Sunteți pe pagina 1din 134

Stelica ENE

Gabriela BREBENEL

Elena Emilia IANCU

XII

manual pentru clasa a A

a

BIOLOGIE

Ministerul

Educatiei,

t

1

Cercetarii

si

Tineretului

Editura

GIMNASIIM

ClJPRlN S

Capitolul I. GENETICA /

1.1 GENETiCff MOLECULfiRfl / 5

1.

G e n c tic a

m o le c u la ra -s i tiin ta *

v iito ru lu i

/

5

5

1.1. Genetica-trecut, prezent, perspective / 5

2. Acizii nucleici-struetura si functii / 8

•>

^

2.1. Rolul si structura acizilor nucleici / 8

2.2. ADN-spirala vietii /13

LP. Modelarea structurii dublu catenare a ADN /18

2.3. Struetura si tipurile de ARN /19

2.4. Functia autocatalitica si heterocatalitica / 22

2. I

3. Organizarea inaterialului genetic / 29

3.1. Materialul genetic la virusuri si proeariote/29

3.2* Matcrialul genetic la eucariote / 32

L.P.

L.P. Evidentierea cromozomilor prin metoda rapida de colorare cu solutie

carmin-acetica/35

3.3. * Genomica / 36

Evidentierea cromozomilor uriasi la Drosophila m elanogaster/35

4. Reglajul genetic/40

4.1. * Reglajul genetic la procariote/40

4.2. Reglajul genetic la eucariote / 44

Evaluare / 48

Genctica umana / 50

1. Genomul uman /' 50

^ 1 . 1 . Complementul cromozomial uman

/ 50

L.P. Analiza de cariotip / 54 L.P. * Evidentierea cromatinei sexuale la om / 56 2 . Caractere fenotipice umane / 57

^ 2 .1 . Determinismul genetic al caracterelor fenotipice umane / 51 L.P. Stabilirea spectrului genetic individual / 62

3. Diversitatea genetica umana / 63

3.1. Genetica raselor umane / 63

4. Mutagcncza si teratogcneza / 6 6 ^ 4 .1 . Mutagenezasi teratogcneza umana

66

4.2. Anomalii cromozomiale asociate cancerului uman / 73

5. Imunogenetica / 76 5.1, Antigens. Alergii. Anticorpi / 76 6 . Consideratii biocticc in genetica umana / 81 6 .1. Domenii de aplicabilitate in genctica umana / 8 1 Evaluare / 85

Capitolul II. ECOLOGIA UMANA / 89

1. P a r tic u la r ita tile

e c o siste m e lo r

a n tr o p iz a te

/

89

1.1. Particularitati ale biotopului si biogenezei in ecosistemele antropizate / 89

L.P. * Investigarea sistem elorantropizate/94 L.P. Analiza factorilor abiotici / 96

L.P. Determinates structurii trofice in ecosistemele antropizate / 99

1.2.

* Particularitati ale fluxului de materie si energie in ecosistemele

«

«

c

antropizate / 101

2. * Structura si dinamica populatiilor umane /105

2.1. Stmctura si dinamica populatiilor umane /105

L.P. * Analize statistice ale structurii si dinamicii populatiilor / 110

3. ImpactuI antropic asupra eeosistemelor naturale /114

3.1. ImpactuI antropic asupra ecosistemelor naturale /114

L.P. Evidentierea impactului antropic asupra ecosistemelor / 119

4. Efectele deteriorarii ecosistemelor asupra sanatatii umane /120

4.1. Efectele deteriorarii ecosistemelor asupra sanatatii umane /120

5. Conservarea resurselor naturale si a biodiversitatii /126

5.1. Conservarea resurselor naturale si a biodiversitatii /126

6 . * Dezvoltarea durabila / 131

6.1. Dezvoltarea durabila/131

Evaluare/134

Bibliografie / 136

Sola: Temele evidentiate cu (*) sunt siudiuie la clasele cu 2-3 ore/ saptamdna.

1.1. GENETICA MOLECULAR#

i

G

E

N

E

T

I C

A

M

O

L E

C

U

L A

R

A

t

n

n

r

r

A

a

v

i

i

t

o

r

u

l

u

i

G tntlieo

- trccut, prtzcnl, perspective

Gregor Mendel -

Teoria

ereditari

factorilor

Primul oin de stiinta care a inteles ca trasaturile ereditare nu se transmit direct de la mama si de la tata, la copii, ci indirect prin intermediul factorilor ereditari (denumiti mai tarziu gene), a fost Gregor Mendel (fig. 1). Mendel a experimentat in mod deosebit pe mazare (Pisum sativum ), p la n ta care se rep ro d u ce prin autopolenizare (autogamie). Pentru aceste cercetari, el a ales soiuri care aveau caractere distincte (contrastante) si constante, efectuand numeroase hibridari, prin polenizare artificiala si incrucisata a plantelor,

R ea m in titi- v a experientele de mono- hibridare si dihibridare efectuate de Mendel /

i

*

Meritul lui Mendel

a fost introducerea notiunii

un

corpuscul de natura m a te ria ls lo calizat in nucleul celular. Mendel a analizat statistic rezultatele incrucisarilor. determinand cu precizie frecventa cu

de factor ereditar -

Sfi ne reamintim

!

Genetica este stiinta ereditatii

%

y

»

si a variabili tatii- laturi inseparable ale proceselor vietii. Ereditatea este proprietatea fundamentals a vietuitoarelor care

asigura transmiterea cu fidelitate

a tra satu rilo r m orfologice,

fiziologice, de comportament, adica a caracterelor ereditare, de la parinti la d esccndenti. Ereditatea are astfel un caracter stabilizator, care asigura legatura organica dintre generatii.

Variabilitatea este forma de

manifestare a diversitatii lumii vii. Este proprietatea urmasilor de a se deosebi de parinti cat si de frati, astfel meat fiecare individ este un unicat. Trasaturile care se transmit constant, cu mare fidelitate, de-a lungul generatii lor dc la parinti ia descendenti se numesc caractere ereditare.

care apar diferitele tipuri de caracteristici, nu numai in prima generatie filiala ci si in a doua si a treia generatie. Organismele in care factorii ereditari pereche sunt de acelasi fel se numesc homozigote (bob neted AA, bob zbarcit aa), iar cei in care factorii ereditari pereche sunt diferiti, se numesc heterozigote (Aa).

La indivizii heterozigoti se manifesta doar unul din caractere si anume cel dominant (A) iar cel recesiv (a) ramanc in stare ascunsa. Conditia ca un caracter recesiv sa se manifeste este aceea ca faetorul ereditar ce detennina acest caractcr sa fie in dublu exemplar (aa). Mendel a deseoperit deosebirea dintre structura genetica a organismelor, numita ulterior genotip si infatisarea organ ismelor, numita ulteriorfenotip (rezultatul interactiunii dintre genotip si mediul de viata). Studiul modului cum se comporta in descendenta hibrizii rezultati in urma monohibridarii si dihibridarii 1-a condus pe Mendel la formularea teorieifactorilor ereditari descoperind legile ereditatii. 1. Legea puritatii gametilor :gametii sunt totdeauna puri din punct de vedere genetic indiferent ca provin din indivizi heterozigoti sau homozigoti deoarece contin numai unul din factorii ereditari pereche.

2. Legea segregarii independente aperechilor de caractere. Prin combinarea probabilistic^ a

gametilor indivizilor din prima generatie F,, apare in generatia a doua F^ fenomenul segregarii caractere lor. Conform acestei legi fiecare pereche de factori ereditari segrega independent de alte perechi de factori ereditari. Rapoilul de segregare in F 2 este de 3D : Ir pentru fiecare pereche de factori ereditari iar, in cazul a doua pcrechi de caractere raportul dc segregare este de 9:3:3:1 (dihibridare). Mendel devine astfel fondatorul geneticii ca stiinta, iar anul 1865 - anul publicarii rezultatelor experientelor sale reprezinta anul aparitiei uneia dintre cele mai tinere si fascinante stiinte. Contemporanii nu 1-au inteles pe Mendel. Cand acesta a murit. a fost onorat pentru functiile sale sociale, dar ignorat pentru opera sa. In anul 1900 trei mari cercetatori - botanisti europeni: Hugo de Vries, Carl Correns si Erich Tschermak, in urma unor experience efectuate independent unul de altul, uimiti de regularitatea matematica a aparitiei unor caractere la urmasi, s-au grabit sa-si publice rezultatele. Impecabilele lor lucrari nu mai constituiau piioritati, ci doar confinnai’ea cercetarilor efectuate cu aproape 35 dc ani in urma de Gregor Mendel.

Th. Morgan -

Teoria croxnozonaiala a ereditatii

Mendel nu dispunea nici de cunostintc citologiee. nici de mijloaee tehnice care sa-i pernrita detectarea factorilor ereditari. Odata cu dezvoltarea unor noi ramuri ale biologiei (citologia - stiinta care se ocupa cu studiul celulei) se descopera cromozomii si ulterior rolul lor in transmiterea caracterelor ereditare. La inceputul secolului al XX-lea, Thomas Hunt Morgan (fig.2) a demonstrat ca factorii ereditari,

num itigene. sunt localizati in cronuKomi. Th. H. Morgan - laureat al premiului Nobel, si echipa de cercetatori de la Univcrsitatea Columbia au elaborat teoria cromozontiala a ereditatii. Ca urmare apare o noua stiinta, citowenetica. care studiaza ereditatea la nivel celular. Tezele acestci teorii sunt uiTnatoarele:

I. Pentru fiecare caracter exists cel putin o gemu iar fiecare gcna ocupa un anumit loe (locus -

loci) in cromozom. Genelesuntdispusein cadrul caimozomului intr-oanumitasuccesiunc: dispunerea

lineara a genetor in cromozomi;

2.

Genele localizate in acelasi cromozom au tendinta de a se

*

transmite impreunS la dcscendenti (linkage): trammiterea inlantuita

a genelor dispuse in acelasi cromozom;

3. Intre cromozomii perechi se pot realiza schimburi reciproce

de fragmente de ADN (crossing-over): schitnbul reciproc de gene

intre cromozomii omologi.

Rezultatele obtinute prin experience realizate pe Drosophila melanogaster, i-au dat o mare satisfactie lui Morgan deoarece, pe

de o parte confirma teoria sa dupa care genele se transmit inlantuit si,

in acelasi timp, ofereau o exceptie fenomenul de crossing-over, ce facea ca teoria lor ereditara sa poata explica si aparitia diversitatii in natura.

Catre anul 1933 Morgan si colaboratorii sai au alcatuit deja

primele ”harticromozomiale*.

Acizii

nucfeici in

cen tral atentiei

In anul 1928, medicul englez F Griffith a deseoperit un fenomen de o foarte mare importanta

- transformarea genetica - caruia nu a reusit sa-i dea o explicatie foarte clara la momentul respectiv, dar care va deveni una din metodele ingineriei genetice, de transfer de gene de la o specie la alta. In 1944 se publica rezultatele unei experiente cruciale in biologie. O. T. Avery, C. McLeod si M. McCarty , continuand experientele doctorului Griffiths descopera ca ADN-ul extras din pneumococi

III S transformapneumococii II R in pneumococi III S, deci ADNeste misteriosulfactor transformator

al doctorului Griffith. Ideea ca ADN este purtatoru! informatiei ereditare a fost confirmata de multe alte experiente de transformare genetica efectuatc pe bacterii, plante si animate. ./. Watson si F. Crick anunta in 1953 ca au reusit, cu ajutorul razelor Roentgen, sa descopcre structura macromolecuiei ADN. Modetul lor este confirmat de M. Wilkins si toti trei vor fi distinsi cu

premiul Nobel pentru m edicina si biologie (1962), Modelul structurii bicatenare a ADN-ului este cea mai mare descoperire din secolul al XX-lea in domeniul biologiei. Daca in epoca aparitiei geneticii ca stiinta, la inceputul secolului al XX-lea, factorii ereditari mendclieni erau inca nistc unitati ipotetice deduse pe baza unor calcule statistico matematice, in epoca noastra, cu ajutorul metodelor moderne de investigate s-a patruns tot mai adanc in intimitatea mecanismului ereditar. S-au tacut progrese in studiul bazelor biochimice ale ereditatii, ale codului si reglajului genetic, in cunoasterea procesului mutagen dar si in domeniul geneticii populatiilor. A luat astfel nastertgenetica moleculara,care studiaza ereditatea la ni vel biochim ic/iind cea mai tanara si mai moderna ramura a geneticii.

Caracteristic pentru epoca actuala de dezvoltare a geneticii moleculare este imbinarea armonioasa

a cercetarii fundamentale cu cea aplicativa, fenomen care a facut posibila dezvoltarea medicinii,

agriculturii, zootehnici, industriei fermentative, etc. ce due la rezolvarea unor probiemc fundamentale aleumanitatii.

Inzestrata cu o forta extraordinara de a putea sa schimbe ’’natura biologica“, genetica viitorului poate ti asemanata cu energia atomica. Dcpindc de intelepciunea omului dc a sti sa foloseasca aceasta forta in interesul sau in dctrimcntul sau.

%

1

ftetineti !

»

r

Anul

1865 -

Johan Mendel, num it dupa calugarie Gregor Mendel, publica luerarea

’'Experiente asupra hibrizilor la plante“ , in care sunt redate experientele de hibridare la mazare si formulate primele legi ale ereditatii. Gregor Mendel pune bazele celei mai fertile dintre stiintele biologice ale secolului XX - genetica clasica. Anul 1900 - a insem nat actul de nastere al geneticii ca stiinta, cand cei trei cercetatori

europeni au readus la lumina legile lui Mendel. Anul 1909 - Johansen propune termenul de gena notiunii de factor ereditar. Anul 1910 - Th. H. Morgan elaboreaza teoria cromozomiala a ereditatii si pune bazele citogeneticii. Anul 1944 - O. T. Avery si colaboratorii au dovedit ca ADN este substratul ereditatii. Anul 1953 - J. D. Watson si F. H. Crick au propus modelul de structure bicatenara a ADN*

1. Precizati trei momente decisive din istoria geneticii motivand alegerea voastra. 2. Imaginati modele de transmitere a genelor folosind doua seturi identice de carti de joc.

Puteti avea in vedere 1, 2 ,

X caractere.

3. Defmiti urmatoarele notiuni pe baza cunostintelor din clasa a IX-a: ereditate, variabilitate,

genotip, fenotip, homozigot, heterozigot, cromozomi, eariotip, recombinare genetica.

2 HCIZII NUCLEICI - STRUCTURE SI FUNCTII

f

f

l

Rolul si structure ocizilor nucleic!

Misterloaul factor traniform ator

al doctorului

G riffith

In 1928, bacteriologul englezJ. Griffith comunica la Cambridge o experienta extrem de ciudata. Lucra de la un timp cu pneumococi, tipul 11 si 111, care se deosebesc intre ele prin caracteristici biochim ice usor detectabile. De asemenea, avea unele eprubete cu culturi virulente, care provoaca moartea soarecilor folositi in experiente si alte

blanzi'\ are nu omorau

eprubete cu culturi de pneumococi

soarecii. Pe medii decultura, pncumococii virulenti formau colonii mici, netede, de forma ”S“ (”SUde la smooth = neted). Cei nevirulenti formau colonii zbarcite la suprafata, de forma ”R i4 (rough = aspru).

Sfi ne reaminfim

!

Acizii nucleici au un rol deosebit de important in depozitarea informatiei g en etice, ei fiind purtS torii caracterelor ereditare.

Griffith a facut doua suspensii de microbi:

a) prima continea pneumococi II Rnevirulenti;

b) a doua continea pneumococi III S, virulenti.

