Stelica ENE

Gabriela BREBENEL
Elena Emilia IANCU

XII

manual pentru clasa a A

BIOLOGIE
M inisterul
Educatiei,

t
1
Cercetarii
si
Tineretului

Editura
GIMNASIIM

C l J P R lN S

Capitolul I. GENETICA / 5
1.1 GENETiCff MOLECULfiRfl / 5
1. G e n c tic a m o le c u la r a - si tiin ta
* v iito r u lu i / 5

1.1. Genetica-trecut, prezent, perspective / 5

2. Acizii nucleici-struetura si

> functii
^ /8
2.1. Rolul si structura acizilor nucleici / 8
2.2. ADN-spirala vietii /1 3
LP. Modelarea structurii dublu catenare a ADN /1 8
2.3. Struetura si tipurile de ARN /1 9
2.4. Functia autocatalitica si heterocatalitica / 22
3. Organizarea inaterialului genetic / 29
3.1. Materialul genetic la virusuri si proeariote/29
3.2* Matcrialul genetic la eucariote / 32
L.P. Evidentierea cromozomilor uriasi la Drosophila m elanogaster/35
L.P. Evidentierea cromozomilor prin metoda rapida de colorare cu solutie
carm in-acetica/35
3.3. * Genomica / 36
4. Reglajul g e n e tic /40
4.1. * Reglajul genetic la p rocariote/40
4.2. Reglajul genetic la eucariote / 44
Evaluare / 48

I..2. Genctica umana / 50

1. Genomul uman /' 50
^ 1 . 1 . Complementul cromozomial uman / 50
L.P. Analiza de cariotip / 54
L.P. * Evidentierea cromatinei sexuale la om / 56
2 . Caractere fenotipice umane / 57
^ 2 . 1 . Determinismul genetic al caracterelor fenotipice umane / 51
L.P. Stabilirea spectrului genetic individual / 62
3. Diversitatea genetica umana / 63
3.1. Genetica raselor umane / 63
4. Mutagcncza si teratogcneza / 6 6
^ 4 .1 . Mutagenezasi teratogcneza umana 66
4.2. Anomalii cromozomiale asociate cancerului uman / 73

5. Imunogenetica / 76
5.1, Antigens. Alergii. Anticorpi / 76
6 . Consideratii biocticc in genetica umana / 81
6 .1. Domenii de aplicabilitate in genctica umana / 8 1
Evaluare / 85

Capitolul II. ECOLOGIA UMANA / 89

1. P a r t i c u l a r i t a t i l e e c o s is te m e lo r a n t r o p i z a t e / 89

1.1. Particularitati ale biotopului si biogenezei in ecosistemele antropizate / 89

L.P. * Investigarea sistem elorantropizate/94
L.P. Analiza factorilor abiotici / 96
L.P. Determinates structurii trofice in ecosistemele antropizate / 99
1.2. * Particularitati ale fluxului de materie si
in ecosistemele
energie
c
antropizate / 1 0 1
2. * Structura si dinamica populatiilor umane /105
2.1. Stmctura si dinamica populatiilor umane /105
L.P. * Analize statistice ale structurii si dinamicii populatiilor / 110
3. ImpactuI antropic asupra eeosistemelor naturale /114
3.1. ImpactuI antropic asupra ecosistemelor naturale /114
L.P. Evidentierea impactului antropic asupra ecosistemelor / 119
4. Efectele deteriorarii ecosistemelor asupra sanatatii umane /120
4.1. Efectele deteriorarii ecosistemelor asupra sanatatii umane /120
5. Conservarea resurselor naturale si a biodiversitatii /126
5.1. Conservarea resurselor naturale si a biodiversitatii /126
6 . * Dezvoltarea durabila / 131
6.1. Dezvoltarea durabila/131
Evaluare/134
Bibliografie / 136

Sola: Temele evidentiate cu (*) sunt siudiuie la clasele cu 2-3 ore/ saptamdna.

1.1. GENETICA MOLECULAR#

G E N E T IC A
t n n r r A

M O LE C U LA R A
a

v i i t o r u l u i

G tn tlie o - trccut, p rtz cn l, perspective

G regor Mendel - Teoria facto rilo r
e re d ita ri
Prim ul oin de stiinta care a inteles ca trasaturile
ereditare nu se transm it direct de la m am a si de la tata, la
copii, ci indirect prin intermediul factorilor ereditari (denumiti
mai tarziu gene), a fost Gregor Mendel (fig. 1).
M endel a experim entat in mod deosebit pe mazare
(Pisum sa tiv u m ), p la n ta c a re se re p ro d u c e p rin
autopolenizare (autogamie). Pentru aceste cercetari, el a ales
soiuri care aveau caractere d istin cte (co n trastan te) si
constante, efectuand num eroase hibridari, prin polenizare
artificiala si
a
i incrucisata
*
plantelor,

R e a m in t i t i - v a
experientele de m ono hibridare si dihibridare
efectuate de Mendel /
M eritul lui Mendel
a fost introducerea notiunii
de factor ere ditar - un
c o rp u s c u l de n a tu ra
m a te r ia ls lo c a liz a t in
nucleul celular. Mendel a
analizat statistic rezultatele
incrucisarilor. determinand
cu precizie frecventa cu

Sfi ne reamintim !
Genetica este stiinta
% y ereditatii

si a v a r ia b ili ta tii- la tu ri
inseparable ale proceselor vietii.
Ereditatea este proprietatea
fundamentals a vietuitoarelor care
asigura transm iterea cu fidelitate
a tr a s a tu r ilo r m o rfo lo g ic e ,
fiziologice, de com portam ent,
adica a caracterelor ereditare, de
la p a rin ti la d e s c c n d e n ti.
Ereditatea are astfel un caracter
stabilizator, care asigura legatura
organica dintre generatii.
Variabilitatea este forma de
manifestare a diversi tatii lumii vii.
Este proprietatea urm asilor de a
se deosebi de parinti cat si de frati,
astfel meat fiecare individ este un
unicat.
Trasaturile care se transm it
constant, cu mare fidelitate, de-a
lungul generatii lor dc la parinti ia
descendenti se numesc caractere
ereditare.

care apar diferitele tipuri de caracteristici, nu numai in prim a generatie filiala ci si in a doua si a treia
generatie.
Organismele in care factorii ereditari pereche sunt de acelasi fel se numesc homozigote (bob
neted AA, bob zbarcit aa), iar cei in care factorii ereditari pereche sunt diferiti, se numesc heterozigote
(Aa).
La indivizii heterozigoti se manifesta doar unul din caractere si anume cel dominant (A) iar cel
recesiv (a) ramanc in stare ascunsa. Conditia ca un caracter recesiv sa se m anifeste este aceea ca
faetorul ereditar ce detennina acest caractcr sa fie in dublu exemplar (aa). Mendel a deseoperit deosebirea
dintre structura genetica a organismelor, num ita ulterior genotip si infatisarea organ ismelor, numita
ulterior fenotip (rezultatul interactiunii dintre genotip si mediul de viata).
Studiul modului cum se com porta in descendenta hibrizii rezultati in urma monohibridarii si
dihibridarii 1-a condus pe Mendel la formularea teorieifactorilor ereditari descoperind legile ereditatii.
1. Legea puritatii gametilor :gametii sunt totdeauna puri din punct de vedere genetic indiferent
ca provin din indivizi heterozigoti sau hom ozigoti deoarece contin numai unul din factorii ereditari
pereche.
2. Legea segregarii independente aperechilor de caractere. Prin combinarea probabilistic^ a
gam etilor indivizilor din prim a generatie F,, apare in generatia a doua F^ fenomenul segregarii
caractere lor. Conform acestei legi fiecare pereche de factori ereditari segrega independent de alte
perechi de factori ereditari. Rapoilul de segregare in F 2 este de 3D : Ir pentru fiecare pereche de
factori ereditari iar, in cazul a doua pcrechi de caractere raportul dc segregare este de 9:3:3:1
(dihibridare).
Mendel devine astfel fondatorul geneticii ca stiinta, iar anul 1865 - anul publicarii rezultatelor
experientelor sale reprezinta anul aparitiei uneia dintre cele mai tinere si fascinante stiinte.
Contemporanii nu 1-au inteles pe Mendel. Cand acesta a murit. a fost onorat pentru functiile
sale sociale, dar ignorat pentru opera sa. In anul 1900 trei mari cercetatori - botanisti europeni: Hugo
de Vries, Carl Correns si Erich Tschermak, in urma unor experience efectuate independent unul de
altul, uimiti de regularitatea matematica a aparitiei unor caractere la urmasi, s-au grabit sa-si publice
rezultatele. Impecabilele lor lucrari nu mai constituiau piioritati, ci doar confinnaiea cercetarilor efectuate
cu aproape 35 dc ani in urma de Gregor Mendel.

Th. Morgan - Teoria croxnozonaiala a ereditatii

Mendel nu dispunea nici de cunostintc citologiee. nici de mijloaee tehnice care sa-i pernrita
detectarea factorilor ereditari.
Odata cu dezvoltarea unor noi ramuri ale biologiei (citologia - stiinta care se ocupa cu studiul
celulei) se descopera cromozomii si ulterior rolul lor in transmiterea caracterelor ereditare.
La inceputul secolului al XX-lea, Thomas Hunt Morgan (fig.2) a demonstrat ca factorii ereditari,
num iti gene . sunt localizati in cronuKomi. Th. H. M organ - laureat al premiului Nobel, si echipa de
cercetatori de la Univcrsitatea Colum bia au elaborat teoria cromozontiala a ereditatii. Ca urmare
apare o noua stiinta, citowenetica. care studiaza ereditatea la nivel celular. Tezele acestci teorii sunt
uiTnatoarele:
I.
Pentru fiecare caracter exists cel putin o gemu iar fiecare gcna ocupa un anumit loe (locus loci) in cromozom. G enelesuntdispusein cadrul caimozomului intr-oanumitasuccesiunc: dispunerea

lineara a gene tor in cromozomi;

2. Genele localizate in acelasi

* crom ozom au tendinta
de a se
transmite impreunS la dcscendenti (linkage): trammiterea inlantuita

a genelor dispuse in acelasi cromozom;

3. Intre cromozomii perechi se pot realiza schimburi reciproce
de fragmente de ADN (crossing-over): schitnbul reciproc de gene

intre cromozomii omologi.

Rezultatele obtinute prin experience realizate pe Drosophila
melanogaster, i-au dat o mare satisfactie lui Morgan deoarece, pe
de o parte confirma teoria sa dupa care genele se transmit inlantuit si,
in acelasi timp, ofereau o exceptie fenomenul de crossing-over, ce
facea ca teoria lor ereditara sa poata explica si aparitia diversitatii in
natura.
Catre anul 1933 Morgan si colaboratorii sai au alcatuit deja
primele harticromozomiale*.

A cizii nucfeici in c e n tra l atentiei

In anul 1928, m edicul englez F Griffith a deseoperit un fenomen de o foarte m are importanta
- transformarea genetica - caruia nu a reusit sa-i dea o explicatie foarte clara la momentul respectiv,
dar care va deveni una din m etodele ingineriei genetice, de transfer de gene de la o specie la alta.
In 1944 se publica rezultatele unei experiente cruciale in biologie. O. T. Avery, C. McLeod si
M. McCarty, continuand experientele doctorului Griffithsdescopera ca ADN-ul extras din pneumococi
III S transform apneum ococii II R in pneumococi III S, deci ADNeste misteriosulfactor transformator
al doctorului Griffith.
Ideea ca ADN este purtatoru! informatiei ereditare a fost confirmata de multe alte experiente de
transform are genetica efectuatc pe bacterii, plante si animate.
./. Watson si F. Crick anunta in 1953 ca au reusit, cu ajutorul razelor Roentgen, sa descopcre
structura m acrom olecuiei ADN. M odetul lor este confirm at de M. Wilkins si
% toti trei vor fi distinsi cu
premiul Nobel pentru m edicina si biologie (1962),
Modelul structurii bicatenare a ADN-ului este cea mai mare descoperire din secolul al XX-lea
in domeniul biologiei.
Daca in epoca aparitiei geneticii ca stiinta, la inceputul secolului al XX-lea, factorii ereditari
m endclieni erau inca nistc unitati ipotetice deduse pe baza unor calcule statistico matem atice, in
epoca noastra, cu ajutorul m etodelor m oderne de investigate s-a patruns tot mai adanc in intimitatea
mecanismului ereditar.
S-au tacut progrese in studiul bazelor biochimice ale ereditatii, ale codului si reglajului genetic,
in cunoasterea procesului mutagen dar si in domeniul geneticii populatiilor. A luat astfel nastertgenetica
moleculara,care studiaza ereditatea la ni vel biochim ic/iind cea mai tanara si mai moderna ram ura a
geneticii.
Caracteristic pentru epoca actuala de dezvoltare a geneticii moleculare este imbinarea armonioasa
a cercetarii fundam entale cu cea aplicativa, fenomen care a facut posibila dezvoltarea medicinii,
agriculturii, zootehnici, industriei fermentative, etc. ce due la rezolvarea unor probiemc fundamentale
aleum anitatii.
Inzestrata cu o forta extraordinara de a putea sa schimbe natura biologica, genetica viitorului
poate ti asemanata cu energia atomica. D cpindc de intelepciunea omului dc a sti sa foloseasca aceasta
forta in interesul sau in dctrimcntul sau.

1 ftetineti

r !

Anul 1865 - Johan M endel, num it dupa calugarie G regor M endel, publica luerarea
'Experiente asupra hibrizilor la plante , in care sunt redate experientele de hibridare la mazare si
form ulate primele legi ale ereditatii. G regor Mendel pune bazele celei mai fertile dintre stiintele
biologice ale secolului XX - genetica clasica.
Anul 1900 - a insem nat actul de nastere al geneticii ca stiinta, cand cei trei cercetatori
europeni au readus la lumina legile lui Mendel.
Anul 1909 - Johansen propune term enul de gena notiunii de factor ereditar.
Anul 1910 - Th. H. M organ elaboreaza teoria crom ozom iala a ereditatii si pune bazele
citogeneticii.
Anul 1944 - O. T. Avery si colaboratorii au dovedit ca ADN este substratul ereditatii.
Anul 1953 - J. D. Watson si F. H. Crick au propus modelul de structure bicatenara a ADN*

1. Precizati trei mom ente decisive din istoria geneticii motivand alegerea voastra.
2. Imaginati m odele de transm itere a genelor folosind doua seturi identice de carti de joc.
Puteti avea in vedere 1, 2 , . . . X caractere.
3. Defmiti urmatoarele notiuni pe baza cunostintelor din clasa a IX-a: ereditate, variabilitate,
genotip, fenotip, hom ozigot, heterozigot, cromozomi, eariotip, recom binare genetica.

2
f

HCIZII NUCLEICI - STRUCTURE

SI FUNCTII
Rolul si structure ocizilor nucleic!

M isterloaul fa cto r tra n ifo rm a to r al doctorului G riffith

In 1928, bacteriologul englezJ. Griffith com unica la
Cam bridge o experienta extrem de ciudata. Lucra de la un
Sfi ne reaminfim !
timp cu pneum ococi, tipul 11 si 111 , care se deosebesc intre
Acizii nucleici au un rol deosebit
ele prin caracteristici biochim ice usor detectabile. De
de im portant in depozitarea informatiei
asem enea, avea unele eprubete cu culturi virulente, care
g e n e tic e ,
ei
fiin d
p u rtS to rii
provoaca m oartea soarecilor folositi in experiente si alte
caracterelor ereditare.
eprubete cu culturi de pneumococi blanzi'\ are nu omorau
soarecii. Pe medii decultura, pncumococii virulenti formau
colonii mici, netede, de forma S (SUde la smooth = neted). Cei nevirulenti formau colonii zbarcite
la suprafata, de forma R i4 (rough = aspru).
Griffith a facut doua suspensii de microbi:
a) prima continea pneumococi II R nevirulenti;
b) a doua continea pneum ococi III S, virulenti.
8

s s

El nu dorea sa ucida anim alele, ci

sa prepare un vaccin. Pentru aceasta a
omorat prin caldura microbii din suspensia
b., apoi a inoculat am bele suspensii unui
Pneumococi Pneumococi nevi
lot de soared albi de laborator si a asteptat.
Pneumococi
Pneumococi virulenti
rulenti si virulentinevirulenti
virulent!
omorati prin
prin c;
Spre su rp rin d e re a lui G riffith ,
ira
marea majoritate a soareeilor au murit, desi
prima suspensie le adusese microbi vii dar
nepericulosi, iar a doua numai resturile
microbilor virulenti. (fig. 3)
Contrariat la cuim e, cercetatorul a
repetat experienta dc mai m ulte ori cu
soarecele
soerecete
soarecelo
aoarocele
moare
acelasi
traieste
moar*
* rezultat. Pentru a vedea ce m icrob
traleste
a omorat soared i, el a insamantat pe medii
de cultura sange din cordul soareeilor
Fig. 3 E x p e rim e n te le lui G riffith
morti. A constatat ca pe medii crescusera
si se inm ultisera pneum ococi de tip 111 S virulenti, pe care Griffith ii stia morti si verificase ca sunt
morti,
Singura ex p licate a fenomenului era ca de la cadavrele pneum ococilor 111 S a trecut "ceva" in
celulele pneum ococilor II R pe care i-a transform at in pneumococi III S virulenti.
Acel ceva continea informatia ereditara care, odata ajunsa in noul organism, a functionat si
a fost transmisa urmasilor.

9!

S tru ctu re chim ica a a c itilo r nucleici

Acizii nucleici sunt substante chimice macromoleculare, care reprezinta cei mai lungi polimeri
din lumea vie.
Pentru ca unitati le structurale ale acizilor nucleici - monomerii - se numesc nucleotide, atunci
putem spune ca m acrom oleculele acizilor nucleici sunt polinucleotide.
O nucleotida este alcatuita din trei com ponente (fig.4)
a) o baza azotatd;
b) un zahar (o pentoza);
c) un acidfosforic. (P).
Exista doua categorii de acizi nucleici a caror denum ire deriva de la tipul de zahar pentozie pe
eare il contin nucleotidele lor si care poate fi dezoxiriboza - D si riboza -R (fig.5). Se deosebesc astfel:
- ADN - acidul dezoxiribonucleic, a carei m acrom olecula prezinta doua catene (lanturi)
polinucleotidice;
- ARN - acidul ribonucleic, a carei molecula prezinta de obicei o singura catena polinucleotidica.
Din cele trei com ponente ale nucleotidelor, doar bazele azotate confera specificitate in cadrul
fenomenului ereditar deoarece, pentozele si radicalul fosforic sunt comune tuturor m acromoleculelor
HO-SCH

Fic. 5 R iboza si d ezoxiriboza

I
a d e n in A

Pig. 6 Nuclei*I p u rin ic

GUANINA

l ibt. 7 Baye p u rin icc : a) A d en in a; l) G u a n in a

NH-

T IM IN A

Fig.8 * N ucleul p irim id iu ic

Fig. 9 Baze pi rim idi nice

5fosfat

L.e|5luji

Ibsfodicstctice

-O -C H

o0

.Vhidroxil

H H'
OH H

Fig. 10 L e g a tu ri fosfodiesterice
10

U R A C IL

in

de ADN din lum ea vie. B azele azo tate din

m acrom olecula acizilor nucleici sunt de doua
tipuri: purinicc si pirimidinice. Bazele azotate
purinice au ca elem ent esential doua cicluri
condensate insum and 5 atomi de carbon (C) si 4
atomi de azot (N)(fig. 6 ). Hie sunt adenina - A si
guanina - G(fig.7). Bazele pirim idinice au un
singur ciclu cu 4 atomi de carbon (C) si doi atomi
de (N) (fig. 8 ). Ele sunt: timina -T, citozina - C si
uracilul - U ( f i g .9). In tre n u c le o tid e le
m acrom oleculelor de acizi nucleici sc stabilesc
legaturi intracatenare si intercatenare.
a.L egaturile dintre nucleotide in cadrul
m o n o caten ei sau lan tu lu i p o lin u c le o tid ic
intracatenare - su n t le g a tu ri c o v a le n te ,
fosfodiesterice pe care le realizeaza radicalul fosfat
(P) cu pentozele intre al treilea carbon (C,) al
pentozei unui nucleotid si al cincilea carbon (Cs)
al pentozei nucleotidului urm ator (fig. 10). Atat in
ADN cat si in ARN in cadrul structurii prim ate
(m onocatenare) nucleotidele alcatuiesc, prin
radicalii lor glucidofosforici, un adevarat schelet
sau coloana de care sunt legate bazele azotate
(fig . 11)

b.
Legaturile dintre nucleotide apartinand celordoua catene
polinucleotidice intercatenare - se realizeaza intre bazele azotate
purinice si cele pirim idinice. Acestea sunt legaturi de hidrogen,
de slaba cncrgie. Ceea ce este cu adevarat uim itor in m odelul
prezentat de Watson si Crick in 1953 privind structure ADN.
este faptul ca bazele purinice si cele pirim idinice sunt plasate in
molecula de ADN intr-un mod foarte precis. Totdeauna adenina
este legata de tim ina prin legaturi duble, iar citozina este legata
de guanina prin legaturi triple (fig. 1 2 ):
A= T
T=A
C=G
G=C
A fost stabilita astfel legea com plem entaritatii bazelor
azotate care evidentiaza ca intr-o m olecula de ADN bicatenar
(form ata din doua catene) bazele azotate se im perecheaza
specific. Acelasi lucru se intam pla si in cazul in care ARN-ul
este bicatenar cu o singura exceptie: tim ina este inlocuita cu
uracilul:
Fig. 11
A= U
U=A
C=G
G=C
Observam ca exista 4 tipuri de nucleotide corespunzatoare
celor 4 baze azotate caracteristice fiecarui tip de acid nueleic(fig.
13):
In ADN:
In ARN:
P -D -A ;
P -R -A ;
P -D -G ;
P -R -G ;
P -D -C ;
P -R -C ;
P -D -T .
P -R -U .
Aceste 4 tipuri dc nucleotide sunt echivalente cu 4 litere
ale unui alfabet. Alfabctul folosit de "mana evolutiei, pentru a
scrie o atat de vasta inform atie ereditara pe ADN, pare extrem
de sarac la o prima vedere -A, T, G, C, dar in realitate posibilitatile
de codificare biochimica si deci de realizare de seturi diferite de

I,a n t p o lim ie lc o tid ic

Fig. 12 P unti dc h id ro g en

f f

ARN
Adenina ^

Uracil

Guanina ^

WH O M

B aza az o ta ta

G ru p are

Baza azotata

G ru p are
fo sfa t
OH
OH
Riboza

H
OH
H
Dezoxiriboza

Fig. 13 N u cleo tid e cu h a /e p u rin ic e si p irim id in ice

11

inform atie ereditara sunt teoretic infinite. Stiind ca in m od norm al secventa de nucleotide a
macromoleculelor de acizi nucleici biologic active au ca limita inferioara circa 3000 nucleotide, ajungand
la limite superioare de ordinul de sute de mii de m ilioane de nucleotide, ne putem expliea enormul
potential de codificare pe care il poseda acizii nucleici. La aceasta se adauga si faptul ca uniunile de
tipul A - T si C - G:
a.pot sa altem eze;
b.pot sa se repete de 2, 3 ori;
c.pot sa altem eze inversat A - T, urm at de T A.
Cu cat sistemul are mai multe com ponente si acestea sunt mai diferentiate, informatia este mai
bogata si mai complexa.
Rolul acizilor nucleici
1. Acizii nucleici reprezinta substratul ereditatii. Ei auinscrisa, sub forma de codificare biochimica
informatia ereditara in catena polinucleatidica.
2. Acizii nucleici asigura totodata transm iterea informatiei genetice de la o generatie la alta.
Transmiterea informatiei ereditare, de la celula mama la celulele fiice, se realizeaza in cursul procesului
de diviziune celulara.

