Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Capitolul I
gestionarii afacerii, care, in mod evident, nu mai este tintit spre obtinerea de profit, ci,
spre o revigorare prin reorganizare, sau, ca ultima solutie, spre valorificarea cat mai
eficienta a patrimoniului societatii spre a permite plata creditorilor si, eventual, daca e
cazul, a actionarilor/asociatilor societatii. In mod corespunzator, se schimba si atributiile
persoanelor implicate in administrarea afacerii in criza, devenind adecvate noii ei situatii
juridice. Vom analiza in capitolele urmatoare aceste competente, conditiile, calificarile
necesare, potrivit rolului detinut de diferitele categorii de persoane implicate.
CAPITOLUL II
sau bine definite. Schema de baza ramane identica pentru toate cele cinci tipuri de
societati: in fiecare dintre ele, asociatii/actionarii detin rolul decizional suprem iar
administratorii sunt in serviciul lor, situati pe treapta ierarhica imediat inferioara.
Schema dobandeste insa un grad de complexitate diferit de la un tip de societate la altul,
evoluand de la forma cea mai simpla, proprie societatilor de persoane, (societatea in
nume colectiv si cea in comandita simpla, la care se adauga, partial, si societatea cu
raspundere limitata), pana la cea mai complexa, proprie societatilor de capitaluri. Se
poate spune, deci, la fel de corect, ca forma juridica a societatii indica si gradul de
complexitate a organizarii ei. Afirmatia ramane valabila atat cu referire la organele
societatii, in general, si la relatia dintre ele, cat si la nivel individual, al fiecarui organ in
parte.
Pentru a argumenta cele mai sus aratate, vom analiza, in cele ce urmeaza, cele
cinci tipuri de societati, reglementate de Legea societatilor, nr.31/1990 1, (denumita in
continuare LS), cu accent asupra regulilor privind administrarea, proband astfel
sustinerea potrivit careia nivelul lor diferit de complexitate este pregnant reflectat si prin
dispozitiile legale privitoare la administratori. Vom respecta, in acest demers, ordinea
data de gradul de complexitate si organizare al fiecareia, de la cele mai simple, spre cele
mai complexe, adica, de la cele adecvate unor afaceri de mici dimensiuni, la medii si, in
final, la cele mai evoluate, adecvate afacerilor de anvergura. Astfel ;
1) Societatile de persoane, (societatea in nume colectiv si societatea in
comandita simpla)2 ;
Intrucat in cazul acestora relatia dintre asociati ( affectio societatis) este si ramane
esentiala din momentul infiintarii
Legea societatilor nr.31/1990 a fost republicata in Monitorul Oficial nr.1066 din 17 noiembrie 2004 si
ulterior modificata prin : Legea nr.302/2005, publicata in Monitorul Oficial nr.953 din 27 octombrie 2005,
Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei , publicata in Monitorul Oficial nr.359 din 21 aprilie 2006,
Legea nr.164/2006 privind modificarea art.17 alin.(2) din Legea nr.31/1990, publicata in Monitorul Oficial
nr.430 din 18 mai 2006, Legea nr.441/2006, publicata in Monitorul Oficial nr.955 din 28 noiembrie 2006,
Legea nr.516/2006, publicata in Monitorul Oficial nr.14 din 9 ianuarie 2007, Ordonanta de Urgenta
nr.82/2007, publicata in Monitorul Oficial nr.446 din 29 iunie 2007.
2
Trasaturile comune ale celor doua forme juridice de societate, numeroasele asemanari, (care justifica,
dealtfel, clasificarea si includerea lor in aceeasi categorie, a societatilor de persoane), sunt evidente si cu
privire la administratori, cele mai multe din dispozitiile legale privitoare la acestia fiind comune, aplicabile
ambelor societati.
caracteristic un numar mic de asociati ; sunt forme juridice de societate adecvate pentru
afaceri de mici dimensiuni, de familie. In cazul lor, increderea acordata societatii, ca
partener de afaceri, este expresia increderii prioritare investite in asociatii acesteia, care
prezinta si avantajul, (avantaj privit din perspectiva creditorilor, partenerilor de afaceri,
tertilor, in general), de a raspunde pentru obligatiile contractate de societate in mod
nelimitat si solidar, fiecare dintre ei, in cazul societatilor in nume colectiv, si respectiv o
parte, (comanditatii), in cazul societatilor in comandita simpla. In mod frecvent, in cazul
acestor tipuri de societati, asociatii sunt cei care realizeaza efectiv activitatea acesteia, asa
cum este configurata prin actele ei constitutive. Calitatea de asociat, este, deci, de cele
mai multe ori, dublata de cea de executant efectiv al activitatii specifice societatii. Nu
este o relatie obligatorie, este insa o realitate frecventa in societatile de persoane, care, de
cele mai multe ori, se bazeaza pe aportul in activitate al asociatilor si mai putin al unor
salariati.
Organizarea si functionarea celor doua tipuri de societati este structurata pe doua
nivele :
a) adunarea asociatilor ;
Este constituita din totalitatea asociatilor societatii; este de retinut ca spre deosebire de
societatile de capitaluri, in cazul carora sunt reglementate doua forme de lucru ale
adunarii, a) ordinara si b) extraordinara, fiecare cu competente precis configurate, in
schimb, in cazul celor de persoane, legea nu distinge asemenea forme evitand, chiar, sa
utilizeze sintagma adunarea generala , apreciata in mod corect ca fiind improprie
acestor societati, dat fiind numarul lor restrans de asociati, (este evident ridicolul
expresiei adunarea generala a celor doi trei asociati ); exercitand totusi atributii
de organ decizional cu putere suprema la nivelul societatii, asociatii respecta in adoptarea
deciziilor doua reguli de lucru : acordul celor care detin majoritatea capitalului social,
necesar pentru adoptarea hotararilor curente, respectiv unanimitatea necesara pentru
hotararile avand ca obiect modificarea actului constitutiv al societatii, (contractul de
societate).
b) Administratorii;
In cazul celor doua tipuri de societati, administratorii pot fi desemnati numai din
randul asociatilor societatii, (nu si al unor persoane neasociate), in cazul societatii in
nume colectiv, respectiv al asociatilor comanditati, in cazul societatilor in comandita
simpla. Desemnarea lor este realizata de catre asociatii societatii, initial, prin actul
constitutiv, iar ulterior, prin hotarari modificatoare ale actului constitutiv, adoptate cu
unanimitate de voturi.
b.1. Reguli de lucru ale administratorilor:
b.1.1. cand administratorii lucreaza impreuna ;
In cazul ambelor tipuri de societati, daca prin actul constitutiv este reglementata
obligatia administratorilor de a lucra impreuna, acestia vor adopta hotararile cu
unanimitate. Dar, intrucat conditia unanimitatii poate deveni una incomoda, generatoare
de blocaje in adoptarea deciziilor, legea ofera si o solutie de rezerva, aceea a adoptarii
hotararilor, in caz de divergente, de catre asociatii, (nu administratorii !), care detin
majoritatea absoluta a capitalului social. Pe de alta parte, daca se are in vedere ca in cazul
ambelor forme de societate, asociatii cu raspundere nelimitata si solidara raspund cu
patrimoniul propriu pentru prejudiciile
al societatii, beneficiaza de incredere din partea celorlalti asociati, (increderea este liantul
asocierii lor), astfel incat, in mod natural, va avea si dreptul de a reprezenta societatea.
Prin actul constitutiv insa, asociatii se pot abate de la aceasta regula, convenind ca
reprezentarea sa revina doar unuia sau unora dintre administratori. In schimb, daca in
contintul acestuia nu se face nicio precizare legata de dreptul de reprezentare, devine
aplicabila prezumtia potrivit careia reprezentarea devine atribut al fiecaruia dintre
administratori. In cazul administratorilor care lucreaza separat, exercitarea prerogativelor
reprezentarii nu comporta probleme, fiecare dintre ei avand dreptul de a semna in numele
societatii actele incheiate in exercitarea atributiilor sale specifice, aferente functiei. In
schimb, cand prin actul constitutiv acestia sunt obligati sa lucreze impreuna, luand
deciziile cu unanimitate, se pune problema daca, in virtutea acestei reguli, devine necesar
ca si dreptul de reprezentare sa fie exercitat impreuna, ceea ce ar insemna ca actele emise
in numele societatii sa fie semnate de toti administratorii, (regula rigida si ineficienta),
sau este suficienta semnatura unuia dintre ei. Intelegand reprezentarea ca drept de a
angaja societatea in relatiile cu tertii, ca manifestare a vointei sale sociale avand ca suport
decizia unanim adoptata a administratorilor, devine evident ca ea nu confera decat
atributul de a exterioriza aceasta decizie, antrenand societatea in raporturile juridice
adecvate executarii ei. Externalizarea deciziei prin exercitarea dreptului de reprezentare
nu inseamna, deci, altceva, decat angajarea societatii in conditiile date de respectiva
decizie, adoptata cu unanimitate. Ca urmare, daca aceasta angajare se realizeaza prin
semnatura unuia dintre administratori, dar e bazata pe decizia lor unanima, semnatarul a
uzat in mod corect de dreptul de reprezentare, (semnatura conjuncta). In schimb, daca
reprezentarea nu are ca suport decizia unanima a administratorilor, (necesara potrivit
actului constitutiv), respectivul reprezentant, abatandu-se de la regulile de lucru fixate de
asociati prin actul constitutiv, devine singur raspunzator de consecintele deciziei sale.
