intotdeauna tinute. Urmdtoarea pedeapsa a fost paduchii — pdduchi peste tot. Magicienii erau acum inspdimintati. De data aceasta ei nu mai puteau face nimic. Era cu mult mai mult decit magie. Au fost destul de cinstifi ca sd recunoasca: ,,Aici este degetul lui Dumnezeu !" Dar regele a ramas impasibil. Dumnezeu ficuse in Egipt ce avea sé facé in marea con- fruntare din zilele profetului ie — si ce va face atunci cind Armaghedonul va izbucni in jurul nostru. El lasd pe Satan si agentii lui s& faca ei intii minuni. Apoi face El minunile 15Sale. Astfel minunile oamenilor si demonilor ajung la capit ca niste smecherii proaste ! Ei bine, data urm&toare, faraoane, vor fi muste. Muste mari si veninoase, cu intepdturi chinuitoare, Peste tot muste, inguntru si afar’. Acum insi Dumnezeu va incepe sd facd deosebire intre cei ce-L servesc si ce-i ce nu-L servesc. Cici nu vor mai fi muste in tinutul Gosen unde locuiesc evreil. Astfel, Egiptul a fost ruinat si regele a rdmas impresio- nat de aceasta. El a fost de acord s& lase pe popor sd meargd si sa se inchine Dumnezeului lor, cu conditia ins& ca ei sa nu depaseasca hotarele Egiptului. , Dar, faraoane, tu nu stii cé pu poti sa pui limite Jui Dumnezeu? Tu n-ai dreptul sé pui hotare pentru Dumne- zeu! Dumnezeu a promis si scoata pe poporul s&u afard din Egipt. El a pl&nuit mai mult pentru ei decit doar s& hoina- reasc& pe la hotarul libertatii ! — Foarte bine, zise regele. Puteti merge in pustie si va inchinati Dumnezeului vostru. Dar nu mergeti prea departe. Si acum rugati-va pentru mine. Moise s-a rugat. Si deodata mustele s-au indepdrtat. N-a ramas o musca&. Si ce a facut faraonul? El a facut ceea ce f&cuse de fiecare data. El s-a razgindit imediat ce mustele au fost departate. ,.Dar si de data aceasta faraonul si-a impietrit inima si n-a voit si lase pe popor s& meargi". (Exodul 8, 32). Observati ci faraon este acela care si-a impietrit propria inimd. Nu Dumnezeu i-a impietrit-o de fapt. Dumnezeu doar a permis regelui, ca oricdrui om, sd-si exercite vointa liberd. Ca oricare alt om, el era liber de a spune ,NU !" — lui Dum- nezeu daca alegea acest lucru. Insd omul care spune tot ,nu* jui Dumnezeu, prin aceasta toarna ciment inaintea sa, in ini- ma sa. Si daca el continua s& zicd ,»nu", atunci vine timpul cind nici nu va mai putea s& auda apelurile Spiritului Sfint. Dumnezeu doar permite naturii sd-si urmeze propriul ei curs. El onoreaza o alegere a omului! Si cu aceasta, judec&tile mai usoare asupra Egiptului au trecut. De acum fiecare va fi tot mai severa. Regele Egiptu- lui o fi crezut c& se j 0 ac & cu Dumnezeu. Dar in curind el avea s& vadé cé Dumnezeu nu Se juca. A venit apoi o plag& teribild asupra tuturor animalelor de pe cimpiile Egiptului. Si au murit toate. Si animalele sacre de asemenea. Dar nici un animal de-al evreilor n-a murit. 16Urmatoarea judecataé a fost si mai aspra. Bubele, bube teri- bile. Pind acum preofii si magicienii incurajasera pe rege in purtarea sa inc&patinatd. Dar acum judecata lui Dumnezeu fi atinsese si pe ei. Si pretentiile lor cd au putere ii faceau de ris in ochii poporului. Caci tot Egiptul a vazut ca acesti oameni mindri nu-si puteau apara nici m&car pielea lor. Dar evreii de data aceasta au ramas neatinsi. A venit apoi grindina. Si regele a fost avertizat cu grija. Oamenii puteau sta in casele lor in siguranta. Dar oricine avea si se aventureze pe cimp, trebuia sd moara in furtuna. Animalele adapostite aveau s& fie in siguranta. Cele lasatc pe cimp fnsa, aveau si moard. Dar evreii, din nou aveau sa fie in siguranta. Au fost oare judecatile lui Dumnezeu prea aspre? A fost Dumnezeu prea inflexibil cu incépafinatul rege? Oare, cind va gindifi la pligile Egiptului, va apare in minte imaginea unui Dumnezeu sever si aspru, nerébdator de a pedepsi — un Dumnezeu lipsit de iubire si compasiune ? Adevarul este chiar opusul. Procedeul lui Dumnezeu cu regele incdpafinat este o demonstratie izbitoare a compasiunii Sale, in a tardivitatii Sale in a pedepsi. Vedeti, Dumnezeu a avertizat de la inceput pe faraon ca refuzul de a lésa liberi pe israeliti va costa viata intii —- ndscutilor din fiecare fa- milie egipteand, inclusiv familia regala. Asa cd regele a stiut ce probleme sint implicate aici. Dumnezeu putea aduce intii aceasta judecata si era destul. In loc de aceasta, El a trimis broaste, muste, paduchi, inconvenicnte care nu ameninta viata. Si Dumnezeu a dat regelui sansé — avertizindu-l de fiecare data ce va urma, asa incit putea scdpa daca voia. Dar poate veti spune: ,Bine, dar e drept ca Dumnezeu s& pedepseasca si poporul din Egipt ? Numai pentru cd regele lor era incdpatinat ?" Da, Dumnezeu a fost infinit de drept si infinit de bun. Fiindc& poporul, in fiecare situatie care ameninta viata, avea ocazia si scape de judecat& si s4 arate credint&é in Dumne- zeu, si totodat& s& cear& ajutor si adapost in casele israelite. Si multi au facut astfel. Mulfi aveau sd pdrdseasca Egiptul Jaolata cu evreii, alegind s& se inchine lui Dumnezeu. Furtuna de grindin& si fulgerele ]-au infricosat _intr-a- devar pe rege. A chemat repede pe Moise si Aaron si a stri- gat: ,De data aceasta am p&cdtuit. Acum tugati-va. A fost 17destuld grindind... Am sa las poporul sa se ducé !" Apoi a privit uluit cum Moise a iesit afaré in furtuna violenta, trecind prin ea nevaétémat. Cind Moise a ajuns la marginea cetatii, si-a ridicat miinile si a strigat, s-a ruqat, apoi furtuna a incetat. Si cum a incetat furtuna, regele s-a si rézgindit. Grindina nu schimba inima regelui. Nici norii de licuste care au venit apoi s& devoreze ce a mai rdmas. Si consilierii sai l-au implorat s&-si foloseasca ratiunea. ,,Nu vezi ca piere Egiptul ? Nu vezi ci Egiptul e ruinat? De ce nu lasi poporul acesta s& se ducd 2” Ins& faraonul tot mai incerca s& se tirguiascé cu Dumne- zeu, sd fac’ vreun compromis. Barbatii puteau merge dac& lésau acasa femeile si copiii. El voia ca s& fie sigur c& ei se vor intoarce. In final el s-a declarat de acord sa lase_ pe toti sd meargd, cu conditia ca turmele si cirezile s& le lase pe loc. Dar Moise a zis: ,Nu. Barbatii nostri merg. Femeile noastre merg. Copiii nostri merg. Animalele noastre mergq. Nici o unghie nu rémine“. Si faraonul iardsi zise: ,NU!“ O singuré judecaté a mai rémas — moartea intiilor nas- cufi. O, insé Dumnezeu tot intirzie s-o trimitaé. El iubeste si pe rege si pe poporul lui. Cum s&-i dea la pierzare ? Cum ar putea El sd-i vad& distrugindu-se pe ei insisi prin. sfidarea Creatorului lor? Faraon ar fi putut s& intre in istorie ca fiind Faraonul care a recunoscut pe Dumnezeul cerului si a ldsat pe poporul Sau s& plece in libertate. Iar poporul Eqip- tului antic ar fi putut s& fie pomenit astazi ca o natiune care s-a intors de la adorarea zeilor falsi ca si devin& copii ai Impiratului Ceresc... Si astfel, in infinita Sa compasiune, Dumnezeu a voit sd dea Egiptului timp s& se gindeasc&, si inteleag& ce face, sd vada dac& doreste intr-adevar sd se nimiceascé pe sine. Deodatd, un intuneric adinc, chinuitor, s-a réspindit pes- te tard. Timp de trei zile a fost lumin& numai in casele isra- elitilor... Timp de trei zile egiptenilor li s-a reamintit con- tinuu ca Soarele si lumina pe care le adoraser& atita vreme ca zei, s-au intunecat prin puterea Dumnezeului lui Israel! Dar faraonul a zis iardsi: ,NU !" Si atunci a venit noaptea — noaptea aceea teribilé. A- vertizarea era clara. Era suficientd. Nu putea fi inteleasi gre- 18sit. La miezul nopfii, ingerul nimicitor avea sd treacd prin tara Egiptului. Si nici o casa n-avea si fie scutita de lovitura mortii... Numai in casele evreilor avea si fie siguranta, fara de moartea cea infricosati, care urma sa vind. De clata aceasta insd, si evreii aveau sii fie incercati. Pind acum era desiul sd fii evreu, urmas al lui Avraam. Dar acuma nu mai era destul. Ingerul Domnului (nimicitor) avea s& crufe numai acele case unde singele mielului fusese aplicat pe tocul usii, ca un indiciu al credintei celor ce erau induntiu. Nu era deslul si se cread& cé este evreu. Nu era destul sé creadi in Dumnezeu. Si trebuia sa facd, ceva ca sd arate credinta lor! . O, prietene, vezi aici Evanghelia ? Vezi tu cum sint min- tuifi oamenii ? Za este toata acolo, in singele de pe tocu! usii- Acolo, in singele unui miel, care prefigura (simboliza) pe Isus, Mielul lui Dumnezeu care evea sd-si verse singele pentru pdcatele unei lumi rebele... Vezi! Nu-i clestul sa te tragi din niste oameni neprihd- nifi, sa faci parte din adevaratul popor al lui Dumnezeu. Nu-i destul sai ai numele scris in registrul Bisericii. Si nu e destul sé zici: ,Cred!