Gandirea si Inteligenta

Gandirea
Definirea i caracterizarea general a gndirii.
- Fiind componenta fundamental a intelectului, gndirea deine toate
nsuirile eseniale ale
acestuia: realizeaz prelucrri i transformri informaionale n plan intern,
mintal,
subordonate desprinderii de relaii i semnificaii; particip la activiti
mintale complexe, de
prelucrare mijlocit a informaiilor, prin limbaj i alte sisteme de semne, prin
cunotinele
stocate n memorie, de elaborare a generalizrii i abstractizrii; pornete de
la datele
senzoriale dar le depete, fixndu-se pe scheme i structuri formalabstracte, simbolice;
coreleaz toate segmentele temporale.
- Gndirea este nivelul cel mai nalt de prelucrare i integrare a informaiilor.
Ea extrage
informaii despre nsuirile eseniale, invizibile, impalpabile,nu sunt accesibile
imediat simturilor noastre.
Gandirea se defineste ca procesul cognitiv de insemnatate centrala in
reflectarea realului care, prin intermediul abstractizarii si generalizarii
coordonate in actiuni mentale, extrage si prelucreaza informatii despre
relatiile categoriale si determinative in forma conceptelor, judecatilor si
rationamentelor.
. Gndirea ca sistem de operaii
Ca proces psihic cognitiv superior, gndirea dispune de coninut
informaional, operaii i produse specifice. Operaiile gndirii acioneaz n
cupluri operatorii ce se completeaz reciproc:
Analiza i sinteza
Acestea se desfoar ntr-un plan mintal, dup un model i sunt mediate
prin cuvnt i prin alte sisteme de semne i simboluri. Prin analiza nsuirilor
eseniale ale unui obiect sau ale unei clase de obiecte, acestea sunt separate,
ordonate dup anumite criterii, dup un anumit model. Ulterior, ele sunt
sintetizate, refcute la fel sau n mod diferit, n funcie de cerinele activitii
intelectuale. Astfel, sinteza se definete ca fiind recompunerea mintal a
obiectului din nsuirile lui iniiale.
Finalitatea operaiilor de analiz i sintez este elaborarea unui model mintal
al obiectului, un model informaional, o replic intern proprie subiectului
care realizeaz cunoaterea.
Abstractizarea i generalizarea

Constituie operaiile cele mai complexe ale gndirii.

Abstractizarea este operaia de extragere a unor nsuiri comune pentru o
ntreag clas, categorie.
Exprim simultan dou sensuri: pe de o parte se extrage ceva esenial, iar pe
de alt parte se renun la tot ceea ce este irelevant, accidental, contextual.
Generalizarea este operaia prin care nsuirile extrase cu ajutorul
abstractizrii sunt extinse la o ntreag clas de obiecte-fenomene.
Abstractizarea i generalizarea opereaz simultan, astfel nct, pe msur ce
sunt relevate nsuirile eseniale, acestea sunt extinse la categorii din ce n ce
mai largi.
Rezultatele abstractizrii i generalizrii sunt cuprinse n legi, teorii i modele
explicative, care pun n eviden relaii cauzale cu o sfer ct mai larg de
cuprindere.
Inducia i deducia
Piaget arat c inducia organizeaz datele observaiei sau experienei i le
claseaz sub form de concepte. Inducia este suportul logic al procesrii
ascendente, care pornete de la baza de date, experiene concret-intuitive i
imagini mintale.
Raionamentul inductiv surprinde regularitatea i faciliteaz extragerea i
formularea unei concluzii generale dintr-o multitudine de cazuri particulare.
Limita acestui tip de raionament const n faptul c nu sunt utilizate ct mai
ulte cazuri specifice i ct ai variate, astfel c o concluzie rmne valabil
pn la ntlnirea unei excepii.
Deducia descrie demersul descendent al gndirii pe verticala cunoateriiraionamentul deductiv pornete de la general, prin inferene i implicaii i
ajunge la cazuri particulare. Deducia debuteaz prin ipoteze demonstrate ca
fiind adevrate i apoi deriv implicaiile acestor ipoteze.
Expresia logic a raionamentului deductiv este silogismul, n care, pornind
de la dou ipoteze, se extrage o concluzie.
Din punct de vedere psihologic, inducia i deducia reprezint demersurile
operaionale care stau la baza formrii conceptelor empirice i tiinifice.
Comparaia
Presupune raportarea la unul sau mai multe criterii.
Implic evidenierea asemnrilor i deosebirilor eseniale dintre minimum
dou obiecte, persoane, evenimente etc. dup minimum un criteriu comun.
n plan raional, comparaia se desfoar dupa un plan i are o anumit
finalitate care nu este doar constatativ ci este subordonat evidenierii
unor raporturi de superioritate-inferioritate, a unor poziii ierarhice.
Caracteristicile gndirii
Caracterul procesual