El nu dorea sa ucida animalele, ci sa prepare un vaccin. Pentru aceasta a omorat prin caldura microbii din suspensia

b., apoi a inoculat ambele suspensii unui lot de soared albi de laborator si a asteptat. Spre surprinderea lui Griffith, marea majoritate a soareeilor au murit, desi prima suspensie le adusese microbi vii dar nepericulosi, iar a doua numai resturile microbilor virulenti. (fig. 3) Contrariat la cuime, cercetatorul a repetat experienta dc mai multe ori cu acelasi rezultat. Pentru a vedea ce microb

a omorat soared i, el a insamantat pe medii de cultura sange din cordul soareeilor

morti. A constatat ca pe medii crescusera si se inmultisera pneumococi de tip 111 S virulenti, pe care Griffith ii stia morti si verificase ca sunt

morti,

Singura explicate a fenomenului era ca de la cadavrele pneumococilor 111 S a trecut "ceva" in celulele pneumococilor II R pe care i-a transformat in pneumococi III S virulenti. Acel ”ceva “continea informatia ereditara care, odata ajunsa in noul organism, a functionat si

a fost transmisa urmasilor.

s s

Pneumococi

9!

Pneumococi nevi­ rulenti si virulenti- omorati prin ira

Pneumococi

Pneumococi

virulenti

prin c;

nevirulenti

virulent!

aoarocele

soarecelo

traleste

moar*

soarecele

traieste

soerecete

moare

*

Fig. 3 • E xperim entele lui G riffith

Structure

chimica

a acitilor

nucleici

Acizii nucleici sunt substante chimice macromoleculare, care reprezinta cei mai lungi polimeri din lumea vie. Pentru ca unitati le structurale ale acizilor nucleici - monomerii - se numesc nucleotide, atunci putem spune ca macromoleculele acizilor nucleici sunt polinucleotide. O nucleotida este alcatuita din trei componente (fig.4)

a) o baza azotatd;

b) un zahar (o pentoza);

c) un acidfosforic. (P).

Exista doua categorii de acizi nucleici a caror denumire deriva de la tipul de zahar pentozie pe

eare il contin nucleotidele lor si care poate fi dezoxiriboza - D si riboza -R (fig.5). Se deosebesc astfel:

- ADN - acidul dezoxiribonucleic, a carei macromolecula prezinta doua catene (lanturi)

polinucleotidice;

- ARN - acidul ribonucleic, a carei molecula prezinta de obicei o singura catena polinucleotidica. Din cele trei componente ale nucleotidelor, doar bazele azotate confera specificitate in cadrul fenomenului ereditar deoarece, pentozele si radicalul fosforic sunt comune tuturor macromoleculelor

HO-SCH

Fic. 5 • R iboza si dezoxiriboza

L Pig. 6 • Nuclei*I purinic

Fig.8 * Nucleul pirim idiuic

5‘fosfat

L.e|»5luj‘i

Ibsfodicstctice

o -

0

.Vhidroxil

-O -C H

H

OH

Fig. 10 • L egaturi fosfodiesterice

I

a d e n in A

GUANINA

l ibt. 7 • Baye purinicc: a) A denina; l») G u an in a

NH-

TIM IN A

Fig. 9 ♦ Baze pi rim idi nice

URACIL

i n

de ADN din lum ea vie. Bazele azotate din macromolecula acizilor nucleici sunt de doua tipuri: purinicc si pirimidinice. Bazele azotate

elem ent esential doua cicluri

condensate insumand 5 atomi de carbon (C) si 4 atomi de azot (N)(fig. 6 ). Hie sunt adenina - A si guanina - G(fig.7). Bazele pirimidinice au un singur ciclu cu 4 atomi de carbon (C) si doi atomi de (N) (fig. 8 ). Ele sunt: timina -T, citozina - C si uracilul -U (fig .9). Intre nucleotidele macromoleculelor de acizi nucleici sc stabilesc

purinice au ca

legaturi intracatenare si intercatenare.

a.Legaturile dintre nucleotide in cadrul

H'

H

t

m onocatenei

intracatenare - sunt legaturi covalente, fosfodiesterice pe care le realizeaza radicalul fosfat (P) cu pentozele intre al treilea carbon (C,) al pentozei unui nucleotid si al cincilea carbon (Cs)

al pentozei nucleotidului urmator (fig. 10). Atat in

ADN cat si in ARN in cadrul structurii primate (m onocatenare) nucleotidele alcatuiesc, prin radicalii lor glucidofosforici, un adevarat schelet

sau coloana de care sunt legate bazele azotate

(fig. 11)

sau

lantului

polinucleotidic

b. Legaturile dintre nucleotide apartinand celordoua catene

polinucleotidice intercatenare - se realizeaza intre bazele azotate purinice si cele pirimidinice. Acestea sunt legaturi de hidrogen,

de slaba cncrgie. Ceea ce este cu adevarat uimitor in ”modelul“ prezentat de Watson si Crick in 1953 privind structure ADN. este faptul ca bazele purinice si cele pirimidinice sunt plasate in molecula de ADN intr-un mod foarte precis. Totdeauna adenina este legata de timina prin legaturi duble, iar citozina este legata de guanina prin legaturi triple (fig. 1 2 ):

A = T

T = A

C=G

G=C

A fost stabilita astfel legea complementaritatii bazelor azotate care evidentiaza ca intr-o molecula de ADN bicatenar (formata din doua catene) bazele azotate se imperecheaza specific. Acelasi lucru se intampla si in cazul in care ARN-ul este bicatenar cu o singura exceptie: timina este inlocuita cu

uracilul:

A =

U

U = A

C=G

G=C

Fig. 11 • I,ant polim ielcotidic

Observam ca exista 4 tipuri de nucleotide corespunzatoare celor 4 baze azotate caracteristice fiecarui tip de acid nueleic(fig.

13):

 

In ADN:

 

In ARN:

P

- D

- A

;

P

- R

- A

;

P

- D

- G

;

P

- R

- G

;

P

- D

- C

;

P

- R

- C

;

P

- D

- T .

P

- R - U

.

Aceste 4 tipuri dc nucleotide sunt echivalente cu 4 litere ale unui alfabet. Alfabctul folosit de "mana evolutiei“, pentru a scrie o atat de vasta informatie ereditara pe ADN, pare extrem de sarac la o prima vedere -A, T, G, C, dar in realitate posibilitatile de codificare biochimica si deci de realizare de seturi diferite de

ARN

Adenina

Guanina ^

^

WH O M

Grupare

^

Uracil

OH

OH

Riboza

Baza azotata

Fig. 12 • Punti dc hidrogen

G rupare

fosfat

H

Baza azotata

OH

H

Dezoxiriboza

f

f

Fig. 13 • N ucleotide cu h a /e purinice si pirim idinice

informatie ereditara sunt teoretic infinite. Stiind ca in mod normal secventa de nucleotide a macromoleculelor de acizi nucleici biologic active au ca limita inferioara circa 3000 nucleotide, ajungand la limite superioare de ordinul de sute de mii de milioane de nucleotide, ne putem expliea enormul potential de codificare pe care il poseda acizii nucleici. La aceasta se adauga si faptul ca uniunile de tipul A - T si C - G:

a.pot sa altemeze; b.pot sa se repete de 2, 3 ori; c.pot sa altemeze inversat A - T, urm at de T A. Cu cat sistemul are mai multe componente si acestea sunt mai diferentiate, informatia este mai bogata si mai complexa. Rolul acizilor nucleici 1. Acizii nucleici reprezinta substratul ereditatii. Ei auinscrisa, sub forma de codificare biochimica informatia ereditara in catena polinucleatidica. 2. Acizii nucleici asigura totodata transmiterea informatiei genetice de la o generatie la alta. Transmiterea informatiei ereditare, de la celula mama la celulele fiice, se realizeaza in cursul procesului de diviziune celulara.

I

ftelineti !

r

f

« Acizii nucleici reprezinta cei mai lungi polim eri din lum ea vie. In organizarea si functionarea m aterialului ereditar, com plem entaritatea bazelor azotate este proprietatea esentiala. * Secventionalizarea bazelor azotate de-a lungul catenelor macrom oleculelor acizilor nucleici duce la cresterea posibilitatilor de inscriere a informatiilor ereditare.

I

APUCbTU

1.

Asociati elementele din cele dou3 coloane:

/. Nucleotide

II. Acizi nucleici

1. A-D-P

A. ADN

2. A-R-P

B. ARN

3. T-D-P

4. T-R-P

5. U-D-P

6 . U-R-P

I. Legaturi intre nucleotide

A. Legaturi duble de hidrogen

B. Legaturi triple de hidrogen

C. Legaturi esterice

II. Substante implicate intre aceste legaturi

1. Adenina si timina

'•5

2. Citozina si guanina

3. Adenina si uracil

4. Radical fosfat si pentoza

2. Urmatoarele afirmatii despre adenina sunt adevarate cu exceptia:

A. Este o baza azotata purinica.

B. Are doua cicluri condensate insumand 5 atomi de carbon si 4 de azot.

C. Este prezenta in ADN si in ARN.

D. Este complementary cu uracilul si timina.

E. Are un singur ciclu cu 4 atomi de carbon si 2 de azot.

3.

Macromoleculele de ADN si ARN au urmatoarele asemanari cu o exceptie:

A. Se numesc polinucleotide deoarece contin mai multe unitati numite nucleotide;

B. In nucleotidele celor doi acizi nucleici se afla 3 tipuri de baze azotate: adenina, citozina,

guanina;

C. Nucleotidele de ADN si ARN contin pentoze (un zahar cu 5 atomi de carbon);

D. Nucleotidele sunt legate prin legaturi electrostatice de hidrogen;

E. Nucleotidele sunt legate prin legaturi esterice.

4. Explicate care sunt factorii care due la cresterea posibilitatilor deinscriere a informatiilor

ereditare si macromolecula acizilor nucleici.

ADN - s^lreSo vlcti!

——i i n

mart i i m h

t

m

m

mi

ok—

t

i

»

a

---------------------------------------------------------------------------------------------------- _--------------- -

Sfi ne reamintim

!

Sintetizand datele acumulate in literature de specialitate cu cele obtinute in urma experientclor proprii, in anul 1953 Watson si Crick au propus modelul de structura bicatenara a ADN.

S tru ctu ra

prlm ara

si

secundara a ADN

ADN se prezinta ca o substanta macromoleculara bicatenara alcatuita din doua catene polinucleotidice, rasucite helicoidal, in ju ru l unui ax com un. D istingem in macromolecula de ADN 2 structuri (fig. 14):

a. Structura primara monocatenara

este data de secventa de nucleotide dintr-o catena care exprima modalitatea de incifrare, de inscriere sub forma codificata biochimic, a informatiei ereditare.

b. Structura secundara este data de

structura bicatenara dubla helicata. Diametrul dublului helix este de 2 nm ( 2 0 A) avand un pas (spira) de 3,4 nm (34 A). Fiecare spira a

dublului helix ADN cuprinde 10 nucleotide (fig. 15). Cele doua lanturi polinucleotidice sunt antiparalele, adica la unul dintre ele, legaturile fosfodiesterice se realizeaza intre C 3 al

al

d ezo x irib o zei

} nucleotidci urmatoare, pe cand la nivelul celuilalt lant polinucleotidic, legaturile fosfodiesterice se realizeaza invers: C$+ Ci

unei

n u cleo tid e

si ■»

C .

F rag m en t de crom ozom b ac te rian form at

din

2

ca te n e

ra su c ite elicoidal

F rag m en t din m o lecu la ADN cele 2 catene com plem entare sunt rasucite elicoidal

perechi de

baze pom-

detaliu

Molecula ADN:

2 catene antiparalele

si complementare Adenina este mereu

legata de timing si guanina de citozina

1

la n t

= p o lin u c le o tid ic a

c a te n a

o

seheletul zah^r - fosfat

detaikJ

1

lan t

=

c a te n i

p o lin u c le o tid ic e

o

Fig. 14 • S tru c tu ra molcculci de ADN

Im perecherea intre bazele azotate are la baza p rin c.r . complementaritatii, cel mai de seama in organizarea si functionary matcrialului genetic ereditar. Astfel adenina (A) este complementara tim inei (T), iar guanina (G) este com plem entara citozinei (C). lm perecherile de baze se realizeaza prin intermediul unor punti de hidrogen: doua intre adenina si timina (A = T) si trei intre guanina si

citozina (C=G )• Legaturile de hidrogen se formeaza si se dezorganizeaza cu usurinta fara sa necesite surse energetice speciale. Acest fapt explica modul in care se desfasoara replicarea ADN, transcrierea informatiei din ADN sau repararea ADN etc, Structura bicatenara a ADN prezinta de regula o mare stabilitate fizica. Ea este asigurataastfel:

Fig. 15 • S tru ctu ra secundarS a ADN

Punte de hidrogen

a. pe verticala, de puntile fosfodiesterice intracatenare;

b. pe orizontala, de puntile de hidrogen intercatenare.

Caracteristicile structurale finale ale ADN dublu catenar sunt dictate insa de moleculele de dezoxiriboza (D) care se aseaza, cu oxigenul inelului orientat in sus, in cadrul unei catene si orientat in jos, in cadrul catenei

complementare(fig. 16) Din cauza acestui aranjament opus al moleculelor de dezoxiriboza in cele doua catene, si deoarece dezoxiriboza se leaga la o pozitie excentrica a bazei azotate, intreaga molecula de ADN este obligata sa se rasuceasca, sa se spiralizeze, rezultand

nu o structura dreapta bicatenara ci una spiralata - dublu helix, in care fiecare pereche succesiva de baze azotate se intoarce cu 36° in directia acelor de ceasomic (rasucire dextrogira), iar dublul helix face un tur complet de 360° la fiecare 1 0 percchi de baze. Datorita structurii bicatenare,macromolccula de ADN poate suferi fenomene de denaturare-renaturare si replicare(autocopiere).

Baza azotata Dezoxiriboza

Denaturarea -renaturarea ADN

h2c

\

 

o

0

^

\

^

 

N

e

°

N

HjC

 
 

\

ADN

(bicatenar)

Fig. 16 * S tru c tu ra chim ica a ADN

Prin incalzirca unei solutii in care se afla ADN , cele doua catene complementare se despart si ADN-ul devine monocatenar. Daca solutia este racita brusc , ADN-ul ramane monocatenar ADN denaturat iar, daca se raceste trcptat, cele doua catene se atrag datorita complementaritatii bazelor azotate si ADN-ul isi reface structura dublu-catenara -A D N renaturat (fig. 17). A m estecand m onocatcne ADN de la specii diferite se formeaza prin renaturare partiala hibrizi moleculari. Procedeul este folosit de oamenii de stiinta in studiul relatiilor filogenetice dintre specii.Speciile inrudite au temperaturi apropiate de denaturare a ADN

i

j

* si realizeaza o renaturare rapida si de mari proportii cand

f

11

incalzire

------------------------------- *

2

ADN

bicatenar

ADN

monocatenar

Fig. 17> D en atu rarca - rc n a tu rarea

ADN

1

li se amesteca monocatenele deoarece, secventele polinucleotidice sunt identice pe mari portiuni. De exemplu, procentul de renaturare intre monocatenele ADN de la om si de la maimute este de 75%, pe cand intre monocatene ADN de om si soarece este de numai 25%. Replicarea (autocopierea) ADN Este stiut faptul ca de miliarde de ani ADN-ul se imparte si se tot imparte numarului imens a miliarde de generatii de celule. Cum se face ca ADN-ul nu se epuizeaza in procesul diviziunii celulare? Raspunsul

este replicatia (autocopierea) ADN. Deoarece ADN

contine informatia genetica a celulei, sinteza sa este unul din cele mai importante evenimente din viata

acesteia. Sinteza ADN, care se realizeaza prin interventia unui complex aparat enzimatic, este o reactie de tip replicativ si este unicul caz din lumea biomoleculelor in care o substanta isi dirijeaza propria sinteza. M odelul de structura bicatenara a ADN sugereaza modul in care poate avea loc sinteza de ADN inaintea procesului de diviziune celulara:

bifurcatie de replicare: separarea lanturilor prin ruperea legaturilor de hidrogen

• In principiu, modelul admite realizarea unei

denaturari fiziologice progresive a macromoleculei bicatenare de ADN, prin desfacerea legaturilor de hidrogen. In acest proces intervin mai multe enzime, Ele actioneaza precum cursorul unui ferm oar, despartind cele doua catene. Separarea este treptata, poniita din punctul de initiere si se continua progresiv spre un punct terminus, Astfel, in plin proces de replicare, macromolecula de ADN capata forma literei MY“. Punctul de ramificare a macromoleculei de ADN se numeste bifurcatie de replicare (fig. 18). Desfacerea

legaturilor progreseaza pana la celalalt capat al biomoleculei helicoidale. Ar urma sa apara doua catene polinucleotidice izolate, ceea ce nu se intampla deoarece, pe masura ce spirala se desface si procesul avanseaza, incepe refacerea ei.