2. Societatea cu raspundere limitata
2.1.Este calificata ca o forma moderna de societate, rezultata prin valorificarea
unor trasaturi preluate atat de la societatile de persoane cat si de la cele de capitaluri. Nu
se integreaza, ca urmare, in nici una din aceste categorii, definindu-se ca o forma mixta,
hibrida. A fost pentru prima data reglementata in Germania in 1892, de unde a fost
preluata de legislatia altor state europene. In tara noastra, LS consacra in premiera acest
tip de societate, care detine in prezent ponderea consistenta a societatilor existente. Prin
actul constitutiv al societatii, asociatii pot nuanta, in anumite limite, caracterele juridice
proprii societatilor de capitaluri sau, dimpotriva, ale celor de persoane. (De exemplu, se
poate renunta la conditia unanimitatii in adoptarea hotararilor referitoare la modificarea
actului constitutiv - regula caracteristica societatilor de persoane - in favoarea unei
majoritati reglementate prin acest act solutie proprie societatilor pe actiuni.)
2.2. Spre deosebire de societatile de persoane in care desemnarea adminstratorilor
se poate face doar din randul asociatilor, in cazul celor cu raspundere limitata,
administratorii pot fi atat asociati cat si persoane neasociate, atat persoane fizice cat si
juridice, asemeni celor din societatile de capitaluri. Crescand anvergura afacerii, legea
ofera, deci, posibilitatea de a se opta pentru administratori exteriori structurii societare,
calitatile manageriale adecvate nivelului afacerii fiind prioritare celei de asociat. Cand
sunt mai multi administratori, prin actul constitutiv devine necesara precizarea modului
de lucru al acestora, ca si in cazul societatilor de persoane. Devin, de asemenea
aplicabile, regulile privind : (1) dreptul fiecarui administrator de a reprezenta societatea,
daca prin actul constitutiv nu s-a reglementat acest drept doar in favoarea unuia/unora
dintre administratori ; ( 2) necesitatea unanimitatii de voturi in cazul administratorilor
care lucreaza impreuna, divergentele fiind transate prin votul asociatilor reprezentand
majoritatea absoluta a capitalului social; (3) dreptul unui administrator de a decide singur
in problemele urgente, cand ceilalti sunt in imposibilitate de a participa la actul de decizie
si cand, lipsa deciziei este prejudiciabila pentru societate.
Sustinerea potrivit careia, prin actul constitutiv, asociatii pot imprima, potrivit
vointei lor, trasaturi mai pregnante fie ale societatilor de persoane fie ale celor de
capitaluri, este ilustrata de dreptul acestora de a reglementa, in cazul pluralitatii de
administratori, ca acestia sa functioneze ca un organ colegial, asemeni unui consiliu de
administratie, luand deciziile cu majoritatea membrilor sai. Trebuie insa retinut ca
regulile de administrare aplicabile societatilor de capitaluri, reguli care definesc cele doua
sisteme de administrare proprii acestora, (sistemul unitar si cel dualist) nu sunt aplicabile
si societatilor cu raspundere limitata.
LS impune administratorilor societatii o serie de obligatii de loialitate :
a) interdictia de a detine calitatea de administrator in societati concurente sau
avand acelasi obiect de activitate, fara autorizarea adunarii asociatilor ;
b) interdictia administratorilor persoane fizice care detin si calitatea de
comerciant, de a a face acelasi gen de comert sau unul concurent, pe cont propriu sau pe
contul altei persoane fizice sau juridice, in lipsa autorizarii adunarii asociatilor.
De regula, ca si in cazul societatilor de persoane, administratorii societatilor cu
raspundere limitata sunt desemnati pe durata nelimitata de timp. Nominalizarea lor in
actul constitutiv fiind obligatorie, orice modificare a acestora face necesara modificarea
corespunzatoare a actului constitutiv.
3. Societatea pe actiuni
3.1. Este cea mai complexa, cea mai evoluata dintre societati. Daca in societatile
de persoane definitorie este relatia dintre asociati, increderea investita in persoana
acestora fiind esentiala atat in interiorul societatii cat si in construirea relatiilor ei
exterioare, cu tertii, in schimb, in cazul celor de capitaluri, decisiva devine investitia
actionarilor in capital, ea estompand relevanta valorii lor personale. 3 Sunt societati
adecvate pentru afaceri de mari dimenstiuni. Ele reunesc, de regula, un numar mare de
actionari, ceea ce face posibila infuzia de capital si, intr-un alt plan, impune reguli
organizatorice si functionale care raspund nevoii de manifestare si exercitare a drepturilor
acestora. Ca urmare,
a) adunarile generale ale actionarilor se intrunesc in doua forme de lucru,
ordinara si extraordinara, cu competente clare, expres determinate prin lege, pentru
fiecare dintre ele ; principiul majoritatii, (suficient chiar si pentru modificarea actului
constitutiv), a fortei obligatorii a hotararilor adoptate cu aplicarea lui,
3
definesc
Aceasta caracteristica esentiala este cea care da continut sintagmei societate anonima utilizata de Codul
comercial roman pentru acest tip de societati. LS inlocuieste expresia cu cea de societate pe actiuni. In
reglementarea franceza, si in prezent, societatea anonima este unul din tipurile de societati pe actiuni,
alaturi de societatile in comandita pe actiuni si societatile pe actiuni simplificate.
efectiva
si
de
reprezentare
societatii.
Tripla
postura
de
11
3.2.1. Ampla modificare adusa LS prin Legea nr.441/2006, (cea mai consistenta,
de la aparitia ei)4, este direct si major impregnata de influenta principiilor guvernarii
corporatiste. Mai exact, reformarea legislatiei in materia dreptului societar a avut ca scop
implementarea acestor principii, tintindu-se finalitatea mult mai generoasa de a contribui,
in acest mod, la dezvoltarea si consolidarea mediului de afaceri. Trebuie remarcat ca
aceasta modificare a LS are meritul de a consacra pentru prima data, in tara noastra, in
plan legislativ, aceste principii. Anterior ei, incercarile de acest gen au fost timide. Au
fost remarcate mai ales proiecte intiate de diverse organisme, (de exemplu, Bursa de
Valori Bucuresti sau Alianta Strategica a Asociatiilor de Afaceri), care si-au propus sa
valorifice reguli de guvernanta corporatista pentru imbunatatirea performantelor in
domeniile lor de referinta. Carta Alba a Administrarii Corporatiilor in Sud-Estul
Europei, elaboratata de OECD in 2003, a reprezentat, la randul ei, un reper in acest
demers, prin recomandarile si propunerile de reforma pe care le formuleaza pentru
aceasta zona a Europei.
3.2.2. Definitia conceptului;
Complexitatea si generozitatea conceptului sunt argumentate si de faptul ca
beneficiaza de mai multe acceptiuni, mai multe incercari de a-l defini. Le sintetizam pe
cele de referinta, apartinand organismelor care au avut rolul fundamental in elaborarea
principiilor guvernarii corporatiste:
Legea nr.441/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr.31/1990 privind societatile , republicata, si
a Legii nr.26/1990 privind registrul comertului, republicata, a fost publicata in Monitorul Oficial nr.955 din
28 noiembrie 2006) si a intrat in vigoare la 1 decembrie 2006.