Procesarea gndirii se realizeaz pe dou sensuri: unul ascendent i unul

descendent.
Procesarea ascendent este dirijat de datele observaiei, de experienele
individului, de imaginile acumulate n timp. Este un demers de tip inductiv, de
la particular la general, fiind o cunoatere bazat pe informaiile obinute prin
procesele senzorial-perceptive i prin reprezentri.
Procesarea descendent este dirijat de legi, reguli, norme, principii. Este un
demers de tip deductiv, o evoluie a gndirii realizat prin nvare, instrucie
colar, educaie. Are un caracter imperativ, se impune gndirii i deriv din
nivelul cunoaterii umane la un moment dat.
Caracterul mijlocit al gndirii
n procesarea direct, gndirea este mijlocit prin experiena perceptiv, prin
imaginile din reprezentare, iar aceste date sunt stocate n memorie i
vehiculate cu ajutorul limbajului.
n procesarea indirect, dirijat de reguli, norme, legi, caracterul mijlocit al
gndirii este asigurat prin cunotinele acumulate la un moment dat, prin
informaiile din lucrrile tiinifice. Limbajul este instrumentul fundamental
care permite vehicularea, coordonarea acestor informaii.
Caracterul abstract-formal al gndirii
Se regsete pe de o parte n faptul c gndirea se desfoar ntr-un plan
mintal, intern, subiectiv, iar pe de alt parte se refer la faptul c gndirea
extrage i utilizeaz nsuiri eseniale, cu un grad ridicat de generalizare.
Caracterul formal reiese i din faptul c gndirea se ghideaz dup reguli,
norme stricte ale logicii, utiliznd judeci ipotetico-deductive.
Caracterul finalist al gndirii
Demersurile gndirii au un scop bine definit: elaborarea unui model mintal, a
unor explicaii i a unor rspunsuri cu privire la consecinele situaiilor
problematice.
Gndirea dispune de grade mari de libertate att n ceea ce privete evoluia
ei pe verticala cunoaterii ct i pe axa timpului. Pe cea de-a doua, gndirea
se desfoar ntre trecut, prezent i viitor. Pe verticala cunoaterii,
demersurile n sens ascendent i descendent au fost prezentate anterior.
Locul gandirii in cadrul SPU
Gandirea ocupa un LOC CENTRAL in procesul cunoasterii si al activitatii
umane deoarece ea antreneaza toate celelalte mecanisme psihice
cognitive,affective,motivationale si volitiv-reglatorii in realizarea procesului
cunoasterii. Constituindu-se ca un stat major al SPU,gandirea

orienteaza,conduce si valorifica maximal toate celelalte procese si functii

psihice.Ca urmare a interventiei ei,perceptia devine observatie,adica o
perceptive cu scop,organizata si sistemica,comunicarea informatiilor
dobandeste inteles subordonandu-se prin gandire normelor logice,memoria
intra in posesia unei forme superioare de memorare(memoria logic ace o
depaseste pe cea mecanica),imaginatia se adapteaza necesitatilor
realitatii,vointa isi precizeaza mai bine scopurile si isi fixeaza planurile
folosindu-se de judecati si rationamente etc.
Gndirea este un sistem unitar integrat, n structura sa psihologic intrnd
concomitent:
noiuni, judeci, raionamente, operaii.