“ Sint unii care ifi vor spune cid a- ceasta e lot ce trebuie — doar si crezi. Si este adevirat c& numai Isus poate mintui. Noi nu ne putem mintui pe noi. A crede in Isus este absolut esential. Dar acea credinté care nu te impinge sa faci ceea ce Dumnezeu fi-a spus, nu -e bund de nimic. Este adevarat ca credinta este o problemi de inima. Dar, credinta esic si ceva care trebuie implinit ! Ingerul nimicitor a trecut prin tar in noaptea aceea te-- ribila. Si mari tipete s-au ridicat din locuintele egiptene. Cici nu era nici o casé unde si nu fie un mort... Nici palatul n-@ fost crufat... Si acum evreii, pe care Faraonul refuzase sii-i lase sd meargi, au fost alungati. Dumnezeu izbavise pe po- porul Séu — dar cu ce pret? Cu un pre} care n-ar fi fost necesar ! Curind, totusi, credinta poporului lui Dumnezeu a fost incercat&é sever. Curind au tabarit la Marea Rosie, o bariera de netrecut... La sud un munte ,accidentat le impiedica inain- tarea. Deodata, la o oarecare distanta in urma lor, au vdzut strdluciri de arme. Au auzit zgomotul carelor de lupta... Si ei stiau ale cui sint armatele acestea. Faraonul se razgindise 19iardsi. Si ci erau acum prinsi in capcana. Teroarea a apucat inimile poporului... Dar Dumnezeu ii conduse in locul acesta ca si-si dove- deasci puterea de a-i izbavi din nou. Ei a dat directiva lui Moise si-si intind’ toiagul asupra marii.. Cind si-a intins Moise toiagul, apele s-au despartit.. Poporul -a luat-o prin mare pe uscatul astfel creat, cu apa mérii stind in ambele parti ca un zid. Ajunsi in siguranta de cealalté parte, au iz- bucnit in cintare... Nebunii egipteni, cu regele lor in frunte, au incercat s&-i urmeze. Dar Moise si-a intins iar toiagul, si apele vuind si urlind, s-au izbit din ambele parti inghitind armata egipteana in adincurile ei intunecate! Dar nu trebuia sa se intimple astfel. Regele si ostirea sa erau in acel loc de pericol grozav — prin propria lor alegere. Ei se nimicisera singuri... Cred c& acum vezi ca marea con- troversii intre Hristos si Satan este in mare mdsurd hotarita in inimile indivizilor. Confruntarea de pe malurile Nilului avusese loc intre Dumnezeu si un rege inc&patinat. Era de asemenea o confruntare intre Dumnezeu si fiecare egiptean. Fiecare si-a hot&rit propria soarta. Cum poate o inim& s& fie atit de nemiscata la tot ce am vazul intimplindu-se aici? Caci ih acest.capitol am fost mar- tori pind Ja capat la lupta unui om care trebuia si ia o ho- tSrire. Un om c&ruia i s-a dat o sansi dupa sans& si inca o sansii... Dar un om care a ldsat ca iubirea si compasiunea sa-i impietreascd inima in loc de ao inmuia, un om care in cele din urm& s-a distrus pe sine prin propria sa alegere. Si iarasi zic, nu trebuia s& se intimple astfel. Totul putea foarte bine sa fie altfel! Cum este lupta care se da in inima ta, prietene 2 Vezi tu iubirea si compasiunea exprimate in apelurile repetate care ti se adreseaza? Vezi tu cit de intirzietor este Dumnezeu in a ingddui s& vind vreo vdtamare in viata ta — si cit de ne- ‘ator este El in a te salva? Vezi tu cit de mult asleapta 4 iei hotdrirea cea dreapta ? Decizia aceea care inseamna fericire vesnica... Si totusi El Se d& inapoi si te las& sa iei acea hotdrire {8ri forfare sau constringere. El] nu va invada incinta sacré a acelui loc din suflet in care omul decide. In loc de aceasta, El st& la us& si bate — gi asteaptd sa hot&rdsti. Acum_ El doreste si te salveze. Te indemn s& nu-L dezamagesti. 20Tema ur. Il DECIZIE PRIN FOC Pentru profetii falsi e simpl& problema. Bi pot spune po- porului ceea ce acesta doreste sd auda. Ei pot zugravi inaintea poporuiui imagini norocoase despre viitor — cu fantezii, cu cavaleri ce vin calare si corabii care apar la orizontul marii, inc&reate cu aur. Si aceasta, pentru profetii acestia, insem- neazi aplauze si popularitate, o cale usoarad catre faimi. Ce simplu este asadar pentru falsii_profeti!... Pind cind se iveste cineva care le cere dovada cd ei intr-adevir au o legiturd cu cerul! Pind cind le cere o dovada ca ei au o le- gaturd permanent cu Dumnezeu ! Ne intoarcem acum la istoria emotionantd a unui om care a stat singur {mpotriva a 450 de profeti falsi — si a cerut 0 asemenea dovada in confruntarea cu ei. Timp de trei ani ei incercara fard succes si faci sé cadd ploaie din cer; in pri- vinta focului s-ar fi putut descurca mai bine ? Si inc& o dataé confruntarea are loc in gingasul Orient Apropiat. Cu cifiva ani in urma_am avut privilegiul sd vi- zitez Petra, (vechea capitalé a Edomului, numita in Biblie Sela — ,stincd" — 2 Regi 14, 7) cetatea trandafirie aproape la fel de veche ca timpul. Mi-au trebuit 30 de minute sd merg prin Siq, cu zidurile lui drepte si impodobite cu turnuri, Zi- duri atit de apropiate de fiecare parte incit uneori ti se pare ca poti intinde miinile ca s& le atingi. Si deodat& am ajuns acolo, si ne-a apdrut in fata vechea forlareaté de munte, 0 cetate tdiat& in piatra solidi a muntelui... Am cercetat-o cu privirea, cdlare, si ne-am mirat de mi- nunile unei civilizatii de mult apuse. Noi insd céutam ,trep- tele rosii”. Caci in special de aceea venisem. Pentru ca Petra, vedefji, a fost un vechi centru al cultului soarelui. Din aceasta cetate fabuloas& se ridic& treptele rosii de gresie care duceau cindva spre altarul inalt al unui zeu interzis. 23Stind in virful acelei scari rosii, mi se parea c&. simt b&ta- ile de inima ale marii controverse de veacuri. Mi se padrea cd simt pulsul acestei planete razvr&tite impotris a |ui Dumnezeu. Si am incercat s& gindesc cum trebuie s& se fi simtit Creato- rul privind pe vremuri spre Petra. Ins nu Petra i-a adus lui Dumnezeu cea mai mare dure- re. Ceea ce a lovit pe Dumnezeu mai mull, este c& adorarea soarelui se infiltrase chiar in Israel. Regele Ahab se cas&torise cu nelegiuita de Isabella. Noua regina adusese cu ea si cultul Baal — zeul soare. Iar poporul ? Poporul isi urma pe condu- catorii lui slabi. PoporulluiDumnezeuse aprinsesede poftadupamulti zeit! Era destul de rau, destul de dizgratios ci pe toat& planeta se ridica fumul altarelor pagine catre cer. lar Israel nu era un neam care nu cunoscuse pe Dumnezeu. Ei aveau o moste- nire incomparabila. Pe Israel il izbavise Dumnezeu din yobia egipteand. Pentru Israel Dumnezeu desparfise apele m&rii 18- sindu-le apoi sa se intoarca furios asupra ostirii egiptene., Ina- intea lui Israel ,cdzuse zidurile Ierihonului. M& indoiesc c& ar fi existat vreun copil in Israel care s nu stie acestea pe de rost. Si acum acest Israel, cu aceastd mostenire spirituala, pa- rdsise pe Dumnezeul sau. . Asa s-a facut ca in acele zile ale profetului Ilie, venise timpul unei confruntari. Poporui lui Dumnezeu trebuia s4 ho- tdrasca pe cine vrea s& slujeascd! Ca si Moise in Egipt, lie a intrat, trecind printre straji direct in prezenta regelui care rdmdsese uluit. Strajile pareau ca si cum nu l-ar fi vazut. So- liile lui Dumnezeu au un fel al lor anumit de a p&trunde! Si care a fost solia? ,Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, Caruia ii slujesc, ca nu va fi nici roua, nici ploaie in anii urmiatori, decit dupa cuvintul meu!" (1 Regi 17, 1). Asta era tot. Ilie se intoarse si iesi dinaintea regelui, ina- inte ca acesta si se dezmeticeascd! Ce s-a intimplat apoi? Timp de trei ani si jumatate n-a cdzut nici roud, nici ploaie. Nlie a stat ascuns in tot acest timp. Dumnezeu l-a trimis mai intii la un Piriu din care putea sd bea apa si corbii ii aduceau hrana. Cind piriul a secat, Dumnezeu l-a trimis la o vdduvd intr-o fara strdina. Ea tocmai se pregdtea si gateasc& ultima porjie de hranai pe care o avea pentru ea si pentru fiul ei, si apoi si moard. Ilie, apdérind in momentul acela, a rugat-o sd-i dea lui mai intii de mincare, fagdduind din par- 22tea Domnului ci hrana ei se va inmulfi pind cind avea s& ploud. Si asa s-a intimplat ! Regele Ahab a petrecut acest timp scotocind fara, chiar gi {&rile vecine, ca s& caute pe Ilie si s8-] omoare. Izabela a petrecut acest timp planuind r&zbunarea. Stranie (nu-i asa ?) aceast& tendinf’ omeneasca de a acuza pe sol pentru. solie! Cit despre cei 450 de profeti ai lui Baal, ei au petrecut vre- mea implorind pe Baal s& dea ploaie — pentru a dovedi c& llie este gresit. Si intr-o bund zi — cind trecuser& cei trei ani si juma- tate si intreaga tard era pustiita, pirjolité si crépatd. de so are, adicdé chiar de zeul cultului lor rebel — s-a im- plinit vremea. Atunci Ilie s-a dus direct la un slujitor al re- gelui, unul care ramasese credincios lui Dumnezeu, si-i zise: »Du-te si spune-i lui Ahab cA sint aici!