Totalitarismul este un regim politic n care puterea aparine n mod

total unei persoane sau unui grup de persoane. Spre deosebire de sistemul
politic de tip monarhie absolut sau dictatur, n regimurile totalitare distana ntre
stat i societate este practic anulat, n sensul c puterea ntrupat de stat, prin
partidul unic, ptrunde pn i n viaa particular a fiecrui cetean. Ideologia
totalitarist este opus conceptului de societate deschis.
n istoria recent, comunismul, nazismul i fascismul au fost regimuri totalitare.
Comunismul, de extrem stng, se baza pe ideea social de egalitarism: toi
trebuiau s fie egali. De extrem dreapta este nazismul care, n expansiune
teritorial, susinea c fiecare naiune trebuie s se formeze dintr-o ras pur,
arian, numai din oameni ce aparin aceleiai rase un factor ce a stat la
baza Holocaustului. n aceeai ideologie se susine c fiecare ras are la baz
puterea militar.
Raymond Aron a definit totalitarismul astfel:
1. Fenomenul totalitar intervine la un regim care i acord unui partid monopolul
activitii politice.
2. Partidul care are monopolul este animat de, sau narmat cu, o ideologie creia
i confer o autoritate absolut i care, pe cale de consecin, devine adevrul
oficial al Statului.
3. Pentru a rspndi acest adevr oficial, Statul i rezerv, la rndul su, un
dublu monopol: monopolul mijloacelor de for, i monopolul mijloacelor de
convingere. Toate mijloacele de comunicare - radioul, televiziunea, presa - sunt
dirijate i comandate de Stat i de reprezentanii acestuia.
4. Cea mai mare parte a activitilor economice i profesionale sunt supuse
Statului i devin, ntr-un fel, o parte a Statului nsui. i, cum Statul este
inseparabil de ideologia sa, majoritatea activitilor economice i profesionale
"poart culoarea" adevrului oficial.
5. Toate fiind activiti de Stat, i orice activitate fiind supus ideologiei, o
greeal comis ntr-o activitate economic sau profesional devine, n acelai
timp, o greeal ideologic. De unde, pe linia de sosire, se constat o politizare i
o transfigurare ideologic a tuturor greelilor pe care este posibil s le fac
indivizii i, n concluzie, o teroare n acelai timp poliist i ideologic. (...)
Fenomenul este perfect atunci cnd toate aceste elemente sunt reunite i
ndeplinite n ntregime.
Bazandu-se pe tehnologia moderna, statul de tip totalitar incepea ca o dictatura
pe exercita intreaga putere politica, insa nu se oprea acolo. Treptat, statul
instituia un control cat mai complet asupra tuturor aspectelor vietii umane:
economic, social, intelectual si cultural. Desi un asemenea control nelimitat nu a
putut fi niciodata pe deplin realizat, libertatea de actiune a individului a fost in
mare masura redusa. Deviatia de Ia norma, chiar in materie de arta sau
comportament familial, putea deveni o crima. in teorie, nimic nu era neutru din
punct de vedere politic, nimic nu era in afara obiectivelor statului.
Aceasta viziune grandioasa in privinta controlului absolut al statului era
complet diferita de liberalismul si democratia secolului al XlX-lea, dar si de
autoritarismul conservator. intr-adevar, totalitarismul a fost o revolta impotriva
liberalis-mului. Acesta din urma incerca sa limiteze puterea statului si sa
protejeze drepturile sacre ale individului; liberalii se bazau pe rationalitate,
armonie, progres pasnic si o clasa de mijloc puternica. Toate acestea erau
respinse de catre adeptii totalitarismului. Acestia credeau in puterea vointei,
conflictul declarat si violenta manifesta. Ei credeau ca individul era mult mai
putin valoros decat statul si ca nu existau drepturi pe termen lung, ci doar
recompense temporare pentru loialitate si serviciile aduse "cauzei". Doar liderul
atotputernic si partidul unic, aflati mai presus de lege si de traditie, determinau
destinul statului totalitar.