Unitatea de baza a gandirii este notiunea integrator categorial

care selecteaza
si sistematizeaza insusirile esentiale, legice si necesare, cu privire
la o intreaga clasa de
obiecte sau fenomene.
Structura de continut a procesului gandirii nu este o simpla
inlantuire de notiuni luate
separat, ci un sistem de relationare logica a notiunilor in judecati si
a acestora in
rationamente.
Judecata este o structura informationala mai complexa, care
reflecta obiectul in relatie cu
alte obiecte sau dezvaluindu-i anumite insusiri, care in notiunea
luata separat sunt
ascunse. Rationamentul este o structura informationala discursiva
si ierarhizata, in care
gandirea porneste de la anumite date (judecati) si ajunge la
obtinerea altora noi
(concluzii).
Cel mai important aspect psihologic al notiunii ca produs al gandirii
este trairea ei in plan
subiectiv ca semnificatie. A gandi inseamna a intelege, a patrunde
semnificatia notiunilor
cu care operam. Altfel, notiunile nu sunt decat, cel mult, etichete
verbale lipsite de
continut
Caracterizarea succint a gndirii ca sistem de operaii(latura relationala)
Componenta operatorie a gandirii consta dintr-un ansamblu de actiuni si
procedee mintale de transformare a informatiei si a notiunilor in vederea
obtinerii unor cunostinte noi sau a rezolvarii de probleme.Se pot distinge
doua tipuri de operatii:
-fundamentale(formeaza scheletul de baza al gandirii)
-instrumentale(la care gandirea recurge in anumite situatii concrete).

Operatiile fundamentale sunt:

analiza,sinteza,comparatia,abstractizarea,generalizarea,concretizarea(individ
ualizarea).
Operatiile instrumentale se realizeaza in doua forme: algoritmica,euristica(se
poate vorbi despre o euristica a reprezentativitatii,disponibilitatii).
Caracterizarea succint a gndirii ca proces de nelegere i rezolvare de
probleme.
Problema este obstacol de ordin informational-cognitiv pe care gandirea il
intalneste pe traiectoria sa,de la o situatie initiala(A) catre cea finala (B).O
problema apare atunci cand o persoana isi propune sa realizeze un scop sau
sa reactioneze intr-o situatie,atunci cand apare un obstacle si nu exista un
raspuns dj pregatit.
Problema se defineste prin 3 elemente:
-starea initiala
-scopul problemei
-actiunile sau operatiile care ne conduc de la starea initiala spre cea finala.
Dupa cunoasterea elementelor ce o alcatuiesc,problemele pot fi: bine
definite,slab definite.
Dupa operatiile prin care se pot rezolva problemele,acestea pot fi:problem de
rearanjare a elementelor,de structurare a elementelor,problem de
transformare.
Din observarea modului in care oamenii rezolva problemele,psihologii au
construit mai multe modele rezolutive.Un astfel de model contine
urmatoarele etape:
1 reformularea sau simplificarea problemei
2.avansarea ipotezelor-strategii algoritmice sau strategii euristice

7 stiluri de gndire distorsionat

Nu ne putem rezolva problemele avnd aceeai gndire care le-a provocat", spune un
citat atribuit lui Albert Einstein. n situaii tensionate, defectele de gndire i pot
transforma mintea din aliat, n inamic. Iat 7 dintre distorsiunile gndirii, de care este
bine s te fereti.