Fig. 18 » Schcina repiicatiei ADN

Prin ruperea puntilor de

hidrogen, macromolecula de

ADN se separa in cele doua

catene complementare

N ucleotidele libere din

citoplasm£ se ataseaza pe

baza de complementaritate

de catenele vechi.

Au rezultat doua macromolecule

de ADN bicatenar, fiecare avand o

catena veche (care a avut rolul de model) si o qatenS nou sintetteatg.

Fig. 19 • R cplicarea ADN dup£ m odelul sem iconservativ

• Prin desfacerea puntilor de hidrogen se separa cele doua catene complementare ale dublului helix si ca urmare nucleotidele lor raman expuse cu gruparile chimice libere.

• Dezoxiribonucleotidele libere din citoplasma celulara se pot asocia succesiv, pe baza de

complementaritate, cu cele incadrate deja in monocatenele ADN, ce joaca, in acest fel, rol de matrita.

In acelasi timp intre doua nucleotide aliniate suecesiv se realizeaza legatura ehimica covalenta, fosfodiesterica ce uneste grupul 3' OH al primei nucleotide cu 5' fosfatul celei dc-a 2-a nucleotide. rezultand cate o catena polinucleotidica noua. Catenele replica raman atasate prin punti de hidrogen de catenele matrita.

• Rezulta 2 molecule fiice de ADN, identice cu cea initiala,

care vor fi repartizate in cele doua celule fiice in timpul diviziunii. Fiecare molecula de ADN confine o catena veche - matrita si una nou sintetizata. Se poate spune astfel ca replicarea macromoleculei

de ADN are loc dupa modelul ’’semiconservativ44, adica fiecare molecula fiica de ADN mosteneste doar una din cele 2 catene ale moleculei parentale initiate, de ADN (fig. 19). Tipuri de ADN

M odelul clasic de ADN, propus de Watson si Crick este caracteristic zonelor cu eucromatina si reprezinta tipul B de ADN (fig. 2 0 ).

10

perechi de baze per tur: un tur complet al helixului are 34 A, iar inclinatia fata de orizontala planului perechilor de baze este zero. In alte conditii, macromolecula dublu-catenara de ADN se poate afla si sub alte forme structurale: tipul A si tipul Z.

In forma B , dublul helix ADN are rasucire dextrala si

Forma A a duplexului ADN arc ,de asemenea, rasucire dextrala si 11 perechi de baze/tur dc helix : pasul helixului are 28 A iar perechea de baze azotate are o inclinatie de 2 0 °fata de orizontala. Forma Z prezinta seheletnl glucido-fosforic sub forma de zig-zag; are rasucire spre stanga,cu 12 perechi de nucleotide/turde helix.

Tipuri de ADN

Rotatia moleculei

Perechi baze/pas elice

Diametrul molecutei(A)

A

Dreapta

11

23

B

Dreapta

10

2 0

Z

Stanga

1 2

18

| Retineti

!

» Replicarca ADN este unica reactie in Univers, in care o molecula preexistenta serveste drept model pentru sinteza a doua molecule fiice identice. Ea este posibila datorita structurii bicatenare a macromoleculei de ADN.

|

/(PLIChJII

1. Cele doua catene ale moleculei de ADN sunt complementare deoarece:

A. Sunt opuse

B. O baza purinica dintr-o catena se leaga cu o baz5 pirimidinica din cealalta catena

C. Cele doua catene sunt antiparalele

D. Exista legaturi esterice putemice intre cele doua catene

E. Legaturile electrostatice se desfac usor

2. Rcplicatia - autocopierea:

A.

Are loc cand celula se pregateste de diviziune

B.

In acest proces intervine ADN polimeraza

C.

Cantitatea de ADN se dubleaza

D.

Vor rezulta doua molecule bicatenare de ADN

E.

Are loc in timpul diviziunii celulare

3.

Asociati notiunile din cele doua coloane:

---------------- ,-------------------------------------------------------

/. Caracteristici ale macro- moleculei de ADN

II. Argumente care sustin aceste caracteristici

1. Dublu helix

2. Catene antiparalele

3. Catene complementare

4. Denaturare

5. Replica este semiconservativa

6 . Renaturare

7. ADN denaturat

A. Se stabilesc legaturi intercatenare intre o baza purinica si una pirimidinica

B. ADN-ul sintetizat are numai o catena noua

C. Are doua catene infasurate injurul unui ax

D. Cele doua catene sunt legate prin legaturi duble si triple de hidrogen

E. La incalzire spre 100°C puntile de H se rup

F. Prin racire treptata cele doua catene se atrag datorita complementaritatii intre bazele azotate G. Prin racire brusca ADN ramane monocatenar

H. Legaturile intre doua nucleotide succesive sunt

de tip 5' - 3' intr-o catena si de tip 3'- 5' in cealalta catena.

4.

Adevarat sau fals?

a) in plin proces de replicare macromolecula de ADN capata forma literei ”Y“ deoarece separarea celor doua catene este treptata pornita din punctul de initiere pana la punctul terminus.

b) Replicatia ADN se realizeaza cu inalta fidelitate deoarece datorita complementaritatii, nucleotidele libere se vor organiza formand o catena noua pe langa fiecare din cele doua catene vechi (care functioneaza ca o matrita).

M edtlarto slruclurii dublu cattnors q ADN-ului

Materialenecesare: carton sau placaj, trusa traforaj, echer, compas, culori diferite, sarma de cupru sau aluminiu de grosimi diferite, ace cu gamalie.

Mod de lucru ,

1. Desenati pe carton sau pe placaj modelele bazelor azotate purinice ( 1 0 cm) si pirimidinice (5 cm). 2. Decupati modelele si colorati-le: A- portocaliu; G- galben; T- rosu; C- rosu deschis; Realizati circa 30 40 de copii pentru fiecare baza azotata.

3. Desenati modelul dezoxiribozei ca cel din figura si stabiliti pozitiile carbonului 3 ’ si 5' .

Realizati 3 0 - 4 0

copii de culoare verde.

4. Desenati un patrat cu latura de 3 cm, reprezentand radicalul fosfat; relizati 30 - 40 copii de

culoare albastra.

5. Stabiliti o succesiune de baze azotate pentru una din catenele dublei elice.

6 . Pe principiul complementaritatii, stabiliti cu ajutorul decupajelor bazelor azotate, succesiunca

de pe catena complementara.

7. Legati bazele azotate de la cele

doua catene prin punti de hidrogen (doua

intre A -

C - G), folosind sarme cu diamctru mai

mare.

8 . Legati bazele azotate de dezoxiriboze prin sarme mai subtiri.

9. S tab iliti leg atu rile in tre

T sau T A si trei intre G - C sau

dezoxiriboza si radicalul fosforic, urmarind

regula ca la o catena aceasta legatura sa fie

de la Cs ’ -> C3’, iar la complementara de la

C

10. Incercati sa imperecheati purine cu purine si pirim idine cu pirimidine si observati grosimea machetei rezultate.

3

’ *> C

5

A

Structure si tlpurile de ARN

Sfi ne reaminlim

!

Daca ADN reprezinta substanta macromoleculara cu functia primara ereditara. ARN este implicat indeosebi in realizarea decodificarii informatiei ereditare.

Structura

ARN

Acidul ribonucleic-ARN este o substanta macromoleculara avand o structura primara monocatenara, cu molecula constituita,de regula, dintr- un singur lant polinucleotidic, in care in locul timinei se afla uraciluh iar in locul dezoxiribozei se afla riboza (fig. 2 1 ). Reamintiti-va componentclc unci nucleotide! Legaturile dintre nucleotidele succesive sunt.ca si in ADNSlegaturi diesterice realizate intre radicalul fosfat si pentoza (riboza). La unii acizi ribonucleici cu catena polinucleotidica mai lunga, ARN se pliaza iar partile pliate pot fi legate prin punti de hidrogen tot pe baza de complementaritate. Moleculele de ARN, nu pot avea dimensiuni foarte mari, deoarece cu cat creste numarul nucleotidelor (peste cateva mii) cu atat stabilitatea moleculei scade. Sinteza ARN (tran scrip tia) se realizeaza tot pe baza complementaritatii bazelor azotate ca si in cazul replicatiei ADN. Cele doua catene ale macromoleculei de ADN se despart, pe intervalul care urmeaza a fi transcris, numai ca de data accasta va actiona ARN polimeraza. Acum va transcrie numai una din catenele moleculei de ADN. Catena de ADN care functioneaza ca matrita pentru sinteza ARN, se numeste catena sens.

O ij^O

9

Uracil

NH2

NH2

Guanina

■ m acrom olcculei de ARN

Fig. 2\ • Schem a

p#

p#

p*

P^

p«

v:/

Pm

ADN

SG

SG

ADN

REPLICARE

p

«p

#p

p

p

p# o

B

0

ADN

G

g;

D t

D

ADN

D

ADN

p#

g:

DB 0

*P

«p

O'

#p

TRANSCRIERE

ARN

ADN

p. *

P# P

v

SM V

p# » mam * #P

p#

d

0

h

©

*

V

d #p

<0^ #p

n

sa

11

G

0

°

°

»

p

p

p

p

G O-

n

0

0

•p

#p

Fig. 22 * C o m p aratie replicare - tran sc rie re

IH

Nucleotidele libere care se vor alinia pe baza complementaritatii vor contine riboza. In dreptul adeninei de pe catena matrita se va atasa uracilul in catena nou sintetizata. Polimerizarea de ribonucleotide in transcriptie se desfasoara in acelasi sens ca reactia de polimerizare a dezoxiribonucleotidelor din cadrul replicatiei ADN si anume de la 5' la 3' (flg.22).

Tipurile de ARN

si Sunctiile lor

Sunt doua clase de ARN si anume: una care controleaza ereditatea la unii virus\-ARN viral si alta care este implicata in sinteza proteinelor spec\f\ce-ARN celular.

vegetale

(virusul mozaicul tutunului) si unele virusuri animate (virusul turbarii, poliomielitei, gripal (fig.23), stomatitei veziculare etc). El se poate afla tie sub forma monocatenara, fie sub forma bicatenara (mai rar). Replicarea ARN viral este asigurata de celula ga/da sub actiunea unei enzime (ARN polimeraza) numita ARN replicaza sau ARN sintetaza. ARN viral este purtator unic al informatiei ereditare si la

viroizi (au doar o molecula mica de ARN, fara invelis proteic) dar si la retrovirusuri. In cazul retrovirusurilor, replicarea ARN sc realizeaza cu ajutorul enzimei rcverstranscriptaza. Aeeasta este o ADN polimeraza care utilizcaza o matrita de ARN pentru sinteza unei catene de ADN. In prima etapa rezulta un hibrid molecular ARN - ADN. dupa care este hidrolizat ARN si ADN complementar este trecut sub forma bicatenara. Descoperirea reverstranscriptiei a contribuit la intelegerea mecanismelor de transformare maligna (carcinogeheza) si totodata a demonstrat ca informatia genetica nu circula intr-o directie unica ADN —► ARN —►proteine, ci si de la ARN —►ADN. 2. ARNcelular este implicat in decodificarea informatiei ereditare si traducerea ei in secvente de aminoacizi in procesul de biosinteza a proteinelor. Trecerea informatiei ereditare de la ADN spre proteine nu se poate realiza direct, datorita deoscbirilor in structura celor doua tipuri de macromolecule. Este necesara, asadar, interpunerea unor molecule adaptoare. Acestea sunt reprezentate de diferitele tipuri de ARN:

1, A R N viral este materialul genetic al ribovirusurilor: unii bacteriofagi, unele virusuri

a. ARNm - acidul ribonucleic mesager;

b. ARN t - acidul ribonucleic solubil sau

c. A R Nr —acidul ribonucleic

ribozomal.

de transport;

a. A RN mesager (ARNm) - poarta mesajul genetic inscris in secventa sa de

ribonucleotide.

ARNm este monocatenar si are o Iungime variabila. in functie de lungimea genei (ADN) pe care a transcris-o. de marimea mesajului genetic purtat (fig.24 a). El se asociaza cu ribozomii din citoplasma

celulara, la nivelul carora dicteaza secventa de aminoacizi din catena polipeptidica. Dupa ce molecula de ARNm isi indeplineste rolul sau de mesager, el este supus hidrolizei enzimatice si depolimerizat.

Neuram inidaza

Hem aglutinina

Bistrat lipidic

Proteina matrixului

ARN polimeraza

Nucleoproteina

ARN

Fig. 23 • V irusul gripal

b. ARN de transfer (ARNt)

este specializat

pentru aducerea aminoaeizilor la locul sintezei proteice. Molecula este formata din 70 - 90 nucleotide. Are portiuni bicatenare, care ii dau aspectul unei frunze de trifoi(fig.24b). Are doi poli functional!: unul la care se

ataseaza un aminoacid, altul care contine o secventa de 3 baze azotate numita anticodon, cu ajutorul careia ARNt rccunoaste la nivelul ribozomului, codonul din ARNm corespunzator aminoacidului pe care il poarta. Recunoasterea codon anticodon are loc la nivelul ribozomului in procesul sintezei catenei poiipeptidice.

>ARNr

RIBOZOMUL

C) Locul sintezei proteice

AR N r

ARN ribozom ai intra in structura ribozomului

Fig. 24 • T ip u ri dc ARN

c. A RN ribozomal (ARNr)

intra in structura ribozomilor. alaturi de proteinele ribozomale,

atat la procariote cat si la eucariote. El este sintetizat tot prin transcriere din ADN, dupa care catena de

ARNr, se pliaza formand portiuni bicatenare datorita complementaritatii bazelor azotate (fig.24,c). Un ribozom este format din 2 subunitati care vor recunoaste (tot pe baza complementaritatii) si vor atasa intre ele nucleotidele de recunoastere de la inceputul moleculei de ARNm.

ftetineti !

Transcriptia (transcrierea) genica este procesul complex de copicre a informatiei genetice purtata in secventa de dezoxiribonucleotide a genei (ADN) intr-o secventa complementara dc ribonucleotide cu sinteza diferitelor tipuri de ARN celular. ARNm - purtator de mesaj genetic ARNt - transported! de aminoacizi la ribozomi ARNr component al ribozomilor •sediul sintezei proteice.

|

/4PLICNTII

1. Asociati notiunile din cele doua coloane:

/. Tipuri de ARN

1. ARNm

2. ARNt

3. ARNr

4. ARN viral

II. Functii deA RN

A. Este material genetic pentru viroizi

B. Transfera aminoacizii la ribozomi

C. Copiaza informatia genetica a unci catene din macromolecula de ADN

D. Se autocopiaza

E. Intra in alcatuirea ribozomilor asociat cu proteinele

2.

ARN mesager:

A. Constituie materialul genetic al eucariotelor

B. Are succesiunea nucleotidelor complementara cu a ADN-ului copiat

C. Are portiuni bicatenare

D. Este intotdeauna monocatenar

E. Are o greutate moleculara variabila

3. ARN de transfer ARNt:

A. La un pol se ataseaza un anumit aminoacid

B. Molecula este monocatenarS si are lungimi diferite

C. Are molecula formata din 70 - 90 de nucleotide

D. Transporta aminoacizii la nivelul ribozomilor

E. La un pol contine o secventa de trei nucleotide care recunoaste o anumita secventa a ARN

ribozomal unde se aseaza pe baza complementaritatii

4. ARN ribozomal:

A. Este sintetizat prin transcriere din ADN

B. Intra in alcatuirea ribozomilor asociat cir proteine

C. Prin pliere formeaza portiuni bicatenare datorita complementaritatii bazelor azotate

D. Este purtator al informatiei genetice la virusuri

E. Transporta aminoacizii la ribozomi - locul sintezei proteice

5. Adevarat sau fals?

A. ARN mesager (ARNm) are rolul de a copia informatia genetica dintr-un fragment de ADN

deoarece molecula de ARNm are portiuni bicatenare care li dau forma unei frunze de trifoi.