Spre deosebire de vechiul autoritarism, totalitarismul nu se baza doar pe o

elita, ci si pe mase. Statul totalitar a cautat si, uneori, a reusit sa obtine sprijinul
si chiar dragostea oamenilor obisnuiti. Totalitarismul s-a intemeiat pe mase
indoctrinate politic, pe oameni angajati in procesul politic, mai ales dedicati
nationalismului si socialismului. Acest caracter de miscare de masa a oferit
totalitarismului o mare parte din forta sa.
O alta caracteristica a statelor totalitare a fost dinamismul lor fara limite.
Societatea totalitara a fost o societate complet mobilizata, o societate care
inainta catre un tel ftnal. Acest tel nu a fost niciodata limitat doar Ia
supravietuirea regimului, ca in cazul unei dictaturi. in mod aparent paradoxal,
regimurile totalitare nu si-au atins niciodata obiectivele finale. Sau, mai precis,
de indata ce un scop era realizat cu pretul unor sacrificii enorme, aparea, Ia
comanda liderului, un alt tel, menit sa-l inlocuiasca pe cel vechi. Astfel,
totalitarismul era, in cele din urma, un fel de revolutie permanenta, de revolutie
neterminata, in cadrul careia transformarea profunda si rapida, impusa de sus,
continua la nesfarsit.
Desi Benito Mussolini, conducatorul statului fascist italian, si-a
autodenumit regimul ca fiind unul totalitar, trebuie spus, totusi, ca nici unul
dintre dictatorii interbelici nu a reusit sa construiasca in realitate un sistem atat
de eficient precum cel din Uniunea Sovietica. Nu pentru ca nu ar fi dorit asa
ceva, ci pentru ca infrangerea in cel de-al doilea razboi mondial a scurtat sever
durata de viata a experimentelor totalitare in Germanja si Italia. in timp ce
sistemul sovietic a fragmentat si a distrus toate organismele sociale traditionale,
a blocat aparitia altora noi si si-a extins controlul, practic, asupra oricarei forme
de activitate umana, fascistii si national-socialistii (nazistii) au lasat, din lipsa de
timp, ordinea economica si structura sociala, intr-o anumita masura, intacte.
In Italia, unde s-a manifestat pentru prima oara totalitarismul de dreapta,
au prevalat aspectele social economice si nationale. Mussolini a propus controlul
statului asupra economiei cu scopul dezvoltarii uniforme a intregului teritoriu
national. Asa s-a conturat regimul economic autarhic -asigurarea resurselor, a
necesarului de productie si a desfacerii numai din economia interna. Sub raport
organizatoric in economia italiana s-a conturat corporatismul, bazat pe asociatii
profesionale, asemanatoare breslelor medievale, dominate de marele capital.
In concluzie sistemul italian, fascist, se baza pe unitate nationala si
autarhie economica, ceea ce-l va diferentia de sistemul german.
In Germania economia se dezvolta puternic si uniform, astfel incat au
prevalat ideile spatiului vital-Lebensraum si antisemitismul, care pornea de la
miturile "tradarii" si ale "loviturii pe la spate", aparute si raspandite la sfarsitul
primului razboi mondial. Ideile extremei drepte germane au fost formulate de
Adolf Hitler in "Mein Kampf" ("Lupta mea"). Ele vizau:
Dominatia politico-economica si militara a Germaniei asupra intregii Europe si a
lumii-"noua ordine"
Rasa ariana, (nordica, germana), socotita superioara, trebuia sa domine intregul
sistem
Sub aspect economic Germania si statele industrializate din vestul Europei
urmau sa constituie nucleul lumii concepute de Hitler. Urmau regiunile agrare si
subdezvoltate ale Europei, bogate in materii prime, care trebuiau sa devina sursa
de aprovizionare a nucleului si piete de desfacere pentru productia sa. La
periferie se situau zonele "de colonizare", locuite in general de "suboameni", de
unde urma sa se recruteze forta de munca intr-un sistem asemanator sclaviei.
In plan social economic, Hitler nu se opunea marelui capital, cu conditia ca
acesta sa fie subordonat statului si sa nu fie detinut de evrei.
Sub aspect rasial si politico-militar Germania trebuia sa domine lumea prin rasa
ariana. Ea urma sa colaboreze cu rasele "decazute" sau "degenerate" care

puteau fi "salvate" (anglo-saxonii si latinii), in vederea stapanirii si educarii

