Samanismulu

Istoria religiei se refer la nregistrrile scrise ale ideilor i experienelor religioase

umane. Aceast perioad acum 5000 de ani n urm (3000 .Hr.) n Orientul
Apropiat.a istoriei religioase, tipic ncepe cu inventarea scrisului
amanismul este format dintr-o sum de tradiii, credine i practici care se ocup
cu comunicarea cu entiti i lumea spiritelor. Cel care practic amanismul este
cunoscut drept aman. Sunt multe tipuri de amani i variaii ale acestora n jurul
lumii, dar toi au n comun anumite caracteristici i credine. amanii sunt
intermediari ntre oameni i lumea spiritelor. Ei pot trata boli i sunt capabili s intre
n lumile superioare pentru a obine rspunsuri la problemele comunitii.
Termenul "aman" este preluat din cuvntul turcic amn, care este un termen pentru
un practicant al acestor obiceiuri, fiind foarte folosit n cultura turco-mongol i tungus,
ca, de altfel, i n cultura ancestral dinSiberia. Originea etimologic nu este cert.
Poate fi legat de rdcina tungus a- "a ti". Alii presupun c termenul provine n
mod direct din limba Manchu, i ar fi singurul cuvnt de aceast origine asimilat n
englez.

Pe marea scena pamanteana, samanul este un personaj magic, un individ enigmatic

ce nu poate fi inchis intr-un sistem al vietii materiale. Samanul este un exponent al
credintei, dar nu este preot, caci samanismul nu este vreo religie. Cu ajutorul
puterilor magice pe care le poseda, aceasta fiinta superioara cauta sa-si ajute
semenii cu puteri de vrajitor. Rupt de lumea in care traim, samanul calatoreste in
astral pentru a ruga Divinitatea sa-l ajute in calea lui de binefacere. Iar legatura lui
cu Celalalt Taram nu este lipsita de primejdii.
Capacitatea de a circula in Planurile Supranaturale, de a intra in contact cu
Supraumanul, un saman o dobandeste concomitent cu puterile sale miraculoase
prin suferinta si teroare. El este supus unor probe initiatice foarte dure, incat este
posibil sa-si piarda mintile sau chiar viata. Dupa ce trece de piedicile initierii, afla,
de la un initiat mai batran, tehnicile extazului, modul de folosire a obiectelor
magice, precum si celelalte secrete ale samanismului. Apoi, in stare de transa, el
poate face dovada insusirilor de clarvazator, telepat si de vindecator miraculos al
celor suferinzi. Viziunile din domeniul astral devin realitate pamanteana, dovedind
ca nu sunt halucinatii. Cunoasterea dobandita de samani nu poate fi incadrata in
formule sau ecuatii ale stiintelor exacte. Ei sunt si excelenti psihologi. Probele
intiatice ii transforma in persoane puternice, cu o stabilitate psihica deosebita.
Iesind din tiparele umanului, acestia stiu cum sa transmita, altor semeni, echilibrul
pe care acestia l-au pierdut. Au puterea de a ghici gandurile, de a dirija visele si
sentimentele, astfel, putand sa-i coordoneze pe cei din preajma. Fara saman,
sufletul colectiv al tribului risca sa se descompuna, pierzandu-si elementul
stabilizator.
Adevaratul saman a luat nastere acolo unde se mai poate regasi si astazi in forma
sa autentica, adica in Asia Septentrionala, indeosebi la populatiile spatiului siberian
si altaic, la samoiezi, tungusi. Cu toate acestea, asemenea traditii exista
pretutindeni in lume. Ritualurile initiatice intalnite la populatiile de la poli, la laponi,