I ftelineti
r
f !
A cizii nucleici reprezinta cei mai lungi polim eri din lum ea vie.
In organizarea si functionarea m aterialului ereditar, com plem entaritatea bazelor azotate este proprietatea
esentiala.
* Secventionalizarea bazelor azotate de-a lungul catenelor m acrom oleculelor acizilor nucleici duce la cresterea
posibilitatilor de inscriere a inform atiilor ereditare.

A PU C bTU

1. Asociati elementele din cele dou3 coloane:

/. Nucleotide
1. A-D-P
2. A-R-P
3. T-D-P
4. T-R-P
5. U-D-P
6 . U-R-P

I. Legaturi intre nucleotide

A. Legaturi duble de hidrogen
B. Legaturi triple de hidrogen
C. Legaturi esterice

II. Acizi nucleici

A. ADN
B. ARN

II. Substante implicate intre aceste legaturi

1. Adenina 'si
5 timina
2. Citozina si guanina
3. Adenina si uracil
4. Radical fosfat si pentoza

2. Urmatoarele afirmatii despre adenina sunt adevarate cu exceptia:

A. Este o baza azotata purinica.
B. Are doua cicluri condensate insum and 5 atomi de carbon si 4 de azot.
C. Este prezenta in ADN si in ARN.
D. Este com plem entary cu uracilul si timina.
E. Are un singur ciclu cu 4 atomi de carbon si 2 de azot.
12

3. Macromoleculele de ADN si ARN au urmatoarele asemanari cu o exceptie:

A. Se num esc polinucleotide deoarece contin mai multe unitati numite nucleotide;
B. In nucleotidele celor doi acizi nucleici se afla 3 tipuri de baze azotate: adenina, citozina,
guanina;
C. N ucleotidele de ADN si ARN contin pentoze (un zahar cu 5 atomi de carbon);
D. N ucleotidele sunt legate prin legaturi electrostatice de hidrogen;
E. N ucleotidele sunt legate prin legaturi esterice.
4. Explicate care sunt factorii care due la cresterea posibilitatilor deinscriere a informatiilor
ereditare si macromolecula acizilor nucleici.

ADN - s^lreSo vlcti!

i i n

mart

iim h t m m

mi

ok

t i

---------------------------------------------------------------------------------------------------- _--------------- -

Sfi ne reamintim !
Sintetizand datele acumulate in literature de specialitate cu cele obtinute in urma experientclor
proprii, in anul 1953 Watson si Crick au propus m odelul de structura bicatenara a ADN.

S tru c tu ra prlm ara si

secundara a AD N
A D N se p re z in ta ca o s u b s ta n ta
macromoleculara bicatenara alcatuita din doua
catene polinucleotidice, rasucite helicoidal, in
ju r u l u n u i ax c o m u n . D is tin g e m in
m acrom olecula de ADN 2 structuri (fig. 14):

a. Structura primara monocatenara

este data de secventa de nucleotide dintr-o
catena care exprima m odalitatea de incifrare,
de inscriere sub forma codificata biochimic, a
informatiei ereditare.
b. Structura secundara este data de
structura bicatenara dubla helicata. Diametrul
dublului helix este de 2 nm ( 2 0 A) avand un
pas (spira) de 3,4 nm (34 A). Fiecare spira a
dublului helix ADN cuprinde 10 nucleotide
(fig. 15).
Cele doua lanturi polinucleotidice sunt
antiparalele, adica la unul dintre ele, legaturile
fo sfo d ie ste ric e se re a liz e a z a in tre C 3 al
d e z o x irib o z e i unei n u c le o tid e si

C .} al
nucleotidci urm atoare, pe cand la nivelul
c e lu ila lt lant p o lin u c le o tid ic , le g a tu rile
fosfodiesterice se realizeaza invers: C$+ Ci

F r a g m e n t d in m o le c u la ADN
F ra g m e n t de
cro m o zo m
cele 2 ca te n e com plem entare
b a c te r ia n fo rm a t
s u n t ra su cite elicoidal
d in 2 c a te n e
r a s u c ite e lic o id a l
perechi de
baze pom-

detaliu

seheletul
zah^r - fosfat

detaikJ

M olecula ADN:
2 catene antiparalele
si com plem entare
A denina este m ereu
legata de tim ing si
guanina de citozina
1 la n t = o c a t e n a

1 la n t = o c a t e n i

p o l in u c le o t id ic a

p o lin u c le o t id ic e

Fig. 14 S tru c tu ra m olcculci de ADN

13

Im p e re c h e re a in tre b a z e le a z o ta te are la b aza p rin c .r .

com plem entaritatii, cel mai de seama in organizarea si fu n ctio n a ry
m atcrialului genetic ereditar. Astfel adenina (A) este com plem entara
tim in ei (T ), iar g u an in a (G ) este c o m p lem en tara cito z in e i (C ).
lm perecherile de baze se realizeaza prin interm ediul unor punti de
hidrogen: doua intre adenina si tim ina (A = T) si trei intre guanina si
citozina ( C=G ) Legaturile de hidrogen se formeaza si se dezorganizeaza
cu usurinta fara sa necesite surse energetice speciale. Acest fapt explica
modul in care se desfasoara replicarea ADN, transcrierea informatiei din
ADN sau repararea ADN etc,
Structura bicatenara a ADN prezinta de regula o mare stabilitate
fizica. Ea este asigurataastfel:
a. pe verticala, de puntile fosfodiesterice intracatenare;
b. pe orizontala, de puntile de hidrogen intercatenare.
Caracteristicile structurale finale ale ADN dublu catenar sunt dictate
insa de moleculele de dezoxiriboza (D) care se aseaza, cu oxigenul inelului
orientat in sus, in cadrul unei catene si orientat in jos, in cadrul catenei
complementare(fig. 16)
Din cauza acestui aranjament opus al moleculelor de dezoxiriboza
Fig. 15 S tru c tu ra
in cele doua catene, si deoarece dezoxiriboza se leaga la o pozitie
secu n d arS a ADN
excentrica a bazei azotate, intreaga m olecula de ADN
este obligata sa se rasuceasca, sa se spiralizeze, rezultand
Punte de hidrogen Baza azotata
nu o structura dreapta bicatenara ci una spiralata - dublu
Dezoxiriboza
helix, in care fiecare pereche succesiva de baze azotate
se intoarce cu 36 in directia acelor de ceasomic (rasucire
dextrogira), iar dublul helix face un tur complet de 360
la fiecare 1 0 percchi de baze.
Datorita structurii bicatenare,m acromolccula de
ADN poate suferi fenomene de denaturare-renaturare
si replicare(autocopiere).
Denaturarea -renaturarea ADN

h 2c

\
0 ^ \

HjC
\

^
N

ADN
(bicatenar)

Fig. 16 * S tr u c tu ra chim ica a ADN

14

Prin incalzirca unei solutii in care se afla ADN ,

cele doua catene com plem entare se despart si ADN-ul
devine monocatenar. Daca solutia
este racita brusc j,
i
ADN-ul ram ane m onocatenar ADN denaturat iar,
daca se raceste trcptat, cele doua catene se atrag datorita
complementaritatii bazelor azotate si ADN-ul isi reface
structura dublu-catenara -A D N renaturat (fig. 17).
A m estecand m onocatcne ADN de la specii
diferite se form eaza prin renaturare partiala hibrizi
moleculari.
Procedeul este folosit de oamenii de stiinta in
studiul relatiilor filogenetice dintre specii.S peciile
inrudite au temperaturi apropiate de denaturare a ADN
si realizeaza o renaturare rapida si de mari proportii cand

incalzire

------------------------------- *

f
11

ADN

ADN

bicatenar

monocatenar

Fig. 17> D e n a tu ra rc a - rc n a tu ra re a ADN

li se am esteca monocatenele deoarece, secventele polinucleotidice sunt identice pe mari portiuni. De

exem plu, procentul de renaturare intre m onocatenele ADN de la om si de la maimute este de 75%, pe
cand intre m onocatene ADN de om si soarece este de num ai 25%.
Replicarea (autocopierea) ADN
Este stiut faptul ca de m iliarde de ani ADN-ul
se imparte si se tot imparte numarului imens a miliarde
de generatii de celule. Cum se face ca A DN-ul nu se
epuizeaza in procesul diviziunii celulare? Raspunsul
este replicatia (autocopierea) ADN. D eoarece ADN
contine inform atia genetica a celulei, sinteza sa este
bifurcatie de
unul din cele mai importante evenim ente din viata
replicare: separarea
lanturilor prin ruperea
a c esteia . S in te za A D N , care se re a liz e a z a prin
legaturilor de hidrogen
interventia unui com plex aparat enzim atic, este o
reactie de tip replicativ si este unicul caz din lumea
biomoleculelor in care o substanta isi dirijeaza propria
sinteza.
M o d elu l de s tru c tu ra b ic a te n a ra a A D N
sugereaza modul in care poate avea loc sinteza de ADN
inaintea procesului de diviziune celulara:

In principiu, m odelul admite realizarea unei

denaturari fiziologice progresive a m acrom oleculei
bicatenare de ADN, prin desfacerea legaturilor de
hidrogen. In acest proces intervin mai m ulte enzime,
Ele a c tio n e a z a p recu m c u rso ru l u n u i ferm oar,
despartind cele doua catene. Separarea este treptata,
poniita din punctul de initiere si se continua progresiv
spre un punct term inus, A stfel, in plin proces de
replicare, macromolecula de ADN capata forma literei
MY . Punctul de ramificare a m acrom oleculei de ADN
Fig. 18 S chcina repiicatiei ADN
se numeste bifurcatie de replicare (fig. 18). Desfacerea
leg atu rilo r p ro g reseaza p an a la ce la la lt capat al
biomoleculei helicoidale. Ar urma sa apara doua catene polinucleotidice izolate, ceea ce nu se intampla
deoarece, pe m asura ce spirala se desface si procesul avanseaza, incepe refacerea ei.

15

din

Au rezultat doua macromolecule

hidrogen, macromolecula de

citoplasm se ataseaza pe

de ADN bicatenar, fiecare avand o

ADN se separa in cele doua

baza de complementaritate

catena veche (care a avut rolul de

catene complementare

de catenele vechi.

model) si o qatenS nou sintetteatg.

Prin

ruperea

p u n tilo r de

N u c le o tid e le

lib e re

Fig. 19 R cp licarea ADN du p m odelul sem ico n serv ativ

Prin desfacerea puntilor de hidrogen se separa cele doua catene com plem entare ale dublului
helix si ca urm are nucleotidele lor ram an expuse cu gruparile chim ice libere.
D ezoxiribonucleotidele libere din citoplasm a celulara se pot asocia succesiv, pe baza de
complementaritate, cu cele incadrate deja in monocatenele ADN, ce joaca, in acest fel, rol de matrita.
In acelasi tim p intre doua nucleotide aliniate suecesiv se realizeaza legatura ehim ica covalenta,
fosfodiesterica ce uneste grupul 3' OH al primei nucleotide cu 5' fosfatul celei dc-a 2-a nucleotide.
rezultand cate o catena polinucleotidica noua. Catenele replica raman
atasate prin punti de hidrogen de catenele matrita.

Rezulta 2 m olecule fiice de ADN, identice cu cea initiala,

care vor fi repartizate in cele doua celule fiice in timpul diviziunii.
Fiecare m olecula de ADN confine o catena veche - m atrita si una
nou sintetizata. Se poate spune astfel ca replicarea m acrom oleculei
de ADN are loc dupa m odelul sem iconservativ44, adica fiecare
m olecula fiica de ADN mosteneste doar una din cele 2 catene ale
moleculei parentale initiate, de ADN (fig. 19).
Tipuri de ADN
M odelul clasic de ADN, propus de Watson si Crick este
caracteristic zonelor cu eucrom atina si reprezinta tipul B de ADN
(fig. 2 0 ).
In form a B , dublul helix ADN are rasucire dextrala si 10
perechi de baze per tur: un tur com plet al helixului are 34 A, iar
inclinatia fata de orizontala planului perechilor de baze este zero.
In alte conditii, m acrom olecula dublu-catenara de ADN se
poate afla si sub alte forme structurale: tipul A si tipul Z.
16

Forma A a duplexului ADN arc ,de asem enea, rasucire dextrala si 11 perechi de baze/tur dc
helix : pasul helixului are 28 A iar perechea de baze azotate are o inclinatie de 2 0 fata de orizontala.
Forma Z prezinta seheletnl glucido-fosforic sub forma de z ig -zag ; are rasucire spre stanga,cu
1 2 perechi de nucleotide/turde helix.

Tipuri de AD N

Rotatia moleculei

A
B
Z

Perechi baze/pas elice

Dreapta
Dreapta
Stanga

Diametrul molecutei(A)

11

23

10

20

12

18

!
| Retineti

Replicarca ADN este unica reactie in Univers, in care o m olecula preexistenta serveste drept
model pentru sinteza a doua molecule fiice identice. Ea este posibila datorita structurii bicatenare
a m acrom oleculei de ADN.

| /(P LIC h JII

1. Cele doua catene ale moleculei de ADN sunt complementare deoarece:
A. Sunt opuse
B. O baza purinica dintr-o catena se leaga cu o baz5 pirim idinica din cealalta catena
C. Cele doua catene sunt antiparalele
D. Exista legaturi esterice putem ice intre cele doua catene
E. Legaturile electrostatice se desfac usor
2. Rcplicatia - autocopierea:
A. Are loc cand celula se pregateste de diviziune
B. In acest proces intervine ADN polim eraza
C. Cantitatea de ADN se dubleaza
D. Vor rezulta doua m olecule bicatenare de ADN
E. Are loc in tim pul diviziunii celulare
3. Asociati,------------------------------------------------------notiunile din cele doua coloane:
---------------/. Caracteristici ale macro-

II. Argumente care sustin aceste caracteristici

moleculei de AD N
1. Dublu helix

A. Se stabilesc legaturi intercatenare intre o baza purinica

si una pirim idinica
2. Catene antiparalele
B. ADN-ul sintetizat are numai o catena noua
3. Catene complem entare
C. Are doua catene infasurate in ju ru l unui ax
4. Denaturare
D. Cele doua catene sunt legate prin legaturi duble si triple
de hidrogen
5. Replica este sem iconservativa E. La incalzire spre 100C puntile de H se rup
6 . Renaturare
F. Prin racire treptata cele doua catene se atrag datorita
complem entaritatii intre bazele azotate
7. ADN denaturat
G. Prin racire brusca ADN ram ane m onocatenar
H. Legaturile intre doua nucleotide succesive sunt
de tip 5' - 3' intr-o catena si de tip 3'- 5' in cealalta catena.

17

4. Adevarat sau fals?

a) in plin proces de replicare macromolecula de ADN capata forma literei Y deoarece separarea
celor doua catene este treptata pornita din punctul de initiere pana la punctul terminus.
b) Replicatia ADN se realizeaza cu inalta fidelitate deoarece datorita com plem entaritatii,
nucleotidele libere se vor organiza form and o catena noua pe langa fiecare din cele doua catene
vechi (care functioneaza ca o m atrita).

M edtlarto slruclurii dublu cattnors q ADN-ului

M aterialenecesare : carton sau placaj, trusa traforaj, echer, com pas, culori diferite, sarma de
cupru sau alum iniu de grosimi diferite, ace cu gamalie.

M od de lucru ,
1. Desenati pe carton sau pe placaj
modelele bazelor azotate purinice ( 1 0 cm)
si pirimidinice (5 cm).
2. Decupati modelele si colorati-le: Aportocaliu; G- galben; T- rosu; C- rosu
deschis; Realizati circa 30
40 de copii
pentru fiecare baza azotata.
3. Desenati modelul dezoxiribozei ca cel din figura si stabiliti pozitiile carbonului 3 si 5' .
Realizati 3 0 - 4 0 copii de culoare verde.
4. Desenati un patrat cu latura de 3 cm, reprezentand radicalul fosfat; relizati 30 - 40 copii de
culoare albastra.
5. Stabiliti o succesiune de baze azotate pentru una din catenele dublei elice.
6 . Pe principiul complementaritatii, stabiliti cu ajutorul decupajelor bazelor azotate, succesiunca
de pe catena complementara.
7. Legati bazele azotate de la cele
doua catene prin punti de hidrogen (doua
intre A - T sau T A si trei intre G - C sau
C - G), folosind sarme cu diam ctru mai
mare.
8 .
L e g a ti b a z e le a z o ta te de
dezoxiriboze prin sarme mai subtiri.
9. S ta b iliti le g a tu r ile in tre
dezoxiriboza si radicalul fosforic, urmarind
regula ca la o catena aceasta legatura sa fie
de la C s -> C3, iar la com plem entara de la
C 3 *> C 5.. A
10. Incercati sa imperecheati purine
cu purine si pirim idine cu pirim idine si
observati grosimea machetei rezultate.
18

Structure si tlpurile de ARN

Sfi ne reaminlim !
D aca ADN reprezinta substanta m acrom oleculara cu functia primara ereditara. ARN este
implicat indeosebi in realizarea decodificarii informatiei ereditare.

S tru c tu ra AR N
Acidul ribonucleic-ARN este o substanta macromoleculara avand
o structura primara monocatenara, cu m olecula constituita,de regula, dintrun singur lant polinucleotidic, in care in locul timinei se afla uraciluh iar in
locul dezoxiribozei se afla riboza (fig. 2 1 ).
Reamintiti-va componentclc unci nucleotide!
Legaturile dintre nucleotidele succesive sunt.ca si in A D N Slegaturi
diesterice realizate intre radicalul fosfat si pentoza (riboza).
La unii acizi ribonucleici cu catena polinucleotidica mai lunga, ARN
se pliaza iar partile pliate pot fi legate prin punti de hidrogen tot pe baza de
complementaritate.
M oleculele de ARN, nu pot avea dim ensiuni foarte mari, deoarece
cu cat creste numarul nucleotidelor (peste cateva mii) cu atat stabilitatea
moleculei scade.
S in te z a A R N ( tr a n s c r ip tia ) se re a liz e a z a to t pe b aza
complementaritatii bazelor azotate ca si in cazul replicatiei ADN. Cele doua
catene ale macromoleculei de ADN se despart, pe intervalul care urmeaza
a fi transcris, numai ca de data accasta va actiona ARN polimeraza. Acum
va transcrie numai una din catenele moleculei de ADN. Catena de ADN
care functioneaza ca matrita pentru sinteza ARN, se numeste catena sens.
ADN

Uracil

O ij^ O

NH2

NH2
Guanina

Fig. 2\ S ch em a

m acrom olcculei d e ARN

ADN

D
g:

Pm
p#

ADN
p

p#
p#
p*

P^
p

SG
SG

p
#p

o
p#
B

G
Dt
D

ADN ARN
p. *
v
P# P SM V
p#

mam * #P
V

g;

v:/

p# d h

#p

TRANSCRIERE

REPLICARE

ADN

DB

*P
p
O'

d #p

<0^

Fig. 22 * C o m p a ra tie re p lic a re - tra n s c rie re

#p

ADN
n

p
p
11
p
G
p
G Op
0
sa

#p

IH
19

Nucleotidele libere care se vor alinia pe baza complementaritatii vor contine riboza. In dreptul adeninei
de pe catena m atrita se va atasa uracilul in catena nou sintetizata. Polim erizarea de ribonucleotide in
transcriptie se desfasoara in acelasi sens ca reactia de polim erizare a dezoxiribonucleotidelor din
cadrul replicatiei ADN si anum e de la 5' la 3' (flg.22).

Tipurile de A R N si Sunctiile lor

Sunt doua clase de ARN si anume: una care controleaza ereditatea la unii virus \-ARN viral si
alta care este implicata in sinteza proteinelor spec\f\ce-ARN celular.