5
Principles of corporate governance, OECD 2004, pag.15
The World Bank n The Business Environement and Corporate Governance, Journal of Finance nr.52,
1997, pag.737-784
mentine echilibrul intre obiectivele economice si cele sociale, intre cele comune si cele
individuale, de a apropia interesele indivizilor, corporatiilor si societatii, de a asigura
transparenta, integritate si eficienta mediului de afaceri, prin distributia echitabila a
atributiilor de deliberare, administrare si control intre diferitele centre de putere ale
societatii, in conditiile protectiei corespunzatoare a interesului public.7 Ca urmare,
regulile degajate de institutia guvernarii corporatiste vizeaza fiecare categorie de
detinatori de interese. Enuntate in termeni foarte generali, ele privesc:
drepturile actionarilor si protejarea acestora: dreptul la dividende,
dreptul de a fi informati cu privire la deciziile semnificative din viata
companiei, dreptul de a participa si a vota in adunarile generale, etc.;
tratamentul echitabil al tuturor actionarilor, context in care se are
in vedere asigurarea unei protectii corespunzatoare a actionarilor
minoritari;
rolul si drepturile, mecanismele de participare si implicare a
persoanelor interesate in guvernarea societatii, (stakeholders), cum
ar fi: salariatii, creditorii, furnizorii, clientii, comunitatea si mediul de
afaceri);
accesul la informatii, transparenta acestora si diseminarea lor
operativa prin reguli ca: raportarile periodice adresate actionarilor,
privind rezultatele financiare, activitatea curenta, auditul financiar etc.
responsabilitatile administratorilor si managerilor societatii, printrun amplu set de reguli privind desemnarea, revocarea, atributiile,
obligatiile de independenta, transparenta, loialitate, etc.
Ioan Schiau, Titus Prescure, Legea societatilor comerciale nr.31/1990. Comentarii si analize pe articole,
Ed. Hamangiu, 2009, Ed a 2a, pag.411.
Capitolul III
constitutiv, sa isi exprime optiunea pentru unul dintre ele. Ulterior infiintarii,
prin
asemanare dintre ele. Explicatia este data de geneza comuna a celor doua categorii de
reglementari, in legislatia franceza, din care, in mod traditional, sistemul nostru de drept
s-a inspirat.
Sistemul unitar este recunoscut si cu denumirea de monist, sau one tier, datorita
organizarii administrarii, de regula, la un singur nivel, respectiv consiliul de
administratie. In termeni exacti, insa, denumirea corespunde strict situatiei in care acest
organ nu recurge la solutia delegarii unora dintre atributiile sale in favoarea unor
directori. In aceasta a doua varianta, sistemul poate fi calificat ca fiind unul dualist
imperfect, atenuat, deoarece atributiile se impart intre doua structuri: a) consiliul de
administratie; b) directorii. Este considerata o dualitate in forma atenuata datorita faptului
ca, spre deosebire de sistemul dualist, in cazul caruia distribuirea atributiilor intre
structurile de conducere se realizeaza direct prin lege, in cazul celui unitar, delegarea de
competente precum si limitele ei, sunt rezultatul hotararii administratorilor.
A) Consiliul de administratie
Este structura definitorie a acestui sistem, alcatuita dintr-un numar intotdeauna impar de
administratori, persoane fizice sau juridice, actionari sau neactionari. Legea nu exclude
posibilitatea desemnarii unui administrator unic, daca societatea nu face parte din
categoria celor auditate8, care nu pot functiona cu un numar mai mic de 3 administratori.
De regula, insa, se recurge la o pluralitate de administratori, care nu vor lucra separat,
potrivit regulii utilizate de societatile cu raspundere limitata si chiar de cele de persoane,
ci se vor organiza si vor functiona ca un organ colegial - consiliu de administratie.
A.1. Desemnarea administratorilor.
Actionarii societatii, prin actul constitutiv, si, ulterior, reuniti in adunare generala
ordinara, vor desemna administratorii, pentru o perioada de 4 ani, cu exceptia primilor, al
caror mandat este de 2 ani. Candidatii pentru functia de administrator sunt nominalizati
A.2. Conditii
Actuala reglementare induce ideea profesionalizarii functiei de administrator. Se tinde
spre conturarea unei profesii de acest gen. In acest context, un reper in definirea noului
statut devine conditia de a trata afacerile societatii cu onestitate, cu loialitate. Ca urmare,
spre a nu suprapune deciziile de afaceri cu interesele proprii altui raport juridic pe care
administratorul l-ar putea avea cu societatea, interese distincte, adesea contradictorii cu
cele adecvate functiei de administrator, legea ;
In conformitate cu prevederile art.2, alin.(1), pct.1 din Legea nr.297/2004 privind piata de capital,
actionarul semnificativ este persoana fizica, persoana juridica sau grupul de persoane care actioneaza in
mod concertat si care detine direct sau indirect a participatie de cel putin 10% din capitalul social al unei
socicietati comerciale sau din drepturile de vot, ori o participatie care permite exercitarea unei influente
semnificative asupra luarii deciziilor in adunarea generala sau in consiliul de administratie, dupa caz
calificandu-le drept conditii de independenta, prin actul constitutiv. Cert este ca,
recrutarea administratorilor independenti in consiliul de administratie
este benefica
10
urma sa ocupe aceste posturi, si pe baza carora, cei in drept ar trebui sa lucreze.
Intrucat administratorii in functie sunt in drept sa propuna candidati pentru
posturile de administrator, acest rol poate fi indeplinit prin comitetul pentru
numire creat de consiliu.
Asa cum am aratat, cele trei categorii de comitete succint prezentate nu sunt obligatorii si
nu sunt singurele pe care membrii consiliului le pot initia. Prin actele constitutive ale
societatii sau prin hotararea adunarii generale, pot fi constituite si alte categorii de astfel
de structuri, in ton cu problematica ce defineste mandatul administratorilor. Sigur, crearea
lor prespune, indirect, o componenta suficient de mare a consiliului de administratie.
Dimensionarea acestuia, este, la randul ei, o provocare catre trebuie inteligent solutionata
de actionari, reuniti in adunarea generala, pe de o parte, spre a nu greva de costuri
substantiale societatea si, pe de alta parte, spre a nu lipsi acest organ institutional vital
pentru societate, de eficienta reclamata de complexitatea deciziilor ce-i definesc
mandatul.
A.5. Presedintele consiliului, desemnat, (in functie de prevederile actului constitutiv),
fie direct de catre administratori, in prima lor sedinta, fie de catre adunarea generala care
i-a ales, are rolul de a coordona activitatea consiliului si de a-l reprezenta in relatia cu
adunarea generala, si, daca e cazul, cu directorii societatii, asigurand interfata cu fiecare
dintre aceste structuri. Durata mandatului presedintelui este egala cu cea a intregului
consiliu. Revocarea lui din functie se va putea face de catre organul care l-a desemnat.
Aceasta revocare nu trebuie sa coincida, obligatoriu, cu revocarea sa din functia de
membru al consiliului.
Functia de presedinte al consiliului ii confera acestuia pe langa atributiile
oricaruia dintre administratori, competente specifice, ce tin, in ansamblul lor, de
coordonarea activitatii consiliului, in calitatea sa de primus inter pares. In plus,
semificative sunt ( 1) dreptul sau de vot decisiv, exprimat in cazul paritatii voturilor, si
(2) dreptul de a reprezenta societatea in relatiile cu tertii, ambele conditionate insa de
calitatea sa de administrator neexecutiv. Intrucat legea permite cumularea calitatii de
presedinte al consiliului cu cea de director general al societatii, cand s-a optat pentru
tarile membre ale Uniunii Europene fiind realizata prin Regulamentul Consiliului Europei
nr.2157/2001, asa cum am precizat si cu alt prilej.
Potrivit LS, optiunea pentru unul din cele doua sisteme de administrare este libera, fiind
exercitata la infiintarea societatii de catre fondatori, prin actul constitutiv, iar ulterior,
de-a lungul existentei acesteia, de catre actionari, reuniti in adunarea generala
extraordinara.
Sistemul este cu regularitate preferat de societatile mari, fapt confirmat in prezent si in
Romania, in special in ceea ce priveste societatile din domeniul bancar, al asigurarilor,
etc. De remarcat ca, in cazul unora dintre ele, cu participare de capital strain, (BCR,
BERD, PETROM), preluarea acestui sistem de administrare este anterioara reglemenatrii
lui prin LS, in 2006.
Este denumit dualist (sau two-tier) datorita faptului ca este structurat pe doua paliere,
doua trepte de competenta, bine conturate si delimitate, si anume:
a) Consiliul de Supraveghere
b) Directoratul
Cele patru categorii de atributii proprii administrarii, in general, si anume, supravegherea,
controlul, conducerera si reprezentarea sunt distribuite in mod exact si complet intre cele
doua categorii de structuri. Astfel, in timp ce consiliului de supraveghere ii revin primele
doua, directoratul are rolul de a gestiona competentele specifice managementului si
reprezentarii. In plus, spre deosebire de sistemul unitar, unde o parte dintre administratori
puteau cumula functia cu cea de director cu atributii delegate, in cazul celui dualist,
membrii consiliului de supraveghere nu pot fi, in acelasi timp, membri ai directoratului,
separatia dintre cele doua puteri fiind, in acest caz, completa
Trebuie precizat ca optiunea societatii pentru sistemul dualist inlatura posibilitatea
acesteia de a alege comisia de cenzori, ca organ de control a activitatii financiar
contabile a societatii, desemnarea auditorilor devenind, in acest caz, obligatorie.