“ Slujitorul s-a ingrozit. ,Nu“, zise el, ,te rog, nu-mi cere acest lucru! Dumnezeu intre timp poate sd te ia si sd te tri- mita in alta parte, si apoi Ahab ma va ucide !". Dar Ilie l-a asigurat c& vrea s& vorbeasca cu regele chiar fn ziua aceea. Slujitorul s-a dus si i-a spus lui Ahab. Jar Ahab a venit sa intimpine pe Ilie. Imagineaza-ti, cum ar fi s& stai neinarmat in prezen{a unui rege care a pus un pret pe capul tau cdutindu-te trei ani! Dar adevadrul este cd Ahab era mai speriat decit Ilie. — Tu esti acela care ai adus nenorocire asupra lui Israel ? a intrebat cu sting&cie regele. Dar Ilie a raspuns: — Nu eu am adus nenorocire peste Israel, ci tu si casa tatdlui tau, fiindcad v-ati departat de la poruncile lui Dumnezeu si v-ati inchinat lui Baal! Pind acum, tot timpul regele cdutase si omoare pe lie. Dar acum, profetul staétea inaintea lui. si el nu indraéznea s& ridice mina impotriva lui. Acum nu mai poruncea regele, ci profetul. Si Ilie zise: ,Acum cheama poporul din toata tara sa se intilneasca cu mine pe muntele Carmel. Si adu si pe cei 450 de prooroci ai lui Baal". (1 Regi 18, 19). Si Ahab, ca si cum ar fi fost un slujitor iar Ilie rege, a facut exact cum i-a poruncit. El n-a indraznit s& facd altfel! Pe m&sura ce porunca se raspindeste in popor, tot Israelul e apucat de neliniste. Cine stie ce judecata teribild fi mai as- tepta ! 23La vremea hotdrité ei erau adunati. Cu obisnuita pomp si ceremonie soseste si regele. Cei 450 de profeti ai Iui Baal urea intr-un impozant cortegiu. Jar Ilie, stind singur inaintea vréjmasilor c&érora nimic nu le-ar fi placut mai mult de¢it sd-] facé buc&ti, rosteste limpede: ,Cit timp veti mai sta Intre doud pdreri ? Dacd Jahweh este Dumnezeu, urmafi-l, iar dac& Baal este Dumnezeu, atunci mergeti dupa el!” (1 Regi 18, 21). Si, stiti ceva? Nu s-a gdsit nimeni in toaté multimea aceea care sd indrazneasc& sa deschid& gura si s& recunoasca, sd se declare inchindtor al adevdratului Dumnezeu ! Atunci Iie a facut o propunere. Profefii lui Baal trebuia s4 ia un animal, s&-] preg&teasc& pentru jertfa, sé-1 pund pe lemne, si apoi si cheme pe Baal ca s& trimit& foc s& aprind& jertfa. Apoi el avea s& fac la fel si si cheme pe Dumnezeul sau. ,Si Dumnezeul care va réspunde prin foc, zise el, ace- la este adevdratul Dumnezeu !“ Si poporul a zis: ,Asa sa fie!” Profetii lui Baal aveau prima sansa. Dumnezeu_ las& intot- deauna pe Zeii falsi sa-si fac& ei demonstratiile, arti pot. Pe dinafara, curajosi si sfidatori, dar cu team. Jor vinovate, profetii au chemat pe Baal implorindu-! sé tri- mita el foc. Au strigat. Au sdrit in sus, s-au zvircolit, au zbie- rat. Si-au smuls pdrul si si-au facut taieturi in carne. Dar nimic nu s-a intimplat. Daca ar fi putut ei s& gaseascé un mijloc de a pune foc fara sa fie observati! Dar Ilie fi supraveghea continuu, fara s& le dea 0 asemenea sansa. Satan ar fi fost in stare si bucuros s& trimita un foc ceresc, pentru a sustine pretentiile agentilor sdi mincinosi. Dar Dumnezeu nu i-a permis! In cele din urma, spre seara, vazind cd nu pot face nimic, epuizati, proorocii s-au retras din lupta. Era acum rindul lui Ilie. In contrast izbitor cu exercitiile frenctice ale proorocilor, Ilie repara linistit altarul cel darimat unde pe vremuri primea inchinare Dumnezeul cerului. Oamenii, obositi de exhibitiile irationale ale demonismului, vin tot mai aproape si vada ce va face Ilie. El pune jertfa pe altarul in jurul cdruia sdpase un sanf. Acum da dispozitie ca altarul sA fie udat cy apd. Patry vedre turnate, inca patru, si inca patru.. 24Dac& vé mirati de unde s-ar fi putut aduce atita apd pe ace] timp de secetd, aduceti-va aminte c& Muntele Carmel este chiar lingi Marea Mediterané. Apoi Iie face o rug&ciune simpla. Nici un tipat dement nu maj résund acum pe Carmel. El se roaga ca si cum ar sti ci Dummezeu este chiar acolo. El n-are nevoie sa strige. Nici nu s-a terminat bine rugaciunea sa si fl&cari din cer, ca niste sc&pardri de fulger, au cdzut asupra altarului. Focul a mistnit jertfa, pietrele altarului, chiar si apa din sant. Mun- tele @ fost luminat de o stralucire orbitoare ... in vdile din fi- nutu] acela, pind departe stralucirea coboritd a fost vazuta. Cei ce sint pe munte se pleacd acum cu respect inaintea Dumnezeului nevazut care-si demonstrase puterea. Ei nu mai indrAznesc sd priveasca la foc, temindu-se sa nu fie si ei con- sumati. Acum ei sint gata sd recunoascd pe Dumnezcul pe care il pdrdsiserd cu atita ingratitudine, strind intr-un glas: ,Yah- weh este Dumnezeu! Yahweh este adevdratul Dumnezeu !" Progrocii lui Baal ar fi putut si ei si se plece in pocdinté impreuna cu poporul. Dar chiar in prezenta gloriei divine, ei inca preferau sd rémina prooroci credinciosi lui Baal. De aceea Dumnezeu a onorat alegerea lor. Ei erau gata acum de distru- gere. La porunca lui Ilie, poporul a apucat pe acesti prooroci care ij duceau in raétaécire si n-a fost crufat nici unul. Ce zi a fost aceea! Ce victorie! Ce putere! Ce reformatiune ! Dar nu un edict al reqelui a fost ceea ce a intors poporul la Dumnezeu] parintilor lor. Nu o piesa de legislatie nationali. Ci o decizie luata in fiecare inima. Fiecare barbat si femeie, fiecare tinar si copil, ingenunchind acolo pe Carmel in prezen- ta puterii divine, au recunoscut pe adevadratul Dumnezeu si au cerut jertare pentru c& au trait in rdtacire cu alti zei, cu zei- t&tile adorate de neamurile vecine. Asa va fi acum cind Armaghedonul este asupra noastra. Fiecare individual va trebui sé decidd de partea cui vrea si se aseze in acest conflict. Cind vine timpul de criza, ziua ultimei decizii, se poate s& descoperim cé deja am facut alegerea noas- trad prin deciziile obisnuite zilnic, in lucruri ,mici", pe drumul vietii — uneori intr-un moment ca acesta. C&ci de peste veacuri résumé in urechile noastre chemarea puternica a lui Nie: ,Cit timp veti mai sta nehotarifi intre doud pareri ? Daca Yahweh este Dumnezeu, urmafti-]; iar dacd Baal este dumne- veu, mergeti dupa el!” 25Dar ce putem spune despre Ilie ? S-a veselit el prea, mult de aceasta biruinté care avea s4 devina o piatra de hotar? S-a umflat el de mindrie din pricina rolului pe care-l jucase in acel eveniment istoric ? Nu, nu este nici o urma de ingimfare, de infumurare in acei oameni in care Dumnezeu Se poate in- crede ca si conduca batéliile Sale. Dacd se afl& ceva mindrie acolo, ea trebuie s& piard! Tlie a vazut judecatile lui Dumnezeu care isi facusera efec- tul. A inceput o reformatiune. Dumnezeu va trimite acum ploa- ie ca sé invioreze paémintul crdpat. Totusi el n-a vazut nici un nor. Dar incredintindu-se in fag&duinta lui Dumnezeu, si atent fatd de bundstarea regelui, Ilie ii spune monarhului si se’ duc& sd manince si sd se pregdteasca de ploaie. Apoi profetul, trudit. cu numai ajutorul sau de incredere se urcaé pe virful muntelui sd se roage. De repetate ori el isi trimite slujitorul sé vada daca a aparut vreun semn al apro- pierii ploii. Dar de fiecare data raspunsul este negativ. Hie se roagd si mai serios, cercetindu-si inima. El se intreaba daca fu cumva vreun pdcat necunoscut din viata sa st& in calea rdspunsului la rugdciune. Pe m&sura ce se roaga, simte ca el insusi nu este nimic si cé Dumnezeu este totul. In cele din urmd, a saptea oard, slujitorul se intoarce cu vestea cf un mic nor, cit o palma, se ridicd dinspre mare... Asta era destul. Ilie nu asteapta ca cerul s& se innegreas- ca. El isi trimite slujitorul sd-] anunte pe Ahab sa se pregdteas- ca sé coboare. Apoi a venit vintul. Apoi revadrsarea. Se facuse intuneric de atita innourare... Tatd-] pe rege in carul sau, prin furtun& si ploaie, cum nu-si mai poate gdsi drumul. Si Ilie, care in ziua aceea il umi- lise pe rege inaintea poporului sau si ucisese intrigantii sdi profeti — Ilie a alergat inaintea lui pe drumuil noroios si lu- necos ca sd-i arate calea...! Citi dintre noi ar fi bucurosi s& alerge pe un drum no- roios si alunecos, prin furtuna si ploaie ca s& arate drumul ce- lor mai inversunati dusmani ai lor? Veti spune ca Iie a fost un mare om in acea zi, pe cind stdlea neinfricat inaintea dusmanilor sai si s-a rugat sa ploaie foc din cer. : Dar Ilie n-a fost niciodaté mai mare ca atunci cind,,obo- sit si epuizat, simtind ca el insugsi nu este nimic, s-a rugat lui 26Dumnezeu sd dea ploaie... Sau, cind obosit si epuizat, a aler- gat pe drumul lunecos de munte ca sd arate regelui calea...! De aceea, prieteni, locul cel mai inalt, cel mai indltat pe care voi si eu l-am putut atinge vreodati, este la piciorul batrinei cruci noduroase. Acolo, simtind ci noi nu sintem ni- mic $i cd El este totul — acolo putem noi vedea cu o viziune clara puterea si minunea Dumnezeului lui Tlie. Acolo putem noi sd spunem cu o inima facuta din nou curata