1, A R N viral este materialul genetic al ribovirusurilor: unii bacteriofagi, unele virusuri vegetale
(virusul mozaicul tutunului) si unele virusuri animate (virusul turbarii, poliom ielitei, gripal (fig.23),
stomatitei veziculare etc). El se poate afla tie sub forma monocatenara, fie sub forma bicatenara (mai
rar). Replicarea ARN viral este asigurata de celula ga/da sub actiunea unei enzime (ARN polimeraza)
numita ARN replicaza sau ARN sintetaza. ARN viral este purtator unic al informatiei ereditare si la
viroizi (au doar o m olecula m ica de ARN, fara invelis proteic) dar si la retrovirusuri. In cazul
retrovirusurilor, replicarea ARN sc realizeaza cu ajutorul enzimei rcverstranscriptaza. Aeeasta este o
ADN polim eraza care utilizcaza o m atrita de ARN pentru sinteza unei catene de ADN. In prima
etapa rezulta un hibrid m olecular ARN - ADN. dupa care este hidrolizat ARN si ADN complementar
este trecut sub forma bicatenara.
Descoperirea reverstranscriptiei a contribuit la intelegerea mecanismelor de transformare maligna
(carcinogeheza) si totodata a dem onstrat ca inform atia genetica nu circula intr-o directie unica
ADN ARN proteine, ci si de la ARN ADN.
2. ARNcelular este implicat in decodificarea informatiei ereditare si traducerea ei in secvente
de aminoacizi in procesul de biosinteza a proteinelor.
Trecerea informatiei ereditare de la ADN spre proteine nu se poate realiza direct, datorita
deoscbirilor in structura celor doua tipuri de macromolecule. Este necesara, asadar, interpunerea unor
molecule adaptoare. Acestea sunt reprezentate de diferitele tipuri de ARN:

a. ARN m - acidul ribonucleic mesager;

b. A R N t - acidul ribonucleic solubil sau de transport;
c. A R Nr acidul ribonucleic ribozomal.
a.
A R N mesager (ARNm) - poarta mesajul genetic inscris in secventa sa de ribonucleotide.
ARNm este m onocatenar si are o Iungime variabila. in functie de lungim ea genei (ADN) pe care a
transcris-o. de marimea mesajului genetic purtat (fig.24 a). El se asociaza cu ribozomii din citoplasma
celulara, la nivelul carora dicteaza secventa de aminoacizi din catena polipeptidica. Dupa ce molecula
de ARNm isi indeplineste rolul sau de mesager, el este
supus hidrolizei enzimatice si depolimerizat.
N eu ram in idaza
b.
A R N de transfer (ARNt) este specializat
H em aglutin ina
pentru aducerea aminoaeizilor la locul sintezei proteice.
B istrat lipidic
Proteina matrixului
M olecula este formata din 70 - 90 nucleotide. Are
portiuni bicatenare, care ii dau aspectul unei frunze de
A RN polim eraza
N ucleop ro teina
trifoi(fig.24b). Are doi poli functional!: unul la care se
ARN
ataseaza un aminoacid, altul care contine o secventa de
3 baze azotate numita anticodon, cu ajutorul careia
ARNt rccunoaste la nivelul ribozomului, codonul din
ARNm corespunzator am inoacidului pe care il poarta.
Recunoasterea codon
anticodon are loc la nivelul
Fig. 23 V iru su l g rip a l
ribozomului in procesul sintezei catenei poiipeptidice.
20

>ARNr

RIBOZOMUL
C)

Locul sin tezei pro teice

ARNr
ARN ribozom ai intra in
stru c tu ra ribozom ului
Fig. 24 T ip u ri dc ARN

c.

A R N ribozomal (ARNr)

intra in structura ribozomilor. alaturi de proteinele ribozomale,

atat la procariote cat si la eucariote. El este sintetizat tot prin transcriere din ADN, dupa care catena de
ARNr, se pliaza form and portiuni bicatenare datorita com plem entaritatii bazelor azotate (fig.24,c).
Un ribozom este format din 2 subunitati care vor recunoaste (tot pe baza com plem entaritatii) si vor
atasa intre ele nucleotidele de recunoastere de la inceputul moleculei de ARNm.

ftetineti !
Transcriptia (transcrierea) genica este procesul complex de copicre a informatiei genetice
purtata in secventa de dezoxiribonucleotide a genei (ADN) intr-o secventa com plem entara dc
ribonucleotide cu sinteza diferitelor tipuri de ARN celular.
ARNm - purtator de mesaj genetic
ARNt - tra n sp o rte d ! de am inoacizi la ribozomi
A RNr com ponent al ribozom ilor sediul sintezei proteice.

/4PLICNTII

1. Asociati notiunile din cele doua coloane:

/. Tipuri de A R N II. Functii d eA R N
1. ARNm
A. Este material genetic pentru viroizi
2. ARNt
B. Transfera am inoacizii la ribozomi
3. ARNr
C. Copiaza inform atia genetica a unci catene din m acrom olecula de ADN
4. ARN viral
D. Se autocopiaza
E. Intra in alcatuirea ribozom ilor asociat cu proteinele

21

2. ARN mesager:
A. Constituie m aterialul genetic al eucariotelor
B. Are succesiunea nucleotidelor com plem entara cu a ADN-ului copiat
C. Are portiuni bicatenare
D. Este intotdeauna m onocatenar
E. Are o greutate m oleculara variabila
3. ARN de transfer ARNt:
A. La un pol se ataseaza un anum it am inoacid
B. M olecula este monocatenarS si are lungimi diferite
C. Are m olecula form ata din 70 - 90 de nucleotide
D. Transporta am inoacizii la nivelul ribozom ilor
E. La un pol contine o secventa de trei nucleotide care recunoaste o anum ita secventa a ARN
ribozomal unde se aseaza pe baza com plem entaritatii
4. ARN ribozomal:
A. Este sintetizat prin transcriere din ADN
B. Intra in alcatuirea ribozom ilor asociat cir proteine
C. Prin pliere formeaza portiuni bicatenare datorita complementaritatii bazelor azotate
D. Este purtator al informatiei genetice la virusuri
E. Transporta aminoacizii la ribozomi - locul sintezei proteice
5. Adevarat sau fals?
A. ARN m esager (ARNm ) are rolul de a copia inform atia genetica dintr-un fragm ent de ADN
deoarece m olecula de ARNm are portiuni bicatenare care li dau forma unei frunze de trifoi.
B. ARN de transfer (ARNt) este specializat pentru aducerea am inoacizilor la locul sintezei
proteice deoarece m acrom olecula de ARNt are doi poli fu n c tio n a l.
C. ARN este purtatorul unic al informatiei genetice deoarece ribovirusurile si viroizii nu contin
AD N .

funetio eutocotolitic& si h*t*rocotalitic 6

9

Sfi ne reamintim !
Informatia ereditara este inscrisa in ADN sub forma de codificare biochimica, adica sub
forma unei secvehte date de baze azotate. Ea se poate autoreproduce si poate fl transferata prin
transcriere genetica, pe baza principiului complementaritatii. diferitelor molecule de ARN. Dintre
acestea. ARN m esager este singurul purtator de mesaj genetic si supus traducerii la nivelul
ribozom ilor- sediul sintezei proteice.

Materialul genetic indeplineste doua funtii importante:

- autocatalitica - reprezentata de rcplicatia ADN-ului;
- heterocatalitica - reprezentata de biosinteza proteica.
Conform dogmei centrale a geneticii (fig.25) informatia genetica se reproduce prin

22

replicatie si este decodificata(transform ata intr-o proteina spccifica) prin

transcriptie si translatie.
1. Functia autocatalitica consta in capacitatea m oleculelor de ADN
de a se autoreproduce cu inare fidelitate dupa modelul semiconservativ.
Reamintiti-va modul cum se realizeaza replicatia A D N !

ADN
t r a n s c r ip t ie !

Studiul ciclului celular (fig. 26) a relevat existenta unei anum ite
ARN -m
constante a dinamicii cantitatii de ADN in celule. Astfel,in interfaza - prima
TRANSLATIE
faza a ciclului celular - exista mai m ulte perioade:
Proteine
-perioada 6 7 - primul gol sintetic, cand cantitatea de ADN din celula
ramane constanta; crom ozom ii sunt m onocrom atidici, fiecare este format
Fig. 25 D ogm a
dintr-o m acrom olecula de ADN formata din doua crom onem e (2 C);
cc n tra la a geneticii
-perioada S de sinteza, in care arc loc replicarea ADN care se incheie
cu dublarea cantitatii de ADN; crom ozom ii devin bicromatidici, format! din doua m acrom olecule de
ADN ce contin patru crom onem e (4 C);
- perioada G2 - al doilea gol sintetic, in care se prezerva cantitatea dubla de ADN (4C).
In timpul diviziunii cclulare - a doua etapa a ciclului celular cantitatea de ADN este variabila
in diferitelc faze ale procesului. Astfel in profaza si metafaza mitozei cromozomii sunt bicromatidici.
iar cantitatea de ADN din celula este aceeasi cu cantitatea de ADN a celulei ce a intrat in diviziune. In
anafaza, crom ozom ii redevin m onocrom atidici prin clivarea longitudinala a celor bicromatidici
migreaza spre polii celulei si in final (la sfarsitul telofazei) rezulta doua celule fiice cu acelasi numar
de crom ozom i si
? aceeasi
cantitate dc ADN ca si
T celula mama.
Diviziunea meiotica, care se desfasoara in organele reproducatoare ale organism elor pomind
de la celule diploide (2 n), determina form area celulelor haploide (n) si reduce la jum atate numarul de
cromozomi si respectiv, cantitatea de A D N f Astfel, in tim p ce celulele somatice au o cantitate dubla
de ADN celulele gametice vor avea doar jum atate. Cantitatea de ADN sedubleazain urma singamiei
gametilor si formarii zigotului diploid.
Filam ent
2. F u n ctia h etero ca ta litica
nuclear
consta in faptul ca materialul genetic are
duplicat
Inceputul
Individualizarea
ca p a c ita te a de a d e term in a sin teze
d u p lic a rij^ j^ ...
Filamentul
crom ozom ilor
spccifice de proteine, cu o anum ita
nuclear
bicrom atidici
secventa de aminoacizi.
despiralizat
C a lita tile f iin te lo r v ii se
intem eiaza in ultim a analiza pe doua
entitati: pe aceea pe care biochim istii o
C3
numesc proteina si pe aceea pe care
s
IN T E R F A Z A
geneticienii o num esc genii (ADN).
O
w
Q.
Prima este unitatea de executie chimica,
M IT O Z A
care confera structura corpurilor vii. Cea
ft- Decoridensarea
Q * crom ozom ului
de-a doua este unitatea ereditara care
r ^ y
dirijeaza, in egala masura, reproducerea
%
^
Separarea #
celor 2
unei functii si variatia ei. Una comanda,
&
crom atide
cealalta realizeaza (Fr. Jacob, 1972).
Proteinele sunt m acrom olecule
X
Crom ozom i
A n a fa z a
formate din aminoacizi; sunt polimcri de
foarte
aminoacizi. Polimerizarea aminoacizilor,
condensati
r e a liz a ta la n iv e lu l rib o z o m ilo r,
presupune tbrmarea de legauiri sau punti
Fig. 26 t E voiutia unui crom ozom in c u rsu i ciclului celula

23

peptidice mire gruparea carboxil (-COOH) a unui aminoacid si gruparea amino (NR,) a altui aminoacid,
cu eliminarea unei m olecule de H ,0 . Form area de punti peptidice succesive determina polimerizarea
aminoacizilor liberi. adica includerea lor intr-o catena polip 6 ptidica. Aeeasta reprezinta structura primara
a proteinei. Uncle proteine sunt alcatuite dintr-o singura catena polipeptidica, altele din mai multe
catene polipeptidice identice, iar altele din mai multe catene polipeptidice diferite.
Dupa sinteza catenei polipeptidice, prin interactiunea aminoacizilor sai (in anumite conditii de
temperatura, de pH) prin interm ediul unor punti de hidrogen sau a unor punti bisulfidice ( - S - S)
m acrom olecula proteica poate capata o structura secundara cu configuratii bi sau tridimensionale.
Cu toate ca la alcatuirea proteinelor participa numai 20 de aminoacizi numarul si varietatea
acestora sunt imense. Specificitatea proteinelor este data de:
- numarul dc aminoacizi si succesiunea acestora in cadrul catenei polipeptidice;
- numarul de catene polipeptidice si structura acesteia;
- rolul fiziologic indeplinit etc.
Unele proteine au rol structural in viata celulei. iar altele au rol functional. Cele mai multe
proteine functioneaza ca enzime. Fiecare enzim a catalizeaza o anum ita reactie biochimica. Aceste
reactii
lanturi metabolice.
Prin transformari succesive celula
* se succcd intr-o ordine stricta si formeaza
?

poate produce substante asa numitul produs final - care satisfac nevoile celulei sau organismului si
care confers organism elor anum ite caractere fenotipice.

Codul genetic
Informatia necesara sintezei proteinelor, care detin un limbaj de 20 de semne (aminoacizi) este
depozitata in m oleculele de ADN care detin un limbaj de 4 sem ne (baze azotate). Pentru traducerea
limbajului de 4 sem ne al nucleotidelor in limbajul de 20 dc semne al am inoacizilor este nevoie de un
"di.eti.onar pc care natura l-a inventat la inceputurile vietii si care se num este "codulgeneticu (fig.
______ _
_______ 27, fig. 28). El reprezinta un sistem
biochimic prin care se stabileste relatia
nuelodNd.i 2
nuclonuctootid.n
ottd.i
dintre acizii nucleici si proteine si consta
1
y
C
A
G
in c o r c s p o n d e n ta d in tre fie c a re
ForsilaUnina
S<vnnA
TiroJuna
Ci&tViUu
U
a m in o a c id si o s u c c e s iu n e de 3
Fonilalamna
S * r in i
Tiroziufc
CiituinA
C
U
nucleotide, numita codon.
Loucina

Serina

Stop

Stop

LeueinA

Serin A

Stop

Triptofan

Louclnfl

ProllnA

Hl9tldlnA

ArpTnln?

LoucinA

ProlinA

H is tid in i
-

Loucina

P ro lm i

Loucln&

P ro lin i

Glot'amtnli'

lioloucirtA

TrcomnA

AsparvTg'imnS

S d rlni

Izoleucma

TrconmA

Asparcglnlnft

Sorin*

IzoloucinA

TroonlnA

LfeinA

A rglninft

TreonlnA

LizinA

Argfnrnft

Valin*

AlanlnA

AcJd *ap*tic

GlrCinft

V illn l

AlanlnA

Acid

G litin a

, W

n
c-

A fplR lfrt

'

'

A ------ --

rV..

Valina
AlanlnS

A cid glutam ic

Glicin;)

Valina

AlanlnA

A cid glutam ic

GlicinA

ie. 27 % C odul nenctic

24

C
AA

G
U
C
A
G
U
C
A
G

Volina

y T3

f c -

/"
L

I
G

nu cleotid a 2

$ *-

Fig. 28 C o rc sp o n d e n ta
co d o n -am in o acizi

U
u
A
G

M atematic, prin aranjam ente d e 4 nucleotide luate cate 3, rezu lta4* = 64 combinatii.
Din cei 64 codoni ai codului genetic :
- 61 codoni codifica diferitii am inoacizi (codoni s e n s );
- 3 sunt codoni nonsens, care nu specifica vreun am inoacid, dar joaca un rol im portant in
citirea mesajului genetic purtat de ARNm , intrucat ci marcheaza sfarsitul acestui mesaj genetic. De
aceea se mai numesc codoni STOP : UAA; UGA; UAG.
Din cei 61 codoni sens, 2 c o d o n i: AUG si GUG care codifica m etionina respectiv valina sunt
si codoni cu sem nificatia de inceput de sinteza".
Codul genetic are urmatoarele caracteristici esentiale:
- este nesuprapus - doi codoni succesivi (vecini) nu-si im prum uta nucleotide, adica nu au
nucleotide comune;
- Qsic fard virgule - intre doi codoni succesivi nu exista semne de punctuatie biochim ica
reprezentate de nucleotide fara sens, citirea informatiei genetice realizandu-se continuu;
- este degenerat (redundant) - fiind mai multi codoni decat aminoacizi, acelasi am inoacid
poate fi codificat de mai multi codoni; exemplu: serina poate fi codificata de 6 codoni (numiti sinonimi):
- este universal - in toata lumea vie aceiasi codoni codifica acelasi aminoacid; exem plu: codonul
UUU codifica fenilalanina atat la procariote cat si la eucariote.
Geneticienii au deseoperit unele mici exceptii de la universalitatea codului genetic, datorate
:robabil unor mutatii. Astfel, codonul UGA are rolul de
in genomul nuclear, dar in mitocondrii
codifica aminoacidul triptofan. Codonul AU A care codifica aminoacidul izoleucina in genomul nuclear,
a mitocondrii codifica aminoacidul metionina.

Etapele sintezei proteice

Pe baza codului genetic are loc sinteza proteinelor in 2 faze:
transcriptia - copierea mesajului genetic din moleculele de ADN in moleculele dc ARNm;
- translatia - utilizarea mesajului genetic pentru sinteza proteinelor pe baza codului genetic.

Transcriptia (transcrierea)
O
celula poate produce mii de proteine diferite. Sinteza fieeareia dintre ele incepe, la momentul
^portun, prin activarea genei corespunzatoare. In aeeasta prima faza, sub actiunea enzimei ARN

E n z i * * 1** r i m

de h

lo n iit iir ile

CITOPLASV5A
CELULEI
%

ARNm se deplaseaz^
In citoplasma c^tre
ribozomi

ARNm copiaz^ informatia

genetica unei srngure
catene din tnacromolecula
de ADN
TRANSCRIERE

Fig. 29 T ra n s c rie re a in fo rm atiei genetice

t
25

polim eraza se transcric mesajul genetic din fragmentul ADN respectiv sub forma unei m olecule de
ARN m e sa g e r-A R N m (fig. 29).
Procesul de transcriere cuprinde trei faze:
a. faza de initiere: enzim a A RN -polim eraza, activata de un factor specific, se asociaza cu o
secventa din ADN num ita promotor;
b. faza de alungire : se realizeaza cresterea catenei de ARM m prin form area puntilor
fosfodiesterice succesive in directia 5' -> 3', proces realizat prin aditia unui ribonucleotid 5' fosfat la
capatul 3 OH al ribonucleotidului precedent;
c. faza de incheiere: se poate realiza direct prin intalnirea unui codon "stop " in cadrul secventei
transcrise din ADN sau indirect prin interventia unui factor proteic de terminare.
La procariote se copiaza informatia genetica a mai multor gene succesive, iar ARNm codifica
mai multe proteine de care cclula are nevoie in momentul respectiv.
La eucariote se copiaza dc regula inform atia geneticS a unei singure gene rezultand ARNm
precursor. Apoi anum ite enzim e sectioneaza m olecula ARNm precursor, separand secventele
informationale (exoni) de secventele noninform ationale (ititroni). Alte enzime leaga exonii intre ci si
rezulta ARNm m atur care va ajunge la ribozom i prin difuziune (fig.30).

Translatia (traducerea)
Are loc la nivelul ribozomilor. Este meritul lui George Emit Palade de a fi deseoperit ribozomii
ca organite celulare, la nivelul carora se face asam blarea aminoacizilor. Pentru aeeasta el a primit
prem iul Nobel in 1974.
Daca ADN-ul celulei poate fi com parat cu un institut de arhitectura care poseda planurile
alcatuirii corpului victuitoarelor, ribozomii
INCEPUTUL
SFARSITUL
sunt adevaratii zidari.
I GENEI
GENEI J
Pentru ca translatia sa aiba loc trebuic
^ fR C ^ T e X O N 'IN T R O f
ADN
2L
.
mai intai ca toti factorii implicati sa ajunga
la locul sintezei proteice.
TRANSCRIERE

ARNm
PRECURSOR

gflNTRMi EXON -INTRON

2 :1:3--- 2
3
!------------E L F M IN A R E A
IN T R O N IL O R

ARNm
MATUR

EXON

TRANSLATIE

CATENA
POLIPEPTIDICA

Fig. 30 * T ra n s c rip tie la e u c ario te

26

NUCLEUL
CITOPLASMA

1) ARNm recunoaste locul sintezei

datorita prim elor nucleotide ale sale care
form eaza o secventa de initiere. Ea atrage
cele doua subunitati ale ribozom ului care
acum se cupleaza prinzand intre ele capatul
m oleculei ARNm. La eucariote, ARNm
incepe cu codonul AUG care corespunde
m etio n in ei. Deei p rim u l am in o acid al
m oleculei proteice va fi m etionina care
ulterior poate fi inlaturata.
) In tre tim p , in c ito p la s m a
aminoacizii sunt pregatiti pentru sinteza in
2 faze:
a)
In prim a faza am inoacizii sunt
activati prin rcactia cu ATP care le va dona
energie
2

AA+ATP

am ' n - - L
smtetaze

AA ~ A |4 P + P - P

AA = un am inoacid oareeare; ATP - acid adcROzintrifosforic; AM P - acid adenozinm onofosforic: P ~ P pirofosfat; ~ - legatura ehim ica purtatoare de energie

b) Apoi am inoacidul activat se ataseaza unei m olecule de ARN de transfer (ARNt):

aminoaci 1
,
A A ~A M P+A RN t 7 7
7
AA - ARNt + AMP.
S liilc lc iZ t

AM P va fi reincdrcat cu energie prin fosforilare (AM P + P ~ p ------ATP ) la nivelul

mitocondriilor, deci este reciclahil'\
Un anum it am inoacid se ataseaza numai la acea molecula de ARNt care la polul opus are
anticodonul corespunzator, adica un grup de 3 nucleotide complementare codonului; exemplu: ARNt
care ataseaza lizina contine anticodonul UUC.
3)
Acum poate incepe etapa translatiei (traducerii), adica sinteza propriu-zisa a proteinei. Ea
presupune trecerea ARNm printre subunitatile ribozomului ca o banda m agnetica prin dispozitivul de
citire al unui casetofon. In spatiul dintre cele dQua subunitati este loc pentru numai doi codoni ai
ARNm.