A) Consiliul de Supraveghere
A1. Desemnarea
Reprezinta un organ colegial, deliberativ, pluripersonal, alcatuit dintr-un numar de minim
3 si maxim 11 membri, persoane fizice sau juridice, alesi de adunarea generala ordinara a
actionarilor, pentru mandate de 4 ani, cu exceptia primilor, desemnati de catre fondatori
prin actul constitutiv, pentru o perioada de 2 ani. Numirea lor de catre adunarea generala
se face pe baza propunerilor actionarilor sau a membrilor existenti ai consiliului.
Revocarea, respectand regula simetriei, este de competenta organului care i-a ales.
In cazul vacantarii unuia dintre posturile de membru, consiliul va desemna un membru
provizoriu, pana la proxima adunare generala. Regula nu se mai aplica daca numarul a
scazut sub minimul legal, cand directoratul, (nu consiliul de supraveghere), are obligatia
convocarii de urgenta a adunarii generale in vederea desemnarii de noi membri, pe
locurile devenite vacante. Pasivitatea acestora poate fi suplinita de orice persoana
interesata care va putea convoca adunarea pentru completarea numarului membrilor
consiliului.
A.2. Conditii
lor.
administratie sau de supraveghere fara a depasi insa limitele fixate prin actul constitutiv
sau, dupa caz, de catre adunarea generala ordinara a actionarilor. Daca cele doua structuri
si-au valorificat dreptul de a-si constitui comitete de remunerare, recomandarile acestora
pot fi utile in corelarea posibilitatilor efective de plata ale societatii cu un nivel al
remuneratiilor considerat stimulativ, motivant.
i) pentru opozabilitatea fata de terti a numirilor in oricare din cele patru categorii de
structuri care definesc cele doua sisteme de administrare, este necesara inregistrarea
numelor acestor persoane in registrul comertului si publicarea in Monitorul Oficial,
Partea a IVa. Sunt cele doua forme de publicitate specifice multora din actele referitoare
la viata societii. Indeplinirea lor este in sarcina consiliului de administratie, in cazul
sistemului unitar, respectiv a directoratului. in cazul celui dualist. Persoanele care detin si
calitatea de reprezentanti ai societatii in relatiile cu tertii au obligatia suplimentara de a
depune la registrul comertului specimenul de semnatura. Schimbarile in componenta
acestor structuri nu au valoare juridica fata de terti in lipsa indeplinirii acestor formalitati
de publicitate, cu exceptia cazurilor in care se poate dovedi ca acestia aveau cunostinta
ele.
j) membrii consiliului de administratie, de supraveghere, directorii sau membrii
directoratului nu pot fi salariati ai societatii pe durata indeplinirii mandatului;
C) Concluzii
Privite in ansamblu, cele doua sisteme de administrare a societatilor pe actiuni ofera
solutii complexe, riguros reglementate. In acceptiunea sa cea mai larga, notiunea de
administrare corespunde ideii de conducere a societatii, in general, iar realizarea ei devine
atributul mai multor organe cu rol conjugat si orientat spre realizarea scopurilor societatii:
administratori, directori, membri ai consiliului de supraveghere. Afirmatia potrivit careia
societatile pe actiuni sunt cele mai evoluate, mai complexe din punct de vedere
organizatoric si functional este hotarator sustinuta si probata de capitolul referitor la
administrare. In cazul acestui tip de societati devine evidenta distinctia dintre
administratori si manageri, primilor revenindu-le supravegherea si controlul afacerii,
Capitolul IV
12
indreptatiti sa realizeze toate operatiunile necesare si utile atingerii scopului sau; teoria a
cunoscut, la randul ei, nuantari permise de analiza obiectului mandatului ce revine
administratorului: acest obiect e stabilit nu doar de societate ci si direct de catre lege, ceea
ce particularizeaza mandatul administratorului de orice alt mandat comercial;
b) cel de-al doilea curent13 este mai modern; el adauga calificarii initiale a
administratorilor, de mandatari ai societatii, pe cea de titular al unei functii avand atributii
si puteri date direct de lege, nu de catre societate. Teoria ajunge, asadar, la o concluzie
eclectica, in conformitate cu care administratia este 1) un raport contractual fiduciar si,
totodata 2) o functie legal-statutara.
Sursa ambelor teorii e una comuna, respectiv prevederile art 72 din LS, mai sus
citat. Textul indica in mod clar cele doua coordonate care configureaza statutul
administratorilor :
12
A se vedea, in acest sens, Stanciu D. Carpenaru, Drept comercial roman Editia a VI a revazuta si
adaugita, Ed.Universul Juridic, Bucuresti, 2007, pag.237-238, Ioan Schiau, Titus Prescure, op. cit. pag, 235,
13
a se vedea, in acest sens, Radu N. Catana, Dreptul societatilor comerciale, Probleme actuale
privind societatile pe actiuni, Ed. Sfera, 2007, pag.166;
14
art.2009 Cod Civil defineste contractul de mandat ca fiind contractul prin care o parte, numita
mandatar, se obliga sa ncheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte pr i, numita mandant
Mandatul profesional (inclusiv comercial) se prezuma a fi cu titlu oneros.
(Privite dintr-un alt unghi, aceste interdictii traseaza limite legale ale mandatului
administratorilor.)
a.2.2. respectarea confidentialitatii informatiilor si a secretelor comerciale
aferente exercitarii atributiilor specifice administrarii, atat pe durata mandatului
cat si dupa incetarea acestuia;
activitati. Potrivit ei, pentru a aprecia daca o decizie privind administrarea a fost sau nu
adecvata, trebuie puse in balanta nu doar rezultatele la care a condus ci, obligatoriu,
argumentele care au justificat-o, si care, construite printr-o abordare loiala, onesta fata de
interesele societatii, bazate pe o informare si documentare corespunzatoare, pot motiva
respectiva decizie chiar daca efectele ei au fost nefaste pentru societate. Daca
administratorul a actionat cu loialitate, cu diligenta si prudenta, pe baza unor informatii
adecvate, corect evaluate, cu convingerea ca actiunea sa este in deplina concordanta cu
interesele societatii, se poate concluziona ca decizia sa de afaceri a fost corecta chiar daca
rezultatele ei sunt negative pentru societate. Sunt elementele in functie de care se poate
face diferenta intre o decizie de afaceri corecta si una incorecta, de care administratorul
se face vinovat si, deci, raspunzator. Fiind o activitate complexa, din care nu lipsesc
riscurile comerciale, administrarea afacerii nu se masoara exclusiv in reusite financiare.
Pe de alta parte, posibilele esecuri nu devin dovada automata a culpei administratorului.
Instanta solicitata cu o cerere de angajare a rapunderii acestuia nu va putea aprecia
oportunitatea sau lipsa de oportunitate a deciziilor de afaceri in functie de rezultatele cu
care s-au finalizat. Va trebui sa puna in balanta argumente mai subtile, ce tin de buna sau
reaua credinta a administratorului, de loialitatea, diligenta si prudenta sa, la randul lor,
evaluabile prin raportare la contextul concret al afacerii, la momentul actului de decizie.
Analiza dupa jaloane ca: timpul alocat informarii, modul de informare, persoanele
consultate, urgenta, gradul de solicitare, mediul concurential, poate fi utila in evaluarea
corecta a deciziilor de afaceri.
b) Obligatiile legale si statutare ale administratorilor;
Reprezinta cea de-a doua componenta, foarte generoasa, care da continut activitatii de
administrare si statutului juridic al titularilor acesteia. Adevarul afirmatiei potrivit careia
administratorii nu sunt doar mandatarii societatii ci, totodata, sunt detinatorii unei functii
careia ii corespund anumite puteri legal determinate, este dovedit de ansamblul
obligatiilor ce le sunt fixate direct prin lege. Au suportul direct in dispozitiile legii
obligatii ca:
de
capitaluri,
este
obligatorie
incheierea
contractului
de
inclusiv a celei cu raspundere limitata cu asociat unic. 15 Daca sunt analizate atributiile
administrarii, ca mandat comercial si functie cu puteri decurgand direct din lege, devine
evident ca ele nu ar putea fi corespunzator realizate in cadrul unor raporturi de munca,
deci, in postura de salariat a administratorului, indiferent de tipul de societate. Legislatia
muncii care guverneaza raporturile de munca, de regula, protejaza salariatul, facand astfel
dificila si anevoioasa inlocuirea celui neperformant cu celeritatea impusa de specificul
comercial al activitatii administratorilor. In plus, raporturile de subordonare dintre angajat
si anagajator nu mai pot fi corespunzator respectate in relatia dintre administratori si
societate. Vointa ei sociala este materializata prin intermediul administratorilor asa incat,
postura de subordonat din raportul de munca nu mai corespunde acestui rol, deformand
raspunderea juridica proprie raporturilor de munca. Contractul de munca si cel de mandat
reprezinta doua instrumente juridice cu valente si caractere distincte, asa incat cumularea
in cazul unui administrator al societatii nu poate oferi satisfactii juridice depline pentru
niciunul din ele.