B. ARN de transfer (ARNt) este specializat pentru aducerea aminoacizilor la locul sintezei

proteice deoarece macromolecula de ARNt are doi poli functional.

C. ARN este purtatorul unic al informatiei genetice deoarece ribovirusurile si viroizii nu contin

ADN.

funetio eutocotolitic& si h*t*rocotalitic6

Sfi ne reamintim

!

9

9

Informatia ereditara este inscrisa in ADN sub forma de codificare biochimica, adica sub forma unei secvehte date de baze azotate. Ea se poate autoreproduce si poate fl transferata prin transcriere genetica, pe baza principiului complementaritatii. diferitelor molecule de ARN. Dintre acestea. ARN mesager este singurul purtator de mesaj genetic si supus traducerii la nivelul

ribozomilor- sediul sintezei proteice.

Materialul genetic indeplineste doua funtii importante:

- autocatalitica - reprezentata de rcplicatia ADN-ului;

- heterocatalitica - reprezentata de biosinteza proteica.

Conform dogmei centrale a geneticii (fig.25) informatia genetica se reproduce prin

replicatie si este decodificata(transformata intr-o proteina spccifica) prin transcriptie si translatie. 1. Functia autocatalitica consta in capacitatea moleculelor de ADN de a se autoreproduce cu inare fidelitate dupa modelul semiconservativ. Reamintiti-va modul cum se realizeaza replicatia A D N !

Studiul ciclului celular (fig. 26) a relevat existenta unei anumite constante a dinamicii cantitatii de ADN in celule. Astfel,in interfaza - prima faza a ciclului celular - exista mai multe perioade:

-perioada 67 - primul gol sintetic, cand cantitatea de ADN din celula ramane constanta; cromozomii sunt monocromatidici, fiecare este format dintr-o macromolecula de ADN formata din doua cromoneme (2 C);

-perioada S de sinteza, in care arc loc replicarea ADN care se incheie cu dublarea cantitatii de ADN; cromozomii devin bicromatidici, format! din doua macromolecule de ADN ce contin patru cromoneme (4 C); -perioada G2 - al doilea gol sintetic, in care se prezerva cantitatea dubla de ADN (4C). In timpul diviziunii cclulare - a doua etapa a ciclului celular cantitatea de ADN este variabila in diferitelc faze ale procesului. Astfel in profaza si metafaza mitozei cromozomii sunt bicromatidici. iar cantitatea de ADN din celula este aceeasi cu cantitatea de ADN a celulei ce a intrat in diviziune. In anafaza, cromozomii redevin monocromatidici prin clivarea longitudinala a celor bicromatidici migreaza spre polii celulei si in final (la sfarsitul telofazei) rezulta doua celule fiice cu acelasi numar

de cromozomi si aceeasi cantitate dc ADN ca si celula mama. Diviziunea meiotica, care se desfasoara in organele reproducatoare ale organismelor pomind de la celule diploide (2 n), determina formarea celulelor haploide (n) si reduce la jum atate numarul de cromozomi si respectiv, cantitatea de A D N fAstfel, in timp ce celulele somatice au o cantitate dubla de ADN celulele gametice vor avea doar jumatate. Cantitatea de ADN sedubleazain urma singamiei gametilor si formarii zigotului diploid.

r

ADN

ip t ie !

t

r

a n

s c

I

ARN -m

TRANSLATIE

Proteine

Fig. 25 • Dogma ccntrala a geneticii

?

»

T

2. Functia

heterocatalitica

consta in faptul ca materialul genetic are capacitatea de a determ ina sinteze spccifice de proteine, cu o anumita secventa de aminoacizi. C alitatile fiin telo r vii se intemeiaza in ultima analiza pe doua entitati: pe aceea pe care biochimistii o numesc proteina si pe aceea pe care geneticienii o numesc genii (ADN). Prima este unitatea de executie chimica, care confera structura corpurilor vii. Cea de-a doua este unitatea ereditara care dirijeaza, in egala masura, reproducerea unei functii si variatia ei. Una comanda, cealalta realizeaza (Fr. Jacob, 1972). Proteinele sunt macromolecule formate din aminoacizi; sunt polimcri de aminoacizi. Polimerizarea aminoacizilor, re a liz a ta la n iv elu l rib o z o m ilo r, presupune tbrmarea de legauiri sau punti

 

Inceputul

Filamentul

duplicarij^j^

nuclear

despiralizat

Filament

nuclear

duplicat

Individualizarea

cromozomilor

bicromatidici

ft-

Decoridensarea

Q * cromozomului

%

^

IN TER FA ZA

M ITOZA

r

^

y

Separarea #

celor 2

cromatide

Anafaza

\

X

&

Cromozomi

foarte

condensati

C3

s

O

Q. w

Fig. 26 t Evoiutia unui crom ozom in cursui ciclului celula *

peptidice mire gruparea carboxil (-COOH) a unui aminoacid si gruparea amino (NR,) a altui aminoacid,

cu eliminarea unei molecule de H ,0. Formarea de punti peptidice succesive determina polimerizarea aminoacizilor liberi. adica includerea lor intr-o catena polip6 ptidica. Aeeasta reprezinta structura primara a proteinei. Uncle proteine sunt alcatuite dintr-o singura catena polipeptidica, altele din mai multe catene polipeptidice identice, iar altele din mai multe catene polipeptidice diferite. Dupa sinteza catenei polipeptidice, prin interactiunea aminoacizilor sai (in anumite conditii de temperatura, de pH) prin intermediul unor punti de hidrogen sau a unor punti bisulfidice ( - S - S) macromolecula proteica poate capata o structura secundara cu configuratii bi sau tridimensionale. Cu toate ca la alcatuirea proteinelor participa numai 20 de aminoacizi numarul si varietatea acestora sunt imense. Specificitatea proteinelor este data de:

- numarul dc aminoacizi si succesiunea acestora in cadrul catenei polipeptidice;

- numarul de catene polipeptidice si structura acesteia; - rolul fiziologic indeplinit etc.

Unele proteine au rol structural in viata celulei. iar altele au rol functional. Cele mai multe proteine functioneaza ca enzime. Fiecare enzima catalizeaza o anumita reactie biochimica. Aceste reactii * se succcd intr-o ordine stricta si formeaza ? lanturi metabolice. • Prin transformari succesive celula

poate produce substante

-care satisfac nevoile celulei sau organismului si

care confers organismelor anumite caractere fenotipice.

asa numitul produs final

Codul genetic

Informatia necesara sintezei proteinelor, care detin un limbaj de 20 de semne (aminoacizi) este depozitata in moleculele de ADN care detin un limbaj de 4 semne (baze azotate). Pentru traducerea limbajului de 4 semne al nucleotidelor in limbajul de 20 dc semne al aminoacizilor este nevoie de un "di.eti.onar “ pc care natura l-a inventat la inceputurile vietii si care se numeste "codulgeneticu (fig. 27, fig. 28). El reprezinta un sistem biochimic prin care se stabileste relatia

dintre acizii nucleici si proteine si consta in co rcsp o n d en ta dintre fiecare am inoacid si o su ccesiu n e de 3 nucleotide, numita codon.

nuclo-

ottd.i

 

y

ForsilaUnina

U

Fonilalamna

Loucina

LeueinA

Louclnfl

LoucinA

c

 

Loucina

Loucln&

lioloucirtA

Izoleucma

A

 

IzoloucinA

Valin*

V illn l

G

 

Volina

Valina

nuelodNd.i 2

nucto-

otid.n

1

U

C

A

G

U

C

A

G

V

C

A

G

U

C

A

G

C

S<vnnA

S *rin i

Serina

SerinA

ProllnA

ProlinA

Prolm i

P rolini

TrcomnA

TrconmA

TroonlnA

TreonlnA

AlanlnA

AlanlnA

AlanlnS

AlanlnA

A

TiroJuna

Tiroziufc

Stop

Stop

Hl9tldlnA

H istidini

Glot'amtnli'

AsparvTg'imnS

Asparcglnlnft

LfeinA

LizinA

AcJd *ap»*tic

Acid

Acid glutamic

Acid glutamic

G

Ci&tViUu

CiituinA

Stop

Triptofan

’ ArpTnln?

W

, W

,

AfplRlfrt

Sdrlni

Sorin*

'

Arglninft

Argfnrnft

GlrCinft

G litina

Glicin;)

GlicinA

$ * -

nucleotida 2

A

A ------ --

f

c

-

n

c -

U

C

 

n

u

■—

rV

/"»

A

 

Valina

 

G

I

y T3

u

C

A A

G

U

C

A

G

U

C

A

G

U

u

A

G

G

-

•'

ie. 27 %C odul nenctic

Fig. 28 • C orcspondenta codon-am inoacizi

I

Matematic, prin aranjamente d e 4 nucleotide luate cate 3, rezulta4* = 64 combinatii. Din cei 64 codoni ai codului genetic :

- 61

codoni codifica diferitii aminoacizi (codoni sen s);

- 3 sunt codoni nonsens, care nu specifica vreun aminoacid, dar joaca un rol important in

citirea mesajului genetic purtat de ARNm, intrucat ci marcheaza sfarsitul acestui mesaj genetic. De

aceea se mai numesc codoni

Din cei 61 codoni sens, 2 codoni: AUG si GUG care codifica metionina respectiv valina sunt

si codoni cu semnificatia de ”inceput de sinteza". Codul genetic are urmatoarele caracteristici esentiale:

- este nesuprapus - doi codoni succesivi (vecini) nu-si imprumuta nucleotide, adica nu au

nucleotide comune;

- Qsic fard virgule - intre doi codoni succesivi nu exista ’’semne de punctuatie biochimica“

reprezentate de nucleotide fara sens, citirea informatiei genetice realizandu-se continuu;

- este degenerat (redundant) - fiind mai multi codoni decat aminoacizi, acelasi aminoacid

poate fi codificat de mai multi codoni; exemplu: serina poate fi codificata de 6 codoni (numiti sinonimi):

- este universal - in toata lumea vie aceiasi codoni codifica acelasi aminoacid; exem plu: codonul

UUU codifica fenilalanina atat la procariote cat si la eucariote. Geneticienii au deseoperit unele mici exceptii de la universalitatea codului genetic, datorate :robabil unor mutatii. Astfel, codonul UGA are rolul de in genomul nuclear, dar in mitocondrii codifica aminoacidul triptofan. Codonul AU A care codifica aminoacidul izoleucina in genomul nuclear, •a mitocondrii codifica aminoacidul metionina.

„STOP“: UAA; UGA; UAG.

Etapele

sintezei proteice

Pe baza codului genetic are loc sinteza proteinelor in 2 faze:

transcriptia - copierea mesajului genetic din moleculele de ADN in moleculele dc ARNm;

- translatia - utilizarea mesajului genetic pentru sinteza proteinelor pe baza codului genetic.

Transcriptia (transcrierea)

O celula poate produce mii de proteine diferite. Sinteza fieeareia dintre ele incepe, la momentul

^portun, prin activarea genei corespunzatoare. In aeeasta prima faza, sub actiunea enzimei ARN

E n z i™ * * 1**

de h

r i m

l o

n

i

i

t

i

i r

i l e

TRANSCRIERE

CITOPLASV5A

CELULEI

ARNm copiaz^ informatia

genetica

catene din tnacromolecula

de ADN

unei srngure’

Fig. 29 • T ran scrierea inform atiei genetice

%

ARNm se deplaseaz^ In citoplasma c^tre ribozomi

t

polimeraza se transcric mesajul genetic din fragmentul ADN respectiv sub forma unei molecule de ARN m esager-A R N m (fig. 29). Procesul de transcriere cuprinde trei faze:

a. faza de initiere: enzima ARN-polimeraza, activata de un factor specific, se asociaza cu o secventa din ADN numita promotor; b. faza de alungire: se realizeaza cresterea catenei de ARMm prin form area puntilor

fosfodiesterice succesive in directia 5' -> 3', proces realizat prin aditia unui ribonucleotid 5' fosfat la

capatul 3

c. faza de incheiere: se poate realiza direct prin intalnirea unui codon "stop " in cadrul secventei transcrise din ADN sau indirect prin interventia unui factor proteic de terminare. La procariote se copiaza informatia genetica a mai multor gene succesive, iar ARNm codifica mai multe proteine de care cclula are nevoie in momentul respectiv. La eucariote se copiaza dc regula informatia geneticS a unei singure gene rezultand ARNm precursor. Apoi anumite enzime sectioneaza molecula ARNm precursor, separand secventele informationale (exoni) de secventele noninformationale (ititroni). Alte enzime leaga exonii intre ci si rezulta ARNm matur care va ajunge la ribozomi prin difuziune (fig.30).

OH al ribonucleotidului precedent;

Translatia (traducerea)

Are loc la nivelul ribozomilor. Este meritul lui George Emit Palade de a fi deseoperit ribozomii ca organite celulare, la nivelul carora se face asamblarea aminoacizilor. Pentru aeeasta el a primit premiul Nobel in 1974. Daca ADN-ul celulei poate fi comparat cu un institut de arhitectura care poseda planurile alcatuirii corpului victuitoarelor, ribozomii

sunt adevaratii zidari.

Pentru ca translatia sa aiba loc trebuic mai intai ca toti factorii implicati sa ajunga

la locul sintezei proteice.

INCEPUTUL

I GENEI

SFARSITUL

GENEI J

ADN

^fR C ^TeX O N

2 L

'INTROf

.

TRANSCRIERE

ARNm

PRECURSOR

ARNm

MATUR

gflNTRMi EXON

2

:

3

-INTRON

3

!------ 1—:— --- 2--------

ELFM INAREA

IN TR O N IL O R

i

!

EXON

*

3

TRANSLATIE

NUCLEUL

CITOPLASMA

1) ARNm recunoaste locul sintezei datorita primelor nucleotide ale sale care formeaza o secventa de initiere. Ea atrage cele doua subunitati ale ribozomului care

acum se cupleaza prinzand intre ele capatul moleculei ARNm. La eucariote, ARNm incepe cu codonul AUG care corespunde

m etioninei. Deei prim ul am inoacid al

moleculei proteice va fi metionina care ulterior poate fi inlaturata.

CATENA

POLIPEPTIDICA

Fig. 30 * T ra n scrip tie la eucariote

tim p, in cito p lasm a

aminoacizii sunt pregatiti pentru sinteza in 2 faze:

2 )

Intre

a) In prima faza am inoacizii sunt

activati prin rcactia cu ATP care le va dona energie

AA+ATP

am'n°- - L » smtetaze

AA ~ A |4P

+ P -

P

AA = un am inoacid oareeare; ATP -

acid adcROzintrifosforic; AMP - acid adenozinm onofosforic: P ~ P -

pirofosfat; ~ -

legatura ehimica purtatoare de energie

b) Apoi aminoacidul activat se ataseaza unei molecule de ARN de transfer (ARNt):

aminoaci 1

, AA~AMP+ARNt —7 77——— ► AA - ARNt + AMP.

S l iilc l c iZ t

AMP va fi „ reincdrcat“ cu energie prin fosforilare (AMP + P ~ p ------►ATP ) la nivelul mitocondriilor, deci este „reciclahil'\ Un anumit aminoacid se ataseaza numai la acea molecula de ARNt care la polul opus are anticodonul corespunzator, adica un grup de 3 nucleotide complementare codonului; exemplu: ARNt care ataseaza lizina contine anticodonul UUC.

3)

Acum poate incepe etapa translatiei (traducerii), adica sinteza propriu-zisa a proteinei. Ea

presupune trecerea ARNm printre subunitatile ribozomului ca o banda magnetica prin dispozitivul de citire al unui casetofon. In spatiul dintre cele dQua subunitati este loc pentru numai doi codoni ai

ARNm.

***Pentru intelegerea modului in care se ordoneazd aminoacizii in succesiuneaprogramatd genetic, urmariti schema dinfig. 31.

Ea prezinta un moment din etapa translatiei, cand deja prin ribozomi au treeut primii 5 codoni.