***Pentru intelegerea modului in care se ordoneazd aminoacizii in succesiuneaprogramatd

genetic, urmariti schema din fig. 31.
Ea prezinta un moment din etapa translatiei, cand deja prin ribozomi au treeut primii 5 codoni.
Amintiti-va
ca informatia din ARNm este codificata in sensul 5 3', deci ordinea nucleotidelor din
?
>chem$se citeste de la dreapta la stanga: pe schema, molecula ARNm se deplaseaza spre dreapta, iar
nbozomul spre stanga. Primii trei codoni nu mai apar in desen. Asa cum stiti primul codon al lantului
y

ARGININA
AA 7

ARN de transport

AM INO ACID ATASAT

cliberat

ARNt

Translatia continua
formand lantul polipeptidic

> ARN DE TRANSPORT

Incepe

Translatia
ANTICODON
Serina

ARNt,

Serina
AAK

ARNm

Citirea informatiei se face in sens 5*-3'

Rilxwom
In procesul de translatie este necesarS participarea urmStoarelor proteine:
1. Factori de initiere

- pentru inceperea translatiei

2. Factori de elongatie

- pentru continuarea traducerii

3. Factori de terminalizare - pentru incetarea traducerii si eliberarea lantului peptidic

Fig. 3 1 T ra n sla tia

27

ARNm a fost AUG, iar primul am inoacid al lantului in curs de formare (A A ) este metionina. Acum
in cele doua spatii disponibile din ribozom se afla codonii UCG si AGG, In dreptul lor au fost atrase
moleculele de ARNt care poseda anticodonii complementari AGC si UCC, iar la polul opus prezinta
am inoacizii serina (AA6) si arginina (A A ?). Cei doi aminoacizi sunt acum foarte aproape unul de
altul. In acest moment sub actiunea enzim ei peptid polimeraza, intre ei se form eaza o legatura
peptidica. Ca urmare, lantul polipeptidic s-a m arit de la sase la sapte aminoacizi.
In momentul urmator, ribozomul se va deplasa cu un codon spre capatul 3' al ARNm (spre
stanga). Codonul AGG se va deplasa in ribozom in spatiul din dreapta imprcuna cu ARNt care poarta
aminoacidul arginina (AA7) legati de toti ceilalti sase aminoacizi ai catenei in curs de formare, Acum,
in spatiul din stanga va ajunge un codon AGG care va atrage ARNt cu anticodonul UCC. A cesta are
atasat am inoacidul AA 8, care asa cum rezulta din tabclul cu codul genetic, este tot arginina. La fel ca
in momentul anterior, peptid polim eraza va determ ina formarea legaturii peptidice intre cele doua
molecule de arginina, aminoacizii din pozitiile 7 si 8 . in acelasi timp, ARNt care adusese aminoacidul
serina la locul sinteza a iesit din ribozom fara aminoacidul respectiv. M olecula de ARNt va putea
acum sa ataseze alta m olecula de serina, deci ARNt este reciclabil. Ce aminoacizi sunt in pozitiile 4,
5 si 9?
Pe masura ce ARNm este deplasat codon dupa codon, informatia este tradusa din limbajul
polinucleotidic in limbajul polipeptidic si lantul de aminoacizi se lungeste. Deplasarea moleculei
ARNm continua pana la codonul cu sem nificatia stop care indica sfarsitul sintezei.
Aceeasi molecula de ARNm trece succesiv prin mai multi ribozomi (se formeaza poliribozomi)
si pe baza ei se form eaza mai m ulte exem plare din m olecula proteica respective Producerea unui
num ar exagerat de exem plare este prevenita prin distrugerea ARNm utilizat. Dupa ce molecula de
ARNm a iesit dintr-un ribozom, cele doua unitati ale ribozomului se despart si se vor reuni in jurul
secventei de initiere al altei m olecule de ARNm.

Retineti I

O rganism ele nu transm it urm asilor caracterc ci inform atia necesara pentru constituirea lo r C elula ou contine

"planuldefabricatie" al viitorului organism constand in program e care determ ina diviziunile eelulare (m itoze,
lim ite, d ifercn tieri de celule, tesuturi si organe), bio sin teza m iilo r de su b stan te speeiftce, bioritm uri,
com portam ente, etc. Din zigoti dcstul de asem anatori ca infatisarc pot rezulta: un greier. un salcani, o vaca sau
un om , in flinctie de program ul genetic pe care ll contin. El este codificat sub form a unor lungi siruri de
nucleotide din m oleculele de ADN. U nul din procesele prin care program ul genetic este m aterializat in
structuri biologice este sinteza proteinelor.

dPLICfcTII
t
1. Asociati notiunile din cele doua coloane:
/. Codul genetic. Caracteristici
1. D egenerat
2. Nesuprapus
3. Fara virgule
4. Universal

28

//. Arguntetite
A. In toata lumea vie aceeasi codoni codifica acelasi
aminoacid.
B. Nu exista nucleotide in plus intre codoni
C. Doi codoni vecini nu pot avea nucleotide comune
D. Acelasi am inoacid poate fi codificat de mai multi
codoni sinonimi"

/. Transcriptia
II. Tipuri de organisme
1. Se copiaza inform atia genetica a unei singure gene
A. Procariote
2. Se copiaza inform atia genetica a m ai multor gene succesive B. Eucariote
3. A RNm codifica mai m ulte proteine de care celula are nevoie
in momentul respectiv
4. ARNm precursor contine secvente inform ationale (exoni) si
secvente noninformationale (introni)
2. In fazele sintezei proteice actioneaza enzimele:
1. Peptidpolimeraze
2. ARN - polim eraze
3. Aminoacilsintetaze
4. Ligazele
3. Care este secventa de ARNm complementara urmatoarei succesiuni de baze azotate
AGGCTATTC dintr-o catena de ADN:
1. TCGGUTAAG 2. UGCCUTAAG
3. TCCGATAAG
4. UCCGAUAAG
4. Codonul UGA:
1. Este codon stop in genomul nuclear
2. Codifica triptofanul in m itocondrii
3. Are sem nificatia inceput de sinteza 11
4. Codifica m etionina

O R G A N IZA R EA MATERIALULUS GENETIC

M otcriolul g c iiflic ia virusuri si p recarfo ic

M a te ria lu l genetic v ira l

Si ne reaminiim !

V iru su rile sunt entitati infectioase de nivel

subcelular ale caror dim ensiuni variaza intre 80 - 2500
M a te ria lu l g e n e tic p re z in ta o
A. Ele sunt alcatuite dintr-un invelis proteic numit
an u m ita o rg a n iz a re Tn fu n ctie dc
capsida virald si un m ie z - genomul viral, reprezentat
gradul de com plexitate al sistem eior
de un acid nucleic. Un astfel de virus m atur (complet)
b io lo g ic e .
S is te m e le
a e tu a ie
se num este
virion
.
In
afara
acestei
stari
de
existenta,
nucleoproteinice se grupeaza in doua

>*
virusurile se mai pot afla si sub alte form e:
categorii distincte: sisteme acelulare si
- virus vegetativ - acidul nucleic aflat liber in
celulare. Din catcgoria sistem elor
citoplasma celulei g a zd a ;
acelulare fac p a rte : virusurile. virotii,
- provirus - acidul nucleic integrat Tn cromozomul
plasm idele si p r io n ii . S iste m e le
unei celule gazda.
celulare cuprind la randul lor doua
Virusurile se deosebesc esential de toate celelalte
tipuri de organizare: procarioia si
sisteme biologice, prin aceea ca miezul lor de acid nucleic
eucariota.
este alcatuit fie din ADN, tie din ARN. Niciodata, in
acelasi virus, nu se intalnesc am bele tipuri de acizi nucleici asa cum se intalnesc in oricc sistcm
biologic cu organizare cclulara oricat de simplu ar fi el. Continand in virionul lor fie ADN, fic ARN,
. irusurile se clasifica in dezoxirihovirusuri si ribovirusuri.
29

Este important de retinut faptul ca, la ambele tipuri de virusi, informatia genetica se afla codificata
in miezul dc acid nucleic viral care se mai num este crom ozom viral sau genom viral. M olecula de
acid nucleic viral poate fi circular! sau lineara, m onocatenara sau bicatenara:
-A DN viral m onocatenar (bacteriofagu! phi X 174);
-ADN viral bicatenar (virusul herpetic, majoritatea bacteriofagilor-fig.32a)
-A RN viral m onocatenar (virusul gripal-fig.32b, H IV -fig.32c , virusul mozaicul tutunului VM T)
-A RN viral bicatenar (reovirusuri).
Pe unicul crom ozom viral pot exista 4 gene (fagul M S J sau 135 gene (bacteriofagul T4).
M olecula de acid nucleic viral are o lungim e variabila de la 3000 - 10000 nucleotide.
Multiplicarea virusurilor. Desi virusurile detin in acizii lor nucleici codifiCate planurile
arhitecturale ale formarii de noi particule virale, adica ale multipliearii lor, virusurile nu se multiplica,
nu se tnmultesc. Virusurile sunt multiplicate (sunt inmultite) de celula gazda, deoarece toate virusurile
sunt paraziti absoluti de nivel genetic, dependenti total de o celula gazda fie bacteriana, fie vegetala,
fie animala. Niciodata o particula virala nu provine prin diviziunea unei particule virale preexistente.
Virusurile sunt reproduse in celula gazda, oferind doar instructiuni (informatia ereditara) pentru a fi
reproduse, iar celula gazda asigura substantele, echipamentul enzim atic si energia necesare.
Genomul viral patruns in celula gazda, determina devierea proceselor de biosinteza caracteristice
acesteia, astfel incat celula gazda va efectua sinteze noi dupa modelul furnizat de virionul decapsidat
(numit virus vegetativ). Se sintetizeaza acid nucleic viral, proteine virale si apoi are loc asam blarea
noilor componentc intr-un num arm are de virioni, dupa care, prin lizarea celulei gazda are loc eliberarea
noilor virioni.
Replicarea materialuluigenetic viral se realizeaza tot pe baza de complementaritate a bazelor
azotate.,dar cu unele particularitati.
La dezoxiribovirusuri catena ADN poate servi ca matrita pentru sinteza alteia. La ribovirusuri
catena dc ARN poate servi ca matrita pentru sinteza alteia com plem entare, care la randul ei, devine
matrita pentru sinteza ARN initial.
In cazul retrovirusurilor (virusul HIV 1, agentul etiologic al SIDA), replicarea ARN se
realizeaza cu ajutorul enzimei reverstranscriptaza. Aeeasta enzim a utilizeaza ca matrita ARN viral
pentru sinteza unei catene de ADN. Rezulta, in prim a etapa un hibrid m olecular ARN - ADN dupa
care ARN este hidrolizat, iar ADN com plem entar este trecut sub form a bicatenara si, sub aeeasta
forma, se integreaza intr-unul din crom ozom ii celulelor im plicate in rcalizarea raspunsului imun la
om, paralizandu-i activitatea: in acest fel organism ul infectat cu HIV 1 nu mai poate da raspunsuri
imune la actiunea celor mai comuni agcnti patogeni.
glicoproteine

anvelopS

bistra
lipidic

miez de ADN
capsida
proteica

a)

miez
viral

b)
ARN

filament ---------miez de ADN

30

capsidS

Fig. 32 a) B actc rio fa^ul T4; b) V iru su l g rip a l; c) N'iriisul F ll\'

revers
transcriptaza
p9. p7

B"

Chiar daca sunt sistem e supram oleculare, virusurile prezinta variabilitate genetica. In cazul
dezoxiribovirusurilor se poate realiza recom binarea genetica prin crossing - over, iar in cazul
ribovirusurilor variabilitatea se realizeaza, in special prin mutatie.
Ca urmare apare o variabilitate genetica in cadrul populatiilor virale si respectiv o adaptare a
lorm arita la conditiile variabileale mediului. De exemplu virusul gripal cu genom ARN m anifesta o
atat de mare variabilitate incat fiecare epidem ic se datoreaza unei alte tulpini virale.

M aterialul genetic la P ro cariote

Organizarea Procariota caracterizeaza bacteriile si algele albastre verzi (numite si cianobacterii),
Toate aceste forme prezinta structura cclulara cu dim ensiuni cuprinse intre 1 $i 1Onm.
O celula bacteriana este alcatuita din citoplasma, delimitate de membrana plasmatica, protejata
la exterior de un perete celular. In celula se distinge o regiune centrala care reprezinta nucleoidul.
Nucleoidul nu este separat fata de citoplasm a printr-o structura m embranara. astfel ca el nu poate fi
socotit un nucleu adevarat.
Corespondentul nucleoidului este cromozom ul bacterian de forma circulara. El reprezinta
suportul fizic al unicului grup de inlantuire a genelor (aproxim ativ 2000 - 3000 gene). Ca urmare
toate genele de la bacteria mam a se transm it in bloc la bacteriile fiice. Cromozomul are o lungime de
1000 de ori mai mare decat diam etrul celulei. contine o m acrom olecula de ADN circulara cu
aproximativ 40-50 buclc si superrasuciri (circa 400 pcrechi nucleotide / bucla) care sunt mcntinutc
prin interm ediul unor m olecule de A RN (fig. 33), Crom ozomul bacterian este atasat de m embrana
plasmatica a celulei bacteriene prin interm ediul unei structuri derivate din aeeasta, carc este numit
mezozom.
In afara crom ozom ului circular bactcrian (suportul grupului principal de gene), se pot afla in
citoplasm a celulei bacteriene, una sau mai multe structuri ereditare aditionale. Aceste structuri
extracrom ozom iale, separate fizic de crom ozom ul principal, au fost denum ite plasmMe. Plasmida
este o molecula circulara de ADN bicatenar care reprezinta 1% din cromozomul bacterian principal.
Ea reprezinta un m inicromozom ce poarta 6 - 8 gene
P 6 te
Nfembrana
calulAr
si care se rep lica in d ep en d en t de cro m ozom ul
pfcramaOca
principal. Ca exem ple de plasm ide pot fi considerate
'dc tonil de sex (factoml F) sau factond de rezistenta
la antibiotice (factond R). Plasmidele pot fi transferate
2.5 M
de la o celula la alta, pot suferi mutatii, pot fi pierdute
>au pot fi redobandite de catre celula bacteriana,
ADN
D atorita acestor procese, o populatie bacteriana
dtxaoml ^
cromozomul
prezinta o mare heterogenitate, ceea ce reprezinta un
bacterian
1----- 1M
avantaj selectiv pentru adaptarea la mediu a bactcriilor.
S e o b s e rv a c ro m o z o m u l
circular atasat da
Studiul plasmidelor a trezit interes deosebit din partea
membrana plasmatica
cercetatori lor mai ales cand s-a constatat ca ele detin
30,^ Intr-o Invaginaro =
mezozom
genele de rezistenta la antibiotice - m arkeri genetici
foarte im portanti si foarte usor de d e celat prin
antibiograme,
In ultimul timp studiul plasm idelor bacteriene
1. Cromozomul circular
suscitat un interes mai mare, cand s-a constatat ca
bacterian
>
2.
Bude
ele pot fi folosite in experiente de inginerie genetica
3. Superrfisudrl
vehiculi cu ajutorul carora pot fi introdusi in celula
b a c te ria n a , g en e dc la e u c a rio te . P la sm id e le
reprezinta un elem ent esential in tehnoJogia ADN
Fig. 33 C ro m o zo m u l b a c te ria n
recombinat.
31

1 ftetinefci
r
t !
La virusuri, genomul este reprezentat de un singur crom ozom de form a circulara sau lineara
pe care sunt dispuse genele intr-o anum ita ordine. Cromozomul viral este reprezentat de o
m acrom olecula dc ADN sau o m acrom olecula dc ARN.
* La bacterii crom ozom ul are forma circulara si este reprezentat de o m acromolecula de ADN
bicatenar care-si pastreaza structura cu ajutorul unor m olecule de ARN.

1. Asociati
notiuniie:
J J
/.

Sisteme de organizare

A. Ribovirusuri
B. Dezoxiribovirusuri
C. Bacterii

II. Material genetic

----

II. Materialulgenetic
1. Crom ozom circular ce contine
ADN si
>
> ARN
2. Crom ozom ce contine ADN
3. Crom ozom
ce contine
ARN
-------------------------------------------------X- - -----

II Caracteristici

A. Crom ozom viral

B. Crom ozom bacterian
C. Plasmid

1. M ezozom
2. Factorul F
3. 1%
4. 2000 - 3000 gene
5 .3 - 200 gene
6 . Bucle si superrasucuri

2. Explicati replicarea materialului genetic la retrovirusuri.

3. Explicati procesul de variabilitate la virusuri si bacterii.
4. Motivati de ce virusurile nu au un metabolism propriu.

M aterialul genetic la eucariote

Sfi ne reamintim !
Eucariotele sunt organisme a
caror celule poseda nueleu tipic
Tnvelit in membrana nucleara.

Materialul genetic la eucariote se afla in nuclcul celular

dar si in citoplasma mai precis in mitocondrii, cloroplaste,etc.

1.
La nivelul nucleului materialul ereditar este
organizat intr-o substanta numita cromatina .
Cromatina este forma interfazica a cromozom ilor.

adica a structurilor caracteristice ce apar evident la eucariote

doar in timpul diviziunii nucleare.
La eucariote crom ozom ii au o arhitectura foarte com plexa, fiind alcatuiti din 13- 15% ADN.
12-13% ARN crom ozom ial; 68-72% proteine histonice si nonhistonice, mici cantitati de lipide. ioni
de M g2" i Ca2". Com ponenta cea mai im portanta a crom ozom ului eucariotic este ADN. El poate fi
impartit in doua categorii: secvente unice de nucleotide in care sunt incluse genele si secvente repetitive,
reprezentate de una sau mai multe fractii de ADN, in care anumite secvente de nucleotide se repeta de
un num ar variabil de ori (de la 10 2 - 10 6 ori). Acest ADN repetitiv este de obicei noninform ational,
adica nu contine gene stru c tu ra l, ci indeplineste alte roluri, mai ales in reglajul genetic, diferentierea
cclulara si evolutia materialului genetic. In cromozomii eucariotelor, secventele de nucleotide repetitive
sunt intercalate cu secvente unice, nonrepetitive.
Cromatina prezinta doua stari functional altern ativ e si reversibile: eucromar;>;j si

heterocromatina.
32

E ucrom atina

p re z in ta
proprietati de colorare norm ale cu
c o lo ra n ti b a z ic i si un c ic lu de
condensare standard (condensare in
Cromatide
Cromozom metafazic
d iv iz iu n e si d e c o n d e n s a re in
interfaza). La nivelul eucromatinei se
a fla s e c v e n te
u n ic e de A D N .
*
Cromatina
Eucrom atina reprezinta partea activa
genetic in tran scrierea crom atinei
interfazice, la nivelul ei aflandu-se cea
m ai m are p a rte din p r o te in e le
Nucleosomu!
n o n h isto n ic e c are c o n d itio n e a z a
Format dintr-un
octamer histonic
functionarea materialului ereditar in
Tnconjurat la exterior
replicare sau in transcriere.
de un segment din
ADN alcatuit din 140
Heterocromatina are un ciclu
perechi de nucleotide
atipic de condensare. Ea reprezinta
dispuse sub forma a dou3
inele la varful si la baza
crom atina care este condensata si in
octamerului
LegStura dintre
doi nucleosomi
Proteine histonice
interfaza cand apare sub form a de
se realizeaza
printr-o cesventa
HjA. H jB.
crom ocentri. La nivelul ei replicarea
de ADN de cateva
zeci de nucleotide
ADN este
intarziata
si
este
inactiva
in
unite prin interme

5
diul unei proteine
tra n s c r ie r e . D aca e u c ro m a tin a
histonice Ht
c u p rin d e
g e n e le
m a jo re ,
ADN
heterocrom atina prezinta mai ales
functii reglatoare.
Crom atina eucariotelor este un
lant flexibil alcatuit din unitati care se
Fig. 34 4 M a te ria lu l gcnetic la e u c ario te
repeta si care se numesc nucleosomi
(fig.34). Fiecare nucleosom are forma unui cilindru turtit format dintr-un octamer de proteine histonice
(H 2A, H 2B, I \v H 4 luate cate doua) inconjurat la exterior de un segment de ADN alcatuit din 140
perechi de nucleotide* Acestea form eaza o pereche de inele la varful si la baza cilindrului. Legatura
dintre doi nucleosomi se realizeaza cu ajutorul unei secvente de cateva zeci de nucleotide care se
gasesc unite cu un alt tip de histone H.r
Din com plexarea ADN cu histonele rezulta complexul nucleohistonic, care alcatuieste fibra de
cromatina. Nucleii si cromozomii eucariotelor contin asem enea fibre de cromatina al caror diametru
este de 100
300 A. Fiecarui crom ozom eucariot ii corespunde o singura fibra de crom atina
nucleohistonica si deci, asem anator crom ozom ului procariot, o singura m olecula dublu catenara de
ADN. Crom atina nuclcului in terface ca si crom atina crom ozom ului in diviziune contine si variate
proteine nonhistonice. Nonhistonele sunt foarte heterogene. Ele prezinta specificitate de specie si dc
tesut. N onhistonele apar ca activatori specifici ai genelor eucariote. Prin fosforilarea nonhistonelor
crestc rata de transcriere.
Descoperirea ca atat cromatina interfazica cat si cromozomii in timpul diviziunii, prezinta aceeasi
structura nucleosomala fundamentala, demonstreaza continuitatea organizatorica a materialului genetic
de-a lungul intregului ciclu celular. De fapt cromozomii nu dispar in interfaza. Individualizarea lor in
profaza diviziunii este un aspect de fenotip crom ozom al realizat in vederea desfasurarii cu mare
exactitate a evenimentelor distributive ale ciclului celular, adica repartizarea aceleiasi informatii ereditare
in celulele fiice prin distributia unui num ar egal de cromozomi in aceste celule.
Pregatirea celulei pentru diviziune presupune atat dublarea cantitatii de ADN cat si a substantelor
asociate, adica a Tntregii cantitati de cromatina.Fiecare cromozom este deja dublu la inceputul mitozei
33

sau meiozei, asa ca acum o celula diploida din punctul

b - cromozom submetacentric
de vedere al numarului de crom ozom i, este tetraploida
c - cromozom subtelocentric
din punct de vedere al cantitatii de crom atina.Acum
d - cromozom acrocentric
3
fiecare crom ozom este format din doua crom atide. Ele
4
sunt identice din punct de vedere al informatiei subtiri,
paralele si unite prin tr-o zona num ita centroraer,
Cromatidele reprezinta de fapt cromozomii-fii care inca
nu s-au despartit.
La inceputul profazei cromozomii devin vizibili
la m ie ro s c o p u l o p tic d e o a re c e se s p ira liz e a z a ,
mgrosandu-se si scurtandu-se. Ei ajung in metafaza la o
condensare m axim a. Acum ei au num arul, form a si
Fig.35 T ip u ri de crom ozom i
marimea caracteristiee fiecarei specii si aeeasta proprietate
constituie un important caracter taxonom ic. Prin distrugerca fusului de diviziune, cromozomii se vor
dispersa din planul ecuatorial al celulei putand fi fotografiati la microscop. Decupand im aginile si
ordonandu-le in perechi num erotate in ordinea descrescatoare a marimii se obtine cariotipul speciei
respective. Pozitia centrom erului este un caracter m orfologic constant, un criteriu de elasificare a
crom ozom ilor (fig.35).
2. In citoplasma celulelor eucariote s-a evidential existenta unui material genetic propriu
reprezentat de ADN din organitele celulare (ADN mitocondrial, ADN cloroplastic) numit ADN
a - q ro m p z o m

m e ta c e n tr ic

extranuclear.
Acest ADN poseda unele insusiri particulare, ADN extranuclear se replica dupa modelul
semiconservativ, dar nu in perioada S (de sinteza) a ciclului celular, ci independent de ADN nuclear.
El se deosebeste de ADN nuclear al speciei respective prin greutatea moleculara si raportul A -r T / G
4 *C ceea ce face ca si viteza cu care se realizeaza denaturarea-renaturarea sa fie diferita, Datorita
acestor deosebiri nu sc pot obtine hibrizi molecular! intre ADN nuclear si cel extranuclear.
C om parativ cu ereditatea controlata de genele nucleare (ereditatc m endeliana) care se
caracterizeaza prin aceea ca genele de la cei doi parinti, tata si mama, contribuie in mod egal la
formarea constitutiei genetice a urm asilor (eredilate biparentala), ereditatea citoplasm atica sau
nemendeliana se caracterizeaza mai ales prin transmiterea la descendenti a trasaturilor genetice mateme
(ereditatc uniparentala - materna). Acest lucru se datoreaza faptului ca in marca majoritate a cazurilor
numai gametul femel poseda atat nucleu cat si citoplasm a, in timp ce gametul mascul poseda in
general numai nucleu.