Capitolul V
adauga portofoliul obligatiilor rezultand direct din lege, si care imprima acestei activitati
natura de functie, de organ societar cu puteri legale exprese.
Natura de mandat a raporturilor juridice dintre administrator si societate (comerciala) isi
pune amprenta si asupra modalitatilor de incetare a acestei functii. Se poate afirma, ca
15
In cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic, prin consacrarea legala a dreptului
asociatului unic de a fi si administrator si salariat al societatii se pune capat unei practici indelungate,
cu solutii oscaland intre admiterea cetui cumul si interzicerea lui, pe motiv ca aceeasi persoana
semneaza contractul de munca in dubla postura, de angajat si angajator.
In conformitate cu dispozitiile coroborate ale art.73 1 si art.6 din Legea nr.31/1990, republicata si
modificata, nu pot fi administratori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile ori care au fost
condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals, uz de fals, inselaciune, delapidare,
marturie mincinoasa, dare sau luare de mita, pentru infractiunile prevazute de Legea nr.656/2002 pentru
prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si
combatare a finantarii actelor de terorism, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru infractiunile
prevazute de art.143-145 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei sau pentru cele prevazute de
prezenta lege, cu modificarile si completarile ulterioare.
la administratori, existenta in registrul comertului, chiar daca ea, intre timp, nu mai este
actuala pentru societate.
5.5. Operatiunile initiate de administratori pe durata exercitarii functiei si aflate in
derulare la data incetarii mandatului vor fi continuate de catre societate, intrucat au fost
angajate in interesul ei, nu in interesul personal al reprezentantului semnatar. Pe de alta
parte, incetarea mandatului administratorilor nu produce ca efect imediat incetarea
raspunderii lor fata de societate.
Capitolul VI
Raspunderea administratorilor
6.1. Administrarea unei afaceri, indiferent care este forma juridica in care este organizata,
este o activitate complexa, o provocare permanenta pentru titularul ei, prilej si nevoie de
valorificare a competentelor si informarii in domenii multiple, economic, juridic,
financiar, administrativ, management, si nu numai, a capacitatii si aptitudinilor de
comunicare, de adaptare, previziune, de a lucra in conditii stresante, etc. Activand intr-un
mediu economico- social directionat spre globalizare, puternic competitiv, dinamic,
adesesea impredictibil, instabil, neprietenos, administratorul/managerul detine rolul
fundamental in cadrul firmei, in orientarea acesteia spre succes, performanta, sau,
dimpotriva, spre esec. Dimensiunea acestui rol este direct si esential legata de anvergura
afacerii, crescand direct proportional cu ea. Nu-i mai putin adevarat ca privit in sens
invers, dinspre performantele manageriale, dinspre competentele in administrare spre
rezultat, se poate afirma ca nivelul afacerii este dat de profesionalismul cu care este
condusa.
In esenta, rolul administratorului este corect si exact surprins coreland obligatiile,
responsabilitatile sale, cu efectul nerealizarii lor, concretizat in raspunderea juridica ce-i
revine si care-i evalueaza dupa caz, neglijenta, nepriceperea, superficialitatea, reaua
intentie, atitudinea frauduloasa. Adevarul afirmatiei potrivit careia administratorul
exercita o functie periculoasa pentru el insusi, dar si pentru societate si terti17 este
plenar pus in valoare de capitolul consacrat raspunderii sale juridice. A raspunde din
punct de vedere juridic inseamna a suporta consecintele pagubitoare ale actelor si faptelor
savarsite, si, eventual, in functie de gravitatea lor, a suporta pedeapsa instituita de lege,
daca pericolul social al faptelor conduce la calificarea lor in infractiuni. Asadar, in functie
de natura si gravitatea abaterii de la obligatiile specifice complexe, va putea fi antrenata
raspunderea civila, contraventionala, penala, dupa caz. Complexitatea regimului juridic al
raspunderii organelor de conducere ale societatii este data de natura juridica a raporturilor
lor cu societatea, care imbina elemente ale contractului de mandat, prioritar fiduciare, cu
responsabilitatile decurgand direct din lege.
6.2. Cine are dreptul si, nu in ultimul rand, interesul de a solicita angajarea
raspunderii administratorilor ?
Efectele activitatii administratorilor se produc cu prioritate fata de societate (comerciala),
si, indirect fata de asociatii/actionarii acesteia, precum si fata de toate categoriile de
persoane interesate in supravietuirea inteprinderii, (stakeholders) - salariati, creditori,
autoritati, etc., deci, terti, in general. Fiecare dintre aceste categorii beneficiaza de cai
legale proprii prin care isi pot proteja interesele specifice. Vom analiza, in continuare,
care sunt acestea si conditiile in care pot fi valorificate. Astfel, actiunea in raspundere
impotriva membrilor organelor de conducere va putea fi intiata de:
6.2.1. adunarea asociatilor/adunarea generala ordinara a actionarilor;
Exercitand o actiune sociala, (in interesul societatii), nu una proprie, asociatii/actionarii
vor adopta hotararea de antrenare a raspunderii administratorilor:
in cadrul adunarii asociatilor societatilor in nume colectiv sau in
comandita simpla, cu voturile asociatilor reprezentand majoritatea capitalului social;
generale,
beneficiara
despagubirilor
la
care
sunt
obligati
5%
din
actiunile
societatii
au
dreptul
de
antrena
raspunderea
actul din care a rezultat prejudiciul a fost incheiat in numele societatii de catre
administratorul acesteia, cu depasirea limitelor mandatului incredintat, iar aceste
limite ale atributiilor administratorului ii erau opozabile tertului. In plus, adunarea
generala nu i-a ratificat
competentelor ce i-au fost stabilite, asa incat, pentru ceea ce excede mandatului
incredintat, administratorul devine direct raspunzator fata de tert; de exemplu,
pentru prejudiciile cauzate de administrator prin fapte straine de cele care decurg
din functia sa de administrator;
Trebuie remarcat, ca, in mod real, doar in cazul prevazut la lit.a) antrenarea raspunderii
este consecinta directa a exercitarii functiei de administrator. Situatiile de la lit.b) si c) nu
sunt derivate din exercitarea acestor atributii ci sunt consecinta suprapunerii cu ea
B) In cadrul procedurii insolventei, (raspundere agravata);
Desi textul art.73 din LS reglementeaza dreptul creditorilor societatii de a promova
actiunea in raspundere impotriva administratorilor societatii numai in cadrul procedurii
insolventei, trebuie precizat ca aceasta dispozitie este in prezent partial aplicabila datorita
18
beneficiu de discutiune - exceptie prin care fidejusorul cere creditorului sa urmareasca mai intai
bunurile debitorului principal si abia apoi, daca va mai fi nevoie, sa urmareasca bunurile fidejusorului
Mircea Muresan, Dictionar de drept civil, Ed. Cordial Lex, 2009, pag.86;
19
beneficiu de diviziune exceptie pe care o poate invoca unul dintre fidejusori, cerandu-i creditorului sasi divida pretentiile in raport cu toti cofidejusorii care garanteaza aceeasi creanta
dupa cum rezulta din nerespectarea unei obligatii nascute dintr-un contract sau a uneia ce
decurge direct din lege. Analizand obligatiile organelor de conducere ale societatii in
functie de izvorul lor contractual sau extracontractual se poate constata ca, in general,
raspunderea acestora fata de societate isi are izvorul in raporturile de mandat, in calitatea
de mandatari ai societatii, fiind deci, in mod prioritar, o raspundere de natura
contractuala. Ea se completeaza cu cea extracontractuala, reprezentand efectul
obligatiilor stabilite in sarcina lor direct prin lege.