1. Filtrarea. Extragi doar detaliile negative dintr-o situaie i le agravezi, dnd, n acelai
timp, la o parte toate aspectele pozitive. Te legi de un singur detaliu, pentru ca apoi tot
evenimentul s aib exact culorile acelui detaliu. Cnd scoi din context lucrurile
negative, izolndu-le de toate experienele bune din jurul tu, le faci s par mai mari i
mai ngrozitoare dect sunt cu adevrat.
2. Gndirea polarizat. Marca distinctiv a acestei distorsiuni este insistena pe alegerile
dihotomice. Lucrurile sunt sau albe, sau negre, bune sau rele. Tinzi s percepi totul
ncadrat n dou extreme, lsnd foarte puin loc pentru variante de mijloc. Cel mai mare
pericol al gndirii polarizate este c impactul acesteia asupra felului n care i judeci
propria persoan. De exemplu, ai putea crede c trebuie s fii perfect, pentru c altfel eti
un ratat.
3. Generalizarea exagerat. Ajungi la o concluzie general, pe baza unui singur incident
sau a unei singure dovezi. Dac ceva ru s-a ntmplat o dat, te atepi s se repete iar i
iar. Folosirea cuvintelor ntotdeauna i niciodat este un indicator al acestui tip de
distorsiune, care poate conduce la un stil de via restrictiv, pe msur ce te strduieti s
evii eecurile.
4. Citirea minii. tii ce simt alii, sau de ce se poart ntr-un anume fel, chiar i fr s
i spun. n mod special, ai capacitatea de a ghici sentimentele celorlali cu privire la
tine. Citirea minii se bazeaz pe un proces numit proiecie. i imaginezi c oamenii
simt la fel ca tine i c reacioneaz n aceeai manier n care reacionezi i tu. Prin
urmare, nu eti atent i nu asculi suficient pentru a observa c, de fapt, ceilali sunt
diferii. Cititorii de mini ajung cu rapiditate la concluzii care sunt valabile n dreptul
lor, fr s verifice dac sunt valabile i pentru cealalt persoan.
5. Transformarea n catastrof. Te atepi la un dezastru. Observi sau auzi despre o
problem i ncepi s te ntrebi dar dac. Dar dac mi se va ntmpla i mie? Dac va
lovi tragedia? Imaginaia catastrofic nu cunoate limite. Un catalizator eficient al acestui
stil de gndire este lipsa de nceredere n tine: nu crezi c ai capacitatea de a te adapta la
schimbare.
6. Personalizarea. Ai tendina s iei tot ce vine ca avnd legtur cu tine. De exemplu, te
gndeti c tot ce fac sau spun oamenii este, ntr-un fel o reacie la ceva ce ai fcut sau ai
spus tu. Te compari cu ceilali, ncercnd s vezi cine e mai detept, mai frumos, etc.
Presupunerea ta implicit este c n joc este valoarea ta. Prin urmare te simi constant
presat s i testezi valoarea personal, msurnd-o prin comparaie cu alii. Dac iei n
avantaj, ai un moment de uurare. Dac iei n dezavantaj, te simi minimalizat. Eroarea
de gndire este c interpretezi fiecare experien, fiecare conversaie, fiecare privire ca un
indiciu cu privire la valoarea ta.
7. Gndirea emoional. Crezi c ceea ce simi trebuie s fie, automat, adevrat. Dac te
simi nerod sau plictisitor, nseamn neaprat c eti nerod i plictisitor. Dac te simi
vinovat, nseamn c ai fcut ceva ru. Problema cu gndirea emoional este c emoiile
interacioneaz i se coreleaz cu procesul gndirii. Prin urmare, dac ai gnduri i
convingeri distorsionate, sentimentele tale vor reflecta aceste distorsiuni.
Toate aceste greeli de gndire, i nc alte 8 posibile, sunt descrise pe pagina
Departamentului de Psihologie al Universitii Eastern din Washington (SUA).