I Retineli

r !
Totalitatea genelor nucleare, num ite cromogene, fonneaza genomul.
* Totalitatea genelor citoplasm atice, num ite plasmagene fonneaza plasmonul.
Crom ogenele im preuna cu plasm agenele alcatuiesc genotipul.
O rganism ele eucariote prezinta diviziune m itotica si meiotica, care asigura reproducerea
echilibrata a materialului genetic, precum si posibilitati imense de diversificare aprogram elor
genetice si deci de asigurare a variabilitatii genotipice.

^PLICNTII

1. Evidentiati principalele caracteristici de superioritate ale cromozomului eucariot prin

comparatie cu cel procariot.
2. Care sunt principalele componente ale cromozomului metafazic ?
34

3. Aft'gctTraspunsurile corectc:
a. nucleosomul este unitatea structurala a nucleoidului;
b. nucleosomul este unitatea structurala a moleculei de ADN;
c. nucleosomul este unitatea structurala a cromatinei;
d. nucleosomul este unitatea structurala a plasm idului.
4. Asociati notiunile din cele doua coloane :
1 .cromozomi putem ic condensati;
a. uneste
cele doua cromatide;
a
b, format din proteine histonice;
2 .centromer;
c. metafaza;
3.nucleosom;
4 cromozomi monocromatidici.
d. o singura m acrom olecula de ADN
*

Cvidentiereo
cromozomilor uriosi
w
w lo
Drosophila melanogaster
Materiale necesare : lame si lam ele m icroscopiee, ac
spatulat, solutie carm in-acetica, lampa de spirt, hartie filtru,
larve de drosofila in stadiul III (inainte de impupare).
M od de lucru. Se folosesc larve de stadiul III, de
Drosophila, femele, care sunt mai mari decat cele mascule.
*^
Glandele salivare sunt plasate in partea anterioara a corpului
larvei legate de armatura bucala, care apare ca un punct negru.
S C A IC
Printr-o m iscare de sm ulgere se detaseaza aeeasta parte
*r
Crom ozom i uria$i * <
anterioara a corpului care se pune intr-o picatura de carm inacetic in care sta circa 3 min. Se aplica lamela. Se aplica hartia de filtru. Se preseaza putem ic cu
degetul mare pentru etalare. Se inlatura excesul de carmin, Se exam ineaza la microscop.
V

Descried si desenati ce observati!

Cvidenliereo cromozomilor prin metotfo ropidi

de colorore cu solutie cormin-ocetlcA
Materiale necesare: sticla cu dop rodat si cilindrii gradati de diferite capacitati ( 00 pana la
1000 ml), vase Erlenmeyer, baloane de sticla, palnii de sticla, lampi de spirt, sticle de ceas sau
cristalizatoare mici (25 m l), fiole de sticla, lame si lamele m icroscopice, hartie de filtru, pensa, ace
spatulate, microscop. Dintre substante sunt necesare: acid acetic glacial, carmin, acid clorhidric nor
mal (HC1 82,5 ml la 1000 ml apa distilata). Ca material biologic se pot folosi bulbi de ceapa, seminte
de eeapa, cariopse de secara, orz etc.
Mod de lucru.
1. Prepararea fvcatorului: apa acetica (45 ml acid acetic glacial + 55 ml apa distilata).
2. Prepararea colorantului: carm in- acetic 2% (apa acetica 100 ml + 2 g carmin pulbere). Se
am esteca intr-un balon de sticla, se lasa sa fiarba circa 30 min. apoi se raceste, se filtreaza si se
pastreaza in sticle brune cu dop rodat.
3. Pregatirea materialului biologic: se pun bulbii de ceapa cu discul (tulpina adevarata) in
pahare cu apa la incoltit sau seminte de ceapa, cariopse de orz, secara etc. la germinat in cutii Petri, pe
hartie de filtru um ectata cu apa. Cand radicelele au 1 cm lungim e se tree intr-o sticla de ceas sau o
capsula de sticla cu solutie de carmin acetic 2 % la care se adauga cateva picaturi de acid clorhidric
normal (9 parti solutie carm in acetic + 1 parte acid clorhidric normal). Se incalzeste la flacara unei
35

lampi dc spirt (5 minute radicelele de ceapa si 10-14 minute cele de cereale), evitand fierberea. Prin
acest tratament se realizeaza concomitent fixarea (omorarea celulelor si pastrarea nealterata a morfologiei
constituentilor citoplasm atici), hidroliza (inm uierea tesuturilor prin distrugerca partiala a lamelelor
celulozopectice dintre celule) si colorarea cromozomilor.
4. Efectuareadepreparatemicroscopice p ro asp ete, prinm etoda squash(a strivi, a zdrobi):
pe o lama microscopica se aseaza o radiccla de la care se detaseaza numai zona meristematica din varf
(circa 3 mm) cu un ac spatulat. Se pune o picatura de carmin- acetic 2% (fara HC1) si se aplica
deasupra o lamela. Apoi cu un bat de chibrit se bate usor pentru a etala celulele intre lama si lamela,
astfel incat sa fie un strat uniform celular. Se face in acelasi timp o buna etalare a cromozomilor.
5. Observarea preparatelor:
- Desenati celule aflate in diferite faze:
- Precizati in ce faza se afla cele mai multe celule;
- A legeti celulele in care metafaza se vede ce! mai bine si desenati cromozomii care pot fi
vdzuti mai dar. Scrieti sub desene cefel de cromozomi sunt, avand in vederepozilia centromerului.

G tn o m ica*
~.
AC reamintim !
In mod traditional, term enulde genom se
refera la setul haploid de crom ozom i din
nucleul celular al organism elorpluricelulare.

Genomica - obiect de studiu

Astazi notiunea de genom s-a extins de la
m aterialul nuclear eucariot la aparatul genetic al
o rg a n ite lo r celu lare (genom ul m ito co n d rial,
genomul cloroplastic) precum si la cromozomii
procariotelor si virusurilor. Cu studiul genomurilor
se ocupa genomica .

Genomica este stiinta care se ocupa cu dezvoltarea si aplicarea noilor tehnici si proceduri de
carfare, secventiere si analizd computerizatd in studierea genomurilor integrate ale organismelor.
Genomica are trei ramuri distincte.
a .Genomica structuralcr. $e ocupa cu cartarea genetica, cartarea fizica si secventierea de
genomuri integrale;
b . Genomica functionala: studiaza functiile genelor si a secventelor necodificatoare la nivelul
intregului genom;
c ^Genomica comparata : se ocupa cu studii com parative privind organizarea genom urilor
diferitelor specii pentru cunoasterea functiilor fiecarui genom si a proceselor evolutive pe care le-au
suferit genomurile.

Metode f l tehnici de studiu

Tehnicile de prelucrare si analizare a acizilor nucleici si a altor biom olecule au numeroase
aplicatii si sunt de m arc viitor. Ele sunt foarte com plexe si de aceea ne limitam la o prezentare a
principiilor pe care se bazeaza cateva dintre ele.
Tehnologia A D N - ului recombinat
Aeeasta tehnologie grupeaza tehnicile care permit sinteza chimica a genelor sau izolarea genelor
unor orgamsme, urmata de insertia (transferul) acestora in genomul unor celule apartinand altei specii.

Sinteza genelor:
Daca $e cunoaste succesiunea de aminoacizi dintr-o proteina, se poate realiza, pe baza codului
genetic, sinteza de ARNm corespunzatoi\ iar apoi sinteza genei respective (ADN). Pe aeeasta cale se
poate produce gcna pentru orice proteina.

36

Izolarea genelor unor organisme:

Pentru aeeasta se utilizcaza enzim e endonucleaze de restrictie extrase de la diferite specii de
bacterii unde au fost identificate peste 150 de asemenea enzime. Fiecare dintre ele recunoaste o
anum ita secventa de nucleotide din m olecula de ADN, La acest nivel, enzima num ita si restrictaza
actioneaza hidrolizand legatura fosfodicstcrica si taie ADN in asa fel incat lasa niste prelungiri
m onocatenare ale fragm entelor de A D N . Aceste prelungiri, care contin secvente com plem entare, se
numesc capete lipicioase4*din cauza ca ele se asociaza instantaneu. Fragmentele de ADN rezultate
sub actiunea endonucleazelor de restrictie se mai numesc restricte. Ele sunt supuse electroforezei si ca
urmare, vor m igra in campul clectroforetic, dupa Incarcatura lor electrica. Imaginea obtinuta este o
electroforegrama, care sta la baza hartilor de restrictie.

Transferul genelor de la o specie la alta.

Sinteza unei gene sau izolarea unei gene reprezinta indiscutabil o victorie pe plan stiintific, dar
ea ram anc fara ecou practic, daca gena nu este introdusa intr-o celula unde sa functioneze. Gena
straina functioneaza numai daca este integrata in materialul genetic al celulci gazda . In general
celulele au mijloace prin care sa recunoasca si sa distruga ADN strain cu ajutorul unor enzim e de
restrictie (endonucleaze). Deci pentru a transfera o gena, trebuie gasita o calc pentru a 'Insela" vigilenta
celulei tinta. Acest aspect se poate obtine asociind gena cu un vector. Vectorul este o structura
genetica pe care celula o recunoaste si o accepta, un fel de cal troianu. Plasm idele si virusurile
indeplinesc aeeasta conditie si de aceea sunt folosite ca vectori.

Urma ridfig, 36 si identificatiprincipalele etape ale trunsferului de gene!

Se actioneaza
cu aceeasi
enzim a de restrictie
si
y
3
'
y
asupra vectomlui, care din circular va deveni linear. El
va a v e a la c a p e te s e c v e n te m o n o c a te n a re ,
complementare cu ale genei ce urmeaza a fi transferata
.Gena si vectorul vor fi amestecate in prezenta enzimei
ADN ligaza, sub actiu n ea careia se restabilease
legaturile fosfodiesterice taiate de endonucleaza de
restrictie. Vectorul si gena form eaza acum o structura
genetica noua, un ADN - recombinat, pe care il
introducem intr-o cultura de bacterii. Pentru ca nu toate
bacteriile "au acceptat cadoulfc incorporand ADN
recombinat, se aplica in continuare tehnici de eliminare
a c e lu le i# necontaminate. Organismele care au primit
gene de la alte specii se numesc organisme transgenice.
Procesul de in tro d u c e s in celula bacteriana a unui
plasm id recom binat si dc replicare a acestuia in
descendenta, cu m entinerea si functionarea genei
straine in celula bacteriana, de-a lungul generatiilor
celulare, se numeste clonare molecularct.
Din randul vehiculelor (carausilor) genei de
interes face parte si "cromozomul artificial dedrojdie M C '- c e l mai util construct molecular pentru transferul
de gene um ane in celulele de drojdie. A ceste celule
sunt utilizate preferential ca gazda pentru ca este un
eucariot si are toata m asinaria de transcriptie si
translatie de tip eucariot. YAC contine o regiune
corespunzatoare centromerului si cele doua capcte ale
c ro m o zo m u lu i
te lo m e re le .G e n a de in tere s se

- l i i

fragmferit*de: ADN* um anlSiat' dfe't

fragment de plasmid
cu gena inserata
apropierea
capetelor
sudarea prin
ligazd

bacterie

bacteria cu hibrid
supravietuie^te

bacteria f5ra
hibrid moare

Ft i. 3 6 f T ehnica tra r.s te ru lu i dc

37

Om
Fragment de
AND uman

i
r ?

0 * 0

Izolarea genei care

determine sinteza
hormonului de
crestere

Bactene
(Escherichia coli)

insereaza intre centroiner si

j telomer. Colectia totala
de fragm ente de ADN uman introduse in celulele
bacteriene sau de drojdie, constituie o hibliotecd

Izolarea vectorului:

genomica Umanau.

Deschiderea vectorului

ln$ertia genei la vectors^?

Introducerea
vectorului sau a

nhibridului" in celulS

A*

Multipiicarea
bacteriilor

Cultura industrial
de bacterii- productia (
de hormon de cresteri

u
Tratarea copiiior cu deficit

Extragerea si purificarea
produsului

de hormon i de crestere

Fig. 37 O b tin e re a S T H din b a c te rii

m o dificafe genetic
3
+ a m o rs e (

ADN polimeraza Taq

>

In e ^ lz ira
d e n a tu ra re
-

h lb r id a re
a m o rs 6

n i

Taq adau9*

3 d & z o x in u c ld d tid e

[JJ

In c ilz ir o
D o n a tu ra ro

1
1 IB

jj j

PCR - Reactia de polim erizare in

lan t (Polym erase Chain
R eactio n )

Repetare c iclu

J 1

.
?

Rezultatele practice ale transferului de gene

nu s-au lasat m ult asteptate. Unul dintre cele mai
spectaculoase este obtinerea insulinei prin inginerie
g e n e tic a . A c e st h o rm o n se o b tin e a , in m od
traditional, din pancreasul de bovine si porcine. In
prezent exista deja bacterii din specia Escherichia
coli rcprogramate genetic prin transferul genei pentru
insulina umana. Celula bacteriana are ritmuri foarte
rapide de diviziune. Odata introdusa gena pentru
insulina in mod stabil in celula bacteriana, aeeasta
se va replica cu fiecare diviziune a celulei bacteriene.
A stfel, intr-o cultura bacteriana aflata intr-un
bioreactor (vas de cultura in care se realizeaza
cresterea in d u strials a bacteriilor) num arul de
exem plare ale acestei gene poate ajunge la cateva
m iliarde. T ran scrise in m o lecu lele de A RN m
purtator de mesaj genetic pentru insulina um an!,
aceste m iliarde de exem plare ale genei vor asigura
sinteza unor cantitati* industriale de insulina umana
in celulele bacteriene. Insulina umana produsa pe
aeeasta cale s-a num it hum ulina. Utilizarea ei are
avantajul ca sunt eliminate accidentele imunologice.
U lterior s-a reusit tran sferu l in bacteria
Escherichia coli a genelor pentru horm onul de
crestere (fig .3 7 ), pentru angiotenosina 11 (reglator
al tensiunii arteriale) sau pentru interferon (proteina
ce mobilizeaza mecanismele de aparare antivirala la
om si animale).
T reb u ie su b lin ia t si faptul ca in g in eria
genetica a permis sa se obtina date foarte importante
despre structura si functia genelor.

0111001.01, C E O

AtnpUficarea ADN

PCR p e rm ite o ra p id a a m p lific a r e a

secventelor
s de ADN,* chiar atunci cand materialul
de initiere este un ADN putem ic degradat dar care
Fig. 38 T eh n ica a m p lificarii ADN
trebuia utilizat in studii de antropologie moleculara
si paleogenetica (ADN recuperat din oasele fosile, din mumii, din tesuturi formolizate). Prin reactia
polim erizarii in lant putem obtine orice cantitate de ADN pornind chiar de la o singura molecula.
38

Pentru reactia polim erizarii Tn

lant sunt necesare:
Victim a
-A D N polimeraza rezistenta la
te m p e ra tu ri in a lte (T aq) e x tra sa
f Proba (dc la locul
crim ei)
dintr-o bacterie care traieste in ape
term ale (Therm us aquaticus)\
- M atrita ADN ce urm eaza a
fi amplifieata;
- Primerii sau am orsele doua
oligonucleotide sintetizate in vitro
- alcatuite din lanturi m onocatenare
foarte scurte. Ele trebuie sa form eze
h ib riz i m o le c u la ri la c a p e te le
moleculei de ADN care urmeaza a fi
amplificat. Aici se initiaza activitatca
Fig. 3 9 * Id e n tific are a ADN
ADN polimerazei.
Se introduc in reactor: proba de ADN, cele 4 nucleotide ADN trifosforilatc, cele doua amorse
si ADN polimeraza.
Se incalzeste amestecul pana cand ADN se denatureaza (la temperaturi de peste 100C se rup
legaturile slabe de H, rezultand ADN m onocatenar). Se raceste amestecul si ADN ramane denaturat.
Primerii se vor atasa, formand hibrizii m oleculari la capetele celor doua catene acum separate. Sub
actiunea ADN- polimerazei fiecare catena serveste ca matrita pentru sinteza catenei complementare.
Ca urmare cantitatea de ADN s-a dublat. Se repeta operatiile. La fiecare ciclu, incalzire - racire,
cantitatea de ADN se dubleaza (fig.38). Exista aparate care fac aceste operatii autom at
Identificarea ADN incepe prin aplicarea unor enzime dc restrictie. Ele vor taia m olecula de
ADN in fragmente de diferite dim ensiuni. Se stie ca ADN uman coniine portiuni noninformationalc
extrem de variabile, diferite de la o persoana la alta. Din aeeasta cauza, ADN de origini diferite va
produce fragmente de restrictie de lungimi diferite (FR).
Amestecul de fragmente obtinut este plasat pe o pelicula de gel. Pelicula este asezata intr-un
camp electric. Datorita gruparilor fosfat incarcate negativ, fragmcntele m igreaza prin gel spre anod
(electroforeza): cele mai mici, mai repede si mai departe, cele mai mari, mai incet si mai aproapc. Pe
pelicula dc gel se formeaza o succesiune de benzi (ca In codul de bare de pe marfuri). In gel, benzile
sunt invizibile. Pentru a fi puse in evidenta, se im pregneaza pelicula cu coloranli specifici pentru
ADN. De exem plu bromura de etidiu face ca ADN sa devina fluorescent in lumina ultravioleta.
Configuratia benzilor ditera de la o persoana la alta, ca o "am prenta ADN. Ea este idenlica la gemeni
si foarte asem anatoare la rudeie apropiate, Aeeasta metoda poate ser\'i la identificarea persoanelor in
medicina judiciara (fig.39).
Determinarea succesiunii nucleotidelor din ADN poate fl realizata cu ajutorul sondelorgenetice.
Acestea sunt fragm ente m onocatenare de ADN sau ARN cu succesiunea nucleotidelor cunoscuta.
Ele contin nucleotide m arcate radioaetiv sau chim ie. M arcarea fadioaetiva se realizeaza prin
incorporarea unor izotopi radioactivi n P sau tritiu ( 3H) in anumite nucleotide.
Sonda genetica se aplica peste un filtru care a absorbit ADN denaturat din benzile separate prin
electroforeza. Peste filtru se aplica la intuneric, un film fotografic. Daca ADN cercetat contine secventa
com plem entara sondei, se form eaza un hibrid m olecular la nivelul uneia din benzi: pe radiogratie va
aparea in dreptul benzii respective o linie; astfel se poate afla daca ADN cercetat contine sau nu o
anumita secventa (fig. 40).

39

Cu ajutorul sondelor genetice pot fi diagnosticate

mutatii, infectii virale incipiente, cancer in stadiu incipient
etc. De asem enea devine posibila stabilirea loeusului
diferitelor gene in cromozomi.

ADN de explorat

S e ctio n a re AD N
cu o n ilm e de
restrictie

xxxxxx
Fragment?

restrictie(F R )
S e p a ra re prin
electro fo re zd
g e l d e a g a ro z &

| R ctin e ti!
Anul 1990 a deschis era Genomicii cu proiecte
sim ple de descifrare a secventei de nucleotide a
unor sistem e prim itive precum virusurile, apoi la
b a c te rii, p e n tru ca u lte rio r, sa se tre a c a la
descifrarea si fm alizarea in 1 1 februarie 2 0 0 1 a
celui mai am bitios p ro iect stiin tific al lum ii
contcm porane - Proiectul genomului uman.

itific a rc a pozitiei
proboi nibridizato
p e film f o t o g r a f i c

/4P L IC M II

Fig. 40 * U tapeie tchnicii de m a rc a re

ra d io a e tiv a ______

1. Descrieti succesiunea operatiilorprin care, pomind

de la un fir dc par gasit la locul unei fapte penale, poate fi identi ficata persoana care a comis-o.
2. O celula contine mai multe tipuri de ARNm, in funetie de sintezele proteice aflate in curs.
Cum poate fi identificat si extras un anum it ARNm din acest amestec cu ajutorul unei sonde
genetice?