Indiferent ca este o raspundere contractuala sau extracontractuala,20 deci, delictuala, cel
care urmareste antrenarea ei, in calitate de persoana pagubita, trebuie sa demonstreze ca
sunt indeplinite conditiile cumulative ale raspunderii civile, in general, si anume:
Desigur, exista nu doar asemanari, ci si diferente intre conditiile raspunderii contractuale si a celei
delictuale. Fara a intra in detalii, spre a nu risca analize pur juridice, ce ar excede interesului direct adecvat
profilului de studii, mentionam la capitolul deosebiri : a) au un domeniu de aplicare distinct : in timp ce
raspunderea contractuala intervine intre partile unui contract, cea delictuala poate fi angajata in toate
situatiile in care o persoana este prejudiciata prin incalcarea unor obligatii legale, generale, aplicabile
tuturor ; b) dovada culpei este necesara pentru angajarea raspunderii delictuale; in schimb, culpa este
prezumata in cazul celei contractuale ; c) in cazul raspunderii delictuale, intinderea reparatiei la care este
obligata persoana vinovata este stabilita in functie de cuantumul prejudiciilor directe, previzibile si
imprevizibile pe cand, in cazul celei contractuale, se au in vedere doar prejudiciile directe si previzibile,
etc.
sale specifice. In masura in care societatea antreprenoare, la randul ei, ar putea demonstra
culpa exclusiva a propriului administrator in intarzierile inregistrate, ar avea dreptul, ca,
pe cale actiunii in regres, sa-si recupereze de la acesta suma achitata beneficiarului
lucrarii.
Pe de alta parte, in toate cazurile, indiferent de natura ei contractuala sau
extracontractuala, in functie de titularul dreptului de a solicita angajarea raspunderii
administratorilor/membrilor organelor de conducere, doctrina a clasificat urmatoarele
forme de raspundere:
1) raspundere obisnuita21 a administratorilor fata de societate; este, la randul
ei;
a)
directa, atunci cand societatea este cea prejudiciata prin fapta culpabila
a administratorilor; de exemplu, cand administratorii nu si-au indeplint
obligatia legala de a tine registrul actionarilor si, ca urmare, au fost
distribuite dividende unor persoane care nu mai aveau calitatea de
actionari, societatea este indreptatita sa pretinda repararea pagubei
cauzate prin plata respectivelor dividende direct de la administratori,
vinovati de neindeplinirea obligatiei privind regulata tinere a registrelor
impuse de lege;
b)
de
regres,
atunci
cand
societatea
se
indreapta
impotriva
c)
Asa numita raspundere obisnuita, fie ea directa, de regres sau de garantie, este cea care
poate fi antrenata de adunarea generala ordinara a actionarilor/adunarea asociatilor, sau,
in subsidiar, de catre actionarii detinand 5 % din capitalul social, potrivit celor prezentate
la sectiunea 6.2, punctele 6.2.1 si 6.2.2 din acest capitol.
2) o raspundere exceptionala, a administratorului, directorilor sau membrilor
directoratului, dupa caz - fata de terti, in perioada de functionare a societatii. Am
prezentat situatiile de exceptie in care creditorii pot solicita in mod direct antrenarea
raspunderii organelor de conducere si nu a societatii, la sectiunea 6.2.3, lit.A) din
prezentul capitol. Este considerata o raspundere exceptionala tocmai datorita
accesibilitatii acestei cai strict in cazuri determinate, regula comuna, obisnuita de
recuperare a prejudiciului creditorilor, ramanand antrenarea raspunderii societatii.
3) o raspundere agravata; este raspunderea organelor de administrare ale
Prezentam sintetic, in cele ce urmeaza, situatiile expres reglementate de art.169 din Legea
nr.85/2014, care conduc la antrenarea raspunderii organelor de conducere ale societatii
aflate in insolventa, in interesul creditorilor acesteia, (raspunderea agravata). Enumerarea
lor este limitativa, ceea ce nu permite extinderea aplicarii prin interpretare analogica.
Textul are in vedere toate acele situatii in care conducatorii societatii debitoare profita de
pozitia pe care o detin in cadrul acesteia, utilizand-o ca paravan pentru operatiunile
economice realizate in scop personal, (de ex.: debitorul, o societate profilata pe
efectuarea de transporturi de marfa, dipune, in acest scop, de un parc auto, iar
administratorul acesteia incaseaza personal pretul transporturilor efectuate cu
mijloaceacele auto ce apartin societatii, etc.) ;
Deturnarea sau ascunderea unei parti din activul persoanei juridice sau
marirea fictiva a pasivului acesteia;
Modificarea, ascunderea sau falsificarea unor acte contabile cu scopul de a scoate fictiv
anumite bunuri din patrimoniul debitorului; inregistrarea in contabilitate a unor obligatii
inexistente sau bazate pe documente false reprezinta doar cateva din exemplele
subsumate acestei fapte;
Sunt astfel de fapte : contractarea unui imprumut foarte oneros pentru societate, cu
dobanzi si comisioane superioare valorilor practicate la momentul respectiv pe piata, cu
Aceasta ultima ipoteza completeaza situatiile care pot conduce la antrenarea rapunderii
personale a membrilor organelor de conducere ale debitorului.
Daca s-a dovedit vinovatia organelor de conducere pentru una/unele din faptele
enumerate, se va angaja raspunderea solidara a acestora, cu conditia ca starea de
insolventa pe care au generat-o sa fie contemporana sau anterioara perioadei de timp in
care si-au exercitat mandatul.
Membrii organelor de conducere fata de care a fost antrenata raspunderea agravata pierd
dreptul de a mai fi desemnati administratori pentru o perioada de 10 ani de la data
ramanerii definitive a hotararii prin care au fost obligati la plata, iar cei care la data
pronunatrii hotararii, detin functia de administratori in alte societati, decad din acst drept
pentru aceeasi perioada de timp.
Masura este stabilita pentru protejarea intereselor actionarilor, ale publicului, tertilor, in
general, a caror apreciere asupra rezultatelor activitatii sau, dupa caz, hotararea de a
investi in societate, vor fi formate in raport de situatiile economice si financiare
comunicate de aceasta; deformarea sau ascunderea lor, inclusiv prin refuzul de a pune la
dispozitia expertilor documentele ce le-ar face evidente,
22
Textul are in vedere, de fapt, o pluralitate de patru infractiuni dintre care o parte
incrimineaza fapte prin care administratorul abuzeaza de bunurile din patrimoniul
societatii fie a) cumparand actiuni in contul acesteia la preturi mult superioare celui real,
de piata, sau invers, vanzand actiuni detinute de societate la alte societati, la preturi mult
inferioare celui real, fie b) utilizeaza bunurile societatii, creditul sau credibilitatea
acesteia spre a obtine foloase personale sau pentru o alta societate in care este interesat;
c) se imprumuta sub orice forma, direct sau printr-o persoana interpusa, de la societatea
pe care o administreaza sau de la o societate controlata de aceasta, suma imprumutata
fiind superioara valorii de 5000 EURO; ultima dintre infractiunile acestui articol are in
vedere incalcarea obligatiei legale de constituire a fondului de rezerva legala care trebuie
sa atinga cel putin 20% din capitalul social.
Fapta are in vedere actiuni denigratoare la adresa societatii menite sa influenteze pretul
actiunilor acesteia si, ca urmare,
23
24
Incaseaza sau plateste dividende, sub orice forma, din profituri fictive ori
care nu puteau fi distribuite, in lipsa de situatie financiara sau contrarii
celor rezultate din aceasta;25
Profitul realizat de societate, sau cel putin o parte din acesta poate primi diverse
destinatii: incorporarea in rezerve, reinvestire, majorare a capitalului social, distribuire
sub forma de dividende. Repartizarea acestuia va fi hotarata de catre adunarea
asociatilor/adunarea generala ordinara a actionarilor si va fi subsecventa aprobarii
situatiilor financiare si a contului de profit si pierderi. Prima concluzie ar fi aceea ca, din
moment ce adunarea generala decide acordarea dividendelor, administratorului nu i se
poate stabili vrea culpa pentru aplicarea acestei hotarari, decat in masura in care,
cunoscand caracterul fictiv al profitului, nu si-a exercitat dreptul de a se opune adoptarii
hotararii de distribuire. Nu-i mai putin adevarat ca administratorul poate fi el insusi
artizanul situatiilor financiare fictive propuse spre aprobare, caz in care devine vinovat
tocmai de punerea lor pe rolul adunarii generale spre a le aproba, cu scopul de a incasa
sau distribui dividende dintr-un profit care nu exista in realitate sau care, legal, trebuia sa
primeasca alte destinatii, (ex. alimentarea fondului de rezerva legala). Pe de alta parte,
administratorul avand obligatia legala de a realiza situatiile financiare in scopul
prezentarii lor spre aprobare adunarii generale, chiar daca faptic, incheierea acestora a
apartinut prepusilor calificati in acest sens, (contabilului), se prezuma ca acesta le-a
acceptat si deci, le sustine, preluand riscul unor date incorecte inserate in ele.