Inteligenta
Daca in limbajul comun inteligenta este sinonima cu gandirea,in sens
psihologic ea presupune o organizare superioara a mai multor procese
psihice:gandire,memorie,perceptive,imaginative,performante la nivelul
limbajului si atentiei etc.
Delimitarea sa ca factor aptitudinal general are la baza cercetarile realizate
de C.Spearman,care a semnalat existent unui factor G(general) care participa
la realizarea tuturor formelor de activitate,alaturi de numerosi factori
S(specific).
Termenul de inteligenta este utilizat intr-o dubla acceptie:
-de process de adaptare prin asimilare si prelucrare a informatiilor;
=de aptitudine constand in structure operationale care prin calitatile lor
asigura eficienta conduitei.
Considerarea unitara a inteligentei a fost contestata intr-o anumita masura
de teoria lui Louis Thurstone,care considera ca factorul G se poate diviza in
mai multe abilitati primare:
-comprehensiunea verbal:abilitatea de a intelege cuvintele;
-fluenta verbal:abilitatea de a verbalize rapid,de a rezolva anagrame,a ritma
cuvinte;
-factorul numeric: a socoti rapid,a lucre cu numere
-factorul spatial:abilitatea de a vizualiza relatii intre formele spatial si de a
recunoaste aceeasi forma prezentata in pozitii diferite;
-factorul memorie:abilitatea de a numi verbal stimuli,de a gasi perechi
cuvintelor etc;
-Factorul perceptiei: abilitatea de a sesiza rapid detaliile, de a observa
asemanari si deosebiri intre imaginile obiectelor;
-factorul rationament: abilitatea de a gasi regula generala in exemplele
prezentate,de a determina modul in care este construita o serie de numere
dup ace s-a prezentat o secventa din ea.
Inteligenta reprezinta un system de insusiri stabile proprii subiectului
individual,care la om se manifesta in calitatea activitatii intelectuale centrata
pe gandire.
Fiind vorba despre un termen si o aptitudine mult discutata in epoca
contemporana,asupra inteligentei au fost formulate mai multe teorii:
1.Teoria genetica

2.Teoria psihometrica
3.Teoria inteligentelor multiple
4.Teoria factoriala etc

trei dintre cele mai importante teorii despre inteligen: teoria genetic, teoria factorial
i teoria inteligenelor multiple.

Teoria genetic

Savantul elveian Jean Piget a fost unul dintre pionierii studiului gndirii la copii.
Observnd modul n care acetia rezolv problemele, Piget a ajuns s presupun o teorie
proprie asupra dezvoltrii inteligenei, pe care o vede dintr-o perspectiv genetic
constructiv: copii i construiesc propriile mijloace (cunotine procedurale), teorii i
idei (cunotine factuale) despre lumea n care triesc pe baza interaciunii active i
explorrii mediului lor fizic i social. Ideea de baz de la care a pornit Piget a fost aceea
c oamenii trebuie s se adapteze la mediul n care triesc, iar adaptarea se face prin
organizarea comportamentelor i cunotinelor. El consider c orice act, chiar i cel mai
simplu, presupune organizare, ce nu este posibil fr intervenia a dou procese:
asimilarea (procesul prin care informaia nou este ncadrat n cea deja existent) i
acomodarea (crearea de noi informaii).
Piget afirma c cele dou procese se produc simultan: n cunoaterea activ a mediului
nconjurtor, copii ncearc, concomitent, s ncadreze noile cunotine n rndul celor
deja existente i s genereze cunotine noi.
Specificul teorii este acela c se refer la inteligen preponderent din perspectiva
dezvoltrii proceselor intelectuale logice i precizeaz patru etape ale evoluiei cognitive
umane:
stadiul senzorio-motor (0-2 ani): n aceast perioad, copii descoper relaiile dintre
ceea ce percep i propriile aciuni (de obicei motorii). Ei sunt foarte interesai de tot ceea
ce le ofer sunete sau imagini interesante, iar n primul an de via nva s pun ceea ce
fac n legtur cu oamenii sau cu obiectele din jur. n principiu, ei caut s nvee cum s
reacioneze la schimbrile mediului i cum s l controleze. Cea mai important achiziie
n aceast perioad (care dubuteaz dup vrsta de 6 luni i se ncheie la 24 de luni) este
permanena obiectelor - contientizarea faptului c obiectele exist, chiar dac nu mai
sunt vizibile.
stadiul preoperaional (2-7 ani): derpinderea mersului i a limbajului sunt cele mai
importante realizri ale perioadei i ambele fac din copilul precolar un explorator
perseverent al mediului nconjurtor. Trei sunt caracteristicile principale ale stadiului: 1)
apare un anume tip de gndire cauzal, prin care copiii ncearc s-i explice ceea ce se
petrece n jur (dar nu putem vorbi de un raionament logic, de aceea stadiul este numit
pre-operaional), 2) amestecul realului cu imaginarul i imposibilitatea de a trece dincolo
de aparene i 3) egocentrismul, faptul c la aceast vrst copiii nu pot vedea lucrurile
din punctul de vedere al celuilalt, ci numai din propria perspectiv.
stadiul operaiilor concrete (7-11 ani): stadiul este considerat un "punct de cotitur"
n evoluia inteligenei la copil. n aceast etap, copiii ncep s aplice reguli logice
operaiilor de transformare a informaiilor pentru a rezolva problemele cu care se
confrunt. Achiziiile cele mai importante ale stadiului sunt clasificarea, categorizarea
(inclusiv conceptul de numr) i conservarea proprietilor fizice ale obiectelor. Acum,
copilul trebuie s aib un corespondent concret n realitate, manipularea simbolurilor
abstracte fiind dificil. Inteligena lui este inductiv-logic i comcret.
stadiul operaiilor formale (11-15 ani): n acest etap, tinerii sunt capabili s
lucreze cu concepte abstracte i s fac operaii cu operaii (combinri, permutri,
aranjamente). Consecina se manifest n planul logicii gndirii. Ea devine deductiv,