4
A tglojul genetic le precoriete*
Teorja operonului
Celula vie desi are dimensiuni infime, are o activitate
Sfi ne ream in iim !
de m are e fic ie n ta ,sin te tiz a n d o anum ita su b stan ta in
C e lu la
e s te
u n ita te a
cantitatea, la locul si in momentul potrivit necesitatilor sale
s tr u c tu r a la , f u n c tio
n
a
la
si

>
metabolice.
genetica a organism elor vii.
De exem plu in celula bacteriei Escherichia coli, se
gasesc intre 3000 si 6000 de substante chimice diferite. Toate
aceste substante sunt produse de celula bacteriana exact in cantitatile de care are nevoie la momentul
respectiv si cu consum minim de energie. Aeeasta inseamna ca nu toate cele 3000 de gene ale bacteriei
functioneaza concomitent, ci ele intra in activitate sau isi intremp functionarea in corelatie cu necesitatile
celulei. Aeeasta inseamna ca activitatea celulelor este autoreglata genetic.
G eneticienii francezi Jacob si Jaques Monod de la Institutul Pasteur din Paris au elaborat in
1960 teoria reglajului genetic al activitatii celulare pe baza cercetarilor efectuate la organismele
procariote. Pentru aeeasta realizare ei au fost distinsi cu premiul Nobel.

40

Teoria reglajului genetic al sintezei proteinice la bacterii este cunoscuta si sub denum irea de
teoria operonului. Aeeasta teorie pom este de la premisa ea in cromozomul bacterian exista un operonunitate de transcriptie alcatuita din gene structurale , operator si promoter,dispusc in nemijlocita
continuitate, pe un acelasi segment crom ozom al.
Genele structurale contin inform atia genetica pentru sinteza unor proteine sau a altor
biomolecule necesare realizarii structuri lor si
functionarii celulei.
5
Operatorul ocupa un sector din cromozomul bacterian situat inaintea genelor structurale. Jacob
si Monod au dat num ele de operator unui asemenea sector din crom ozom ul bacterian deoarece de el
depinde functionarea sau nefunctionarea genelor structurale.
Promotorul este situat inaintea genei operatoare si are rolul de a initia transcrierea genelor
structurale prin asociere cu ARN polim eraza.
Jacob si M onod au evidentiat ca functionarea normala a operonului este c o n d itio n a l si de un
alt elem ent genetic gena reglatoare. A eeasta este situata in crom ozom ul bacterian la o anumita
distanta fata de regiunea crom ozom iala a operonului. In secventa sa de nucleotide gena reglatoare
contine inform atia genetica care dirijeaza sinteza unei proteine num ita represor. Represorul are 2
conformatii reversibile care ii dau posibilitatea sa fie activ sau inactiv, blocand sau permitand operonului
sa functioneze prin asocierea sa cu operatorul. De aceea reglajul genetic este de doua tipuri: inductibil
si represibii
j

Sistemul inductibil
In sistemul inductibil represorul este sintetizat in forma activa. Reglajul inductibil intervine in
sinteza enzim elor catabolice, Putem evidentia ca exemplu operonul lactozei.
Lactoza reprezinta substanta carc trebuie catabolizata. Pentru catabolizarea ei sunt necesare 3
enzime care sa tatalizeze etapele intermediare, succesive ale acestui lant metabolic.Daca in mediul de
cultura nu exista lactoza, bacteria nu are nevoie de enzimele care sa transforme acest substrat.Represorul

ij

. aft

i i i i i i i i t i i > /

. . .

Rp
In absenta substratului (substanta A ..materia prim2) represorul (RB)
este activ si operonul nu functioneaza

R
............................ I
............................... .... i * '

i i

SA

sB

sc

.....................; " v " "

i

. i

i . . i . .

ARNmA

ARNmB

ARNmC

SiRP<-

(Ea

eb

*
+
+
A ------- B ------- C ------- D

Cand In mediu apare substratul (substanta A) represorul

este inactivat (Rp.i.) operonul functioneaza i substratul
este prelucrat (inductie).

Fig. 41 S istem ul inductibil

41

operonului lactozei fiind sintetizat in forma activa, este capabil sa se cupleze cu operatorul si sa -1
blocheze(fig.41 a). Daca in mediu apare substanta care trebuie catabolizata (lactoza), interaetioneaza
cu represorul activ si il inactiveaza. A sadar substratul nutritiv devine inductor(fig.41 b). Represorul
nu mai actioneaza asupra operonului, genele structurale incep sa functioneze si se realizeaza sinteza
enzim elor catabolice care vor cataboliza lactoza. Functionarea genelor decurge atata timp pana cand
scadeconcentratia substratului, moment in care represorul, ramas singur, devine din nou activ, actionand
asupra genei operatoare, blocheaza acti vitatea intregului operon. Procesul se reia la o noua concentrate
a substratului.

Sistemul represibil
In sistemul represibil, represorul este sintetizat in forma inactiva. Reglajul represibil intervine
in sinteza enzim elor anabolice ffig.42). Evidenticm spre exemplificare operonul izoleucinei (fig.43).
A m inoacidul izolcucina se poate sintetiza pornind de la am inoacidul treonina. Pentru
transformarea treoninei (produs initial) in izolcucina (produs final) sunt necesare 4 etape intermediare

ARNmA ARNmR ARNm

C oR p

Produs
final
Retroinhibitie enzimatica
Represie

Fig.42 S istem ul repr<?$ibii

succesive si 5 enzime (proteine fu n c tio n a l) care actioneaza succesiv. Aceste 5 enzime (E p E^, Er E4,
Es) sunt sintetizate de 5 gene structurale (S p S2, Sv S4, S.).
Trebuie subiiniat ca represonil operonului izoleucinei este sintetizat in fonna sa nativa ca represor
A
inactiv, Ca urmare operatoml ramanc liber. In aceste conditii este permis accesul ARN polimerazei la
cele 5 gene structurale care vor fi transcrise intr-un ARNm. care poarta mesajul genetic pentru cele 5
enzim e, fiecare enzim a catalizand cate una din cele 5 etape din calea m etabolica, care transform a
treonina in izolcucina.
in cazul in care s-a sintetizat o cantitate suficienta de izolcucina (produs final) se impune stoparea
sintezei sale. Celula bacteriana are doua posibilitati prin carc se poate realiza blocarea sintezei
izoleucinei: represia enzimatica si retroinhihitia enzimatica.
Represia enzimatica, Deoarece represorul operonului izoleucinei este sintetizat ca represor
inactiv, pentru a fi blocata functionarea operonului, represorul trebuie convertit din forma sa inactiva
in forma sa activa. Pentru aeeasta, insusi produsul final izolcucina sc asociaza cu represonil inactiv
si-1 transforma in represor activ. Sub aeeasta fonna el se eupleaza cu operatoml blocandu-1 si astfel nu
42

R etroin h ib itie en zim a tic a

R ep resie enzim atica

Fig. 43 O p e ro n u l izoleucinei

mai perm ite accesul enzimei ARN polim eraza la genele structurale. Ca urmare ele nu vor mai fi
transcrise. Deci operonul trece de la starea sa fu n ctio n a l! in starea represala.
Retroinhihitia enzimatica inhibitie prin produs final. Produsul final (izolcucina) se eupleaza
cu m oleculele enzimei treonindczam inaza (prim a din cele 5 enzim e care transform a treonina in
izolcucina), o inactiveaza si ca urmare se blocheaza intreaga cale metabolica. Cand izolcucina va fi
epuizata din celula, este reactivate treonindezaminaza care reia calea metabolica de sinteza de izolcucina
sau este reluata functionarea operonului prin reconversia represorului din starea activa in starea sa
inactiva.

f t e *t i f i ett i !
Principalul nivel la care are loc reglarea activitatii genice la procariote este cel al transcriptiei
genice.
Elem ental decisiv al naturii inductibile sau represibile a unui operon este forma initiala
activa sau pasiva a represorului.

dPLICfcTII
1. Mentionati principalele componente ale operonului si rolul lor in sinteza proteica.
2. O cultura de bacterii Escherichia coli este tinuta pe o perioada de o zi intr-un mediu lipsit de
lactoza si de treonina. Care este starea de functionare a celor doi operoni - operonul lactozei
si o p ero n u l izoleucinei.
3. Imaginati o m olecula de ARN sintetic folosita ca m edicam ent pentru a bloca sinteza unei
proteine nedorite.G anditi-va la un hibrid m olecular ARN-ARN. Cum ar putea compromite
medieamentul actiunea A R N mrespectiv?
4. S electati ra sp u n su l corect:
a) represorul actioneaza la nivelul operatorului;
b) operatorul este reprezentat de genele structurate;
c) in sistemul inductibil represorul nativ este inactiv;
d) prin represie enzimatica este inactiva ultim a enzima a lantului metabolic.
43

fteglejul genetic la eucariote

La eucariote, organizarea diferita a materialului genetic
impune m eeanism e de reglaj diferite si m ult mai com plexe
$d ne reominiim !
decat cele de la procariote.
La o rg an ism ele eu cario te,
La nivelul celulelor eucariote exista 2 meeanisme de
crom ozom ii an o structura mult
reglaj al activitatii genice:
mai com plexa, in alcatuirea lor
- reglaj genetic pe term en scu rt determina variatii
in trand A D N , A RN , p ro tein e
in c o n c e n tr a tia
si
)
y a c tiv ita te a in tr a c e lu la r a a
histonice si nonhistonice, ioni de
enzimelor,proteineloi\ADN,ARN,hormonilor,etc.
magneziu si calciu etc.
- reglaj genetic pe termen lung - implica fenomene
de diferentiere din cadrul dezvoltarii ontogenetice de la celula
ou pana la organism ul complet dezvoltat.

Reglajul genetic pe term en scu rt

Reglajul genetic pc termen scurt se realizeaza, in esenta ,ca si la procariote ,1a nivel transcriptional.
Genele eucariote nu sunt organizate in operoni. Fiecare gena are promotorul sau. Astfel,fiecare
gena este transcrisa individual de catre ARNm, care poarta mesajul genetic pentru o singura catena
polipeptidica. Reglarea genetica a procesului de sinteza proteiea se realizeaza la cinci nivduri diferite
de-a lungul intregii cai (fig.44):
ADN
t r a n s c r i p t ie

Nivelul transcrierii (transcriptiei)

genice : este nivelul cel mai im portant si

W!

p re c u rso r

reprezinta selectarea precisa a unor gene care

vorfi transcrise (ADN-ARNm); are loc sinteza
de ARNm precursor, care include in structura
sa atat secvente inform ationale (exoni) eat si
secvente noninformationale (introni): controlul
acestui nivel este pozitiv , rcalizandu-se cu
ajutorul unor proteine activatoare , codificate
de un num ar redus de gene si produse in numar
relativ mic.

Nivelul prelucrarilor posttranscriptionale : sub actiunea unor enzime se sectioneaza

m olecula de ARNm precursor si se separa

s e c v e n te le
in fo rm a tio n a le
de
cele
noninform ationaie;
sub actiunea
altor enzime
J
t
sunt legati exonii intre ei; rezultatul este sinteza
ARNm matur.
Nivelul tnembranar: presupune selectia
moleculelor de ARNm matur care vor trece prin
porii membranei nucleare in citoplasma.
Nivelul translatiei: are loc selectarea
ARNm ce va fi utilizat ca m esager de catre
ribozom i; rezultatul translatiei este sinteza
catenelor polipeptidice la nivel ribozomal.
Fig. 44 Ro<larea sintezei p ro teic e la e u c a rio te

44

Nivelul prelucrarilor posttranslationale:

sunt selectate m olecule de A RN m m atur

migrate in citoplasm a ce vor fi degradate; dupa sinteza

catenelor polipeptidice au loc prelucrari ale acestora
supuse si ele unui control celular spre a asigura implinirea
functiilor lor specifice de proteine structurale sau
fu n c tio n a l (enzime, hormoni).
M ecanism ele m oleculare intime ale reglajului
genetic la nivelul trascriptional prezinta inca multe
necunoscute .Ele sunt influentate de:
- proteinele histonice si nonhistonice;
- heterocromatinizarea cromozomiala;
- m etilarea si acetilarea bazelor azotate sau a
proteinelor histonice;
- actiunea unor hormoni;
- prezenta elementelor genetice transpozabile etc.
%

'

30 nm
eucromatina (cromatina
slab condensate)

700 nm
heterocromatina

j (cromatina condensata)

700 nm
cromozom metafazic

Fig. 45 C ro m a tin a e u c a rio te lo r

Un rol important in regiarea activitatii genetice

a eucariotelor il au proteinele histonice si nonhistonice
In nucleul celulei eucariote, A D N este perm anent com plexat cu histonele formand fibra
nucleohistonica sau fibra de cromatina. Deci, histonele joaca un rol structural de stabilizare a structurii
fibrei de cromatina. Histonele indeplinesc si un rol reglator. Ele functioneaza ca niste represori generali
ai tuturor genelor eucariotelor. Prin aeeasta. cucariotele se deosebesc de procariote, la care fiecare
operon are un represor specific (gena reglatoare). Intrarea in functie a genelor eucariote este asigurata
de proteinele nonhistonice. Astfel, 0 proteina nonhistonica este capabila sa recunoasca 0 anum ita
secventa de nucleotide din m olecula de ADN, care de obicei este represata de histone. Dupa
recunoasterea secventei genei, proteina nonhistonica legata de aeeasta sufera procesul de fosforilare.
Proteina nonhistonica devine astfel m ult mai incarcata negativ decat sectorul de ADN respectiv, Ca
urmare proteina histonica devine mult mai atrasa de proteina nonhistonica decat dc ADN. Se formeaza
un com plex histona nonhistona, care se desprinde de ADN. In acest fel ADN eliberat dc histone
poate fi transcris. Dupa transcrierea ADN, nonhistonele se defosforileaza si se desprind din complexul
cu histone. Histonele se asociaza din non eu ADN si gena se represeaza din nou,

Un mecanism de reglare a activitatii genetice la eucariote este heterocromatinizarea

cromozomiala
Cromatina eucariotelor se poate prezenta in doua
sta ri fiz ic e a lte rn a tiv e si r e v e rs ib ile ( f ig .45 ):
eucromatina - cromatina decondcnsata a nuclcului
interfazic si heterocromatina - cromatina condensata.
proprie migrarii crom ozom ilor din celula mama in
celulele fiice. In starea condensata crom atina este
nefunctionala, stare in carc nu au loc nici replicarea
mascul
normal
nici transcriptia genelor. Un mecanism de reglare a
xy
activitatii genetice la eucariote este heterocromatinizarea
unuia din cei doi crom ozom i X de la femele care
Fig 46 9 C ro m a tin a ?c\ua!
d e te rm in a a p a r itia c ro m a tin e i s e x u a le sau a
corpusculului Barr in nucleii interfazici ai celulelor (fig.46). in acest fel, atat la barbat cat si la femcie,
functioneaza numai genele de pe un singur cromozom.
%

Metilarea si acetilarea intervin in reglarea activitatii genelor la eucariote

Prin metilarea citozinei intr-o secventa genica, acea secventa genica nu mai poate fi transcrisa
cat este metilata. M etilarea citozinei este asociata cu inactivarca genelor. Acetilarea unei histone
45

realizeaza inearearea negativa a acestei proteine astfel ca se elibereaza legatura ei cu ADN. Ca urmare
poate avea loc transcrierea ADN. Putem spune ca acetilarea este un mecanism de activare a genelor.

Reglajul genetic prin hormoni la nivelul transcriptiei

Hormonii, ca semnale din afara celulei actioneaza asupra unor receptori moleculari de la nivelul
membranei celulare; este generat un m esaj chimic cu efecte, fie asupra unor sistem e enzim atice, fie
asupra unor gene, Exista celule tinta specifice in care patrund hormonii si la nivelul ADN din nucleul
acestora conditioneaza functionarea anum itorgene, declansand adevarate cascade de reactii metabolice,
prin activarea in serie a transcriptiei diferitelor gene, atat la plante (horm onii infloririi, hormonii de
crestere) cat si la animale.
De exem plu, prolactina aetiveaza la nivelul glandelor mamare, genele care codifica sinteze
proteinelor specifice din lapte.

Reglarea activitatii genelor la eucariote se poate realiza si prin transpozoni

Transpozonii au o proprietate unica aceea de a exista pentru o anum ita perioada intr-un
anum it situs, m obilizandu-se si ocupand un alt situs in acelasi cromozom sau in alti cromozomi.
Transpozonii pot fi transcrisi in ARN. Acesta serveste ca matrita pentru sinteza de ADN. Produsii
ADN de reverstranscriptie se numesc retrotranspozoni. Cand acestia sunt integrati in cadrul unei
secvente genice ei pot suprim a activitatea genei sau pot produce mutatii genice.

Regla]ul genetic pe term en lung

Citodiferentierea este un m ecanism com plex de reglare pe termen lung a activitatii genice la
eucariote, dar si de specializare structurala si functionals, a celulelor eucariote in cazul organism elor
pluricelulare.
Orice organism pluricelular isi incepe dezvoltarea ontogenetica (individuals) de la stadiul de
celula - ou sau zigot, Zigotul intra in diviziuni m itotice succesive (asa numitele diviziuni de clivaj)
prin activitatea unor gene numite protooncogene. Celulele rezultate dau nastere la embrion. in stadiul
em brionar de 2 ,4 , 8 , 16 celule, cm brionul (blastula) prezinta o integralitite redusa. Celulele numite
blastom ere pot fi separate si pot evolua de sine statator, totipotenta, generand fiecare un embrion.
Incepand cu stadiul de 32 sau 64 celule embrionul manifesta o mai mare integralitate a celulelor sale.
Blastom erele izolate din astfel de em brioni nu mai pot evolua ca embrioni independents in cursul
dezvoltarii em brionare, celulele rezultate prin diviziuni de clivaj, sufera un proces de determ inare
primara, adica o specializare grosiera a celulelor in ectoderm, endoderm si mezoderm, dupa care are
loc o diferentiere fina - citodiferentierea propriu zisa prin:
-abolirea totala a diviziunii celulare (in cazul neuronilor);
-ritm normal de diviziune cclulara (la tesutul hematopoietic);
-instalarea unui ritm rcdus de dezvoltare (muschi, ficat);
-m oartea celulara program ata genetic (apoptoza), (fig. 47) etc.
Reglajul genetic a! diferentierii celulare se realizeaza la diferite niveluri si im plica pe de o
parte variatia cantitatii de ADN in ontogenie si filogenie si pe de alta parte reglarea transcriptiei si
translatiei.
Reglarea transcriptiei si translatiei se realizeaza, in citodiferentiere, prin activarea sau represia
genelor, intr-o anum ita ordine cronologica,conform programului genetic din nucleu si sunt efecte ale
interactiunilor nucleu-citoplasm a sau ale interactiunilorcu mediul.
Aceste diferentieri sunt conditionate de modul in care diferitele componente moleculare (ARN,
proteine) din citoplasma zigotului sunt distribuite in blastomere. S-a demonstrat, de asemenea, existenta
in nucleul celulelor eucariote a unor gene homeoticc. Produsii acestor gene, in mod normal, asigura
ca fiecare celula sa-si interpreteze c o re d pozitia ocupata in embrion si sa se diferentieze normal.Daca
genele homeotice sufera mutatii .celulele se diferentiaza normal, dar in locuri neobisnuite. nenaturale
46

dand nastere la mutante cu organc norm al conform ate ,dar

incorcct localizate (picioare in locul antenelor la Drosophila
m. etc).Cu toate ca prin diviziunea zigotului fiecare celula
primeste o garni tura completa de crom ozom i, deci aceleasi
gene, datorita specializarii lor, difcritele celule produc diferite
tipuri de mesageri si de proteine. Fiecare celula nu traduce
decat fragm ente, cu toate ca ea cuprinde intregul program.
Celula nu executa decat anum ite instructiuni, in procesul
dezvoltarii ontogenetice intre celulele vecine circula mesaje
chim ice.U n asem enea mesaj face ca o anum ita celula aflata
intr-o anumita pozitie fata de celelalte sa-si aetiveze programul
genetic potrivit si sa se specializeze ?n directia potrivita.in
fiecare linie de celule, anum ite segm ente ale m esajului sunt
activate sau inhibate tocmai prinjocul circuitelor de reglaj.

ri

fte tin eti!

* La eucariote, se distinge o reglare pe termen scurt si o

reglare pe term en lung.
* Reglarea pe termen scurt este reprezentata:
a) de m odificari in activ itatea sau in concentratia
intraeelulara de enzim e, de hormoni;
b) de fluctuatii in intensitatea sintezei ADN, ARN si
proteinelor.
* Reglarea pe termen lung im plica fenom ene legate de
diferentierea cclulara in cadrul dezvoltarii ontogenetice
aorganism ului.

/IPLIC kTII
1. Descrieti principalele etape ale reglajului genetic la
nivelul transcriptiei si translatiei informatiei genetice
la organismele eucariote.
2. Prezentati particularitati structurale si functionale
ale cromatinei inactive.
3. Descrieti? mecanismele si
* factorii care favorizeaza
transcriptia genica.
4. Asociati notiunile din cele doua coloane:
1. Contine histone putem ic acetilate
2, Este activa
3. Se realizeaza transcriptia
4. Este putem ic condensata
5. Se coloreaza mai palid

Fig. 47 * A p optoza
E tape; a) limfocit norm al; b) scaderca
raportului nucleo-citoplasm atic i
inceputul com iensarii crom atiniene;
c) aparitia de convolulii pe suprafata
celulei si formarea de m ase crom atiniene granulare mari: d) eolapsul cm
m atinian pe fata interna a mem branci
nucleate; e) transfonnarea nuclcului
Tntr-o ..gaurd neagra f) fragm entsrea nucleilor; g) forniarea eorpilor
apoptoliei.