Pana la calificarea ca infractiune a faptei constand in distribuirea de dividende in lipsa
unor situatii financiare, in mod frecvent se recurgea in practica la repartizarea acestora in
avans, mai ales in cazul societatilor mici, in care asociatii, implicati efectiv in activitatea
societatii, isi asigurau sursele de existenta din avansul din dividende incasat pe durata
anului, anterior intocmirii situatiilor financiare si, deci, in lipsa unei hotarari a adunarii
generale cu privire la ele. In prezent, calificarea acestei fapte ca infractiune, inlatura o
astfel de solutie. Si totusi, fapta penala poate fi evitata, recurgandu-se la elaborarea de
situatii financiare si supunerea lor spre aprobarea adunarii asociatilor/adunarii generale
ordinare, ori de cate ori in cursul anului se urmareste repartizarea de dividende. Este o
25
a) emite actiuni de valoare mai mica decat cea legala sau la un pret inferior
valorii nominale, sau emite noi actiuni inainte de a fi integral achitate cele
din emisiunea precedenta;
b) se foloseste, in adunarile generale de actiuni nesubscrise sau nedistribuite
actionarilor,
c) nu respecta prevederile legale privitoare la anularea actiunilor neachitate
de catre cei care le-au subscris;
Textul reglementeaza, si in acest caz, o varietate de infractiuni, fiecare vizand incalcarea
unor dispozitii legale exprese cu privire la emiterea si utilizarea actiunilor emise de
societate, cum sunt: interdictia de a emite noi actiuni inainte de varsarea integrala a celor
din emisiunea precedenta, interdictia de a vota cu actiuni care au fost emise dar, la data
votului, nu erau subscrie sau distribuite actionarilor, etc.
26
la
capital,
sa
fi
fost
executati
pentru
efecturarea
varsamintelor29
Procedura reglementata pentru fiecare din operatiunile enumerate in continutul articolului
prevede termene speciale care se impun a fi respectate spre a proteja interesele
actionarilor/asociatilor sau, dupa caz, ale creditorilor. De exemplu, reducerea capitalului
social va putea fi realizata numai dupa trecerea unui interval de 2 luni de la publicarea
hotararii adunarii generale in Monitorul Oficial, termenul fiind stipulat in favoarea
creditorilor, pentru eventuale lor opozitii. Operarea reducerii cu nesocotirea acestui
termen conduce la calificarea faptei ca fiind infractiune.
29
30
PARTEA A DOUA
Capitolul VII
7.1. In termeni generali, sintagma stare de criza corespunde dificultatilor economicofinanciare care pot afecta activitatea societatii, a profesionistului comerciant, in general,
de-a lungul existentei sale, indepartand-o de la finalitatea ei fireasca, statutara sau chiar
blocand-o, cu consecinta obligativitatii reconfigurarii si redimensionarii prioritatilor, sau,
in extremis, inchiderii afacerii si scoaterii din circuitul comercial a respectivului
comerciant ajuns in impas. Starea de criza defineste o patologie manifestata cu
regularitate prin lipsa disponibilitatilor banesti necesare sustinerii activitatii curente,
efectuarii platilor datorate cu diverse titluri, (salarii, utilitati, furnizori, beneficiari, buget,
etc.), etc, si poate fi generata de o mare diversitate de cauze, incepand de la cele de natura
conjuncturala, obiective, straine de vreo conduita culpabila a persoanelor cu competente
de decizie ale comerciantului ajuns in dificultate, pana la cele localizate in sfera
managementului, defectuos prin incompetenta, superficialitate sau prin comportament
fraudulos. Dimensiunea crizei va sugera si solutiile de urmat pentru eliminarea ei. Pe de
alta parte, capacitatea adoptarii lor cu celeritate poate deveni ea insasi un remediu, daca
nu complet, cu siguranta eficient. Dinamica activitatii economice impune cu regularitate
solutii prompte deopotriva in perioada de normalitate ca si in cea de criza sau, cu
atat mai mult in cea de criza. Stoparea crizei sau, cel putin diminuarea manifestarii ei
poate insemna salvarea afacerii. In varianta mai putin optimista, iesirea din criza
echivaleaza cu iesirea din scena afacerilor, prin lichidarea si radierea respectivului
comerciant. Indiferent de finalitatea lor, (depasirea crizei si redersarea economica sau
lichidarea si radierea comerciantului), solutiile adoptate pentru infrangerea dificultatilor
economice au si un al doilea efect, de data aceasta pozitiv, rasfrant inafara
comerciantului: contribuie la stoparea contaminarii mediului de afaceri in care acesta a
activat. A nu interveni operativ si prin decizii intelepte spre a curma starea de criza poate
insemna, deci, nu doar diminuarea semnificativa a sanselor de redresare si supravietuire
poate oferi iesirea din impas pentru acelea dintre ele care sunt vulnerabile sau cu situatie
critica din punct de vedere economico-financiar, cu conditia ca cel putin una dintre
celelalte societati participante la operatiune sa aiba forta economica necesara estomparii
sau cel putin diminuarii efectelor negative ale patrimoniilor celor dintai.
concordatului de catre
cea
de-a doua procedura, consacrata de aceeasi lege mandatul ad-hoc, apreciind-o ca fiind
lipsita de valentele care sa o recomande drept o alternativa de viabilizare efectiva,
eficienta.
Fiecare dintre masurile enumerate (de la a la c) e realizabila prin actele de decizie ale
organelor ei statutare, adunarea generala a asociatilor/actionarilor si administratori. Daca
cei din urma vor fi capabili sa sesizeze in timp util impasul in care a ajuns sau spre care
se indreapta societatea, cresc sansele de a fi evitate solutiile extreme, ireversibile. Atunci
cand masurile salvatoare, pentru depasirea etapelor economice dificile apartin organelor
statutare ale societatii, le-am integrat in categoria cailor de prevenire a crizei propriu-zise.
7.3. In schimb, cand nici una din caile mai sus expuse, (fara pretentia de a le fi epuizat),
nu este aplicabila sau cand starea acuta a crizei cu care se confrunta societatea nu ofera
timpul necesar urmarii lor, noua optiune devine declararea insolventei societatii.
Indiferent ca este ceruta de debitorul ajuns in incetare de plati sau de catre unul din
creditorii acestuia, care probeaza indeplinirea conditiilor legale, deschiderea procedurii
de insolventa marcheaza momentul de oficializare a starii de criza, momentul din care
masurile de prevenire a ei au devenit tardive sau si-au dovedit ineficienta. Conditiile
suficiente pentru deschiderea procedurii; a) datorii banesti avand o scadenta mai veche de
60 de zile si b) o valoare minima de 40.000 lei, c) a caror neplata sa fie datorata lipsei
lichiditatilor banesti ale debitorului, permit concluzia potrivit careia ceea ce am denumit
ca fiind stare de criza este, in fapt, un fenomen economico-financiar spre care se
aluneca usor si, ca urmare, cu mare frecventa in practica. Definitorie si, in acelasi
timp, suficienta pentru declararea starii de criza este incetarea platilor din lipsa de
lichiditati. Explicatia e simpla: o afacere este viabila chiar daca nu inregistreaza profit,
este insa categoric compromisa, sortita esecului, cand nu dispune de disponibilul banesc
necesar platilor inerente derularii ei. Starea patrimoniului respectivului debitor este lipsita
de relevanta in aceasta analiza. El poate fi in insolventa chiar daca valoarea activelor din
patrimoniu este superioara pasivului. Nu este necesara starea de insolvabilitate,
(caracterizata prin superioritatea valorica a pasivului patrimonial fata de activ).
a administratorilor
administrator sau cel putin o treime din ei - in cazul pluralitatii de administratori, etc.
Dincolo de astfel de exceptii, regula ramane, insa, aceea ca, in general, pentru
administrarea unei afaceri nu este necesara selectarea administratorilor, a conducatorilor
ei, din randul anumitor categorii de specialisti, de detinatori ai unei anumite calificari
33
Conditia este reglementata prin Ordonanta Guvernului nr.65/1994 privind organizarea activitatii de
expertiza contabila si a contabililor autorizati, republicata in Monitorul Oficial nr.13 din 8 ianuarie 2008;
34
Conditiile obtinerii brevetului de turism sunt reglementate prin Hotararea Guvernului nr.238/2001 privind
conditiile de acordare a licentei si brevetului de turism, publicata in Monitorul Oficial nr.88/21.02.2001, si
Ordinul Ministerului Turismului nr.170/2001 privind aprobarea Normelor metodologice privind criteriile si
metodologia pentru eliberarea licentelor si brevetelor de turism modificat, la randul lui, prin ordinele M.T.
nr.691/2002, nr.910/2002, nr.1195/2002;
35
organizarea si functionarea activitatii medicale in regim privat este reglementata prin Ordonanta
Guvernului nr.124/1998, republicata in Monitorul Oficial Partea I, nr.568 din 1 august 2002
36
Gheorghe Piperea, Drept comercial, Vol.II, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2009, pag. 238;
este detinatorul unei diplome de studii de invatamant superior de lunga durata in drept
sau stiinte economice si are o experienta in domeniul juridic sau economic de minim
3 ani de la data obtinerii diplomei37 ;
nu se gaseste in nici unul din cazurile de nedemnitate prevazute prin acelasi act
normativ, respectiv:
In plus, profesia poate fi exercitata in Romania si de catre persoanele fizice sau juridice
straine care au aceasta calitate in statul lor de origine, certificata de organismele
profesionale recunoscute sau, dupa caz, de autoritatile care le autorizeaza functionarea.