si pentru tot- deauna smerita : »O, Doamne iubitor, cit de mare esti Tu!" 27Tema nr. IV UN LOC NUMIT ARMAGHEDON Armaghedon ! Ce este aceasta ? Pentru jurnalist este un termen conventional care descrie o lupta titanic&, militar’, sau de alta natur’. Chiar o greva in industria cSrbunelui a fost numita ,Armaghedon industrial”. Autorul unei scrieri religioase poate descrie cu un aer de siguran{é Armaghedonul ca fiind o ultima si decisivd bata- lie care va avea loc pe o cimpie in nordul Istaelului, cu Uniu- nea Sovietic’, China, si multe alte natiuni participante. Pentru altii acesta este un alt nume pentru al Treilea Rdz- boi Mondial. Altii nu sint siguri. Ei au o notiune vagi a unui holocaust nuclear devastator in care realitatea va intrece scri- erile stiimtifico-fantastice. Armaghedon ! Infricositor! Aproape sa vind peste noi! Respirind infiorarea glacialé a zilei judecatii! Dar ce este aceasta? Stie oare cineva? La numai o s&ptimina dup& Ziua Maugurarii (ziua intrarii in functie a presedintelui S.U.A., la 4 martic, din 4 in 4 ani —n, tad.), adjunctul presedintelui pentru securitate nationa- 14 a hot&rit si facé o mic’ proba. El avea misiunea de a ris- punde de ap&rarea presedintelui in cazul unui atac asupra Washingtonului. Si acum el voia sd vada cum s-ar desfdsura aceasta aparare. Astfel Brezinski a invitat pe bdtrinul irlandez care fusese insircinat cu ducerea la indeplinire a acestei misiuni de sal- vare. Cu un zimbet, el a intrebat dac& ar putea intr-adevar sd-] scoati afara pe preseciinte inainte de a veni proiectilele. — Da, domnule, raéspunse ofiterul. Tocmai pentru asta sint eu aici. — Te-ai exersat ? dorea s& stie Brezinski. — Desigur! riispunse ofiferul cu mindrie. Noi probim acest sistem mereu. B-- Asta-i bine, fiindcd presedintele m-a autorizat $4 ma ocup chiar de treaba asta. Apoi isi trase mineca stingd si apésa ua buton de la cea- sul siiu. — Si zicem ca eu as fi presedintele. S& zicam cui s-a dat alarma. Puneti-ma la ad&post! — Acum ??? — se bilbii ofiterul. —- Acum! — si apasa din nou pe buton. A doua oara a inceput alarma. Ofiferul a protestat. — Podte ca nu vreti sd spuneti cé acum... Este intune- ric... Ninge... Este... Dar a fost intimpinat cu o privire tdioasd care l-a amu- tit. A bilbiit apoi o serie de ordine la un telefon pe nerasu- flate ... Brezinski s-a indreptat apoi spre elicopterul de pe tere- nul din spatele Casei Albe. S-a oprit putin intr-un birou ex- tern pentru a lua un secretar ca s4 joace rolu] primei Doamne. Si agleptau pe terenul de decolare. Si au asteptat trei mi- nute. Cinci minute. In cele din urma elicopterul care trebu sa fie intotdeauna gata de serviciu, a aterizat si ,,i-a salva’ Cind in cel din urm& erau in aer, Brezinski incepu | co- municatiile de proba. ,Cheama pe ceilalti conducdtori de stat", a ordonat el. Si ofiterul facu s& treacd ordinul pri. ma- sa de comanda a Casei Albe. . — Nu te plictisi si continui. Deja ai cdzut la acest examen de comunicatii. Daca acesta ar fi fost in realitate un atac, bi- roul de comunicatii al Casei Albe ar fi fost darimat pina acum. Asa s-a_intimplat. A trecut de doua ori timpul necesar de a se ajunge la marele avion reactor care trebuie s-] ducd repede pe presedinte in sigurantd. Cunoscut cé ,avionul zilei judeca- tii", acesta este un gigant 747, echipat in mod elaborat si fara ferestre, El trebuie si stea continuu gata de alarma si pregatit si zboare in trei minute, Dar n-a fost asa! Ba mai mult. Acest mic test putea fi foarte usor ultimul zior al lui Brezinski. Caci ofiterul care era insdrcinat cu ope- ratia de multi ani, a fost acum atit de descumpanit de faptul c& trebuia sé demonstreze fara o prealabild avertizare, incit a uitat si transmit’ cuvintele codificate care anuntau Serviciul Secret ca elicopterul de salvare este in Jegéturé (OK). Acesta a fost aproape doborit la pdmint ca un obiect nedorit! 20Articolul din ziar din care am extras aceasti relatare era intitulat .Plutind spre Armaghedon". Dar indiferent ce ar fi acest Armaghedon, pare evident ci nu sintem preqduti pen- tru el! Dupd magazinul SCIENCE SO, aceasta nu este doar un atac asupra Washingtonului, nu doar o singuré explozie nu- cleardé de care trebuie si ne temem. Ci exista posibilitatea ca un dusman sa incerce sii asiqure distrugerea Staielor Unite luind ca finté 71 din cele 119 mari suprafete metropolitane — si acestea toale deodata ! lar revista NEW WEST descrie aménuntit posibilitatea rdézboaielor spatiale in viitorul apropiat. Mereu de Ia lansarea lui SPUTNIK 1, zice revista, satelitii artificiali au fost preqi- titi pentru un razboi silentios in aer. Supraputerea care reu- seste sd cistige suprematia in spatiul cosmic, are, desigur, platforma idealé de dirijare a unui rizboi pe piimint. Nu nu- mai asta, Noi vom fi capabili in curind sa ne nimicim reciproc satelifii cu raze laser. Iar naveta spatiala va putea mina sa- telifii inamici sau chiar sd-i captureze. . Este vreo mirare cit suferim de ceea ce s-a' numit ,,dezas- tronomie” ? Carti despre dezastre sint peste tot. Si adevdrul este ca aceste carti nu sint cauza temerii noastre, ci o re- flectare a ei. R&zboi nuclear. Teroristi. Crimaé de stradi. Incendii si inundatii, uragane si cutremure. Avioane prabusite. Si acum trebuie si addugdm pe listi si vulcanii. Noi n-am Iuat in se- trios vulcanii pind cind s-a trezit cel de la Mount St. Helen. Dar acum il bigém in seamé : Asadar ce este aceasti oroarc finald pe care o va trai pla- neta noastri ? Ce este Armaghedonul ? Sa ne intoarcem la Bi- blie pentru raspuns. Deoarece cuvintul vine din Apocalipsa (din cartea Apocalipsei). Si chiar acolo el este folosit doar o singura dala. Jaté ce este scris: ,Caci acestea sint spirite de demoni, care fac minuni, si care se duc la Imparatii pamintu- fui si ai intregii lumi ca si-i adune la batdlia zilei celei mari a Atotpuiernicului Dumnezeu... Si i-au strins intr-un loc nu- mit in limba ebraicii ARMAGHEDON". (Apoc, 16, 14—16). Notati cd Armaghedonul este o batilie — evident biitiilia finald. din istoria lumii, c&éci e numita ,,batalia final’ a zilei ce- lei mari a Atotputernicului Dumnezeu". Si de asemenea este 30un conflict mondial, céci natiunile intregii lumi sint impli- cate aici. »Un loc numit pe evreieste ARMAGHEDON". De aici in- cepe problema. Tocmai aici sintem confruntati cu detalii pe care nu le cunoastem. Caci jn toata lumea nu exista un loc numit Armaghedon. Ni se spune insad cd acest loc se cheam& Armaghedon in limba ebraicaé. Asa ca ne intoarcem la ebraica pentru sensul cuvintului. Si aflam cd el este o combinatie din HAR {munte) si MAGHEDON, pe care mul{i I-au pus in legdtura cu ME- CHIDO (MEGHIDON) — cetatea din Vechiul Testament care astdzi este un deal in ruine. Astfel in realitate, in ebraicad ARMAGHEDON inseamna ,MUNITELE MEGHIDO". Dar ni- cdieri nu existé un munte numit Meghiddo. Este adevdral cé valea Meghiddo, sau cimpia Iadraciom (IZREEL) are o lunga istorie de conflicte militare. Dar trebuie Oare sa intelegem (sd credem)} cad armatele intregii lumi vor fi inghesuite in valea Meghiddo, in nordul Israelului ? Si aceasta nu e totul. Caci si alle armale sint implicate. Auziti: ..Acestia... vor face razboi cu Mielul (IIristos), dar Mielul ii va birui; céci El este Domnu! domnilor si Imparatul impdragilor (Apoc. 17, 4). Si iardsi : , Armatele care sint in.ceruri il urmau (pe Hri tos),.calérind pe cai albi, imbracati in in subtire, alb si cural” (Apoc. 19, 14). Astfel cd in aceasta bétdlie sint implicate ostirile pdmin- tului cit si ostirile cerului. Natiunile se pot lupta intre ele. Conflictul poate incepe in felu! acesta, sub aspect militar si politic. Dar in final natiunile pémintului vor lupta impotriva lui Hristos si a ostirilor ceresti..in cele din urma aceasti ba- talie va fi o confruntare cu totul extraordinari intre Dum- nezeu si vrajmasii Sai. Si cu siquranta ca mica vale Meghiddo ar fi prea micd pentru asa ceva. Accasta se va dezvolla cu rapiditate intr-un conflict care va implica intreaga lume — si cerul de asemenea ! Acum, este ceva aici care ne poate ajuta sd intelegem. U- neori, asa cum stim, un cuvint poate sé aib’ multe intelesuri. Acesta este si cazul cuvintului TOPOS care a fost tradus ,,loc" {un ,loc“ numit Armaghedon...), Dar acest cuvint grecesc este folosit nu numai pentru a indica un loc geografic, ci si in sensul de STARE, CONDITIE, SITUATIE... 