eschimosi, indienii din Alaska, din nordul Canadei se aseamana cu cele siberiene.
Indienii din America de Nord si triburile primitive din Indonezia si Oceania prezinta
similitudini de necontestat.
Samanismul siberian de astazi aminteste evident de personajul din trecut, de
elementul folcloric. Este un spatiu inghetat, la propriu ca asezare geografica, iar la
figurat ca acces, pentru ceilalti, la aceasta cunoastere magica. Din aceasta cauza,
samanul este evaluat de sceptici ca fiind o fiinta primitiva, acoperita de un munte
de superstitii, care in Evul Mediu ar fi sfarsit, cu siguranta, pe rug, asemenea
ereticilor. Astazi, stiinta sustine ca orice fenomen care scapa ratiunii este o iluzie.
Principiile societatii pun in prim-plan economicul, financiarul si, abia pe planul doi,
omul, pe cand samanismul considera prioritara fiinta umana cu sufletul si spiritul ei.
Acesti initiati cred in existenta unui spatiu astral plin cu zei, spirite, suflete ale
mortilor, spatiu, aflat dincolo de invizibil, care ofera unora posibilitatea de a
comunica, ei fiind intermediari intre Lumea de Dincolo si cea in care traim fizic.
Samanii cred intr-un suflet nemuritor, respecta puterile supranaturale, cinstesc
Natura, acorda suflet animalelor, copacilor, plantelor, stancilor, lacurilor,
manifestarilor atmosferice. Pamantul este considerat a fi o felie din Universul Sacru,
creat de o putere pe care trebuie sa o induplece prin omagii repetate, cu un respect
permanent. Un gest, un cuvant necugetat, uitarea sau o greseala risca sa aduca
nefericirea asupra nevinovatului, poate chiar asupra intregului trib. Invizibilul este
considerat a fi razbunator.
Samanismul stie sa scoata la suprafata puterile Divinitatii ascunse in om. Ivan
Lissnar scrie in cartea sa 'Dumnezeu era deja acolo': 'Samanismul este
concretizarea cunostintelor multimilenare ce se refera la suflet, la psihicul omenesc
si la manifestarile naturii vii in acest univers, din care orice logica lipseste, samanul
trebuie mai intai sa patrunda, inainte de a fi autorul adevaratelor miracole'.
Samanul incorporeaza voluntar o entitate spirituala, putand sa devina medium
pentru perioada cat se manifesta comunicarea de dincolo de vizibil. Aceasta este o
incorporare pasiva. Invocarea spiritelor pentru a putea fi incorporate in scopul
depasirii dinamice a piedicilor malefice care-i stau in cale, reprezinta incorporarea
activa. Samanul mai foloseste, pentru stabilirea legaturii cu lumea invizibila, transa,
dedublarea, extazul. Atunci, el desparte constient corpul sau de spirit. Primul
ramane fara cunostinta, inert, la locul experimentului, iar cel de-al doilea se
indreapta in afara spatiului si timpului, pentru a culege informatiile de care are
nevoie. Aceasta transa poate fi de tip cataleptic, stare in care samanul este rigid ca
un decedat, povestind numai la revenirea din aceasta stare despre locurile prin care
a calatorit, si, de tip dramatic, atunci cand el relateaza in starea de inconstienta tot
ce se intampla acolo unde se afla spiritul sau. In acest caz, samanul imita voci si
atitudini ale celor intalniti. Cu toate ca transa aceasta cere cheltuiala fizica si
nervoasa considerabile, el se intoarce printre cei vii fara vreo urma de oboseala. La
iesirea din transa dramatica isi aminteste totul, iar la iesirea din cea cataleptica uita
incidentele care i-au marcat transa. Mircea Eliade, in 'Samanismul si tehnicile
arhaice ale extazului' ii numeste pe cei cu aceste puteri 'maestrii extazului'.

In stare de transa, eliberat de conditia umana, spiritul sau comunica de la egal la

egal cu spiritele intalnite. Atunci, el vede in afara distantelor pamantene, primeste
mesaje de dincolo, descifreaza viitorul, descopera secrete, stapaneste entitati ce
ratacesc, salveaza suflete pierdute in lumi misterioase ale caror legi le scapa
acestora. In ceremonii intervine doar ocazional. De exemplu, la nastere intervine
pentru indepartarea de nou-nascut a entitatilor sau influentelor malefice, la nunti
ajuta la alungarea maleficului dintre soti sau din casa lor, iar la inmormantari
intervine numai pentru a impiedica spiritul mortului sa se intoarca pentru a-i chinui
pe cei aflati in viata.
Astazi, termenul de saman este folosit pentru a defini persoanele inzestrate cu
puteri inrudite cu cele ale samanilor siberieni. Dar este foarte important ca acestia
sa controleze fortele ce stau la baza puterii lor si nu sa fie posedati de ele, sa fie
manipulatori ai acestora si nu instrumente ale lor, caci acest fapt ar putea deveni
periculos, deoarece puterea este deopotriva a binelui si a raului.