Supestiţie

Louis de Jaucourt
16. September 1704 in Paris
3. Februar 1779 in Compiègne
A fost un scriitor francez
care a participat
la crearea Enciclopediei

Superstiţie. Orice exces al religiei, în general, potrivit vechiului cuvânt al

păgânismului:trebuie să fii curcernic şi să te păzeşti cu grijă, de-a nu cădea în superstiţie.
Într-un adevăr, superstiţia este un cult fals al religiei, greşit condus, plin de spaime
deşarte, contrar raţiunii şi ideilor sănătoase pe care trebuie să le avem despre fiinţa
supremă. Sau ,dacă vă convine mai bine, superstiţia este acel soi de vrajă sau de putere
magică pe care teama o exercită asupra sufletului nostru; fiică păcătoasă a imaginaţiei, ea
utilizează, pentru a impresiona, fantasmele, visele şi viziunile; ea este, spune Bacon, cea
care a zămislit aceştii idoli ai plbei, duhurile invizibile, zilele faste sau nefaste, loviturile
de nebiriut al dragostei şi vrăjmăşiei. Ea copleşsşte spiritul mai ales în boală sau în ură;
ea preschimbă ordinea firescă şi datinile venerabile în maimuţăreli şi ceremonii
superficiale. Îndată ce a aruncat rădăcini adânci într-o religie, oricare ar fi, bună sau rea ,
ea eate capabilă să stingă luminile naturale şi să zăpăcească capetele cele mai sănătoase.
În fine , ea este cea mai îngrozitoare plagă a omenirii. Ateismul însăşi, pentru a spune tot,
nu distruge câtuşi de puţin sentimentele fireşti, nu vatămă legile şi nici moravurile
poporului ; dar superstiţia este un tiran despotic care face totul să cedeze himerelor sale.
Prejudecăţile ei sunt mai presus decât toate celelalte prejudecăţi. Un ateu este interesat
pentru liniştea publică, din dragoste pentru propia-i linişte ; dar superstiţia fanatică,
născută din tulburarea imaginaţiei răstoarnă imperiile. Iată cum înfăţişează Henriadei
tristele efecte ale demenţe:
Atunci când un muritor ursuz
Hrănit cu superstiţia
Şi-a corupt religia
Din cauza acesti îngrozitoare himere
Sufletul lui s-a împietrit,
Raţiunea îi dispare întunecată.
Nimic nu mai are putere aupra lui,
Dreptatea-i este nebună şi crudă,
El este dezumanizat de zel
 Şi nelegiuit datorită obligaţiilor.

Ignoranţa şi barbaria indroduc superstiţia, ipocriza o întreţine cu ceromonii deşarte, falsul

zel o răspândeşte şi interesul o perpetuează.
Mână monarhului nu va şti să înlăţuie în suficientă măsură monstrul superstiţiei şi din
cauza acestui monstru mai mult decât din cauza necredinţei chiar (întotdeauna de
neiertat), tronul trebuie să se teamă pentru autoritatea sa şi patria pentru fericirea sa.
Superstiţia intrată în acţiune însemnă fanatism curat(doctrină sau atitudine care consideră
toate evenimentele ca fiind irevocabil stabilite dinainte, fără să se ţină seamă de
eventualele consecinţe pentru sine sau pentru alţii).