31© situatie numita Armaghedon. Aceasta ne face sa in- telegem mai uson, nu-i asa? Dar acum, dac& este asa, dé ce ~muntele lui Meghiddo” ? De ce aceast& aluzie la un loc geo- grafic-istoric, dac& este vorba doar de o situatie ? . Tocmai aici numele devine foarte interesant si capaid sensul sau real. SA presupunem c& vreti si vizitati ruinele vechiuiui Me- ghiddo. Puteti lua un autobuz spre rasarit din orasul-port Haifa si mergeti apoi pe lingd poalele muntelui Carmel, al cdrui ca- p&t de apus coboard abrupt in Mediteran& la Haifa. Tell el- Muteselim, locul vechiului Meghiddo, st& la poalele acestui lant muntos, la hotarul nord-estic al sdu. Si daca veti observa acest ,tell” (ruinele cet&tii), aproape de munte, ar:fi usor de vagul de ce multi au identificat ,Muntele lui Meghiddo" cu lanjul munios Carmel. C&ci acolo, apdrind masiv inaintea dvs., in timp ce stati pe ruinele vechiului Meghiddo, sti Muntele Carmel! Si stiti ce s-a intimplat pe Muntele Carmelt Da, in zilele lui Ilie, pe Muntele Carmel a fost locul uneia din cele mai mari confrunt&ri dintre Dumnezeu si vrajmasii Sai. Acolo a c&zut foc din cer ca sd demonstreze odata pentru totdeauna care era Dumnezeu adevarat. Si aceasta’ confrun- tare a fost, din mai multe multe puncte de vedere, o miniatura a marii confrunt&ri din ziua de apoi. Nu este surprinzitor ci Dumnezeu a imprumutat tipuri {simbolice) si simbolisme din Vechiul Testament pentru a ne ajuta si intelegem natura conflictului care st& sd. se ndpus- teasca asupra noastra. Nu este deloc surprinzator ci Dumne- zeu ia o confruntare decisiv’ ca aceea de pe Muntele Carmel si o face simbol al confrunt&rii si mai decisive din viitor. Caci Apocalipsa este o carte de simboluri, de figuri care repre- zint& oameni si situatii si evenimente din zilele de pe urm& care sint reale. De exemplu, haideti s& ne intoarcem Ja versetul 12 din acelasi capitol (16), cu citeva versete inainte de mentionarea Armaghedonului. Citim : ,,Si ingerul al saselea a varsat potirul Jui asupra marelui riu Eufrat: si apa lui a fost secaté. ca sd fie pregatitA calea impdratilor de la rasarit". In acest capitol (16) ni se spune despre sapte judecati in- fricosate pe care Dumnezeu le va trimite asupra vrajmasilor S&i chiar la sfirsit. Asem&n&ri izbitoare exista intre aceste ul- time sapte pligi si plagile Egiptului, ca de exemplu : preface- 32rea apei in singe, bubele, intunericul si grindina. De ce asupra Egiptului au fost trimise zece plagi, iar in finalul marii con- troverse vor fi numai sapte, nu ni se spune. Dar numdrul sap- te este folosit ades pentru a ardta implinirea, plindtatea, desd- rsirea. Si cu sigurantd, dacu veti citi relatarca aceslor gro- zavii finale, veti fi de acord cia sapte este destul. O allé aseminare. In final, ca si in Egipt, Dumnezeu va face o deosebire intre cei ce fi servesc si cei ce nu-L servesc. La fel dupa cum evreii n-au fost atinsi, la fel i se fagdduicste celui ce este copil al lui Dumnezeu: ,,O mie sé cada linga tine, si zece mii la dreapta ta; clar de tine nu se va apropia... Nu- mai vei privi cu ochii tai si vei vedea rasplatirea celor rai. Pentru c& zici : ,Domnul este locul meu de scdpare, si faci din Cel Prea Inalt adapostul tau, de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tau. Caci El va porunci ingerilor Sai sé te pazeascii in toate caile tale..." (Psalmi 91. 7—11). Armaghedonul incepe in a sasea din aceste 7 judecdti finale, si continua in timpul pldgii a saptea, baldlia aceasta fiind intrerupta de revenirea Domnului Hristos. Dar si ne intoarcem la Biblia noastra. Eufratul, mentio- nat in versetul 12, este riul care curgea cindva prin vechiul Babilon. El este riul Babilonului. Babilonul a fost distrus deja.de multé vreme. Dar in cartea Apocalipsei numele sau este folosit ca simbol al falsei inchindri, dar fiindca aici, Babilonul este simbolic, reprezentind popoarele (Apoc. 17, 15), c&ci ele sustin existenta si prosperitatea Babilonului simbo- lic. Secarea apelor reprezinta asadar retragerea sprijinului lor, indepadrtarea suportului dat Babilonului de cadtre popoarele lumii, ca pedeapsd preliminard si conditie a cdéderii finale a Babilonului in plaga a 7-a. . Apoi la versetul 13: ,Am vézut trei spirite necurate ca niste broaste, iesind din gura balaurului, din gura fiarei $i din gura falsului profet... Acestea sint spirite de demoni, care fac minuni, si care se duc la imparatii lumii intregi, ca sd-i aduca pentru b&talia acelei zile mari a Atotputernicului Dum- nezeu”. (v. 13, 14). »Trei spirite necurate, ca niste broaste”. Cu siguran}a ca broastele acestea nu sint aici literale — de fapt este scris clar, cé ele sint spirite necurate, spirite de demoni. $i cu sigu- ranfé c& profetia nu are in vedere nici un balaur literal sau 33© fiard literalé, Balaurul este adesea folosit ca simibol al Satanei sau al unei puleri prin care lucreaza. Iar o fiara este adesea folosité ca simbol al unei natiuni. Balaurul, fiara i falsul profet repr: { aici o tripla (intreit&) alianta, coali- fia vrajmasilor }ul Dumnezeu —- balaurul simbolizeazad pagi- nismul, fiara fiind o putere religioasd si politica ce sfideaz® (contesta) Legea lui Dumnezeu (reprezint&é papalitatea), iar falsul profet simbolizeazi pe aceia care au fost cindva cre- dinciosi lui Dumnezeu, dar cares-au indepartat de la_ credin- ciosie... Acum, dac&é Babilonul este figurat, daca riul este figu- rat, dac& broastele sint figurate, balaurul, fiara si falsul pro- fei sint figurate. este ceva de mirat ci Dumnezeu a giasit de cuviinfé ca aceastd batdlie final& si poarte numele unui loc profetic, figurat? Si dac& Babilonul reprezint& falsa inchi- nare in toatdé lumea, iar Eufratul sint oamenii de pe tot glo- bul — fiindc&é ni se spune clar ci natiunile intregii lumi sint implicate, ca si ostirile cerului — nu trebuie ca batalia nde la Armaghedon" sa fie pe toata suprafata globului ? Nu putem ajunge la alta concluzie. Prin urmare, n-ar fi infelept a limita aceasta ,,bdtdlie” la o localizare exacta, geo- graficé, in Orient... Ins& la acest punct, lésaji-ma sd spun c& ar fi o eroare fatalié sa presupunem ca Armaghedonul n-ar fi o batdlie re- ala... Pentru a proteja cartea Apocalipsei fafa de vr&jmasii Sdi, Dumnezeu a folosit multe simboluri. Dac& vrajmasii Sai ar fi fost numiti pe nume si activit&tile lor ar fi fost de- mascale intr-un limbaj actual, cu siguranté c& aceasta i-ar fi stimit sa distruga Cartea... Dar batalia de la Armaghedon va fi foarte, foarte reala. Madcelul va intrece orice imaginatie. Marea majoritate a ce- lor ce locuiesc pe aceasté planet& vor fi wjunghiafi". Pro- fetul Ieremia, vorbind despre acel timp, zice: ,,Cei junghiati de Domnul vor fi in ziua aceea de la un capit la altul al paémintului; nu vor fi bociti, nici ingropati, nici adunati !“ (ler. 25, 33 Si aceste cuvinte nu sint deloc simbolice. Ele sint foarte, foarte reale, foarte literale ! Da, numai aceia care au acceptat jertfa lui Isus, moar- tea Sa in locul nostru, numai aceia vor fi cruta{i. Acea jertfa 34a fost adusa si facuté pentru toti. Ea este data liber tuturor, Dar din nefericire multi o vor lepaéda. Ei refuza harul min- tuitor! Veti spune poate cé nu este in caraclerul lui Isus, Bu- nul si Tubilorul Vindecitor, ca sa distrugé: Da, nu este in firea Sa acest lucru. Este o lucrare stréina de firea Sa. O lu- crare pe care E] n-o doreste. Dar nu ne-am intrebat noi, oare, de atitea ori, de ce nu vine odala si fac& dreptate ? Si cum ar putea El sd indeparteze réul, decit indepéirtindu-i pe cei ce insista sd ramina perpetuatori ai raului!... Si acum notafi: Cele trei spirite necurate care seamand cu broastele, sint numiie spirite de demoni... Tocmai aceste spirite mind pe neamuri la Armaghedon... Nu este vorba doar despre raul din inima oamenilor, de coruptia din foru- rile cele mai inalte, care duce lumea la ruind... Activitatea demonicé este de asemenea réspunzatoare de ceea ce se in- timplé peste tot in jurul nostru ! Nu esic nevoie sé mai spun c& Soiritismul, in formele sale nelimitate, bintuie lumea de astazi. Generatia aceasta pare obsedataé de ,fenomene (PSIHICE) de ocultism”... Cul- tul Satanei a ajuns sd fie exercitat pe fafa. Dar Satana $i demonii sui lucreazi si in ascuns, subtil, acoperit sub o mie de depymiri, care n-ar pérea deloc suspecte la prima vedere, Spiritismul se raspindeste ca un foc in pddure. El se in- fillreaz§ acum chiar in multe biserici... Si n-ar trebui sa ne surprindé acest lucru, c&ci ni se spune ca Babilonul, sim- bolul falsei inchindri, a clevenit refugiul demonilor si incbi- soarea oricérui spirit necurat, o colivie cu orice fel de pd- sari necurate si urite’. (Apoc. 18, 2). Nu-i de mirare cé Dumnezeu face apelul urgent: ,,lesiti din el, poporul Meu! Ca sa nu fifi partasi la piacatele lui, si si nu primiti pedepsele care le va primi!” (Apoc. 18, 4). acum notafi iaraisi cd acesti demoni. aceste spirite de diavoli, sint capabile sd faci minuni... In mare mdsuri, prin aceste minuni sint ingelate neamurile si minate Ja batdlia finali. Si aceste minunj, lucrarea demonilor, vor fi foarte convingiitoarc. Ni se spune cii un sistem care este agent al Satanei va face chiar sd se pogoare foc din cer ca sd con- vingaé pe cei ce vor privi. ,El face minuni mari, pind acolo sd cadé foc din cer pe p&mint in fata oamenilor, si inseala pe 35locuilorii pamintului prin aceste minuni pe care are putere $i le facad!