Amintiti-va ca informatia din ARNm este codificata in sensul 5’ — ►3', deci

?

y

ordinea nucleotidelor din

>chem$se citeste de la dreapta la stanga: pe schema, molecula ARNm se deplaseaza spre dreapta, iar nbozomul spre stanga. Primii trei codoni nu mai apar in desen. Asa cum stiti primul codon al lantului

ARGININA

A A

7

Serina

A A K

AMINOACID ATASAT

> ARN DE TRANSPORT

ANTICODON

ARNm

Incepe

Translatia

Citirea informatiei se face in sens 5*-3'

Translatia continua

formand lantul polipeptidic

Serina

Rilxwom

ARN de transport cliberat

ARNt,

ARNt

In procesul de translatie este necesarS participarea urmStoarelor proteine:

1. Factori de initiere - pentru inceperea translatiei

2. Factori de elongatie - pentru continuarea traducerii

3. Factori de terminalizare

- pentru incetarea traducerii si eliberarea lantului peptidic

Fig. 3 1 • T ranslatia

ARNm a fost AUG, iar primul aminoacid al lantului in curs de formare (A A ) este metionina. Acum

in cele doua spatii disponibile din ribozom se afla codonii UCG si AGG, In dreptul lor au fost atrase moleculele de ARNt care poseda anticodonii complementari AGC si UCC, iar la polul opus prezinta

aminoacizii serina (AA6) si arginina (A A ?).

polimeraza, intre ei se formeaza o legatura

peptidica. Ca urmare, lantul polipeptidic s-a marit de la sase la sapte aminoacizi. In momentul urmator, ribozomul se va deplasa cu un codon spre capatul 3' al ARNm (spre stanga). Codonul AGG se va deplasa in ribozom in spatiul din dreapta imprcuna cu ARNt care poarta aminoacidul arginina (AA7) legati de toti ceilalti sase aminoacizi ai catenei in curs de formare, Acum,

in spatiul din stanga va ajunge un codon AGG care va atrage ARNt cu anticodonul UCC. Acesta are atasat aminoacidul AA8, care asa cum rezulta din tabclul cu codul genetic, este tot arginina. La fel ca in momentul anterior, peptid polimeraza va determina formarea legaturii peptidice intre cele doua molecule de arginina, aminoacizii din pozitiile 7 si 8 . in acelasi timp, ARNt care adusese aminoacidul serina la locul sinteza a iesit din ribozom fara aminoacidul respectiv. Molecula de ARNt va putea acum sa ataseze alta molecula de serina, deci ARNt este reciclabil. Ce aminoacizi sunt in pozitiile 4, 5 si 9?

Pe masura ce ARNm este deplasat codon dupa codon, informatia este tradusa din limbajul polinucleotidic in limbajul polipeptidic si lantul de aminoacizi se lungeste. Deplasarea moleculei ARNm continua pana la codonul cu semnificatia ”stop“ care indica sfarsitul sintezei. Aceeasi molecula de ARNm trece succesiv prin mai multi ribozomi (se formeaza poliribozomi) si pe baza ei se formeaza mai multe exemplare din molecula proteica respective Producerea unui numar exagerat de exemplare este prevenita prin distrugerea ARNm utilizat. Dupa ce molecula de ARNm a iesit dintr-un ribozom, cele doua unitati ale ribozomului se despart si se vor reuni in jurul secventei de initiere al altei molecule de ARNm.

altul. In acest moment sub actiunea enzimei peptid

Cei doi aminoacizi sunt acum foarte aproape unul de

IRetineti I

Organismele nu transmit urm asilor caracterc ci inform atia necesara pentru constituirea lor Celula ou contine

"planuldefabricatie" al viitorului organism constand in programe care determina diviziunile eelulare (mitoze, lim ite, difercntieri de celule, tesuturi si organe), biosinteza m iilor de substante speeiftce, bioritm uri, com portamente, etc. Din zigoti dcstul de asem anatori ca infatisarc pot rezulta: un greier. un salcani, o vaca sau un om, in flinctie de program ul genetic pe care ll contin. El este codificat sub forma unor lungi siruri de nucleotide din m oleculele de ADN. Unul din procesele prin care program ul genetic este m aterializat in structuri biologice este sinteza proteinelor.

dPLICfcTII

t

1. Asociati notiunile din cele doua coloane:

/. Codul genetic. Caracteristici

1. Degenerat

2. Nesuprapus

3. Fara virgule

4. Universal

//. Arguntetite

A. In toata lumea vie aceeasi codoni codifica acelasi aminoacid.

B. Nu exista nucleotide in plus intre codoni C. Doi codoni vecini nu pot avea nucleotide comune

D. Acelasi aminoacid poate fi codificat de mai multi

codoni

sinonimi"

/. Transcriptia

1. Se copiaza informatia genetica a unei singure gene

2. Se copiaza informatia genetica a mai multor gene succesive

3. ARNm codifica mai multe proteine de care celula are nevoie

in momentul respectiv

4. ARNm precursor contine secvente informationale (exoni) si

secvente noninformationale (introni)

2. In fazele sintezei proteice actioneaza enzimele:

II. Tipuri de organisme

A. Procariote

B. Eucariote

1.

Peptidpolimeraze

2.

ARN - polimeraze

3.

Aminoacilsintetaze

4.

Ligazele

3.

Care este secventa de ARNm complementara urmatoarei succesiuni de baze azotate

AGGCTATTC dintr-o catena de ADN:

1. TCGGUTAAG

2. UGCCUTAAG

4.

Codonul UGA:

1.

Este codon stop in genomul nuclear

2.

Codifica triptofanul in mitocondrii

3.

Are semnificatia ’’inceput de sinteza 11

4.

Codifica metionina

3. TCCGATAAG

4. UCCGAUAAG

r

3

ORGANIZAREA MATERIALULUS GENETIC

Motcriolul g c iiflic

ia

virusuri si precarfoic

M aterialul

genetic

viral

Si ne reaminiim !

V irusurile sunt entitati infectioase de nivel

subcelular ale caror dimensiuni variaza intre 80 - 2500

A. Ele sunt alcatuite dintr-un invelis proteic numit

capsida virald si un m ie z - genomul viral, reprezentat

de un acid nucleic. Un astfel de virus m atur (complet)

se numeste virion. In afara acestei stari de existenta,

M aterialul genetic prezinta o anum ita organizare Tn functie dc gradul de complexitate al sistemeior b iologice. S istem ele aetuaie nucleoproteinice se grupeaza in doua categorii distincte: sisteme acelulare si celulare. Din catcgoria sistem elor acelulare fac parte: virusurile. virotii,

plasmidele si prionii. Sistem ele

celulare cuprind la randul lor doua tipuri de organizare: procarioia si

eucariota.

»

> *

virusurile se mai pot afla si sub alte forme:

- virus vegetativ - acidul nucleic aflat liber in

citoplasma celulei gazda; -provirus - acidul nucleic integrat Tn cromozomul unei celule gazda. Virusurile se deosebesc esential de toate celelalte sisteme biologice, prin aceea ca miezul lor de acid nucleic

este alcatuit fie din ADN, tie din ARN. Niciodata, in acelasi virus, nu se intalnesc ambele tipuri de acizi nucleici asa cum se intalnesc in oricc sistcm biologic cu organizare cclulara oricat de simplu ar fi el. Continand in virionul lor fie ADN, fic ARN,

•. irusurile se clasifica in dezoxirihovirusuri si ribovirusuri.

Este important de retinut faptul ca, la ambele tipuri de virusi, informatia genetica se afla codificata in miezul dc acid nucleic viral care se mai numeste cromozom viral sau genom viral. Molecula de acid nucleic viral poate fi circular! sau lineara, monocatenara sau bicatenara:

-ADN viral monocatenar (bacteriofagu! phi X 174); -ADN viral bicatenar (virusul herpetic, majoritatea bacteriofagilor-fig.32a) -ARN viral monocatenar (virusul gripal-fig.32b, H IV-fig.32c , virusul mozaicul tutunului -

VMT)

-ARN viral bicatenar (reovirusuri). Pe unicul cromozom viral pot exista 4 gene (fagul M S J sau 135 gene (bacteriofagul T4). Molecula de acid nucleic viral are o lungime variabila de la 3000 - 10000 nucleotide. Multiplicarea virusurilor. Desi virusurile detin in acizii lor nucleici codifiCate planurile arhitecturale ale formarii de noi particule virale, adica ale multipliearii lor, virusurile nu se multiplica, nu se tnmultesc. Virusurile sunt multiplicate (sunt inmultite) de celula gazda, deoarece toate virusurile sunt paraziti absoluti de nivel genetic, dependenti total de o celula gazda fie bacteriana, fie vegetala, fie animala. Niciodata o particula virala nu provine prin diviziunea unei particule virale preexistente. Virusurile sunt reproduse in celula gazda, oferind doar ”instructiuni“ (informatia ereditara) pentru a fi reproduse, iar celula gazda asigura substantele, echipamentul enzimatic si energia necesare. Genomul viral patruns in celula gazda, determina devierea proceselor de biosinteza caracteristice acesteia, astfel incat celula gazda va efectua sinteze noi dupa modelul furnizat de virionul decapsidat (numit virus vegetativ). Se sintetizeaza acid nucleic viral, proteine virale si apoi are loc asamblarea noilor componentc intr-un numarmare de virioni, dupa care, prin lizarea celulei gazda are loc eliberarea noilor virioni. Replicarea materialuluigenetic viral se realizeaza tot pe baza de complementaritate a bazelor azotate.,dar cu unele particularitati. La dezoxiribovirusuri catena ADN poate servi ca matrita pentru sinteza alteia. La ribovirusuri catena dc ARN poate servi ca matrita pentru sinteza alteia complementare, care la randul ei, devine matrita pentru sinteza ARN initial. In cazul retrovirusurilor (virusul HIV 1, agentul etiologic al SIDA), replicarea ARN se realizeaza cu ajutorul enzimei reverstranscriptaza. Aeeasta enzima utilizeaza ca matrita ARN viral pentru sinteza unei catene de ADN. Rezulta, in prima etapa un hibrid molecular ARN - ADN dupa care ARN este hidrolizat, iar ADN complementar este trecut sub forma bicatenara si, sub aeeasta forma, se integreaza intr-unul din cromozomii celulelor implicate in rcalizarea raspunsului imun la om, paralizandu-i activitatea: in acest fel organismul infectat cu HIV 1 nu mai poate da raspunsuri imune la actiunea celor mai comuni agcnti patogeni.

a)

glicoproteine

miez de ADN

capsida

proteica

b)

filament ----------

miez de ADN

anvelopS

capsidS

miez

viral

ARN

revers

transcriptaza

p9. p7

| Fig. 32 • a) B actcriofa^ul T4; b) V irusul g rip al; c) N'iriisul F ll\'

bistra

lipidic

B "

Chiar daca sunt sisteme supramoleculare, virusurile prezinta variabilitate genetica. In cazul dezoxiribovirusurilor se poate realiza recombinarea genetica prin crossing - over, iar in cazul ribovirusurilor variabilitatea se realizeaza, in special prin mutatie. Ca urmare apare o variabilitate genetica in cadrul populatiilor virale si respectiv o adaptare a lorm arita la conditiile variabileale mediului. De exemplu virusul gripal cu genom ARN manifesta o atat de mare variabilitate incat fiecare epidemic se datoreaza unei alte tulpini virale.

M aterialul genetic la

Procariote

Organizarea Procariota caracterizeaza bacteriile si algele albastre verzi (numite si cianobacterii),

Toate aceste forme

O celula bacteriana este alcatuita din citoplasma, delimitate de membrana plasmatica, protejata la exterior de un perete celular. In celula se distinge o regiune centrala care reprezinta nucleoidul. Nucleoidul nu este separat fata de citoplasma printr-o structura membranara. astfel ca el nu poate fi

socotit un nucleu adevarat. Corespondentul nucleoidului este cromozomul bacterian de forma circulara. El reprezinta suportul fizic al unicului grup de inlantuire a genelor (aproximativ 2000 - 3000 gene). Ca urmare toate genele de la bacteria mama se transmit in bloc la bacteriile fiice. Cromozomul are o lungime de 1000 de ori mai mare decat diametrul celulei. contine o macromolecula de ADN circulara cu aproximativ 40-50 buclc si superrasuciri (circa 400 pcrechi nucleotide / bucla) care sunt mcntinutc prin intermediul unor molecule de ARN (fig. 33), Cromozomul bacterian este atasat de membrana plasmatica a celulei bacteriene prin intermediul unei structuri derivate din aeeasta, carc este numit mezozom. In afara cromozomului circular bactcrian (suportul grupului principal de gene), se pot afla in citoplasma celulei bacteriene, una sau mai multe structuri ereditare aditionale. Aceste structuri extracromozomiale, separate fizic de cromozomul principal, au fost denum iteplasmMe. Plasmida este o molecula circulara de ADN bicatenar care reprezinta 1% din cromozomul bacterian principal. Ea reprezinta un minicromozom ce poarta 6 - 8 gene

si care se replica independent de crom ozom ul principal. Ca exemple de plasmide pot fi considerate

prezinta structura cclulara cu dimensiuni cuprinse intre 1 $i 1Onm.

P6«»te

calulAr

Nfembrana

pfcramaOca

'dctonil de sex (factoml F) sau factond de rezistenta

la antibiotice (factond R). Plasmidele pot fi transferate de la o celula la alta, pot suferi mutatii, pot fi pierdute >au pot fi redobandite de catre celula bacteriana, Datorita acestor procese, o populatie bacteriana prezinta o mare heterogenitate, ceea ce reprezinta un avantaj selectiv pentru adaptarea la mediu a bactcriilor. Studiul plasmidelor a trezit interes deosebit din partea cercetatori lor mai ales cand s-a constatat ca ele detin genele de rezistenta la antibiotice - markeri genetici

foarte im portanti si

foarte usor de decelat prin

antibiograme, In ultimul timp studiul plasmidelor bacteriene suscitat un interes mai mare, cand s-a constatat ca ele pot fi folosite in experiente de inginerie genetica

vehiculi cu ajutorul carora pot fi introdusi in celula b acteriana, gene dc la eucariote. P lasm idele reprezinta un element esential in tehnoJogia ADN Fig. 33 C rom ozom ul b acterian recombinat.

2.5 M

ADN

dtxaoml

^

cromozomul

bacterian

1----- 1M

S e observa crom ozom ul

circular atasat da membrana plasmatica 30,^ Intr-o Invaginaro = mezozom

1. Cromozomul circular

bacterian

2. Bude

3. Superrfisudrl

■>

1

ftetinefci !

r

t

La virusuri, genomul este reprezentat de un singur cromozom de forma circulara sau lineara pe care sunt dispuse genele intr-o anumita ordine. Cromozomul viral este reprezentat de o macromolecula dc ADN sau o macromolecula dc ARN. * La bacterii cromozomul are forma circulara si este reprezentat de o macromolecula de ADN bicatenar care-si pastreaza structura cu ajutorul unor molecule de ARN.

1.

Asociati notiuniie:

J—

J

-

/. Sisteme de organizare

A. Ribovirusuri

B. Dezoxiribovirusuri

C.

Bacterii

II. Material genetic

A. Cromozom viral

B. Cromozom bacterian

C. Plasmid

----

II. Materialulgenetic

1. Cromozom circular ce contine ADN si ARN

>

>

2. Cromozom ce contine ADN

Cromozom ce contine ARN

3.

-------------------------------

-------------------- X-- ----- --

II Caracteristici

1. Mezozom

2. Factorul F

3. 1% 4. 2000 - 3000 gene 5.3 - 200 gene 6 . Bucle si superrasucuri

2. Explicati replicarea materialului genetic la retrovirusuri.

3. Explicati procesul de variabilitate la virusuri si bacterii.

4. Motivati de ce virusurile nu au un metabolism propriu.

Materialul genetic la eucariote

Materialul genetic la eucariote se afla in nuclcul celular dar si in citoplasma mai precis in mitocondrii, cloroplaste,etc.

1. La nivelul nucleului materialul ereditar este organizat intr-o substanta numita cromatina.

Sfi ne reamintim !

Eucariotele sunt organisme a caror celule poseda nueleu tipic Tnvelit in membrana nucleara.