ceea ce presupune competena de a face raionamente nu numai pornind de la fapte (ca n

logica inductiv), ci i de la ipoteze (dac..., atunci...).
Meritul lui Piget este acela de a fi artat modul n care evolueaz inteligena, faptul c ea
i are originea n interaciunile senzorio-motorii ale copiilor cu mediul nconjurtor nc
nainte de achiziionarea limbajului. Teoria sa este de natur cosntructiv, deoarece insist
mult pe construirea inteligenei pe baza interaciunilor dintre individ i mediul su.
Este i o teorie genetic pentru c se axeaz pe explicarea naterii (genezei) i evoluiei
proceselor cognitive.

Teoria factorial

Teoria factorial susine carcaterul complex, multidimensional al inteligenei. Charles

Spearman, psiholog britanic care a trit la nceputul secolului XX, a examinat
performanele mai multor oameni n ndeplinirea unor sarcini (orientare n spaiu, calcul
aritmetic, evaluarea unor sunete muzicale). El a constatat c performana unei persoane la
o singur sarcin coreleaz (relaioneaz) pozitiv cu cea de la celelalte sarcini. Pe aceast
baz, Spearman a dedus c toate sarcinile respective trebuie s aib ceva n comun, iar
succesul oamenilor depinde de posedarea unei aptitudini generale, numite factor g.
ntruct acest factor g era att de important n toate sarcinile, a fost considerat cel mai
important aspect al inteligenei. Pe lng factorul g, Spearman a susinut i existena unor
factori s (specifici), diferii de la o sarcin la alta, n funcie de condiiile concrete ale
activitii (artistice, tiinifice, sportive). Teoria lui Spearman este cunoscut sub numele
de teoria bifactorial a inteligenei.
Dezvoltnd teoria lui Spearman, psihologul american L.L. Thurstone, maestru al analizei
factoriale, a identificat apte factori (numii abiliti mentale primare) ca fiind elemente
de baz ale inteligenei:
1) nelegere verbal (abilttatea de a nelege semnificaia cuvintelor);
2) Fluen verbal (abilitatea de a gsi rapid cuvintele);
3) Aptitudinea numeric (abilitatea de a lucra cu numere, de a efectua calcule);
4) Aptitudini spaiale (abilitatea de a vizualiza raporturile form-spaiu);
5) Rapiditatea percepiei (abilitatea de a surprinde rapid detaliile, de a sesiza
asemnrile i deosebirile dintre imaginile prezentate);
6) Memoria (abilitatea de a reproduce stimulii verbali);
7) Raionament inductiv i deductiv (abilitatea de a gsi o regul general n instanele
prezentate).
L. Thurstone elaboreaz un set de teste cu scopul avalurii fiecreia dintre abiliti. Aceti
factori nu sunt complet independeni, ei se ntreptrund, ceea ce asigur o susinere
conceptului de factor general de inteligen al lui Spearman. n concluzie, abordarea
factorial vede inteligena ca o aptitudine general (factorul g) rezult din combinarea,
ntr-o anumit msur, a mai multor aptitudini specifice (factori s).