“ (Apoc. 13, 13, 14). Vedeti aici pericolul? In zilele lui Hie focul supranatu- ral a fost o dovad& a adevdratului Dumnezeu. Dar pe viitor au va mai fi asa, c&ci Dumnezeu va permite Satanei s& fac& si el aceasté minune. Poate va zice cineva: ,Foc din cer!... Mai trebuie oa- menii acuzati atunci, daca vor fi am&giti? Daca aceasta a fost o dovada puternicé a adevaratului Dumnezeu pe Mun- tele CARMEL, de ce ea n-ar fi o dovada in zilele care duc la Armaghedon ? Dac& focul din cer este 0 dovada odata di- vind si alt4data nu, atunci nu sintem noi lasati la voia in- selarii 2? Dar eu va intreb: ,Daca Dumnezeu ne-a avertizat clar si dacd avertizarea a fost scrisd de secole ca toti s-o cunoas- cé — sintem noi atunci lasati la cheremul amagirilor? Nu avem noi nici o aparare impotriva acestor minuni satanice ? Cu siguranté c&é pdsim pe un teren primejdios in aceste zile. Fiecare pas pe care-] facem este pe un teren minat de vrajmasul. Dar Cuvintul lui Dumnezeu este avertizarea si apdrarea noastra. Primejdia consta in a neglija acest *Cuvint. A trai in zilele Apocalipsei fara a citi si a infelege Apocalipsa este ca si cum am indr&zni s& lucrdém la o masind dé mare putere fara sa citim instructiunile ! E usor de spus: ,,Voi fi in regula. Voi calcula eu bine. Daca nu stiu notele, voi cinta dup& ureche”. Dar a trai, a umbla ,dup& ureche” intr-un timp ca acesta, este o treab& periculoasaé! (Ar insemna sa fii... intr-o ureche — nin.). Da, prieteni, numai dac& ne jinem aproape de Cuvintul lui Dumnezeu, numai dac&-] citim si tinem seam de aver- tizdrile sale, sintem siguri, feriti de am&giri. Nu este nici o siguranté in alta parte. A neglija acest lucru nu ne face mai rafinati, mai lipsiti, de naivitate. Ci ne face intr-adevar naivi, creduli, lesne de prostit...! Dar broastele ? De ce sint aceste spirite ,ca broastele“ ? Nu putem fi siguri de ce este facut tocmai aceastd com- paratie. Posibil cd, deoarece falsele doctrine care ies ‘din gura balaurului, fiarei si falsului profet, sint la fel de respingd- toare pentru Dumnezeu cum sint pentru noi broastele. De asemenea, amintiti-va c& in Egipt broasca era considerat& 36sfinté. Si astizi sint milioane care consideré sacre doctrinele predicate de balaur, de fiara si de falsul profet. Amintiti-vé iardsi ci in Egipt magicienii erau capabili sd producd broaste — cel putin asa se pérea. Dar nu mai puteau face nimic pentru a le indeparta. Broastele au marcat li- i i Cele trei spirite necurale la fel vor ajunge i lor in zilele care vor face si izbucneasci ‘Ar- maghedonul. Atunci masca le va fi smulsd, si acestea’ vor fi aratate ca niste mascarade dezgustatoare, cum sint intr-ade- var. Prea tirziu insdé vor vedea milioanele inselate c4 au ur- mat demonilor, in timp ce m&rturiseau cé urmeazi pe Hristos. O mare parte din ceea ce aceasté generatie considera a fi voinfa sacra, va fi demascata si ardtat& ca fiind ceva ne- aiemn. Asa cum zeii Egiptului erau fara putere in a-si salva adoratorii, si dupa cum Baal, zeul-soare, nu avea puterea sd justifice pe falsii si delirantii sai profeti, tot asa zeii acestei qeneratii vor fi expusi rusinii in curind, ca nefiind in stare 84 rezolve problemele noastre. Pentru prea multé vreme ne-ain increzut in zeii tehnologiei. De mult ne inchinam zeilor san- sei, si schimbdrilor lente ale evolutiei, in locul Dumnezeului care a facut cerurile si pamintul. Tehnologia ne-a trddat. Pro- gresul pe care am contat, alunecd la vale. Atomul ne-ar ars miinile. Ccea ce ne-a mai rémas acum este TEAMA — teama despre care Isus ne-a avertizat: ,,Inimile oamenilor se” vor topi de teama, in asteptarea acelor lucruri care au sai-vina pe paémint". (Luca 21, 26). Da, ne apropiem de confruntarea finald. Conflictul’se ac- celereaz& pretutindeni in jurul nostru. 11 putem simfi in aer. Participantii sint tot aceiasi ca atunci cind rebeliunea a stri- cat pentru prima dat& pacea si armonia cerului. Este un riz- hoi intre Hristos si ingerii Sai, si Satan si ingerii séi de cea- alia parte. Dar acum fiecare locuitor al planetei va fi impli- cat, angajat de o parte sau de alta. Problemele disputate sint aceleasi; nu s-a schimbal ni- mic. La Armaghedon, ca si in confruntarea din Egipt sau cea de pe Carmel, este pus& in discutie autoritatea lui Dumne- zeu. Guvernarea Sa si Legea Sa sint si astazi tinta atacului furios al Satanei. 1 Apocalipsa 12, 17 ne spune ca Satan este inca minios pe poporul lui Dumnezeu, furios, deoarece ei stdruie sd tind po- uncile lui Dumnezeu. 37Dar cultul soarelui? Aceasta este o chestiune disputat& in confruntarea de pe malurile Nilului. A fost de asemenea marea disputii de pe Muntele Carmel. Si, fie ci credeti, fie cd nu, aceasta va fi si acum, in final, un punct de dezbatere, pentru dumneavoastra si pentru mine. Ascultarea din iubire a fost totdeauna semnul supunerii fata de Dumnezeu. Dar Satan, prin cei ce s-au facut complici ai lui de bund voie, va lua _o sarbiatoare pagina, dedicaté pe vremuri cultului soarelui, si o va face ca semn al supunerii fati de el. Si oricare barbat sau femeie, tindr sau copil, vor avea de ales. Caltul soarelui n-a murit! Dar mulfumim iui Dumnezeu, noi stim care va fi rezul- tatul bdtaliei. Neamurile se vor lupta cu Mielul, se vor lupta impotriva lui Isus, Mielul lui Dumnezeu care Si-a dat viata pentru pacatele intregii lumi. Si impotriva acelora de pe pa- mint care rémin loiali fata de Dumnezeu; oamenii rai minati de demoni, vor lupta impotriva Lui, care a dorit sd-i salveze pe ei si pe reprezentantii Sai, care ,tin poruncile Jui Dum- nezen si credinta lui Isus“. (Apoc. 14, 12). Batalia va fi crin- cenit, Dar Mielul va birui! La fel cum poporul in Valea Meghiddo a intors armele impotriva lui Baal si impotriva profetilor lui Baal care-i in- selaserd atila vreme, tot asa, inainte de terminarea biitiliei, se vor smulge toate mastile. Ca si in vechime, poporul isi va intoarce armele impotriva profetilor falsi care i-au inselat atit de nemilos. Apoi bitdlia se va termina ! Da, prietene, dacd vei trece cu privirea pe la spatele Ci tii, vei ‘vedea ci Isus:cistigd! Si El va cistiga la urmii find El a cistigat in acea intunecata vineri, cind a murit, singur i. parisit, pe o cruce aspra si noduroasa, afara din Ierusalim ! Spre acea cruce, spre Mielul lui Dumnezeu care a suferit sia murit pe ea, ne intoarcem acum privirea. Din crucea cri- palit de pe Golgota va invit acum sd va faccti steagul si sé declarati lojalitatea, ~ Dar a rdmas ‘atit de putin timp! Deja auzim in depar- tare zgomotele apropierii bataliei finale. Si in clipa cind Ar- maghedonul va trece din viitor spre trecut, numai o singura intrebare mai conteazi : CE AI FACUT CU MIELUL 22?Tema nr. V CONFRUNTAREA LA GOLGOTA S-a intimplat intr-o vineri.. S-a intimplat in delicatul Orient Apropiat, instabil si exploziv. La prima vedere pare sa si nu fie decit o executie obisnuita a trei criminali, pe un deal afar’ din Ierusalim, Si Roma isi folosea mijlocul favorit de tortura si rugine si moarte — crucificarea. Toat& natura parea ofensata de ceea ce avea loc. Soarele a refuzat si priveascd scena. Pamintul s-a cutremurat. Sadgeti de fulger tinteau de aproape. Toat& natura pirea sd stie ceea ce oamenii nu sliau. O planeta razvratita a ajuns pind acolo incit s&-si rastigneasca Creatorul! Crucificarea lui Isus din Nazaret esie cea mai iratio- nal& fapté a istoriei. Pare s{ nu aib& nici un sens. Isus a fost singurul OM perfect care a trait vreodatd. Nici o urma de slabiciune, sau egoism, sau mindrie, nici o greseald de nici un fel nu s-a gasit vreodaté in el. Vr&jmasii Lui ar fi dat oricit s{ aib’ vreun motiv evident pentru a-L condamna. Dar au fosi siliti s& apeleze la martori falsi, ale cdéror marturii rau contradictorii, deci erau platiti. Pilat 11 cercetase, II g4- sise nevinovat, si a Vrut sd-L elibereze. Dar constiinta fi fusese strivita de presiunile politice. Aga S-a intimplat c& singurul OM perfect a murit de mii- nile poporului Sau propriu! A fost el ins’ numai simpla victim a unor vrdjmasgi in- vidiosi? Victima, da. Dar cu siguran}a nu o victima neputin- ccioas&. lar si iar El le z’d&mmicise incercirile de prinde. In repetate rinduri El S-a strecurat prin gloati scaépind ne- vatdmat. Chiar in noaptea precedenta, cind venisera s&-L aresteze, divinitatea Sa str&fulgerase prin infdtisare, un inger se ase- zase de asemenea intre El si gloata aceea de oameni de nimic, incit ei c&azusera ca morti. Atunci ar fi putut usor sd scape. 