Cromatina este forma interfazica a cromozomilor. adica a structurilor caracteristice ce apar evident la eucariote

doar in timpul diviziunii nucleare. La eucariote cromozomii au o arhitectura foarte complexa, fiind alcatuiti din 13- 15% ADN.

12-13% ARN cromozomial; 68-72% proteine histonice si nonhistonice, mici cantitati de lipide. ioni de Mg2" §i Ca2". Componenta cea mai importanta a cromozomului eucariotic este ADN. El poate fi impartit in doua categorii: secvente unice de nucleotide in care sunt incluse genele si secvente repetitive, reprezentate de una sau mai multe fractii de ADN, in care anumite secvente de nucleotide se repeta de

un num ar variabil de ori (de la 10 2 - 10 6 ori). Acest ADN repetitiv este de

obicei noninformational,

adica nu contine gene structural, ci indeplineste alte roluri, mai ales in reglajul genetic, diferentierea cclulara si evolutia materialului genetic. In cromozomii eucariotelor, secventele de nucleotide repetitive sunt intercalate cu secvente unice, nonrepetitive.

Cromatina prezinta doua stari functional© alternative si reversibile: eucromar;>;j si

heterocromatina.

Eucromatina

prezinta

proprietati de colorare normale cu co lo ran ti bazici si un ciclu de condensare standard (condensare in diviziune si decondensare in interfaza). La nivelul eucromatinei se afla secvente unice de ADN. Eucromatina reprezinta partea activa genetic in transcrierea crom atinei interfazice, la nivelul ei aflandu-se cea mai m are parte din proteinele nonhistonice care conditioneaza functionarea materialului ereditar in replicare sau in transcriere.

Heterocromatina are un ciclu

Cromatide

Cromozom metafazic

*

Cromatina

Nucleosomu!

Format dintr-un octamer histonic Tnconjurat la exterior de un segment din ADN alcatuit din 140 perechi de nucleotide dispuse sub forma a dou3 inele la varful si la baza octamerului

Proteine histonice

HjA. H jB.

atipic de condensare. Ea reprezinta cromatina care este condensata si in interfaza cand apare sub forma de cromocentri. La nivelul ei replicarea ADN este intarziata si este inactiva in tran scriere. Daca eucrom atina cuprinde genele m ajore, heterocrom atina prezinta mai ales functii reglatoare. Cromatina eucariotelor este un lant flexibil alcatuit din unitati care se

repeta si care se numesc nucleosomi (fig.34). Fiecare nucleosom are forma unui cilindru turtit format dintr-un octamer de proteine histonice (H 2A, H 2B, I \v H4 luate cate doua) inconjurat la exterior de un segment de ADN alcatuit din 140 perechi de nucleotide* Acestea form eaza o pereche de inele la varful si la baza cilindrului. Legatura dintre doi nucleosomi se realizeaza cu ajutorul unei secvente de cateva zeci de nucleotide care se gasesc unite cu un alt tip de histone H.r Din complexarea ADN cu histonele rezulta complexul nucleohistonic, care alcatuieste fibra de cromatina. Nucleii si cromozomii eucariotelor contin asemenea fibre de cromatina al caror diametru este de 100 300 A. Fiecarui cromozom eucariot ii corespunde o singura fibra de cromatina nucleohistonica si deci, asemanator cromozomului procariot, o singura molecula dublu catenara de ADN. Cromatina nuclcului interface ca si cromatina cromozomului in diviziune contine si variate proteine nonhistonice. Nonhistonele sunt foarte heterogene. Ele prezinta specificitate de specie si dc tesut. Nonhistonele apar ca activatori specifici ai genelor eucariote. Prin fosforilarea nonhistonelor crestc rata de transcriere. Descoperirea ca atat cromatina interfazica cat si cromozomii in timpul diviziunii, prezinta aceeasi structura nucleosomala fundamentala, demonstreaza continuitatea organizatorica a materialului genetic de-a lungul intregului ciclu celular. De fapt cromozomii nu dispar in interfaza. Individualizarea lor in profaza diviziunii este un aspect de fenotip cromozomal realizat in vederea desfasurarii cu mare exactitate a evenimentelor distributive ale ciclului celular, adica repartizarea aceleiasi informatii ereditare in celulele fiice prin distributia unui num ar egal de cromozomi in aceste celule. Pregatirea celulei pentru diviziune presupune atat dublarea cantitatii de ADN cat si a substantelor asociate, adica a Tntregii cantitati de cromatina.Fiecare cromozom este deja dublu la inceputul mitozei

LegStura dintre doi nucleosomi se realizeaza printr-o cesventa de ADN de cateva zeci de nucleotide unite prin interme­ diul unei proteine histonice Ht

ADN

5

■■

Fig. 34 4 M aterialul gcnetic la eucariote

sau meiozei, asa ca acum o celula diploida din punctul

de vedere al numarului de cromozomi, este tetraploida

a

-

q r o m

p z o m

m

e t a c e n t r i c

b - cromozom submetacentric

c - cromozom subtelocentric

din punct de vedere al cantitatii de cromatina.Acum fiecare cromozom este format din doua cromatide. Ele sunt identice din punct de vedere al informatiei subtiri, paralele si unite printr-o zona num ita centroraer, Cromatidele reprezinta de fapt cromozomii-fii care inca nu s-au despartit. La inceputul profazei cromozomii devin vizibili la m ierosco pul optic d eoarece se sp iralizeaza, mgrosandu-se si scurtandu-se. Ei ajung in metafaza la o condensare maxima. Acum ei au numarul, forma si

marimea caracteristiee fiecarei specii si aeeasta proprietate constituie un important caracter taxonomic. Prin distrugerca fusului de diviziune, cromozomii se vor dispersa din planul ecuatorial al celulei putand fi fotografiati la microscop. Decupand imaginile si ordonandu-le in perechi numerotate in ordinea descrescatoare a marimii se obtine cariotipul speciei respective. Pozitia centromerului este un caracter morfologic constant, un criteriu de elasificare a cromozomilor (fig.35).

2. In citoplasma celulelor eucariote s-a evidential existenta unui material genetic propriu reprezentat de ADN din organitele celulare (ADN mitocondrial, ADN cloroplastic) numit ADN extranuclear.

Acest ADN poseda unele insusiri particulare, ADN extranuclear se replica dupa modelul semiconservativ, dar nu in perioada S (de sinteza) a ciclului celular, ci independent de ADN nuclear. El se deosebeste de ADN nuclear al speciei respective prin greutatea moleculara si raportul A -r T / G 4 *C ceea ce face ca si viteza cu care se realizeaza denaturarea-renaturarea sa fie diferita, Datorita acestor deosebiri nu sc pot obtine hibrizi molecular! intre ADN nuclear si cel extranuclear. Comparativ cu ereditatea controlata de genele nucleare (ereditatc m endeliana) care se caracterizeaza prin aceea ca genele de la cei doi parinti, tata si mama, contribuie in mod egal la formarea constitutiei genetice a urmasilor (eredilate biparentala), ereditatea citoplasmatica sau nemendeliana se caracterizeaza mai ales prin transmiterea la descendenti a trasaturilor genetice mateme (ereditatc uniparentala - materna). Acest lucru se datoreaza faptului ca in marca majoritate a cazurilor numai gametul femel poseda atat nucleu cat si citoplasma, in timp ce gametul mascul poseda in general numai nucleu.

d - cromozom acrocentric

3 4

Fig.35 • T ip u ri de crom ozom i

I

Retineli !

r

« • Totalitatea genelor nucleare, numite cromogene, fonneaza genomul. * Totalitatea genelor citoplasmatice, numite plasmagene fonneaza plasmonul. Cromogenele impreuna cu plasmagenele alcatuiesc genotipul. Organismele eucariote prezinta diviziune mitotica si meiotica, care asigura reproducerea echilibrata a materialului genetic, precum si posibilitati imense de diversificare aprogram elor genetice si deci de asigurare a variabilitatii genotipice.

n ^PLICNTII

1. Evidentiati principalele caracteristici de superioritate ale cromozomului eucariot prin

comparatie cu cel procariot.

2. Care sunt principalele componente ale cromozomului metafazic ?

3.

Aft'gctTraspunsurile corectc:

a.

nucleosomul este unitatea structurala a nucleoidului;

b.

nucleosomul este unitatea structurala a moleculei de ADN;

c.

nucleosomul este unitatea structurala a cromatinei;

d.

nucleosomul este unitatea structurala a plasm idului.

4.

Asociati notiunile din cele doua coloane :

1 .cromozomi putemic condensati;

2 .centromer;

3.nucleosom;

4 cromozomi monocromatidici.

a. uneste cele doua cromatide;

b,

c. metafaza; d. o singura macromolecula de ADN

a

*

format din proteine histonice;

Cvidentiereo cromozomilor uriosi lo Drosophila melanogaster

w

w

Materiale necesare: lame si lamele microscopiee, ac spatulat, solutie carmin-acetica, lampa de spirt, hartie filtru, larve de drosofila in stadiul III (inainte de impupare). Mod de lucru. Se folosesc larve de stadiul III, de Drosophila, femele, care sunt mai mari decat cele mascule. Glandele salivare sunt plasate in partea anterioara a corpului larvei legate de armatura bucala, care apare ca un punct negru. Printr-o miscare de smulgere se detaseaza aeeasta parte

anterioara a corpului care se pune intr-o picatura de carmin- acetic in care sta circa 3 min. Se aplica lamela. Se aplica hartia de filtru. Se preseaza putemic cu

degetul mare pentru etalare. Se inlatura excesul de carmin, Se examineaza la microscop.

•V

* ^

SCAIC

*®r

Cromozomi uria$i * «<

Descried si desenati ce observati!

Cvidenliereo cromozomilor prin metotfo ropidi de colorore cu solutie cormin-ocetlcA

Materiale necesare: sticla cu dop rodat si cilindrii gradati de diferite capacitati ( ’00 pana la 1000 ml), vase Erlenmeyer, baloane de sticla, palnii de sticla, lampi de spirt, sticle de ceas sau cristalizatoare mici (25 ml), fiole de sticla, lame si lamele microscopice, hartie de filtru, pensa, ace spatulate, microscop. Dintre substante sunt necesare: acid acetic glacial, carmin, acid clorhidric nor­ mal (HC1 82,5 ml la 1000 ml apa distilata). Ca material biologic se pot folosi bulbi de ceapa, seminte de eeapa, cariopse de secara, orz etc. Mod de lucru.

1. Prepararea fvcatorului: apa acetica (45 ml acid acetic glacial + 55 ml apa distilata).

2. Prepararea colorantului: carmin- acetic 2% (apa acetica 100 ml + 2 g carmin pulbere). Se

amesteca intr-un balon de sticla, se lasa sa fiarba circa 30 min. apoi se raceste, se filtreaza si se pastreaza in sticle brune cu dop rodat.

3. Pregatirea materialului biologic: se pun bulbii de ceapa cu discul (tulpina adevarata) in

pahare cu apa la incoltit sau seminte de ceapa, cariopse de orz, secara etc. la germinat in cutii Petri, pe

hartie de filtru umectata cu apa. Cand radicelele au 1 cm lungime se tree intr-o sticla de ceas sau o capsula de sticla cu solutie de carmin acetic 2 % la care se adauga cateva picaturi de acid clorhidric normal (9 parti solutie carmin acetic + 1 parte acid clorhidric normal). Se incalzeste la flacara unei

lampi dc spirt (5 minute radicelele de ceapa si 10-14 minute cele de cereale), evitand fierberea. Prin acest tratament se realizeaza concomitent fixarea (omorarea celulelor si pastrarea nealterata a morfologiei constituentilor citoplasmatici), hidroliza (inmuierea tesuturilor prin distrugerca partiala a lamelelor celulozopectice dintre celule) si colorarea cromozomilor. 4. Efectuareadepreparatemicroscopiceproaspete, prinm etoda squash(a strivi, a zdrobi):

pe o lama microscopica se aseaza o radiccla de la care se detaseaza numai zona meristematica din varf (circa 3 mm) cu un ac spatulat. Se pune o picatura de carmin- acetic 2% (fara HC1) si se aplica deasupra o lamela. Apoi cu un bat de chibrit se bate usor pentru a etala celulele intre lama si lamela, astfel incat sa fie un strat uniform celular. Se face in acelasi timp o buna etalare a cromozomilor.

5. Observarea preparatelor:

- Desenati celule aflate in diferitefaze:

- Precizati in cefaza se afla cele mai multe celule;

- Alegeti celulele in care metafaza se vede ce! mai bine si desenati cromozomii care potfi vdzuti mai dar. Scrieti sub desene cefel de cromozomi sunt, avand in vederepozilia centromerului.

Gtnom ica*

~ .

Genomica -

obiect de studiu

Astazi notiunea de genom s-a extins de la materialul nuclear eucariot la aparatul genetic al organitelor celulare (genom ul m itocondrial, genomul cloroplastic) precum si la cromozomii procariotelor si virusurilor. Cu studiul genomurilor

se ocupa genomica. Genomica este stiinta care se ocupa cu dezvoltarea si aplicarea noilor tehnici si proceduri de carfare, secventiere si analizd computerizatd in studierea genomurilor integrate ale organismelor.

Genomica are trei ramuri distincte. a .Genomica structuralcr. $e ocupa cu cartarea genetica, cartarea fizica si secventierea de genomuri integrale; b.Genomica functionala: studiaza functiile genelor si a secventelor necodificatoare la nivelul intregului genom; c ^Genomica comparata: se ocupa cu studii comparative privind organizarea genomurilor diferitelor specii pentru cunoasterea functiilor fiecarui genom si a proceselor evolutive pe care le-au suferit genomurile.

AC reamintim

!

In mod traditional, term enulde genom se refera la setul haploid de cromozomi din nucleul celular al organismelorpluricelulare.

Metode f l

tehnici de studiu

Tehnicile de prelucrare si analizare a acizilor nucleici si a altor biomolecule au numeroase aplicatii si sunt de marc viitor. Ele sunt foarte complexe si de aceea ne limitam la o prezentare a principiilor pe care se bazeaza cateva dintre ele.

Tehnologia ADN - ului recombinat

Aeeasta tehnologie grupeaza tehnicile care permit sinteza chimica a genelor sau izolarea genelor unor orgamsme, urmata de insertia (transferul) acestora in genomul unor celule apartinand altei specii.

Sinteza genelor:

Daca $e cunoaste succesiunea de aminoacizi dintr-o proteina, se poate realiza, pe baza codului genetic, sinteza de ARNm corespunzatoi\ iar apoi sinteza genei respective (ADN). Pe aeeasta cale se poate produce gcna pentru orice proteina.

Izolarea genelor unor organisme:

Pentru aeeasta se utilizcaza enzim e endonucleaze de restrictie extrase de la diferite specii de bacterii unde au fost identificate peste 150 de asemenea enzime. Fiecare dintre ele recunoaste o anumita secventa de nucleotide din m olecula de ADN, La acest nivel, enzima numita si restrictaza actioneaza hidrolizand legatura fosfodicstcrica si taie ADN in asa fel incat lasa niste prelungiri monocatenare ale fragmentelor de A D N . Aceste prelungiri, care contin secvente complementare, se numesc ’’capete lipicioase4*din cauza ca ele se asociaza instantaneu. Fragmentele de ADN rezultate sub actiunea endonucleazelor de restrictie se mai numesc restricte. Ele sunt supuse electroforezei si ca urmare, vor migra in campul clectroforetic, dupa Incarcatura lor electrica. Imaginea obtinuta este o electroforegrama, care sta la baza hartilor de restrictie.

Transferul genelor de la o specie la alta.

Sinteza unei gene sau izolarea unei gene reprezinta indiscutabil o victorie pe plan stiintific, dar ea ramanc fara ecou practic, daca gena nu este introdusa intr-o celula unde sa functioneze. Gena straina functioneaza numai daca este integrata in materialul genetic al ’’celulci gazda“ . In general celulele au mijloace prin care sa recunoasca si sa distruga ADN strain cu ajutorul unor enzime de restrictie (endonucleaze). Deci pentru a transfera o gena, trebuie gasita o calc pentru a 'Insela" vigilenta celulei tinta. Acest aspect se poate obtine asociind gena cu un vector. Vectorul este o structura genetica pe care celula o recunoaste si o accepta, un fel de ”cal troianu. Plasmidele si virusurile indeplinesc aeeasta conditie si de aceea sunt folosite ca vectori.