"subraselor" (slavii si altii), cu conditia exterminarii evreilor ("Solutia finala"),
considerati a fi vinovati de toate relele din lume si mai ales de infrangerea
Germaniei in primul razboi mondial.
In concluzie, sistemul german, nazist, se baza pe cucerirea mondiala si o
anume diviziune a muncii in cadrul noii lumi astfel formate, asupra careia urma
sa se realizeze un control politico-militar, economic si mai ales rasial.
Aspecte comune celor doua sisteme, evidente mai ales in perioadele de
inceput:
Controlul asupra statului si a institutiilor sale
Controlul asupra intregii economii, cu diferente de manifestare de la un stat la
altul
Controlul asupra integii societati, a indivizilor si a vietii politice prin impunerea
unui partid unic, si utilizarea serviciilor de supraveghere si represiune specifice.
Dincolo de aceste asemanari, intre cele doua sisteme totalitare conflictul a
fost insa inevitabil, el fiind provocat de necesitatea impunerii unui sistem
totalitar unic.
Logica totalitarismului poate fi analizat din cel puin 4 perspective.
1. Regimul totalitar se ntemeiaz pe o ideologie ce construiete o lume
fictiv. Ea porpune o religie secular, care se difereniaz de celelate religii prin
constrngerea de a participa i de a crede n preceptele ei. Singurul adevr pe
care l poate recunoate puterea totalitar este cel de care se poate folosi n
urmrirea propriilor interese. Singurul mod liber de exprimare este exprimarea
acestui adevr oficial, spune Vaclav Havel n Essais politiques (1989). Prelund
terminologia lui K.Popper, putem spune c sistemele totalitare sunt sisteme
nchise n raport cu mediul politic exterior.
2. Monologul puterii este o alt caracteristtic a logicii de tip totalitar:
Puterea ideologic nu revendic doar monopolul forei legitime, ea
revendic n egal msur monopolul cuvntului legitim. Ideologia domnete
graie puterii i puterea domnete n numele ideologiei. Ideologia devine
temeiul regimului politic sovietic, consider Ph.Beneton, i ea invadeaz ntreg
spaiul discursului public.
3. Regimul politic totalitar controleaz ntreaga societate, pentru c
aceasta este una anemiat. In regimurile politice de tip totalitar nu se poate
vorbi despre comunitate naional pentru c aceasta este o comunitate de
ceteni care se percep n mod reciproc inamici. Nimeni nu tie cine este
informator i cine nu. De exemplu, n RDG, comiteletele de ceteni formate
pentru a <demonta> aparatul de represiune STASI (poliia secret) a evaluat
efectivele sale la aproximativ 85 000 de ageni, la care se adaug peste 110 000
de informatori, 4000-5000 de spioni profesioniti. Se presupune c 16,5-17
milioane de germani au svut dosare, ceea ce nseamn ceva mai mult de un
adult din doi, dup cum aflm din articolul lui J.Amalric, Encombrante polices
politiques din Le Monde, 11 aprilie 1990.
Un astfel de regim politic nu poate produce dect minciun i ipocrizie
generalizat:
Frica, instalat n rndul popoareleor din cadrul sistemlor totalitare ca o
otrav cu aciune lent explic asfixiere ntregii viei publice, aa cum o putem
cunoate n regimurile de tip dmocratic. Aceast fric nu este asemntoare fricii
produse de un eveniment subit, ea este frica, pentru majoritatea cetenilor, de
a fi deportai ntr-un lagr de concentrare, ca n timpul totalitarismului n timp de
rzboi. Ea este frica profund i omniprezent a unei participri mai mult sau
mai puin contiente la contiina colectiv a unui pericol permanent i
omniprezent, ameninarea devenind regul a vieii cotidiene, cum spune Havel.

4. Logica totalitar deposedeaz individul de el nsui. Aceast

caracteristic se refer la fenomenul de depersonalizare a individului, care
atomizeaz societatea. Omul devine anonimul pierdut n masa de anonimi ce
triesc ntr-un univers indefinit reglementat, dar ntr-o manier diferit de
reglementarea de tip democratic. Lipsit de avocat al aprrii i de prezumia de
nevinovie, individul se vede pus n situaia de a renuna la orice aprare n faa
unei vini fabricate: vina de a fi sabotat sistemul. i cum reglementrile erau
nenumrate, aproape tot ce se putea face dincolo de limitele stricte ale
ideologiei oficiale era un act de lezmajestate. Motivul este uor explicabil: totul
este interpretat printr-o gril unic pe care o ofer ideologia regimului totalitar.
Astfel, nu mai apare deloc hilar faptul c regimul sovietic persecuta biologii,
pentru c legile tiinifice admise de acetia erau contrare cu principiile
marxismului, puterea impunnd teoriile aberante ale lui Lyssenko.
2. Totalitarismul conine logica popriei distrugeri
Tehnologia modern permite regimului politic de tip totalitar o bun
organizare a managemenutului i a represiunii, fcnd posibil gestionarea unui
vast cmp concetraionar. Totaliarismul este o barbarie industrializat,
consider R.Hillberg n La destruction des Juifs dEurope (1998).
In liniile sale eseniale, noiunea de totalitarism cere dou observaii,
consider Ph.Braud n Manualul de sociologie politic (1998).
Prima observaie este legat de faptul c totalitarismul se refer la o
form de organizare politic relativ efemer:
Fascinat de disttrugere i de moarte, totalitarismul veritabil preupune en
effet o tensiune permanent a energiilor n vederea eliminrii sau absorbiei
oricrei convingeri dizidente; el exige o stare de paroxism constant ce ntreine
efectiv crize interioare, tensiuni internaionale, sau stare de rzboi.
A doua observaie se refer la relaia dintre structura regimului totalitar i
proiectul acestuia. Stiina politic se concentreaz asupra mecanismelor de
funcionare ale regimului politic, iar la acest nivel, conceptul de totaliarism se
dovedete operatoriu. De altfel, R.Aron, n Demcratie et totalitarisme (1965),
mergea pe ideea unui model operaional de analiz, coninutul ideologic fiind o
problem de rang secund n analiza tiinei politice. Ideologia politic a
regimurilor totalitare este important la nivelul structurilor sale, iar nu la nivelul
coninutului concret.
In fond, care este diferena ntre inamicii publici ai nazismului i cei ai
comunismului sovietic? E adevrat, unii sunt evreii i ceilali proprietarii burghezi
i latifundiari. Dincolo de nivelul declarat al acestui proiect, mecanica distrugerii
totalitare a gsit alte ci de evoluie, procentul de 4% al kulacilor (proprietari de
pmnt) fiind de 14 ori mai mic la nivelul Uniunii Sovietice, dect numrul
victimelor disprute n procesul de colectivizare a agriculturii.