39Dar.in schimb El.le-a permis s&-L lege, sd-L tortureze, si-L ristigneascii. El nu era asadar o victimd neputincioasa, 1 care ar fi. putut si cheme zeci de mii de ingeri in aju- tor, murea fird sd protesteze. El murea dupi propria Sa wlegere — nu ca sinucigas, ci ca Jertf&. El spusese in auzul \rdjmasilor Sai: ,Motival pentru care Tati] Ma iubeste este ci imi depun viata — ca apoi iarasi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia, ci Eu o depun de bundvoie". (Ioan 10, 17, 18). In tot timpul slujirii Sale Isus fusese in conflict cu lide- rii religiosi din vremea Sa. In primul rind, ei nu erau delec pucurosi de acest tindr si strdlucit invatator deoarece El nu freeventase nici una din scolile lor. El nu era din nici un punct de vedere un produs al invafaturii_lor. Ei asteptau pe Messia cel fagaduit, dar ei infelegeau ca El si vind cu pompa gloria uaui rege. Ei nu erau gata si acccpte pe acest in- vitilor umil si nepretentios. Nu numai aceasta. Isus le demascase adesea ipocrizia. El avea o manieraé de a spune mici povestiri si de a le ccre lor si le.comenteze. Si adesea, in réspunsul lor ei se condain- nasera pe ei insisi inainte de a intelege c& tocmai ei sint vizati de acea parabola. Lucrarea Sa de vindecare il facea tot mai popular. Inubirea si compasiunea Sa iesea in evidentd in viu contrast cu atitudinile lor rigide si lipsite de iubire. Influ- enta. lor cra primejdioasa... Ei isi pierdeau controlul asupra poporului. Deci trebuia facut ceva. Isus trebuia eliminat. O ciocnire finalé era inevitabilé. Si acum ea venise. Ei reusisera si indepirteze pe Acela care amenintase puterea si influenta lor. Si Isus zicea acum mort, in mormintul lui Iosif... Cu toate acestea, fusese 0 confruntare stranie; un con- flict in care unul dintre luptitori se prea cd nu lupta deloc. {sus purea ci Se supune pasiv unei infringeri, fard sd pro- testeze. Si infringerea este exact ceea ce parea sd fie, Discipolii lui Isus erau zdrobiti. Ei crezuseré cu adevirat ca El esie Messia, Fiul lui Dumnezeu. Dar acum, El era mort. Si cu si- guranfé ci Fiul lui Dumnezcu nu putea sé moard. Trebuie sd fi facut o greseald, ei... Cit despre vrajmasii lui Isus, moartea Sa nu le adusese satisfactia pe care o asteptau. Nu spusese El oare, ci are pulere si-Si depund viata ca apoi s-o ia din nou? Ce va ii daca Ei ar face aceasta. Ei se temeau de Hristos cel mort 40mai mult decit se temuseri de Hristos cel viu. Ei erau in- groziti la gindul cd L-ar fi putut intilni deodatd, in strada, sau chiar in interiorul casei, cerindu-le socoteala pentru tot ceea ce facuserd. Cu toate acestea, crucificarea lui Isus si tot ce avusese loc in jurul acestei scene pdrea s& arate infringerea. Isus, care pretinsese ca este Fiullui Dumnezeu, murise. Crucea de pe Golgota p&rea astfel ca un urias afisier care anunta esecul lui Isus din Nazaret, sfirsitul tuturor pretentiilor Sale. Dar adevirul este ci intimplarea de pe Calvar n-a fost un accident. N-a fost sfirsitul prematur al unei cariere pro- mif&toare. Crucea Calvarului era intentionata. Isus a venit pentru aceasta. Iaté deci, pentru ce venise El! In moarte El a fost invingator. Calvarul nu a fost o infringere. A fost cel mai mare suc- ces al tuturor timpurilor. Era un succes, 0 realizare, o im- plinire ce facea cerul s& tresalte cu cintari de bucurie! Calvarul a fost cea mai critic’ confruntare din toata is- toria. Si Isus nu fusese infrint. El cistigase. Totusi nici o fi- inf& omeneasca, privind Crucea in acea vinere intunecata, nimeni, nimeni nu infelegea ce se intimpld! Vedeti dumneavoastra, confruntarea realé din acea zi nu era cu vrajmasii invidiosi ai lui Isus. Nu era cu Roma. Nu era cu cei ce bateau piroanele. Confruntarea reala era cu un vrajmas invizibil. Soarta intregului neam omenesc tremura in balanta pe m&surdé ce conflictul cu nevazutul dusman ajun- gea la culme. Fiindc& rezultatul avea sé afecteze destinul acestei planete si pe fiecare persoand de pe ea, Este dificil s& va ginditi la viata lui Isus ca fiind 0 con- fruntare : Isus, care a umblat s& vindece pe bolnavi, sd incu- rajeze si sé mingifie pe descurajati, si ofere nédejde la tofi cei ce vor s-o primeascd! —_Isus care a lsat altora protestul si revolutia, si a vorbit linistit despre jubire si iertare, si despre parcurgerea unei ,a doua mile"? Desigur c& invj&tura Sa despre iubire si iertare, si de- monstrarea personala a ceca ce invata, trebuie sd fi pdrut ca vorbele unui lunatic intr-o cultura atit de cunoscuta pentru violenta ei. Si aceasta il punea in conflict continuu cu liderii religiosi ai poporului Sau, Dar aceasta era numai conflictul vizibil, care nu era privit ca adevarata confruntare nici chiar de prietenii Sai cei mai apropiati. 41Prea putin intelegea ce se petrece atunci, un om care pri- vea. Numai Isus insusi intelegea controversa disperata& care se invirtosa in jurul Sau, far& zgomot si nevazut, de-a Jungul intregli Sale vieti... El} Insusi o intelesese clar de cind era de 12 ani. Atunci vi- zitase E] magnificul Templu din lerusalim si observase pe preofii imbracafi in alb implinindu-si datoriile lor. El i-a va- zut asezind miei nevinovati pe altarul de jertfa. El stia ca singele animalelor nu putea indeparta vreodat& p&catul. Tre- buia s& aib& loc o jertfé mai buna. Si atunci, taina misiunii Sale s-a descoperit mintii Sale tinere si ascutite. El stia acum pentru ce venise pe aceasta planet&. El — El insusi — avea s& fie Mielul! Si din acel- moment El n-a ing&duit niciodata ca picioa- rele Sale sd fie abatute de la cirarea spre Golgota. Adevarul este c& Isus Si-a inteles misiunea Sa inainte de Betleem. In acele zile cind E] exista numai in natur& divina, una cu Ta- tal, cind El era obiectul adoratiei ingerilor — atunci hotarirea Sa fusese Juata. Atunci, cind primul om a pacatuit, S-a oferit E] sé fie Salvatorul omului. Cartea Apocalipsei vorbeste des-. pre El ca fiind ,,Mielul junghiat de la intemeierea lumii". {Apoc. 13, 8). Da, Isus stia ce se intimpla. La fel si Tatal S&u. Si in- gerii stiau. Si lumile indepartate care priveau scena... Si Satan, ingerul rebel care rivnea cu disperare locul Fiului lui Dumnezeu, care era hotarit si rastoarne chiar tro- nul lui Dumnezeu — el stia ce este in jurul acestui conflict. Si fiecare dintre demonii sai stiau. Cind ingerul cézut vizuse minunata planet& pe care o oreqdtise Dumnezeu drept cémin al primilor nostri parinti, el] s-a hot&rit s-o distrugd cu totul. El stia c&é el insusi cu in- qgerii sii rebeli au fost sortiti distrugerii. El s-a hotarit atunci sa Ulrascd in prapastie dupa el intregul neam omenesc. To- tul a pdrut usor, cind Adam si Eva au pdrasit atit de repede credinciosia lor fata de Dumnezeu. Satan s-a hotarit sé facd din aceasta planeti cartierul general al rebeliunii sale. El a-a crezut cd Dumnezeu avea sa-si mai bata capul cu o mica planeta pe care nu era decit un barbat si o femeie. Cu sigu- ranta cd ei aveau sa fie stersi de pe pdmint. Ei nu si-ar fi putut inchipui cd Dumnezeu insusi ar putea cobori in rea- lilate pe acest pdmint ca s& infrunte rebeliunea sa. El acu- 42zase pe Dumnezeu ca nu-i pasd de supusii Lui; si cd ar fi strdin de iubire si compasiune. Si pretindea ca tocmai el, Lucifer, are pe inim& interesul ingerilor. Nu numai ca gu- vernarea lui Dumnezeu fusese pusd in discutie, dart chiar si caracterul lui Dumnezeu era acum discutat. Ce stia ingerul cézut cd infrunta tocmai pe Acela in a C&rui inim& era ascuns Calvarul ! Nici nu visa el ca intr-o zi, pe un deal numit Golgota, avea sd aiba loc o sconfruntare. Si tot universul avea si vada atunci cine era Acela Caruia fi pasa de existenta tuturor. Satan, in gr&édina Edenului, a auzit prima fagdduinta a unui Mintuitor si a cintarit bine cuvintele sa stie ce ar putea $4 insemneze. El a observat jertfele de animale si a incercat s& inteleagi semnificatia tuturor acestor lucruri. Apoi s-a-in- tors c&tre Biblie, si desigur, cu minte strdlucita de inger, nu a fost un «cercetator greu de cap. El era convins ca insusi Fiul lui Dumnezeu avea si vind pe acest pémint pentru a tagidui autoritatea sa si a rupe lanturile cu care el a legat neamul o- menesc. El a hotarit atunci ci misiunea aceasta a harului fata de oamenii c&zuti sa nu poatad fi realizatd. Satan a v&zut lumina de deasupra Betleemului si a au- zit cintarea vesel& a ingerilor. E] a tremurat la gindul a ceea ce insemna ea. El a incercat sd distrugd pe Isus ca prunc. Dar nereusind, el a asteptat momentul potrivit pentru 0 con- fruntare frontala. Cind Isus, dupa ce fusese botezat in Iordan, Se retrdsese in pustiu ca s& Se roage, atunci pirea si lui Satan momentul potrivit. Isus, flamind si singur, era acum in culmea slabi- ciunii. Adam si Eva cizusera asa de usor... Cu siguranta ca Isus, in corp omenesc, cu un trup sldbit de patru mii de ani de degenerare ca urmare a p&catuirii tuturor stramosilor — cu Siguranta c& Isus avea sd fie acum 0 fint& usoard de atins. El a apdrut fnaintea lui Isus mai intii ca un inger strd- lucitor. Desigur, a sugerat ispititorul, dacé Isus ar fi fost Fiul lui Dumnezeu, El n-ar fi fost lasat flamind si singur si, pd- rasit in pustiu. Era El intr-adevar Fiul lui Dumnezeu? Era Fl sigur ? Daca El era, atunci de ce nu prefaicea acele pietre in piini? Si ispita, indemnul de a dovedi identitatea Sa, era mare. Insd Isus a zis: ,Este scris: ,Omul nu tréieste numai cu piine, ci cu orice cuvint care iese din gura lui Dumnezeu". (Matei 4, 4). 