Recunoasterea este automata, in cazul cetatenilor dintr-un stat membru al Uniunii
Europene sau al Spatiului Economic European care detin calitatea de practicieni in
insolventa in unul dintre aceste state. Inscrierea acestora in tabloul Uniunii Nationale a
Practicienilor in Insolventa din Romania, (UNPIR) se va face pe baza documentelor care
le atesta calitatea in tara de origine.
Persoanele admise in profesie prin promovarea examenului vor efectua un stagiu de
pregatire profesionala cu durata de 2 ani, ca practician in insolventa stagiar, si in aceasta
calitate, numai ca salariat sau colaborator al unui practician definitiv sau al unei societati
civile profesionale. In termen de maxim 5 ani de la finalul perioadei de stagiu vor fi
obligati sa sustina examenul de definitivare.
7.5.2.Formele de exercitare a profesiei de practician in insolventa
37
cabinete asociate, rezultate din asocierea prin contract a mai multor cabinete
individuale, inregistrate, ca atare, in Registrul formelor de organizare;
Atat cabinetele individuale cat si SPRL isi constituie patrimoniul initial din aporturile
titularului. Totalitatea bunurilor, drepturilor si obligatiilor pe care practicianul in
insolventa le aloca exercitarii profesiei sale vor constitui patrimoniul profesional de
afectatiune, ca fractiune distincta a patrimoniului propriu al practicianului, asupra caruia
creditorii detinatori ai unor creante rezultate din activitatea lui profesionala vor avea un
drept de preferinta.
b) ca asociati, salariati sau colaboratori ai unor societati profesionale cu
personalitate juridica, care, la randul lor, pot fi:
38
fondul de lichidare este creat in temeiul prevederilor art.39 al.4 din Legea nr.85/2014 spre a alimenta
platile necesare procedurii insolventei, in cazul debitorilor lipsiti de disponibilitati banesti. Fondul este
gestionat de UNPIR si va fi alimentat din: a) aplicarea unui procent de 50% a taxelor percepute de oficiile
registrului comertului de pe langa tribunale pentru operatiunile de inregistrare; b) preluarea a
2%5majorarea cu 30% a taxelor percepute pentru operatiunile de inregistrare in registrul societatilor
agricole si, in cazul asociatiilor si fundatiilor ce desfasoara activitati economice, in registrul asociatiilor si
fundatiilor; c) preluarea a 2,0% din sumele recuperate in cadrul procedurilor de insolventa, inclusiv din
fondurile obtinute din vanzarea bunurilor din averea debitorului, sumele astfel coletate sunt virate in fondul
deschis de UNPIR fond de lichidare
exercita, asa cum am mai aratat, fie atributii de administrator judiciar, (in cadrul perioadei
de observatie si de reorganizare judiciara), fie de lichidator judiciar, (in cadrul
falimentului). In ansamblu, atributiile in procedura ale acestor profesionisti le confera
rolul de mandatari ai judecatorului sindic in relatia cu ceilalti participanti la procedura, si,
in aceasta calitate, colaboarea permanenta si coordonarea de catre judecatorul sindic
devin esentiale. Pe de alta parte, rol activ in procedura detin creditorii, care, prin adunarea
creditorilor, prin comitetul creditorilor sau chiar individual au dreptul de a se pronunta,
contesta, aproba, operatiunile administratorului sau lichidatorului
judiciar. Daca in
deschidere a procedurii. In acest scop, cei interesati isi vor depune la dosar oferta de
preluare a pozitiei de administrator sau lichidator judiciar, insotita de dovada calitatii de
practician in insolventa si de polita de asigurare profesionala. In cuprinsul ofertei va fi
indicata si disponibilitatea de timp si resurse umane, experienta generala sau specifica
necesare preluarii dosarului si bunei administrari a cazului. In lipsa ofertelor, judecatorul
sindic va recurge la o nominalizare provizorie, alegand in mod aleatoriu din tabloul
practicienilor intocmit de UNPIR. In cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor,
creditorii reprezentand mai mult de 50% din valoarea totala a creantelor cu drept de vot
vor desemna administratorul/lichidatorul judiciar si-i vor fixa remuneratia, avand
posibilitatea de a-l confirma pe cel nominalizat in mod provizoriu de catre judecatorul
sindic. Competenta desemnarii revine si creditorului ce detine 50% din valoarea totala a
creantelor, exercitarea acestei prerogative nefiind conditionata de consultarea adunarii
creditorilor. Prin incheiere, judecatorul sindic desemneaza administratorul judiciar propus
de creditori si, daca e cazul, il elibereaza din functie pe cel numit de el in mod provizoriu.
39
Identificarea motivelor care au generat insolventa nu este un demers facil; utile, in aceste scop, sunt
analizele privind : a) nivelul platilor efectuate de catre debitor, in comparatie cu cel al incasarilor, in
derularea activitatii specifice; b)gradul ridicat de indatorare la banci, volumul activitatilor derulate pe
credit; c) gradul de dependenta al debitorului de un anumit sau anumiti clienti sau furnizori , (calitatea de
client sau furnizor captiv), d) probleme sociale cu care se confrunta debitorul, influenta sindicatului sau
salariatilor la aceste probleme, e) gradul incasarii creantelor de care dispune, etc.
Raportul, care in practica este numit in mod simplist raport cauzal va fi supus
aprobarii judecatorului sindic in termen de cel mult 60 de zile de la desemnarea
administratorului judiciar;
c)
acest context,
exemplificam; are dreptul de a decide asupra continuarii sau incetarii contractelor aflate
in derulare, in functie de utilitatea si influenta lor asupra averii debitorului, scopul
urmarit fiind acela de a-i maximiza valoarea. Ca urmare, daca, de exemplu, va constata
ca un anume contract genereaza mai mult pierderi pentru averea debitorului, poate decide
unilateral stoparea lui, sau, in sens invers, daca debitorul detine un bun in temeiul unui
contract de comodat sau inchiriere, etc., administratorul judiciar poate refuza restituirea
intre
interesele
creditorilor
si
cele
proprii
debitorului.Mandatul
d) distribuirea sumelor rezultate din lichidarea activelor, la fiecare trei luni calculate
de la deschiderea procedurii si cu respectarea unui plan de distributii partiale,
prezentat comitetului creditorilor. Distributia se va face cu respectarea ordinii de
preferinta fixate in tabelul creditorilor. La finalul procedurii, se va face
distribuirea finala insotita de propunerile privind inchiderea procedurii, raportul
final de activitate si situatiile financiare finale.
Dezinvestirea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, incetarea competentelor
sale se produce ca efect al inchiderii procedurii, prin sentinta de inchidere pronuntata de
judecatorul sindic.
7.10. Administratorul special;
Este
persoana
fizica
sau
juridica
desemnata
de
adunarea
generala
b) Din momentul in care debitorului i s-a ridicat dreptul de a-si administra averea,
conducerea si reprezentarea lui fiind preluate de catre administratorul sau lichidatorul
judiciar, dupa caz, rolul administratorului special se restrange si se modifica substantial,
fiind rezumat la reprezentarea intereselor actionarilor/asociatilor debitorului.
Teoretic, in lipsa unei interdictii legale, in functia de administrator special poate fi ales si
unul dintre administratorii statutari ai debitorului. Solutia nu este insa
indicata,
preferabila fiind desemnarea lui din randul unor specialisti in managementul situatiilor de
criza. Daca avem in vedere si faptul ca, frecvent, cauzele crizei nu sunt straine de
conduita conducatorilor statutari ai debitorului, solutia este cu atat mai putin inspirata.
Este evident, din prezentarea atributiilor administratorului special, ca rolul acestuia in
procedura insolventei nu este covarsitor. Insasi faptul ca activitatea sa se desfasoara sub
controlul direct al administratorului judiciar, care, la randul lui, este supravegheat de
judecatorul sindic si creditori, prin organele proprii, (adunarea creditorilor, comitetul
creditorilor), demonstreaza caracterul limitat al atributiilor si competentelor ce-i sunt
atribuite. Firesc, accentele rolului lui sunt mai puternice in perioada de observatie,