Teoria inteligenelor multiple

Howard Gardner a propus o abordare a inteligenei similar, din mai multe puncte de
vedere, cu teoria factorial. Gardner introduce noiunea de inteligen multipl,
susinnd c nu exist doar un singur tip de inteligen, ci, se pare, cel puin apte tipuri
distincte de inteligen. Acestea sunt:
1) inteligen lingvistic;
2) inteligen logico-matematic;
3) inteligen spaial;
4) inteligen muzical;
5) inteligen corporal-kinestezic;
6) inteligen interpersonal,
7) inteligen intrapersonal.
Primele trei tipuri sunt componente obinuite ale inteligenei i sunt msurate de testele

standard de inteligen. Ultimele patru tipuri de inteligen par a ine mai degrab de
domeniul aptitudinilor speciale i se dezvolt ntr-o msur mai mare sau mai mic n
funcie de ereditate, pregtire i de ceea ce promoveaz mediul cultural. Ideile lui
Gardner cu privire la inteligenele multiple sunt incitante mai ales dac msurarea acestor
abliti vor putea permite predicia performanelor profesionale viitoare ale individului.

Inteligenta emotionala
Inteligenta emotionala inseamna sa ai capacitatea rara de a te enerva pe
acea persoana pe care trebuie, in masura in care trebuie, la momentul
potrivit, pentru motivul potivit si in modul in care trebuie.
Pentru a putea defini IE este bine sa ne concentram pentru inceput asupra
celor 2 termeni care compun acest concept.
- inteligenta - capacitatea unui individ de a invata din experienta, acumula
cunostinte si de a rationa in mod abstract in vederea atingerii scopurilor si
adaptarii la mediu;
- emotia - o activitate de raspuns a organismlui care include o combinatie de
reactii psihofiziologice, sentimente si activitati cognitive (furie, tristete,
teama, bucurie, surpriza, dezgust).
IE reprezinta punctul de intersectie al emotiilor cu inteligenta - IE este
capacitatea de a rationa asupra si in ceea ce priveste emotiile, respectiv
abilitatea de a percepe in mod corect propriile emotii, de a le intelege - in
vederea facilitarii gandirii si de a le gestiona in mod corect pentru a sprijini
procesul dezvoltarii intelectuale si emotionale.
Consideratii filosofice asupra interactionarii dintre emotie si gandire au o
vechime de este 2000 de ani; cu toate acestea perioada reprezentativa
pentru istoria acestui concept incepe cu anul 1900 si se poate diviza in 5
subperioade in functie de importanta acordata acestuia si intensitatea
sutdierii sale.
In studiul inteligentei, pornind de la nevoia de adaptare a omului la mediul
social, Thorndike definea INTELIGENTA SOCIALA ca fiind capacitatea de a
intelege si a actiona inteligent in cadrul relatiilor interumane. Astfel s-au
delimitat si au fost introdusi termenii de inteligenta interpersonala abilitatea de a-i intelege pe ceilalti - si inteligenta intrapersonala abilitatea de a iti indrepta atentia catre propria persoana pentru o
autocunoastere buna si atingerea echilibrului din punct de vedere emotional.
Se considera ca termenul de inteligenta emotionala a fost formulat pentru
prima data intr-o teza de doctorat in S.U.A in 1985 - el a fost 10 ani mai tarziu
popularizat de catre Daniel Goleman, care si-a folosit formatia de ziarist in
acest scop, si se poate spune ca a reusit cu succes. Conform unor date
statistice, pe Internet se pot accesa peste 500.000 de pagini care dezbat intro maniera mai mult sau mai putin academica notiunea de inteligenta