A. Eucromatina
B. Heterocrom atina

47

V]/ 4

UdR

1. Ce s-ar intampla cu diametrui moleculei de ADN daca, in cadrul structurii secundare,

ar avea loc imperecheri de tipul purina - purina si pirimidina-pirimidina?
2. Care perechi de baze azotate confera mai putina stabilitate macromoleculei de ADN?
Explicati de ce?
3. Realizati grafic (intr-o reprezentare liniara) structura bicatenara a unui dublu helix
ADN pornind de la urmatoarea secventa de nucleotide de pe una din catenele sale: 3*ACGTTTAGGCTCAAGGTA - 5 \
4. Redati prin desene succesive urmatoarele situatii:
a. desfacerea puntilor de hidrogen dintre prim ele 7 perechi de nucleotide ale moleculei de
ADN rezultate, pornind de la capatul 3 spre capatul 5 ;
b. succesiunea de nucleotide din catenele celor doua m olecule de ADN rezultate in urma
procesului de replicare a ADN-ului initial;
c. succesiunea de nucleotide din A RN mce rezulta prin transcriptie pornind de la catena initiala
a ADN-ului;
d. succesiunea de aminoacizi din catena polipeptidica sintetizata pe baza informatiei din ARN .
5. Ce diferenta exista intre A R N mprecursor si A R N mmatur?
6. Precizati in ce stare se afla represorul in sistemul de reglaj inductibil? Dar in sistemul
de reglaj represibil? Explicati modalitatile de activare sau inactivare a acestora.
7. O mutatie determina modificarea secventei de nucleotide a unui codon. Consecinta
acestui fenomen poate fl:
a. inversarea ordinii de transcriere;
b. imposibilitatea copierii codonului respectiv;
c. schim barea compozitiei macromoleculei proteice;
d. m odificarea codului genetic.
8. Alcatuiti fragmentul de AD N ce determina sinteza unei catene polipeptidice cu
urmatoarea succesiune de aminoacizi:
Metionina prolina - leucina - triptofan - serina - treonina .
9. Explicati de ce AD N ni nu poate fi purtator de informatie genetica ci doar purtator
de mesa j genetic?
10. In macromolecula de ADN:
a. bazele azotate se leaga de riboza;
b. nucleotidele succesive sunt legate prin punti de H 2;
c. intre citozina si guanina sunt trei punti diesterice;
d. o baza purinica se eupleaza cu una pirim idinica.
11. O molecula de ADN are 1500 nucleotide. Daca 500 nucleotide contin timina, cate
nucleotide contin guanina in molecula respeetiva?
a. 1 0 0 0 nucleotide;
b* 500 nucleotide;
48

250 nucleotide;
d. 1500 nucleotide.
c.

12. Selectati varianta corecta privind codul genetic:

a. pentru fiecare am inoacid exista trei codoni sinonimi;
b. exista trei am inoacizi corespunzatori pentru fiecare codon;
c. exista trei tipuri de ARN pentru fiecare aminoacid;
d. exista trei baze azotate in fiecare codon.
13. Alegeti raspunsul corect la urmatoarele afirmatii:
a. operatorul face parte din genele structurale;
represorul actioneaza la nivelul operatorului;
c. operatorul contine informatia necesara sintezei represorului;
d. la nivelul operatorului actioneaza enzima ARN-polimeraza.

b.

14. Referitor la replicatia ADN sunt adevarate urmatoarele:

a. se realizeaza pe tot parcursul ciclului celular;
b. rezulta doua m olecule bicatenare de ADN;
c. fiecare dintre m oleculele rezultate contine
o catena veche si
>
una noua;
d. se realizeaza sub actiunea enzim ei ARN - polimeraza.
1 5 .0 molecula de ADN bicatenar contine 2000 nucleotide. 30% din acestea contin
timina in catena 3 5 iar 10% in catena complementara. Stiind ca 20% din nucleotidele
catenei 5 * 3 contin guanina, stabiliti:
A. numarul total de nucleotide ce contin citozina;
B. distributia bazelor azotate in nucleotidele catenei 5 3
C. num arul de nucleotide ce contin guanina din catena 3 1 5
16. Sinteza unei proteine este determinate de un segment de ADN bicatenar alcatuit
din 1200 nucleotide. Stabiliti:
j
A. numarul codonilor din A R N -ul m esager ce a copiat informatia;
B. numarul am inoacizilor din m acrom olecula proteica;
C. num arul nucleotidelor cu guanina, stiind ca 30% din totalul lor contin timina.
17. Consideram, ipotetic, ca o gena la eucariote este formata din 6 exoni, fiecare
avand cate 15 perechi de nucleotide. Intronii genei prezinta fiecare cate 30 perechi de
nucleotide. Determinate
>
A. numarul total de perechi de nucleotide al genei;
B. numarul de codoni al A RN mprecursor si matur;
C. numarul am inoacizilor din m olecula proteica sintetizata pe baza informatiei din gena.
1 8 . 0 fibra de cromatina dintr-o celula eucariota este formata din 800 molecule de
proteine histonice si o molecula de ADN ce contine 37 900 nucleotide. Determ inate
A. numarul total de nucleosomi din fibra de crom atina;
B. numarul total de nucleotide din inelele de ADN nucleosomic;
C. numarul total de perechi dc nucleotide din ADN internucleosomic.

49

. . GENETICA QHflNfl

1 2

G E N O M U L

U M A N

C o m p l m iitu l

Sfi ne ream in tim !

M etafaza este stadiul cel mai
propicc al studiului cro m o zo
milor. deoarece acum acestia ating
gradul maxim de condensate si de
spiral izare, prezentand m orfologia cea mai constanta. Astfel, un
cromozom metafazic tipic prezinta
doua crom atide libere pe toata
lungim ea lor. acestea fiind unite
numai ia nivelul centromerului.
Cele doua crom atide m etafazice
ale crom ozom ului stmt idenlice
intre ele atat m orfologic cat si
genetic, m olecular si functional.
C e n tro m e ru l d e lim ite a z a pe
fiecare cro m atid a doua brate
cromozomiale.

c ro m e z o s n io l

u m an

Originea si evolutia genomului

uman
Complementul cromozomal uman este un produs al
unui proces transm utational care a avut loc la diferite stadii
ale dezvoltarii mamiferelor.
S p ecia um ana a e v o lu a t p aralel cu m aim u tele
antropoide, prin meeanisme genetice de duplicate, inversie.
translocate etc.
Interesanta este teoria privind originea si evolutia
speciei umane, avand la baza remanieri cromozomale de tipul
translocatiei robertsoniene (fuziune centrica).
Avand in vedere ca m aim utele actuale ( fam ilia
Pongide) au 48 de crom ozom i iar specia umana are 46
cromozomi deductia logica care se impune este urmatoarea:
din stramosul comun al maimutelor antropomorfe al omului
a derivat specia umana in urma unei translocatii reprezentata
de fuziunea a doi crom ozom i, aparuta acum circa 10-15
m ilioane de ani. Aeeasta rem aniere crom ozom ala a w
senerat
un ritm extrem de rapid al evolutiei care a facut ca in circa
1 - 2 milioane de generatii sa se contureze specia umana cu
atributele sale actuale.

Crom ozom ii umani

Crom ozom ii reprezinta com poncntclc nucleare in care sunt localizate moleculele de ADN,
purtatoare de gene. Fiecare crom ozom este purtatorul unci m olecule de ADN.
In anul 1956 doi cercetatori J.H. Tjio si A Levan au deseoperit ca in celulele somatice umane
exista 46 cromozomi (2n - 46) din care 44 sunt cromozomi autozomi si doi sunt cromozomi heterozomi
(sexuali) notati cu XX la femeie si XY la barbat.
***Ce tip de determinism cromozomal al sexului se intdlneste la specia umanei?
Cei 46 cromozomi prezenti in toate celulele somatice diploide, constituie complementul
croniozomial al genom ului uman. A cesta este alcatuit din doua seturi haploide, de cate 23 de
crom ozom i, unul de origins m aterna si adus dc gametul femel la nivelul zigptului, iar celalalt de
origine paterna si adus de catre gametul mascul. Asadar in cadrul fiecarei perechi de cromozomi. unul
dintre acesti omologi este de origine m aterna si unul de origine paterna.
Deoarece crom ozom ii umani sunt foarte variabili in ceea ce priveste dim ensiunile si forma,
s-a simtit nevoia unui sistem de clasificare. Un astfel sistem de clasificare este sistemul Denver dupa
num ele localitatii din statul Colorado SUA in care a lucrat grupul de geneticieni care 1-au propus.
La baza acestui sistem de clasificare a crom ozom ilor umani au stat urmatoarele criterii:
50

a. dimensi-unile crom ozom ilor (foarte mari* mijlo-cii, mici, foarte mici)
b. forma crom ozom ilor (metacentrici, submetacentrici);
c. prezenta satelitilor.
Dispunerea crom ozom ilor unei celule diploide, ordonati pe perechi si grupe in functie de
dimensiuni, forma, plasarca centromerul ui, etc reprezinta cariotipul speciei respective (fig.48).
Cariotipul uman normal grupeaza cele 23 perechi de cromozomi in 7 grupe notate cu litere
m ari:A ,B 5C,D,E,F,GGrupa A - cuprinde crom ozom ii din perechile 1-3; sunt crom ozom ii cei mai mari si au
centromerul aproape median (sunt metacentrici);
Grupa B - cuprinde crom ozom ii din perechile 4-5; sunt cromozomi mari cu centrom erul
submedian (submetacentrici);
Grupa C - cuprinde cromozomii din perechile 6 -12; sunt crom ozomi m ijlocii ca lungime cu
centromerul submedian (submetacentrici);
Grupa D - cuprinde crom ozom ii din perechile 13 - 15; au dimensiuni medii cu centrom erul
dispus excentric (acrocentrici) si prezinta sateliti;
Grupa E - cuprinde crom ozom ii din perechile 16-18; sunt relativ scurti si au centrom erul fie
median (16) fie submedian (17 si 18);
Grupa F - cuprinde crom ozom ii din perechile 19-20; sunt scurti si aproape metacentrici;
Grupa G - cuprinde crom ozom ii din perechile 21 -22; sunt foarte scurti si acrocentrici.
Cromozomii sexului X si Y sunt foarte diferiti ca marime. Cromozomul X face parte din grupul
celor mijlocii ca dimensiuni si este subm etacentric. Mai precis are dim ensiunea si m orfologia
autozom ilor din grupa C.
Crom ozom ul Y este foarte scurt, este acrocentric si seamana cu cromozomul 22 prezentand
dimensiunile si m orfologia autozom ilor din grupa G.
Pentru identificarea cromozomilor umani s-au folosit metode clasice de colorare, mctode de
marcare radioactiva diferentiata, sau tehnicile de bandare. Tchnica de bandare a fost aplicata in 1970
de T. Casperton si colaboratorii cu cele mai bune rezultate. Aeeasta consta in tratarea crom ozom ilor
51

deletie
r e g i u n e a 2p

banda 4

X
11

E
A

16

17

n
18

cromozomul 2
normal
Fis*. 50 R e s tru c tu re re cro m o z o m ia la

W H

if

m etafazici cu un florocrom (quin q crin a) si

observarea in lumina fluorescenta. In acest fel la
nivelul fiecarui cromozom poate fi identificata o
J ig 49 C ro m o z o m ii u m an i evidontiati p rin
succesiune specifica de benzi intense si mai putin
te h n ica b a n d a rii
intense (fig.49). Acestea au fost num ite benzile
Q. Ulterior prin folosirea altor tehnici de bandare
- colorare cu solutie Giem sa, s-au identificat benzile G cu aceeasi localizare cu a benzilor Q, apoi
benzile R (de reversie) cu dispozitie inversa fata de benzile Q si G, benzile C (centromerice) localizate
in regiunile din jurul centromerului sau benzile T (telomerice). Bandarea cromozomilor se bazcaza pe
afmitatea diferitelor regiuni cromozomiale pentru un anumit colorant. Pe cromozomi altemeaza benzile
intunecate cu cele luminoase. Numarul de benzi este identic in cei doi cromozomi omologi. Benzile
au dispozitie specifica fiecarei perechi dc cromozomi si in cariotipul uman nu se schimba, fiind la fel
in orice fel de celula sau tesut.
Benzile au mare importanta deoarece pe de o parte,permit identificarea cromozomilor omologi,
iar pe de alia parte recunoasterea restructurarilor cromozom iale (fig.50) si a m aladiilor ereditare.
21

22

H artile genetice*
Harta cromozomiala consta in reprezentarea grafica (in forma liniara) a unui grup linkage sau
cromozom in care pozitia genelor sau a markerilor genetici este indicata in functie de distantele relative
dintre ele. In cazul in care distanta dintre doi loci oarecare este data prin frecventa crossing-overului
intergenetic, se obtine o harta genetica . In cazul in care genele sunt localizate pe baza observatiilor
m icroscopice si a analizei recom binarilor genetice se obtine o harta citologica Hartile com plete, se
numesc hard citogenetice.
Alcatuirea hartilor cromozomiale pe baza fenomenelor de linkage, de crossing-over, de aranjare
lineara a genelor in cromozomi a fost propusa de C.B. Bridges (unul din colaboratorii lui M organ) in
anul 1920. In harta se inscriu alelele m utante (recesive, dominante). Fiecare locus este indicat de
simbolul abreviat al alelci mutante, precum si de o cifra, care este obtinuta prin Insumarea valorilor
crossing-over-lor pentru toate intervalele cunoscute situate in stanga fata de pozitia data (fig.51 ).In
general hartile genetice se alcatuiesc m ai usor la organism ele cu un num ar mic de grupe de linkage.
Hartile au im portanta esentiala in cunoa^terea organizarii m aterialului genetic si in intelegerea
m ecanismelor genetice.
52

G e n o m n u c le a r

C a ra c te ris tic i
D im ensiunca
Num Sr de m oleculc diferite
dc ADN

G enom n iito c o n d ria l

3000 Mb

16,6 kb

cateva mii

NumSr' total de m olecule de

ADN per celula

23 in celulele haploide46 in
celu lele diploide

Proteine asociate

cateva clase de histone si

num eroase clase de nonhistone

N um ar de gene

o m olecule circulara de ADN

23, la fem eie (X X )24, in celulele

b&rbatufui (X Y ), toate liniare

30 000

in cea mai m are parte neasociat cu

proteine

40 000

37

D ensitate genica

1 /3 0 - 1 /6 0 k b

ADN repetitiv

o m are fractie de ADN repetitiv

1/0,45 kb
foarte putin AD N repetitiv

cea mai m are parte a genelor sunt

transcrise individual

transcriptie continua a mai m ultor

gene

Introni

prezenti in m ajoritatea genelor

absenti

Procent de ADN codificator

K eeom bm area

2- 3%

aproxim ativ 93 %

T ranscriptia

Pattern de ereditate

cel putin o data la fiecare set de

crom ozom i om ologi in cursul
m eiozei
M endelian - pentru genele X
lincate si din autozom i, patern
pentru genele din crom ozom ul Y

nu exista

exelusiv m atem

P a rfic u la rita tile genom ului uman

- A proxim ativ 99% din A D N -ul celular
uman nu este transcris in proteine;
- Subunitatile proteinelor heterom eriee sunt
conditionate de gene situate In crom ozom i diferiti;
- Genele im plicate in etapele succesive ale
unui proces metabolic sunt situate in crom ozom i
diferiti;
- in genomul uman exista pseudogene gene
cu structura similara cu cea a genelor structurale dai;
care in urma unor mutatii au devenit inactive;
-O gena poate fi am plificata, uneori de sute
de ori, ca singurul mijloc de aparare al organismului
in fata unei agresiuni exterioare;
-U n ele gene se ex p rim a d o ar in cursul
diferentierii embrionare, altele se exprima de-a lungul
intregii ontogcncze si se numesc gene de intretinere.

Normal

1=x

Ochi albi

Ochl ro$ii

Aripi
normale

Ochi normali
Ochi roii

Mutant

20 ct

28

Aripi
tSiate

Ochi rugoi
Ochi vjermilion

Aripi normaie
A ripi sCurt6

Ochi normali

Ochi barafi

P roiectul genom ului uman

Proiectul Human Genome a dem arat in
1990 din necesitatea de a coordona activitatea unor
echipe num eroase si eom plexe de genetieieni in
vederea realizarii unui ansamblu de prelucrari extrem
de fine si
de sistem atizare a tuturor inform atiilor

privind ADN-ul uman.

j

Peri^ori
normali

Periori
at^rnafi

Hg. 5 1 H a rta genetica a p e re c h ii n r.i (X) de

crom ozom i dt; la
m clan o g a stc r

53

Scopul prim ar al PGU a fost acela de a secventia genomul uman in intregim e, pana in anul
2005, fiind bine stabilite directiile de actiune si durata lor: planul initial de 5 ani, finalizat in 1995 a
avut ca scop construirea unei harti de linkaj si a unei harti fizice bazata pe analiza bibliotecilor
YAC.Planul pentru urmatorii 5 ani este identificarea genelor pentru alcatuirea unei harti de transcriptie.
PGU inglobeaza de fapt doua proiecte:
- primul este centrat asupra structurii genomului uman si vizeaza cartografierea genelor in
cromozomi;
- al doilea explica functiile tuturor genelor com ponente in com paratie cu unele organism e
model: Escherichia coli, Drosophila etc.

2 ftctift&
H
i
t S
Utilizarea tehnicilor de colorare a crom ozom ilor umani
a perm is aprofundarea studiului ereditatii um ane si a
deschis o noua direetie In studiul ereditatii si anum e in
genetica moleculara.

ir

Utilizati copii alefigurii alaturate si realizati cariotipul uman

urmarind etapele:
decupati im aginea fiecaruia din cei 46 cromozomi;
ordonati-i apoi dupa lungime (de la cei mai mari mici)
construiti perechi de cate doi crom ozom i omologi
asezati perechile de crom ozom i in grupe A (l-3 ) B(4-5)
C (6-12) F( 19,20) G (21,22) reprezentand autozom ii si
alaturati apoi cei 2 heterozom i la grupele corespunzatoare
dim ensiunilorsi formei lor.

Anolisti d t coriolip
Prin cariotip se inlelege o aranjare sistematica a cromozomilor unei celule mitotice sau meiotice
implicdnd numarul, forma, mdrimea sau orice alta caracteristica care poate f i reprezentativa pentru
complementul cromozomial al unei varietdti celulare,
individ sau specie.
,

54

4P

Stadiul de diviziune cel mai adecvat analizei

cariotipului este metafaza mitotica, cand cromozomii
prezinta maximumul de condensare si colorabilitate.
P rocedeul cel m ai larg folosit in studiul
crom ozom ilor metafizici este acela al masuratorilor.
Se m a s c a ra de o b ic e i lu n g im e a in te g ra ls a
crom ozom ului, lungim ea bratelor crom ozom iale,
pozitia constrictiilor secundare in raport cu acea a
centromerului etc.
Pentru elaborarea unui cariotip prima conditie
este identificarea morfologica a cromozomilor.
Dupa forma lor cromozomii se clasifica in:

- cromozomi metacentrici. cu centromerul situat in punctul median (M) sau in regiunea mediana
(m) si cu un raport al bratelor de 1,0 - 1,7;
- cromozomi telocentrici, cu centrom er terminal (T);
- cromozomi acrocentrici, cu centrom erul in regiunea terminala (t);
- cromozomi submetacentrici si subtelocentrici cu centromerul situat in regiunea submediana
si respectiv subterm inala (raportu! bratelor 1,7 - 3,0 si respectiv 3,0 - 7,0).
A lcatuirea unui cariotip, indiferent de materialul din care sunt efectuate preparatele, necesita
mai multe etape:
Prim a dintre acestea este etapaprelucrarii microscopice , constand in alegerea sistem atica a
m etafazelor ce urmeaza a fi analizate. Doua criterii sunt esentiale in alegerea metafazelor utilizabile:
sa nu existe suprapuneri de cromozomi sau, daca sunt, numarul lor sa fie cat mai mic si sa nu intereseze
mai mult de 2 cromozomi; cromozomii sa nu fie imprastiati pe o suprafata mare, caz in care ei ar putea
proveni de la doua sau mai m ulte celule.
M etafazele care corespund analizei citogenetice trebuie localizate pe lame. Aeeasta localizare
este utila prin aceea ca la prepararea cariotipului confruntarea dintre copia fotografica si imaginea
directa a preparatului este indispensabila.
Localizarea m etafazelor se poate face prin diferite procedee, dintre carc cele mai uzuale sum:
montarea exacta a celor doua verniere de pe platina microscopului: punctarea cu tus (punctul nu
trebuie sa acopere alte m etafaze si in nici un caz nu pe cea pe care o indica).
A doua etapa in alcatuirea cario tip u lu i consta in studiul cromozomilor. E xam inarea
crom ozom ilor se face cu marimea m axim a pe care o poate oferi microscopul cu care se lucreaza. Ea
implicS:
( 1 ) numaratoarea de cromozomi,

(2) identificarea morfologica a cromozomilor,

(3) identificarea aberatiilor cromozomiale.
Numaratoarea de cromozomi este de o mare importanta dcoarece este prima caracteristica
citogeneticii a populatiei celulare exam inate. N um aratoarea crom ozom ilor se poate face direct in
placa metafazica, delimitand eventual anum ite regiuni, dar mai corecta si de o mai mare preeizie este
num ararea dupa desen. Desenarea m itozelor se poate face fie prin procedeul clasic care foloseste
cam era clara, fie prin sim pla schitare a crom ozom ilor pe o coala de hartie.
Urmeaza identificarea cromozomilor apartinand la diferite grupe, de exemplu cromozomii din
g ru p e le D sau G ai
u V
cariotipului uman.
E tapa p relu crarii
n
n
microscopice este urmata
A 1
de etapa p re lu c ra rii
fotografice a m etafazelor
c o r e s p u n z a to a r e . De
c a lita te a
c o p iilo r
I *
* *
fo to g r a f ic e
d e p in d e
c I _
----------

........

12
in tre a g a
m u n ca de
p re lu c ra re u lte rio a ra a
t n
m <t
x *
i A
h
ft A
c a r io tip u r ilo r. P e n tru
D 13

1$
W
------- IB
fotograffere se aleg numai

A ll

metafaze extrem de clare.