7 43Apoi, dup& o alta incercare, Satan si-a dat masca la o parte si a incercat s& faci invoial& cu Isus. ,Dac& Te vei in- china mie — daca vei cddea la pdmint si mi Te vei inchina doar o data, dacé Te vei inchina mie numai putin — m& dau batut. Si toata lupta noastra va fi terminatd. Nu va mai tre- bui sd mergi pe caérarea insingerata catre o moarte rusinoasa”. Si din nou ispita a fost intensé — tentatia spre compro- mis, lentafia de a face invoiala, de a lua o carare mai scurtd, pentru a pune capét controversei. Dar Isus a raspuns cu o claré nota de finalitate : ,Inapoia mea, Satano! Caci sta scris : »Domnului Dumnealui tau sa te inchini si numai Lui sd-I slu- jesti!!” (Matei 4, 10). Si Satan n-a mai in'cercat s& stdruie, cind Fiul lui Dum- nezeu i-a poruncit s& plece. El s-a retras din conflict, scris- nind.de minie si infringere. De atunci inainte el a urmarit cu inversunare pasii lui Isus tot drumul pina la cruce. La Golgota, Satan a stirnit gloata sa-si bata joc de Fiul lui Dumnezeu in agonia Sa de moarte. Satan instigase abuzul si tortura. El inflacdrase gloata sé strige: ,Rastigneste-L !" Satan ins&, n-a dorit ca Isus chiar sé moara. E] dorea nu- mai sd-L impiedice sa-Si realizeze planul. El stia ci dacd va lua viata Aceluia care este Creatorul siu, atunci nu va mai rémine nici o fiintaé in univers, in afara accstei lumi, care sd aibi simpatie pentru el. Dar el era sigur c& daca& ar face ca suferinta lui Isus sd fie destul de grea, destul de ingro- zitoare, destu! de rusinoasa, atunci El] va fi delerminat sd Se cea jos. de pe cruce si sa isi pardseascd Planul de Mintuire a oemenilor. Atunci El avea sa-] facd sd moard pentru pacatele lor. Dar Satan n-a realizat acest plan al sdu. Si cind Isus Si-a dat ultima suflare, Satan a stiut ca este infrint, cd prin aceas- ta si-a pecetluit soarta! Insd controversa nu s-a incheiat inca. Fortele binelui si rdului inca se lupté pentru controlul oamenilor — unii pentru a salva, alfii pentru @ distruge. Conflictul va culmina si se va consuma in marea bitilie de la Armaghedon. Dar conflic- tul se consumi, de asemenea, in mintile si inimile indivizi- Jor, incluzind pe dumneavoastra si pe mine. C&ci nu teritorii rivneste Satan, ci adorare. Punctele de litigiu in conflict sint aceleasi si acum. Tot autoritatea lui Dumnezeu este pusa in discufie, impreund cu caracterul Séu si Legea Sa. 44Lucifer in ceruri, la inceputul rebeliunii sale, a cerut ca Legea sa fie inlaturaté Dar Golgota a fost r&spunsul final al lui Dumnezeu. Deoarece crucea de pe Calvar raspunde tare si clar: ,NU!" — Legea nu poate fi dat& Ja o parte, igno- rat& sau schimbata. Legea, care este o descriere a caracterului lui Dumnezeu, trebuie s4 stea in picioare. Legea cilcatd cere moartea pac&tosului. Nu exista nici o alta cale de a salva pe pacatos decit ca Fiul lui Dumnezeu sé moard in locul paca- tosului. Legea nu putea fi schimbaté, nici chiar pentru a salva viata Fiului lui Dumnezeu. Daca putea fi modificaté sau data la o parte, atunci n-ar mai fi fost nevoie ca Isus sd moara, Dac& Legea putea fi trecuta cu vederea, chiar numai o data, atunci Calvarul ar fi fost numai o dram& fara sens! Acesta este mesajul Crucii, mesaj care nu poate fi gresit. inteles. Dar Satan, la fel ca in zilele lui Ilie, inc& incearcd pe oameni si-i abata de la poruncile lui Dumnezeu. Si astazi, ca insel&tor iscusit ce este, el sugereaza cu indrazneala ca Crucea a fScut oarecum inoperativd Legea... El incearcé sd fac& din cruce o arm& impotriva guverndrii si a Legii lui Dum- nezeu. Cind Adam a c&zut, vrajmasul a acuzat cd Legea lui Dum- nezeu ar fi irationald si cd nu ar putea fi finut& de omenire. Dar Isus a tinut-o. Si acum ingerul cdézut acuz& ca nimeni n-o poate tine in realitate. Si rspunsul la aceasta acuzatie poate fi dat de vietile transformate ale oamenilor de azi, de dum- neavoastra si de mine. Cit de adesea am suparat noi pe Domnul! De cite ori am dat noi ocazie Satanei s4 spund Mintuitorului: ,Da, Tu poti si-i ierti; Tu poti sa-i ierti iar si iar, Dar Tu nu poti sa le dai si puterea de a inceta s& pacdtuiascé ! Tu nu-i poti schim- ba in realitate !" Multumim lui Dumnezeu ca nu este adevarat ! Mulfumim lui Dumnezeu c& Crucea poate face mai mult cu privire la pacat decit numai s& aduca iertare! Caci Cel ce aduce iertare, poate si aduca& si putere! Confruntarea de la Golgota a fost asupra caracterului lui Dumnezeu. Confruntarea de ast&zi este asupra caracterului oa- menilor. Poate Dumnezeu sd ne dea iertare si putere ? Cu mult timp in urm&, o femeie, acuzata si vinovata, a fost adus& in prezenta lui Isus, pe cind El invata. Ce ar tre- bui s& se facd cu ea? Ea astepta ingrozit& ca cineva sd arunce 45prima piatrd. Dar {sus a scris pe nisipul de la picioarele Sale pacalelor acuzatorilor ei, si unul cite .unul, ei au plecat in tdcere. Apoi Isus a zis femei, care stdtea Ingenuncheatd, tremu- rind: ,Nici Eu nu te condamn, Du-te, si s§ nu mai p&c&tu- iesti! Si in cuvintele Sale era puterea de a face asa cum El a poruncit. In cuvintele sale era puterea de a nu mai pdcatui! Aceasta, prietene, este solia de la Golgota. Oricine ai fi, indiferent cit de departe ai mers in pdcat, Domnul Isus iti oferd iertare. Si El iti ofera si puterea de a merge si a nu mai pacatui. »Stincé a veacurilor, crapat& pentru mine, Lasd-ma si ma ascund in Tine; Fa .ca apa si singele Care au ftisnit din coasta Ta strépunsd, Sa fie vindecarea dubla a pa‘catului meu; Curateste-ma de vina si de puterea lui..." Da, crucea Golgotei este un tratament dublu. Ea ne poate salva, daca dorim, de vind, dar si de puterea pacatului. Cind Dumnezeu a scos pe poporul Sau din Egipt, El a demonstrat capacitatea Sa de a elibera de controlul vrajmasului. Dar Cal- varul este acela care a sfaérimat puterea p&catului. Si cind bu- buiturile Armaghedonului vor fi aduse jla tacere in final, prin aparitia Domnului Hristos pe cerul japrins, atunci Domnul ne va izbavi de prezenta pd&catului. El ne va réscumpara din aceasté lume tulburatd, la fel cum El Si-a condus poporul afaré din Egipt. El va zice acestei planete radzvratite: ,Lasd pe poporul meu sai plece!” Si nici o putere pdminteascd nu va indrdzni sé reziste! Nici o putere nu va fi capabild...! Prietcne, este singele pus pe tocul usii tale? Va cruta oare ingerul nimicitor céminul tau? Va fi Isus, Stinca Veacu- rilor, si refugiul téu atunci cind focul va cadea? Esti tu gata si binevoitor, chiar acum, s& rupi ceea ce te leagd de aceast& lume, furindu-{i toate afectiunile — si s& urmezi pe Isus citre casa ? Multe conflicte au fost hot&rite in explozivul Orient Apro- piat. Dar acum, controversa s-a mutat in inima mea si a ta, pentru a fi hotarita, fara fort& sau constringere, in incintele delicate si sacre ale sufletului. Care va fi alegerea ta ? Cum se va sfirsi conflictul din Jauntru? 46Daci vei trage cu coada ochiului pe Ja spatele Cartii, Isus cistig’ ! Dar o privire in inima ta te va face si trimiti spre cer cintéri de veselie? Va cistiga Isus si acolo? Este 0 con- fruntare pe care numai tu singur o poti rezolva. Si ai atit de putin timp !... nCelui ce va birui, ii voi da si.sad& pe scaunul Meu de domnie..." — Apocalipsa 3, 21 —CUPRINSUL pag. Tema nr. 1 — Confruntarea in Orient . 2. 2. 1 . 1 ee 3 Tema nr. II — Confruntarea pe malurile riului Nil. . . . . 10 Tema nr. Il — Decizie prin foc... / ww ee ee 20 Tema nr. 1V — Un loc numit Armaghedon . . 2... . 26 Tema nr. V — Confruntare la Golgota . . . . . . eS? EVENIMENTE FINALE Tiparul executat Ja Intreprinderea Poligraficé Galati sub comanda nr. 184