emotionala.
In prezent se delimiteaza conturate 3 mari directii in definirea IE - definirea
conceptului impreuna cu instrumentul de masurare dezvoltat:
- modelul EI ca suma de abilitati dezvoltat de Mayer si Salovey, impreuna
cu modalitatea de masurare dezvoltata impreuna cu Caruso;
Mayer si Salovey definesc IE ca fiind:
a) abilitatea de a percepe cat mai corect emotiile si de a le exprima;
b) abilitatea de a accede sau genera sentimente atunci cand ele faciliteaza
gandirea;
c) abilitatea de a cunoaste si intelege emotiile si de a le regla pentru a
promova dezvoltarea emotionala si intelectuala;
Conform teoriei lor se pot evidentia mai multe niveluri ale formarii IE:
1 - evaluarea perceptiva si exprimarea emotiei;
2 - facilitarea emotionala a gandirii;
3 - intelegerea si analiza emotiilor si utilizarea cunostintelor emotionale;
4 - reglarea emotiilor pentru a provoca cresterea intelectuala;
- definitia data de Goleman - acesta caracterizeaza IE ca o lista de atribute si
caracteristici personale si sociale; ECI (The Emotional Competence
Inventory); In viziunea lui, constructele care compun aceasta forma a
inteligentei sunt:
- constiinta de sine;
- auto-controlul;
- motivatia;
- empatia;
- aptitudiile sociale.
- abordarea Bar-On - care defineste IE astfel: un set de capacitati,
competente si abilitati non-cognitive care influenteaza abilitatea unei
persoane de a face fata cu succes necesitatilor si presiunilor generate de
adaptarea la mediu; Bar-On EQ-i;
Conform teoriei sale componentele IE sunt urmatoarele:
- aspectul intrapersonal
- constientizarea propriilor emotii;
- optimism, asertivitate;
- respect, consideratie pentru propria persoana;
- autorealizare;
- independenta;
- aspectul interpersonal
- empatie;
- relatii interpersonale;

- responsabilitate sociala;
- adaptabilitate
- rezolvarea problemelor;
- testarea realitatii;
- flexibilitate;
- controlul stresului
- toleranta la stress;
- controlul impulsurilor;
- dispozitia generala
- fericire;
-optimism.
Ridicarea nivelului IE presupune parcurgerea mai multor etape:
- identificarea propriior emotii - este utila folosirea unei liste de cuvinte care
desemneaza sentimente;
- faza de asumare a responsabilitatii pentru emotiile identificate;
- invatarea compasiunii si empatiei - si incercarea de a le aplica in practica zi
de zi.
Empatia se refera la abilitatea de a ne raporta la sentimentele si nevoile
celorlalti fara a renunta insa la propria noastra experienta emotionala.
Empatia presupune intelegerea celuilalt, participarea la problemele sale
emotionale fara a fi implicat in rezolvarea acestora.
In atingerea nivelului optim de IE o importanta deosebita o au diferentele de
gen - femeile au o capacitate mai mare de relationare si de constientizare a
emotiilor proprii si ale celorlalti, in timp ce barbatii rezista mai bine la stress.
In ceea ce priveste beneficiile dezvoltarii unui nivel inalt de IE - printre cele
mai mult discutate se afla corelatia pozitva intre aceasta si abilitatile de
leadership. Studiile arate ca nivelul inalt de IE este asociat cu performante
bune in urmatoarele domenii: management participativ, capcitatea de a
comunica cu ceilalti astfel incat acestia sa se simta in largul lor, echilibru
intre viata personala si cea profesionala, construirea si mentinerea de relatii
interpersonale bune atat cu superiorii cat si cu subalternii, capacitatea de a
lua decizii, gestionarea in mod echitabil a problemelor cu care se confrunta
angajatii, capacitatea de a ramane calm dupa declansarea unei crize si de a
se reface rapid in urma unui esec, capacitatea de a face fata si de a depasi
obstacolele in mod independent, eventual cu ajutor in partea altora, dar fara
a depinde de acesta si, nu in ultimul rand, nivel inalt de asertivitate. In
general angajtii apreciaza la liderii lor capacitatea de a-si controla impulsurile
si mania, de a face fata cu succes situatiilor stresante, de a se manifesta
multumiti de viata si de a coopera cu ceilalti membri ai grupului. Toate
acestea reflecta componente ale IE.