Urmaridfig, 36 si identificatiprincipalele etape ale trunsferului de gene!

Se actioneaza cu aceeasi enzima de restrictie si asupra vectomlui, care din circular va deveni linear. El va avea la cap ete secv en te m o n o caten are, complementare cu ale genei ce urmeaza a fi transferata .Gena si vectorul vor fi amestecate in prezenta enzimei ADN ligaza, sub actiunea careia se restabilease legaturile fosfodiesterice taiate de endonucleaza de restrictie. Vectorul si gena formeaza acum o structura genetica noua, un ADN - recombinat, pe care il introducem intr-o cultura de bacterii. Pentru ca nu toate bacteriile "au acceptat cadoul‘fc incorporand ADN recombinat, se aplica in continuare tehnici de eliminare a celu lei# necontaminate. Organismele care au primit gene de la alte specii se numesc organisme transgenice. Procesul de introduces in celula bacteriana a unui plasm id recom binat si dc replicare a acestuia in descendenta, cu m entinerea si functionarea genei straine in celula bacteriana, de-a lungul generatiilor

celulare, se numeste clonare molecularct.

Din randul vehiculelor (carausilor) genei de

interes face parte si "cromozomul artificial dedrojdie-

M C '-c e l mai util construct molecular pentru transferul de gene umane in celulele de drojdie. Aceste celule sunt utilizate preferential ca gazda pentru ca este un eucariot si are toata ”masinaria“ de transcriptie si translatie de tip eucariot. YAC contine o regiune corespunzatoare centromerului si cele doua capcte ale crom ozom ului telom erele.G ena de interes se

y

3

'

y

.

_

-

l

i

i

fragmferit*de: ADN* u’manlSiat' dfe't

apropierea

capetelor

‘ bacterie

fragment de plasmid cu gena inserata

sudarea prin

ligazd

Ft

bacteria cu hibrid supravietuie^te

i«. 3 6 f

Tehnica trar.steru lu i dc

bacteria f5ra

hibrid moare

1

O J

I

Om

Fragment de

AND uman

Izolarea genei care determine sinteza hormonului de crestere

i 0

r

*

r

?

0

ln$ertia genei la vectors^?

Introducerea

vectorului sau a

nhibridului" in celulSJ

I

V

A*

I

Bactene

(Escherichia coli)

Izolarea vectorului:

Deschiderea vectorului

Multipiicarea

bacteriilor

Cultura industrial de bacterii- productia ( de hormon de crest’eri

u

Extragerea si purificarea produsului

Tratarea copiiior cu deficit

de hormon i de crestere

Fig. 37 • O b tin erea ST H din bacterii m odificafe genetic

ADN polimeraza Taq

3’

+

am orse ( ©

 

Ine^lzira

 

denaturare

 

-

hlbrid are

 
 

3

^

am ors6

5

n

i

Taqadau9*

 

3

d& zoxinuclddtide

[JJ

,

«

 

In c ilziro

Q

 

Donaturaro

? j j

j

Repetare ciclu

.

1

1

>

1

IB

«

insereaza intre centroiner si telomer. Colectia totala de fragmente de ADN uman introduse in celulele bacteriene sau de drojdie, constituie o ”hibliotecd

genomica Umanau.

j

Rezultatele practice ale transferului de gene nu s-au lasat mult asteptate. Unul dintre cele mai spectaculoase este obtinerea insulinei prin inginerie genetica. A cest horm on se obtinea, in mod

traditional, din pancreasul de bovine si porcine. In prezent exista deja bacterii din specia Escherichia coli rcprogramate genetic prin transferul genei pentru insulina umana. Celula bacteriana are ritmuri foarte rapide de diviziune. Odata introdusa gena pentru insulina in mod stabil in celula bacteriana, aeeasta se va replica cu fiecare diviziune a celulei bacteriene. Astfel, intr-o cultura bacteriana aflata intr-un bioreactor (vas de cultura in care se realizeaza cresterea industrials a bacteriilor) numarul de exemplare ale acestei gene poate ajunge la cateva m iliarde. Transcrise in m oleculele de ARNm purtator de mesaj genetic pentru insulina uman!, aceste miliarde de exemplare ale genei vor asigura sinteza unor cantitati industriale de insulina umana in celulele bacteriene. Insulina umana produsa pe aeeasta cale s-a numit humulina. Utilizarea ei are

avantajul ca sunt eliminate accidentele imunologice. U lterior s-a reusit transferul in bacteria Escherichia coli a genelor pentru hormonul de crestere (fig.37), pentru angiotenosina 11 (reglator al tensiunii arteriale) sau pentru interferon (proteina ce mobilizeaza mecanismele de aparare antivirala la om si animale). T rebuie subliniat si faptul ca ingineria genetica a permis sa se obtina date foarte importante despre structura si functia genelor.

*

PCR

-

Reactia

de polimerizare in

lant

(Polymerase

Reaction)

Chain

0111001.01,CEO

AtnpUficarea ADN

PCR

perm ite

o

rapida

am plificare

a

secventelor de ADN, chiar atunci cand materialul

s

*

de initiere este un ADN putemic degradat dar care

trebuia utilizat in studii de antropologie moleculara si paleogenetica (ADN recuperat din oasele fosile, din mumii, din tesuturi formolizate). Prin reactia

polimerizarii in lant putem obtine orice cantitate de ADN pornind chiar de la o singura molecula.

Fig. 38 • Tehnica am plificarii ADN

Pentru reactia polimerizarii Tn lant sunt necesare:

-ADN polimeraza rezistenta la tem peraturi inalte (Taq) extrasa dintr-o bacterie care traieste in ape

termale (Therm us aquaticus)\

- Matrita ADN ce urmeaza a fi amplifieata; - Primerii sau amorsele doua oligonucleotide sintetizate ”in vitro “ - alcatuite din lanturi monocatenare foarte scurte. Ele trebuie sa formeze h ib rizi m o lecu lari la cap etele moleculei de ADN care urmeaza a fi amplificat. Aici se initiaza activitatca

ADN polimerazei. Se introduc in reactor: proba de ADN, cele 4 nucleotide ADN trifosforilatc, cele doua amorse si ADN polimeraza. Se incalzeste amestecul pana cand ADN se denatureaza (la temperaturi de peste 100°C se rup legaturile slabe de H, rezultand ADN monocatenar). Se raceste amestecul si ADN ramane denaturat. Primerii se vor atasa, formand hibrizii moleculari la capetele celor doua catene acum separate. Sub actiunea ADN- polimerazei fiecare catena serveste ca matrita pentru sinteza catenei complementare. Ca urmare cantitatea de ADN s-a dublat. Se repeta operatiile. La fiecare ciclu, incalzire - racire, cantitatea de ADN se dubleaza (fig.38). Exista aparate care fac aceste operatii autom at Identificarea ADN incepe prin aplicarea unor enzime dc restrictie. Ele vor taia molecula de ADN in fragmente de diferite dimensiuni. Se stie ca ADN uman coniine portiuni noninformationalc extrem de variabile, diferite de la o persoana la alta. Din aeeasta cauza, ADN de origini diferite va produce fragmente de restrictie de lungimi diferite (FR). Amestecul de fragmente obtinut este plasat pe o pelicula de gel. Pelicula este asezata intr-un camp electric. Datorita gruparilor fosfat incarcate negativ, fragmcntele migreaza prin gel spre anod (electroforeza): cele mai mici, mai repede si mai departe, cele mai mari, mai incet si mai aproapc. Pe pelicula dc gel se formeaza o succesiune de benzi (ca In codul de bare de pe marfuri). In gel, benzile sunt invizibile. Pentru a fi puse in evidenta, se impregneaza pelicula cu coloranli specifici pentru ADN. De exemplu bromura de etidiu face ca ADN sa devina fluorescent in lumina ultravioleta. Configuratia benzilor ditera de la o persoana la alta, ca o "amprenta“ ADN. Ea este idenlica la gemeni si foarte asemanatoare la rudeie apropiate, Aeeasta metoda poate ser\'i la identificarea persoanelor in medicina judiciara (fig.39). Determinarea succesiunii nucleotidelor din ADN poate fl realizata cu ajutorul sondelorgenetice. Acestea sunt fragmente monocatenare de ADN sau ARN cu succesiunea nucleotidelor cunoscuta. Ele contin nucleotide marcate radioaetiv sau chimie. Marcarea fadioaetiva se realizeaza prin incorporarea unor izotopi radioactivi n P sau tritiu (3H) in anumite nucleotide. Sonda genetica se aplica peste un filtru care a absorbit ADN denaturat din benzile separate prin electroforeza. Peste filtru se aplica la intuneric, un film fotografic. Daca ADN cercetat contine secventa complementara sondei, se formeaza un hibrid molecular la nivelul uneia din benzi: pe radiogratie va aparea in dreptul benzii respective o linie; astfel se poate afla daca ADN cercetat contine sau nu o anumita secventa (fig. 40).

f

Victima

Proba (dc la locul crimei)

Fig.

3 9 * Identificarea ADN

Cu ajutorul sondelor genetice pot fi diagnosticate mutatii, infectii virale incipiente, cancer in stadiu incipient etc. De asemenea devine posibila stabilirea loeusului diferitelor gene in cromozomi.

| R ctin eti!

Anul 1990 a deschis era Genomicii cu proiecte simple de descifrare a secventei de nucleotide a unor sisteme primitive precum virusurile, apoi la b acterii, pentru ca u lterior, sa se treaca la descifrarea si fmalizarea in 1 1 februarie 2 0 0 1 a celui mai am bitios proiect stiintific al lumii contcmporane - Proiectul genomului uman.

8 /4PLICM II

ADN de explorat

Sectionare ADN cu onilm e de restrictie

xxxxxx

Fragment?

restrictie(FR)

S eparare prin electroforezd gel de agaroz&

itificarca pozitiei

proboi nibridizato

p e film fo to g ra fic

Fig. 40 * Utapeie tchnicii de m arcare rad io aetiv a

i

1. Descrieti succesiunea operatiilorprin care, pomind de la un fir dc par gasit la locul unei fapte penale, poate fi identi ficata persoana care a comis-o. 2. O celula contine mai multe tipuri de ARNm, in funetie de sintezele proteice aflate in curs. Cum poate fi identificat si extras un anumit ARNm din acest amestec cu ajutorul unei sonde genetice?

4

Atglojul genetic le precoriete*

Teorja operonului Celula vie desi are dimensiuni infime, are o activitate de m are eficienta,sintetizand o anum ita substanta in cantitatea, la locul si in momentul potrivit necesitatilor sale metabolice.

De exemplu in celula bacteriei Escherichia coli, se gasesc intre 3000 si 6000 de substante chimice diferite. Toate aceste substante sunt produse de celula bacteriana exact in cantitatile de care are nevoie la momentul respectiv si cu consum minim de energie. Aeeasta inseamna ca nu toate cele 3000 de gene ale bacteriei functioneaza concomitent, ci ele intra in activitate sau isi intremp functionarea in corelatie cu necesitatile celulei. Aeeasta inseamna ca activitatea celulelor este autoreglata genetic. Geneticienii francezi Jacob si Jaques Monod de la Institutul Pasteur din Paris au elaborat in

1960 teoria reglajului genetic al activitatii celulare pe baza cercetarilor efectuate la organismele

procariote. Pentru aeeasta realizare ei au fost distinsi cu premiul Nobel.

Sfi ne

ream iniim

este

!

C elu la stru c tu ra la ,

unitatea

si

>

fu n c tio n a la

» genetica a organismelor vii.

Teoria reglajului genetic al sintezei proteinice la bacterii este cunoscuta si sub denumirea de

teoria operonului. Aeeasta teorie pomeste de la premisa ea in cromozomul bacterian exista un operon- unitate de transcriptie alcatuita din gene structurale, operator si promoter,dispusc in nemijlocita continuitate, pe un acelasi segment cromozomal. Genele structurale contin inform atia genetica pentru sinteza unor proteine sau a altor biomolecule necesare realizarii structuri lor si functionarii celulei. Operatorul ocupa un sector din cromozomul bacterian situat inaintea genelor structurale. Jacob si Monod au dat numele de operator unui asemenea sector din cromozomul bacterian deoarece de el depinde functionarea sau nefunctionarea genelor structurale. Promotorul este situat inaintea genei operatoare si are rolul de a initia transcrierea genelor structurale prin asociere cu ARN polimeraza.

5

j

Jacob si Monod au evidentiat ca functionarea normala a operonului este co n d itio n al

si de un

alt element genetic gena reglatoare. Aeeasta este situata in cromozomul bacterian la o anumita distanta fata de regiunea cromozomiala a operonului. In secventa sa de nucleotide gena reglatoare contine informatia genetica care dirijeaza sinteza unei proteine numita represor. Represorul are 2 conformatii reversibile care ii dau posibilitatea sa fie activ sau inactiv, blocand sau permitand operonului

sa functioneze prin asocierea sa cu operatorul. De aceea reglajul genetic este de doua tipuri: inductibil

si represibii Sistemul inductibil

In sistemul inductibil represorul este sintetizat in forma activa. Reglajul inductibil intervine in sinteza enzimelor catabolice, Putem evidentia ca exemplu operonul lactozei. Lactoza reprezinta substanta carc trebuie catabolizata. Pentru catabolizarea ei sunt necesare 3 enzime care sa tatalizeze etapele intermediare, succesive ale acestui lant metabolic.Daca in mediul de cultura nu exista lactoza, bacteria nu are nevoie de enzimele care sa transforme acest substrat.Represorul

R

i j •» .» aft ; i i i i i i i it i
i j
•» .» aft
;
i
i
i
i
i
i
i
it
i
i
■> /
j
i
j
.
.
.
.
Rp
In absenta substratului (substanta A
materia
prim2“) represorul (RB)
este activ si operonul nu functioneaza
p
o
SA
s B
s c
I
¥
;
"
v
"
"
.
i
*
'
«
i
i
n
i
i
.
i
i
.
.
i
.
.
ARNmA
ARNmB
ARNmC
*
Si-
(Ea
eb
@
RP<-
*
+
+
A
-------►B -------►
C -------► D

Cand In mediu apare substratul (substanta A) represorul este inactivat (Rp.i.) operonul functioneaza §i substratul este prelucrat (inductie).

Fig. 41 • Sistem ul inductibil

operonului lactozei fiind sintetizat in forma activa, este capabil sa se cupleze cu operatorul si sa -1

Daca in mediu apare substanta care trebuie catabolizata (lactoza), interaetioneaza

devine inductor(fig.41 b). Represorul

nu mai actioneaza asupra operonului, genele structurale incep sa functioneze si se realizeaza sinteza enzimelor catabolice care vor cataboliza lactoza. Functionarea genelor decurge atata timp pana cand scadeconcentratia substratului, moment in care represorul, ramas singur, devine din nou activ, actionand asupra genei operatoare, blocheaza acti vitatea intregului operon. Procesul se reia la o noua concentrate a substratului.

blocheze(fig.41 a). cu represorul activ

si il inactiveaza. Asadar substratul nutritiv

Sistemul represibil

In sistemul represibil, represorul este sintetizat in forma inactiva. Reglajul represibil intervine in sinteza enzimelor anabolice ffig.42). Evidenticm spre exemplificare operonul izoleucinei (fig.43). Aminoacidul izolcucina se poate sintetiza pornind de la am inoacidul treonina. Pentru transformarea treoninei (produs initial) in izolcucina (produs final) sunt necesare 4 etape intermediare

ARNmA

ARNmR ARNm

C o R p ®

Retroinhibitie enzimatica

Represie

Produs

final

Fig.42 • Sistem ul repr<?$ibii

succesive si 5 enzime (proteine functional) care actioneaza succesiv. Aceste 5 enzime (Ep E^, Er E4, Es) sunt sintetizate de 5 gene structurale (Sp S2, Sv S4, S.). Trebuie subiiniat ca represonil operonului izoleucinei este sintetizat in fonna sa nativa ca represor inactiv, Ca urmare operatoml ramanc liber. In aceste conditii este permis accesul ARN polimerazei la cele 5 gene structurale care vor fi transcrise intr-un ARNm. care poarta mesajul genetic pentru cele 5 enzime, fiecare enzima catalizand cate una din cele 5 etape din calea metabolica, care transforma treonina in izolcucina. in cazul in care s-a sintetizat o cantitate suficienta de izolcucina (produs final) se impune stoparea sintezei sale. Celula bacteriana are doua posibilitati prin carc se poate realiza blocarea sintezei

izoleucinei: represia enzimatica si retroinhihitia enzimatica.

Represia enzimatica, Deoarece represorul operonului izoleucinei este sintetizat ca represor inactiv, pentru a fi blocata functionarea operonului, represorul trebuie convertit din forma sa inactiva in forma sa activa. Pentru aeeasta, insusi produsul final izolcucina sc asociaza cu represonil inactiv si-1 transforma in represor activ. Sub aeeasta fonna el se eupleaza cu operatoml blocandu-1 si astfel nu

A

Retroinhibitie enzim atica

Represie enzimatica

Fig. 43 • O peronul izoleucinei

mai permite accesul enzimei ARN polimeraza la genele structurale. Ca urmare ele nu vor mai fi transcrise. Deci operonul trece de la starea sa functional! in starea represala. Retroinhihitia enzimatica inhibitie prin produs final. Produsul final (izolcucina) se eupleaza cu moleculele enzimei treonindczaminaza (prima din cele 5 enzime care transforma treonina in izolcucina), o inactiveaza si ca urmare se blocheaza intreaga cale metabolica. Cand izolcucina va fi epuizata din celula, este reactivate treonindezaminaza care reia calea metabolica de sinteza de izolcucina sau este reluata functionarea operonului prin reconversia represorului din starea activa in starea sa inactiva.

fte tifie ti!

*

t

Principalul nivel la care are loc reglarea activitatii genice la procariote este cel al transcriptiei genice.

Elemental decisiv al naturii inductibile sau represibile activa sau pasiva a represorului.

a unui operon este forma initiala

dPLICfcTII

1. Mentionati principalele componente ale operonului si rolul lor in sinteza proteica.

2. O cultura de bacterii Escherichia coli este tinuta pe o perioada de o zi intr-un mediu lipsit de

lactoza si de treonina. Care este starea de functionare a celor doi operoni - operonul lactozei

si operonul izoleucinei.

3. Imaginati o molecula de ARN sintetic folosita ca medicament pentru a bloca sinteza unei

proteine nedorite.Ganditi-va la un hibrid molecular ARN-ARN. Cum ar putea compromite medieamentul actiunea ARNmrespectiv?

4. Selectati raspunsul corect:

a) represorul actioneaza la nivelul operatorului;

b) operatorul este reprezentat de genele structurate;

c) in sistemul inductibil represorul nativ este inactiv;

d) prin represie enzimatica este inactiva ultima enzima a lantului metabolic.

fteglejul genetic la eucariote

La eucariote, organizarea diferita a materialului genetic impune meeanisme de reglaj diferite si mult mai complexe decat cele de la procariote. La nivelul celulelor eucariote exista 2 meeanisme de reglaj al activitatii genice:

- reglaj genetic pe term en scurt determina variatii

in co n cen tratia si a ctiv itatea in tra c e lu la ra a

$d ne reominiim

!

La organism ele eucariote, cromozomii an o structura mult mai complexa, in alcatuirea lor intrand ADN, ARN, proteine histonice si nonhistonice, ioni de magneziu si calciu etc.

)

y

enzimelor,proteineloi\ADN,ARN,hormonilor,etc. - reglaj genetic pe termen lung - implica fenomene

de diferentiere din cadrul dezvoltarii ontogenetice de la celula ou pana la organismul complet dezvoltat.

Reglajul genetic pe termen

scurt

Reglajul genetic pc termen scurt se realizeaza, in esenta ,ca si la procariote ,1a nivel transcriptional. Genele eucariote nu sunt organizate in operoni. Fiecare gena are promotorul sau. Astfel,fiecare gena este transcrisa individual de catre ARNm, care poarta mesajul genetic pentru o singura catena polipeptidica. Reglarea genetica a procesului de sinteza proteiea se realizeaza la cinci nivduri diferite de-a lungul intregii cai (fig.44):

Nivelul transcrierii (transcriptiei)

ADN

tra n sc rip tie

p re c u rs o r

W-

!

^

Fig. 44 • Ro<»larea sintezei proteice la eu cario te

genice: este nivelul cel mai im portant si reprezinta selectarea precisa a unor gene care vorfi transcrise (ADN-ARNm); are loc sinteza de ARNm precursor, care include in structura sa atat secvente informationale (exoni) eat si secvente noninformationale (introni): controlul acestui nivel este pozitiv , rcalizandu-se cu ajutorul unor proteine activatoare , codificate de un numar redus de gene si produse in numar relativ mic.

Nivelul prelucrarilor posttranscriptio-

nale: sub actiunea unor enzime se sectioneaza molecula de ARNm precursor si se separa secventele inform ationale de cele noninformationaie; sub actiunea altor enzime sunt legati exonii intre ei; rezultatul este sinteza ARNm matur.

Nivelul tnembranar: presupune selectia

moleculelor de ARNm matur care vor trece prin porii membranei nucleare in citoplasma.

are loc selectarea

ARNm ce va fi utilizat ca mesager de catre ribozomi; rezultatul translatiei este sinteza catenelor polipeptidice la nivel ribozomal.

»

s

J

t

Nivelul translatiei:

Nivelulprelucrarilorposttranslationale:

sunt selectate

m olecule de ARNm

matur

migrate in citoplasma ce vor fi degradate; dupa sinteza catenelor polipeptidice au loc prelucrari ale acestora supuse si ele unui control celular spre a asigura implinirea functiilor lor specifice de proteine structurale sau functional (enzime, hormoni). Mecanismele moleculare intime ale reglajului genetic la nivelul trascriptional prezinta inca multe necunoscute .Ele sunt influentate de:

- proteinele histonice si nonhistonice;

- heterocromatinizarea cromozomiala;

- metilarea si acetilarea bazelor azotate sau a proteinelor histonice;

- actiunea unor hormoni;

%

'

- prezenta elementelor genetice transpozabile etc.

!

30 nm

heterocromatina j (cromatina condensata)

eucromatina (cromatina slab condensate)

700 nm

700 nm

cromozom metafazic

Fig. 45 • C ro m atin a eucariotelor

Un rol important in regiarea activitatii genetice a eucariotelor il au proteinele histonice si nonhistonice

In nucleul celulei eucariote, ADN este permanent complexat cu histonele formand fibra nucleohistonica sau fibra de cromatina. Deci, histonele joaca un rol structural de stabilizare a structurii fibrei de cromatina. Histonele indeplinesc si un rol reglator. Ele functioneaza ca niste represori generali ai tuturor genelor eucariotelor. Prin aeeasta. cucariotele se deosebesc de procariote, la care fiecare operon are un represor specific (gena reglatoare). Intrarea in functie a genelor eucariote este asigurata de proteinele nonhistonice. Astfel, 0 proteina nonhistonica este capabila sa recunoasca 0 anumita secventa de nucleotide din molecula de ADN, care de obicei este represata de histone. Dupa recunoasterea secventei genei, proteina nonhistonica legata de aeeasta sufera procesul de fosforilare. Proteina nonhistonica devine astfel mult mai incarcata negativ decat sectorul de ADN respectiv, Ca urmare proteina histonica devine mult mai atrasa de proteina nonhistonica decat dc ADN. Se formeaza un complex histona nonhistona, care se desprinde de ADN. In acest fel ADN eliberat dc histone poate fi transcris. Dupa transcrierea ADN, nonhistonele se defosforileaza si se desprind din complexul cu histone. Histonele se asociaza din non eu ADN si gena se represeaza din nou,

Un mecanism de reglare a activitatii genetice la eucariote este heterocromatinizarea cromozomiala

Cromatina eucariotelor se poate prezenta in doua stari fizice alternative si reversibile (fig .45):

eucromatina - cromatina decondcnsata a nuclcului interfazic si heterocromatina - cromatina condensata. proprie migrarii cromozomilor din celula mama in celulele fiice. In starea condensata crom atina este nefunctionala, stare in carc nu au loc nici replicarea nici transcriptia genelor. Un mecanism de reglare a activitatii genetice la eucariote este heterocromatinizarea unuia din cei doi cromozomi X de la femele care

determ ina ap aritia crom atinei sexuale sau a corpusculului Barr in nucleii interfazici ai celulelor (fig.46). in acest fel, atat la barbat cat si la femcie, functioneaza numai genele de pe un singur cromozom.

%

mascul

normal

xy

46 9 C ro m atin a ?c\ua!£

Fig

Metilarea si acetilarea intervin in reglarea activitatii genelor la eucariote

Prin metilarea citozinei intr-o secventa genica, acea secventa genica nu mai poate fi transcrisa cat este metilata. Metilarea citozinei este asociata cu inactivarca genelor. Acetilarea unei histone

realizeaza inearearea negativa a acestei proteine astfel ca se elibereaza legatura ei cu ADN. Ca urmare poate avea loc transcrierea ADN. Putem spune ca acetilarea este un mecanism de activare a genelor.

Reglajulgenetic prin hormoni la nivelul transcriptiei

Hormonii, ca semnale din afara celulei actioneaza asupra unor receptori moleculari de la nivelul membranei celulare; este generat un mesaj chimic cu efecte, fie asupra unor sisteme enzimatice, fie asupra unor gene, Exista celule tinta specifice in care patrund hormonii si la nivelul ADN din nucleul acestora conditioneaza functionarea anumitorgene, declansand adevarate cascade de reactii metabolice, prin activarea in serie a transcriptiei diferitelor gene, atat la plante (hormonii infloririi, hormonii de crestere) cat si la animale. De exemplu, prolactina aetiveaza la nivelul glandelor mamare, genele care codifica sinteze proteinelor specifice din lapte.

Reglarea activitatii genelor la eucariote se poate realiza siprin transpozoni

Transpozonii au o proprietate unica aceea de a exista pentru o anumita perioada intr-un anumit situs, mobilizandu-se si ocupand un alt situs in acelasi cromozom sau in alti cromozomi. Transpozonii pot fi transcrisi in ARN. Acesta serveste ca matrita pentru sinteza de ADN. Produsii ADN de reverstranscriptie se numesc retrotranspozoni. Cand acestia sunt integrati in cadrul unei secvente genice ei pot suprima activitatea genei sau pot produce mutatii genice.

Regla]ul genetic pe termen lung

Citodiferentierea este un mecanism complex de reglare pe termen lung a activitatii genice la eucariote, dar si de specializare structurala si functionals, a celulelor eucariote in cazul organismelor pluricelulare. Orice organism pluricelular isi incepe dezvoltarea ontogenetica (individuals) de la stadiul de celula - ou sau zigot, Zigotul intra in diviziuni mitotice succesive (asa numitele diviziuni de clivaj) prin activitatea unor gene numite protooncogene. Celulele rezultate dau nastere la embrion. in stadiul embrionar de 2,4, 8 , 16 celule, cmbrionul (blastula) prezinta o integralitite redusa. Celulele numite blastomere pot fi separate si pot evolua de sine statator, totipotenta, generand fiecare un embrion. Incepand cu stadiul de 32 sau 64 celule embrionul manifesta o mai mare integralitate a celulelor sale. Blastomerele izolate din astfel de embrioni nu mai pot evolua ca embrioni independents in cursul dezvoltarii embrionare, celulele rezultate prin diviziuni de clivaj, sufera un proces de determinare primara, adica o specializare grosiera a celulelor in ectoderm, endoderm si mezoderm, dupa care are loc o diferentiere fina - citodiferentierea propriu zisa prin:

-abolirea totala a diviziunii celulare (in cazul neuronilor); -ritm normal de diviziune cclulara (la tesutul hematopoietic); -instalarea unui ritm rcdus de dezvoltare (muschi, ficat); -moartea celulara programata genetic (apoptoza), (fig. 47) etc. Reglajul genetic a! diferentierii celulare se realizeaza la diferite niveluri si implica pe de o parte variatia cantitatii de ADN in ontogenie si filogenie si pe de alta parte reglarea transcriptiei si translatiei. Reglarea transcriptiei si translatiei se realizeaza, in citodiferentiere, prin activarea sau represia genelor, intr-o anumita ordine cronologica,conform programului genetic din nucleu si sunt efecte ale interactiunilor nucleu-citoplasma sau ale interactiunilorcu mediul. Aceste diferentieri sunt conditionate de modul in care diferitele componente moleculare (ARN, proteine) din citoplasma zigotului sunt distribuite in blastomere. S-a demonstrat, de asemenea, existenta in nucleul celulelor eucariote a unor gene homeoticc. Produsii acestor gene, in mod normal, asigura ca fiecare celula sa-si interpreteze cored pozitia ocupata in embrion si sa se diferentieze normal.Daca genele homeotice sufera mutatii .celulele se diferentiaza normal, dar in locuri neobisnuite. nenaturale

dand nastere la mutante cu organc normal conformate ,dar incorcct localizate (picioare in locul antenelor la Drosophila m. etc).Cu toate ca prin diviziunea zigotului fiecare celula primeste o garni tura completa de cromozomi, deci aceleasi gene, datorita specializarii lor, difcritele celule produc diferite tipuri de mesageri si de proteine. Fiecare celula nu traduce decat fragmente, cu toate ca ea cuprinde intregul program. Celula nu executa decat anumite instructiuni, in procesul dezvoltarii ontogenetice intre celulele vecine circula mesaje chimice.Un asemenea mesaj face ca o anumita celula aflata intr-o anumita pozitie fata de celelalte sa-si aetiveze programul genetic potrivit si sa se specializeze ?n directia potrivita.in fiecare linie de celule, anumite segmente ale mesajului sunt activate sau inhibate tocmai prinjocul circuitelor de reglaj.

ri ftetineti!

* La eucariote, se distinge o reglare pe termen scurt si o reglare pe termen lung.

* Reglarea pe termen scurt este reprezentata:

a) de m odificari in activitatea sau in concentratia

intraeelulara de enzime, de hormoni;

b) de fluctuatii in intensitatea sintezei ADN, ARN si

proteinelor.

* Reglarea pe termen lung implica fenomene legate de

diferentierea cclulara in cadrul dezvoltarii ontogenetice aorganismului.

/IPLICkTII

1. Descrieti principalele etape ale reglajului genetic la

nivelul transcriptiei si translatiei informatiei genetice la organismele eucariote. 2. Prezentati particularitati structurale si functionale ale cromatinei inactive.

3.

Descrieti mecanismele si factorii care favorizeaza

?

*

transcriptia genica. 4. Asociati notiunile din cele doua coloane:

Fig. 47 * Apoptoza Etape; a) limfocit normal; b) scaderca raportului nucleo-citoplasmatic §i inceputul comiensarii cromatiniene; c) aparitia de convolulii pe suprafata celulei si formarea de mase cromati- niene granulare mari: d) eolapsul cm matinian pe fata interna a membranci nucleate; e) transfonnarea nuclcului

Tntr-o

rea nucleilor; g) forniarea eorpilor apoptoliei.

gaurd

neagra

f) fragments-

1. Contine histone putem ic acetilate 2, Este activa

3. Se realizeaza transcriptia

4. Este putemic condensata B. Heterocromatina

A. Eucromatina

5. Se coloreaza mai palid

€V]/4

U d R €

1. Ce s-ar intampla cu diametrui moleculei de ADN daca, in cadrul structurii secundare,

ar avea loc imperecheri de tipul purina - purina si pirimidina-pirimidina?

2. Care perechi de baze azotate confera mai putina stabilitate macromoleculei de ADN?

Explicati de ce?

3. Realizati grafic (intr-o reprezentare liniara) structura bicatenara a unui dublu helix ADN pornind de la urmatoarea secventa de nucleotide de pe una din catenele sale: 3*- ACGTTTAGGCTCAAGGTA - 5 \

4. Redati prin desene succesive urmatoarele situatii:

a. desfacerea puntilor de hidrogen dintre primele 7 per