Dupa aceea, cromozomii
sunt decupati si aranjati in

* & r*

K5

KK

KA

% *

0, J*

F 19-

20

*> A

21< - 2 2

carotip. Se recomanda ca alcatuirea cariotipului sa se desfasoare pe baza a cel putin doua copii fotografice
ale metafazei, desenului si imaginei m icroscopice insasi a m etafazei, luata cu un obicctiv cu imersie.
Aranjarea crom ozom ilor in cariotip, trebuie sa porneasca de la cunoasterea cariotipului normal
al speciei. Primul criteriu de aranjarc a crom ozomilor in cariotip este cel al lungimii, cromozomii fiind
dispusi in ordine descrescatoare. Al doilea criteriu, este acela al dispunerii pe grupe m orfologice. Al
treilea criteriu folosit Tn aranjarea crom ozom ilor in cariotip este acela al imperecherii crom ozom ilor
omologi.

Cariotipul uman normal

Cariotipul uman este reprezentat prin 7 grupe distincte de cromozomi autozomali, aranjati in
ordine descrescatoare si num erotati de la 1 la 22 si o pereche de cromozomi sexuali, X si Y.
Caracteristici cantitative ale crom ozom ilor mitotici umani (Denver, 1960)

B
(4-5)
C
(6-12)

D
(13-15)
E
(16-18)
F
(19-20)
G
(21-22)

A
1
2

3
4
5
X

6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
Y

82-90
77-84
63-72
60-64
57-60
51-59
54-56
47-52
44-48
44-47
43-45
43-44
42-43
32-36
32-37
29-35
27-33
29-30
24-27
22-26
19-25
13-20
12-18
11-22

Lim ite de variatie

R
1,1
1,5- 1,6
1,2
2 ,6 - 2 ,9
2.4 - 3,2
1.6 -2,8
1 ,6 - 1,8
1 ,3 -1 ,9
1 .5 -2 ,4
1 ,8 -2 ,4
1 ,9 -2 ,6
1 ,5 -2 ,8
1.7 - 3.1
4,8 - 9.7
4,3 - 9.5
3 ,8 -1 1 .9
00

A
d -3 )

Cromozomul

Grupcle dc
cromozomi

1 ,8 -3 ,1
2,4 - 4,2
1 , 2 - 1,9
1 ,2 - 1,3
2,3 - 6,8
2,0 - 6,0
2 ,9 -0

C
48-49
38-40
45-46
25-28
24-30
32-38
36-38
35-43
29-40
32-36
27-35
26-40
24-37
10-17
9-19
8-22
36-42
23-36
21-29
34-35
40-46
13-31
14-33
0-26

vid enrti*ree crem atinei sexuolc*

Matefmle necesare. lame si lam ele microscopice, ace spatulate, pense, solutie carmin-acetic
Mod de lucru * La om se recolteaza celulele epiteliale din mucoasa bucala cu ajutorul unui ac
spatulat sterilizat sau prin raclarca puternica a peretelui lateral al mucoasei cu o lama m icroscopica
slefuita.
f
Celulele epiteliale, recoltate cu un ac spatulat din mucoasa bucala. se pun pe o lama la microscop.
Se pune deasupra o picatura de carm in-acetic 2% si se acopera cu o lamela. Preparatul se incalzeste
(evitand fierberea) timp de 5 min la flacara unci lampi de spirt. Se apasa apoi lamela cu dcgetul marc
pentru a obtine un strat unicelular intre lama si lamela; cu o hartie se indeparteaza excesul de colorant.
56

La m icroscop se observa un corpuscul intens colorat, situat in interiorul nuclcului, lipit de

membrana nucleara, rotund, oval sau triunghiular. Acest corpuscul este cromatina sexuala. In cazurile
nonnale, ea este prezenta numai in nucleele celulare la sexul femel.

Dctftrmiftismiil g*Ali< al caractarelor

Fcnotipic* umane
Toate trasaturile morfologice, fiziologice, biochimice
si eom portam entale caracteristice unei fiinte umane, sunt
Sa ne reamintim !
determinate genetic.
F e n o tip u l
r e p re z in ta
In determ inarea trasaturilor um ane exista mai multe
a n s a m b lu l
in s u s ir ilo r
situatii:
m o rfo lo g ic e ,
f iz io lo g ic e ,
a. Exista cazul in care doua gene alele A si a (una
biochim ice, eom portam entale,
dominanta, cealalta recesiva) aflate in raport de dom inanta
etc. ce rezulta din interactiunea
com pleta sau sem idom inanta situate intr-un anum it locus,
genotipului cu mediul.
determ ina variatii ale aeeluiasi caracter. Exemplu: lobii
urechii - liberi sau atasati, tipul m orfologic al firului de par cret, drept, ondulat, Rh-ul, culoarea ochilor, etc.
b. in alte eazuri exista mai m ult decat doua gene alele intr-un anumit locus, care determ ina
variatii ale aeeluiasi caracter. Fenomenul se numeste polialelie. Exemplu: ereditatea grupelor sanguine.
c Exista si situatii in carc exprim area unui caracter fenotipic este rezultatul unei interactiuni a
mai m ultor gene nealele. Acestea sunt caractere ereditare cantitative. Exemplu: talia (inaltimea),
greutatea corporala, culoarea pielii, rezistenta la boli, temperarrientul, inteligenta, etc. Distributiile in
populatia um ana a caracterelor cantitative se face dupa modelul normal, rcdat grafic sub forma
clopotului lui Gauss.

Determ inism ul genetic al unor caractere norm ale umane

Determinismul genetic a! grupelor sanguine.
Grupcle sanguine sunt conditionate de o serie polialela ce cuprinde trei alele L \
si I. Alele
LAsi Ln sunt dominance fata de 1. Gena L A determ ina aparitia grupei sanguine A II (LALAsi LA1) cu
antigene A pc hematii si anticorpi P in plasma. Gena LB detennina aparitia grupei sanguine B III
(LBLBsi LB1) cu antigene B pe hem atii si anticorpi a in plasma. Gena I recesiva este responsabila de
aparitia grupei sanguine 0 1 (II) fara antigene pe hematii si cu anticorpi a si p in plasma. Cand genele
dominante LAsi LBcoexista in structura genetica a aeeluiasi individ (LALH) ele conditioneaza o grupa
sanguina distincta AB IV. Cele doua gene sunt codominante. Din interactiunea lor rezulta un fenotip
distinct cu antigene A si B pe hem atii si fara anticorpi in plasma.
57

Fenotip
0

1 0

Genotip

Antigene

11

A (II)
B ( III )
AB ( I V )

La L a ; L a 1
Ll! L b : Lff 1

A
B

La L b

A ;B

Anticorpi

Doneaza la:

Primeste de la:

a ; (3

0 ; A ; B ; AB

P
a
-

A ; AB
B ; AB
AB

0; A
0; B
0 ; A ; B ; AB

Cunoasterea modului in care se m ostenesc grupele

sanguine are importanta pentru determinarea patemitatii.
Astfel cunoscand grupul sanguin al qopilului si al
mamei, se pot cunoaste grupele sanguine posibile ale tatalui
prezumtiv.
Cunoasterea grupelor sanguine este im portanta si
in realizarea transfuziilor (fig. 5 2 ).

f t

it*

Determinismul genetic alfactorului Rh

Un alt caracter hematologic intalnit la specia umana

este sistemul Rh constituit din cinci factori principali: C;
AIIJV p vn fe r
c; D; E; e. Factorul D se numeste factorul Rh si este prezent
a*
la 85 % din populatia um ana fiind determinat de o pereche
de gene alele: rh si rh (una dom inanta, cealalta recesiva).
Gena rh+ este responsabila de aparitia indivizilor Rh' (rh 4
Fig. 52 C o m p a tib ilita te tra n sfu zio n ala
rh' sau rlTrh) cu antigenul Rh pe hematii.Restul de 15 %
din populatia umana nu prezinta factorul Rh, indi vizii fiind Rh cu genotipul rhrh.Cunoasterea modului
de transmiteye a factorului Rh prezinta o importanta deosebita pentru realizarea transfuziilor (fig. 53)
si pentru depistarea sarcinilor in com patible, care apar atunci cand cei doi parinti au Rh diferit Daca
o mama Rh negativ are o sarcina Rh pozitiv (de la un tata Rh pozitiv) atunci ea poate fabrica anticorpi
anti Rh care vor ataca hem atiile pozitive ale fatului, incepand cu a doua sarcina. Prima sarcina poate
e v o lu a n o rm a l d e o a re c e in c o n d itii
Jonator Rh*
Jonator R rf
Hematii Rh+
fiziologice, hem atiile Rh pozitiv ale fatului
ww
^hematH Rh*
*> anticorpi ant! Rh4
nu pot traversa placenta si deci nu ajung in
\
circulatia materna. La nastere, prin ruperile
de vase sanguine care au loc in momentul
PrlmBor Rh / >
dezlipirii placentei de uter, o parte din sangele
fetal trece la mama si stimuleaza producerea
de anticorpi anti-Rh. La o noua sarcina acesti

^Tl WTOTH
prima transfuzie
Formarea antlcorpllor
a doua tran slate
a n tic o rp i c are p o t tra v e rs a c a p ila re le
anti Rh
placentare patrund in circulatia fetala si
distrug hematiile fatului, putand duce la avort
Fig. 53 * I m p o r t a n t a cu n o a stc rii R h-ului in tra n s fu z ii
spontan (fig. 54).
A

Determinismul genetic al sexului

Sexul indivizilor umani este un caracter ereditar determinat de prezenta unor cromozomi speciali
denumiti cromozomi ai sexului sau heterozom i. Acestia sunt de un singur tip- XX, la femei, motiv
pentru care sunt numite si hom ogam etice deoarece nu produc decat un singur tip de gameti (ovule), in
timp ce, la barbati, sunt de doua tipuri- X Y, motiv pentru care acest sex este considerat heterogametic
deoarece produce doua tipuri de sperm atozoizi.

58

H eterozom ii X si Y nu sunt om ologi, nu

realizeaza crossing-over iar genele din structura lorchiar daca sunt recesive, se m anifesta in fenotip intrun singur exem plar- fenomenul de hemizigotie.
Crom ozom ul X contine gene de im portanta
majora pentru individ (nu poate lipsi din genotip), iar
crom ozom ul Y jo aca un rol esential in determ inarea
masculinitatii.

Hematii
sangele pnmuim fSt

Placenta

Hematii ou antigeni Rh din sangele

pnmului fftt Tn sangele matem

Determinismul culoriipielii la om
Culoarea pielii la indivizii apartinand diferitelor
rase um ane v ariaza intre alba si neag ra, fara a
reprezenta un caracter de superioritate sau inferioritate
deoarece, in genom ul um an nu sunt d iferentieri
cantitative sau calitative de materal genetic.
Determinismul culorii pielii este conditionat de
prezenta unor perechi de gene nealele,Exista mai multe
ipoteze privind num arul perechilor de gene care
intervin in pigm entarea pielii - intre 2 si 2 0 gene,dar
este cert ca acestea segrega independent si au un efect
cum ulativ. Conform ipotezei lui C.B.Davenport,
cantitatea de p igm ent din p iele (m elanina) este
determ inate de efectul cum ulativ al genelor P] si P.
astfel;
- la negri: se afla in stare hom ozigota - P, P t P 2
P? - toate alelele dominante;
- la m ulatri inchisi: - ? ]p ]?2P2sau P ,P ]P:,p2 -3
gene pentru pigmentare;
- la mulatri propriu-zisi: - P jP jP ^ sau P,P,p 2p 2
sau PjPjP 2 P, - 2 gene pentru pigm entare;

Anbcorpi wife Rh *riat*nm

Hemitii cu antigem Rh dtn

ta n g e l* calui
a! cJouea f i t

Anbcorp* inti Rh matemi in w n g eie fltuM

Melanina %

Fenotipul

- ll
1 2 -2 5
2 6 -4 0
4 1 -5 5
5 6 -7 8

Alb
M ulatru deschis
M ulatru
M ulatru inchis
Negru

Fig. 54 Im p o r t a n t a c u nu asterii R h-ului

in sarcinile incom patibilc

- la m ulatri d esch isi : - P ,p ,p 2p 2 sau

pjpjPjpj - o singura grupa pentru pigmentare;
- la albi: - p 1p ,p 2p 2 -to a te alelele sunt
recesive cu cea mai m ica cantitate de melanina;

Determinismul genetic al culoriiparului

Este un determ inism com plex datorat unei serii polialele. Com binarea alelelor si insum area
efectelor lor determ ina fenotipuri variate concretizate intr-o mare diversitate de nuante de par - de la
blond foarte deschis pana la negru inchis.

59

Cantitatea de pigment din par este determinate! de doua perechi de gene, una pentru pigm ental
brun (melanina) si alta pentru pigm ental rosu. Fiecare dintre aceste perechi de gene apartin unei serii
polialele reprezentate de:
- MM; Mbw; Mbk- pentru genele care controleaza sinteza de melanina;
- R ; R - pentru genele care controleaza productia de pigm ent rosu.

Determinismul genetic al culorii ochilor

Culoarea ochilor prezinta un determ inism genetic mai complex decat culoarea parului. In
determ inism ul sau sunt implicate 3 gene alele care la randul lor se prezinta sub forma unor serii
polialele. In ordinea dom inantei cele trei gene sunt: Ebr- pentru ochi negri, E8r- pentru ochi verzi, Eblpentru ochi albastri. Ca urm are a acestei dominance, ochii de culoare albastra sunt determ inati de
genotipul hom ozigot de tipul EblEbl.
Din interactiunea celor 3 gene, la indivizii heterozigoti apar variate nuante intermediare.

D eterm inism ul genetic in m em orie, inteligenta, c o m p o r t a m e n t *

Memoria se refera la capacitatea de a stoca si ulterior de a regasi si refolosi informatia invatata.
La baza memoriei sta proprietatea de engram are a neuronului, adica pastrarea in structura acestuia a
"urm elor 44 unei informatii venite din mediu. Angajarea neuronului in engram are este conditional! de
renuntareaacestuia la diviziune, proces care ar altera engramele. Aeeasta sugereaza ca mecanismele
engram arii au, in principal, localizare nucleara. H.Hyden a sugerat in 1960 ca inform atia ce sta la
baza engramarii este continuta in acizii nucleici si proteinele neuronale. Astfel, ADN pastreaza memoria
extraindividuala, de specie, a fiintelor vii, pe cand ARN este implicat in m emoria individuals,
reprezentand tablita pe care degetele experientei inscriu insemnele lor.

Dupa celc mai multe ipoteze actuale, la baza memoriei sta relatia ARM,n proteine. M emoria
de scurta durata are la baza activitatea electrica a neuronilor implicati in engramare, pe cand in memoria
de lunga durata, activitatea electrica a neuronilor induce, de o maniera inca putin cunoscuta, formarea
de ARN m care dirijeaja apoi sinteza de proteine implicate in stocarea mem oriei de lunga durata.
Anumite tipuri de invatare par a im plica sinteza anum itor tipuri de ARN de vreme ce intr-un tip de
invatare se schim ba raportul A / U ? pe cand intr-un alt tip de invatare se schim ba raportul U / C.

Inteligenta (lat. inter = intre s | lego-legere - legatura) ar putea fi definita drept capacitatea de
a desprinde cu rapiditate legaturile cauzale esentiale dintre fenomene, de a adapta comportamentul la
circumstantele date.Se cunosc cel putin sase capacitati distincte: capacitatea verbdlii,facilitated verbala,

capacitatea spatiata, capacitatea de rat ion ament si memoria pe termen scurt si pe termen lung.
Deosebirile care apar intre indivizi um ani din aceste puncte de vedere pot reprezenta m anifesterea
unor factori genetici sau ai mediului am biant ori a interdependentei lor. Una dintre cele mai acceptate
teorii privind determ inarea genetica a inteligentei considera ca factorii implicati sunt atit de natura
ereditara cat si factori ambientali.Fiecare individ se naste cu un anumit potential intelectual detenninat
de zestrea sa genetica care se va exprim a insa in functie de conditiile in care creste si este educat.
Coeficientul de inteligenta (C.I. sau IQ )- reprezentand raportul dintre varsta mintala si varsta
cronologica inm ultitcu 100 are o natura poligeniea. Dupa Fulker exista circa 22 loci genici implicati
in determ inism ul ereditar al inteligentei.
Exista teste prin care se poate estim acoeficientul de inteligenta (IQ) pe baza unui chestionar cu
punctaj (testul Binet). In functie de structura genetica a fiecarei pcrsoane, pentru genele implicate in
determ inarea unui asem enea caracter com plex de personalitate psihica umana, oamenii realizeaza
performance inteleetuale diferite:
Mici - IQ sub 80;
60

 M edii - IQ cuprins intre 9 0 - 100;

Mari - IQ cuprins intre 120- 130;
Deosebita - IQ peste 150 (genii)
Fiind o trasatura ereditara cantitativa, ca si talia,
greutatea, m em oria, com portam entul,etc.inteligenta
,exprim ata prin IQ prezinta in populatia um ana o
d istrib u te norm ala de tip gaussian (fig. 5 5 ).

C o m p o rta m en tu l re p re z in ta

a n s a m b lu l
m anifestarilor obiective ale oam enilor, prin care se
exterioriz.eaza viata psihica. P o triv it dichotom iei
g altoniene, daca intelectul rep rezin ta o ju m atate,
caracterul comportamental contureaza cealalta jumatate
a personalitatii umane. In toate domeniile personalitatii,
componenta genetica constituie partea precumpanitoare.
Com portam entul este un fenotip ce prezinta o mare
variabilitate. Diferitele caractere eom portam entale la
animale si om sunt determ inate unigenic si poligenic.
Com portam entul instinctiv, avand la baza reflexul neconditionat are un determ inism strict
genetic, pe cand invatarea are la baza reflexul conditional fiind in esenta un produs al mediului.
realizat pe un anum it fond genetic. Astfel, comportamentul organismului ca si restul fenotipului sau
reprezinta rezultatul interactiunii genotip-mediu. Diferentele individuate in comportament au la baza
variatia factorilor genetici, variatia factorilor de mediu precum si interactiunea lor.
M ajoritatea trasaturilor psihologice fac parte din categoria caracterelor m etrice cu variabilitate
continua, in general nesegregante dupa critcriile mcndeliene.

Retineti

%!
Ereditatea fixeaza doar limitele intre care se poate dezvolta un caracter genetic. Toate trasaturile
m orfologice, fiziologice, biochimice si eomportamentale caracteristice unei fiinte umane, sunt
determ inate de interrelatia genotip - mediu.

4 P U C M II
* Precizati care sunt genotipurile celor patru grupe sanguine rezultate la copiii unui cuplu in
care mama are grupa sanguina B heterozigot (LB1) si tatal are grupa sanguina A heterozigot
(LAI).
> Notam cu br si b, genele alele care determ ina culoarea ochilor (b+- culoarea neagra, b culoarea
albastra). Precizati ce culori vor avea ochii copiilor unui cuplu in care mama si tata au structura
genetica b+b.
Tipul m orfologic al firului de par este dat de doua gene alele (H ! si H) in raport de dominanta
incomplcta. Ce tipuri m orfologice de par vor avea copiii rezultati din casatoria unui cuplu cu
parulcret(F T H ).

61

Stab illrea spectrulifi g e n tiic individual

Conditie: experimentatorul, pentru aeeasta experienta trebuie sa-si cunoasca bunicii si eventual
strabunicii (poate culege eventual date de la parinti, bunici etc).
Materiale necesare : o coala de hartie, compas, echer, rigla.
Se iau in consideratie
j urmatoarele caractere individuale:
1. Culoarea ochilor: culoarea albastra este recesiva fata de alte culori.
2. Culoarea parului: par blond recesiv fata de cel inchis; par rosu recesiv fata de culorile mai
inchise.
3. Directia de orientare a parului; vartej in directia m ersului acelor de ceasom ic dom inant fata
de vartej in sens in vers.
4. Par cret>dom inant fata
de cel n e te d
5. Prezenta parului pe segm entul m ijlopiu al degetelor (altele decat aratatorul) dom inanta fata
de absenta parului.
6 . Daltonismul (confuzia culorilor) recesiv fata de vederea normala.
. 7. Chelia prem atura sau regulata este m ostenita cu un caracter dom inant care se m anifesta in
jurul varstei de 34 ani. Caracterul nu se m anifesta decat extrem de r^r la femei (este un caracter limitat
la sex). Elevii pot sa aprecieze situatia lorjudecand pe cea aparintilor, data fiind dominanta caracterului.
. Lobul aderent al ureehii este recesiv fata de
cel liber sau pendul.
8

9. Posibilitatea de a da degetul m are pe spate

dominanta fata de conditia opusa cu ligamentele strans^.
10. Capacitatea de a degusta unele substante
precum tioureea sau feniltio-carbomida este dominanta
fata de incapacitatea de a degusta aceste substante.
11. Prezenta gropitei in obraz dominanta fata de
absenta acesteia.
12. Varful vaduvei - parul de pe frunte extins
in centrul ei ca un triunghi dom inanta fata de linia
dreapta a parului pe frunte.
Sp?i*trui g en e tic al unui b<iat
- cu grupa sanguine I )
c u par
(C )
- carc nu poate iridoi limba lateral di
- yu oehii de culoare irichistS ; K)
cu iobsi uicchii liber* (1)
vupuvn.tiya nvjyaw 'Uitt..; 1-. n !

62

r i

i>oh d c c u io in c th ch is* v h ' iilbv- n

t *

lobii urcchi: lircn lohi .v.dHftt)

13. Capacitatea de a indoi limba, astfel incat

m arginiie laterale sa form eze un U este dominanta
fata de incapacitatea de a indoi astfel limba.

M od de lucru. Se alcatuieste o harta privind

caracteristici le individuale ereditare ale fiecarui individ
dupa modelul din figura alaturata.

G tn tlic o rosclor URiont9

Qenetiea raselor umane
Sa ne reominfim !
Ca si
i la alte fiinte
: vii,7 la om insusirile
j
m o rfo lo g ic e , f iz io lo g ic e , b io c h im ic e ,
Spre deosebirc dc alte entitati biologice. em u! este
o fiinta biosoeialS. Form area lui s-a produs in ui*ma titiui
eomportamentale sunt determinate de structuri
m d elu n g at p ro c cs de e v o lu tic b io lo g ic # d a r si de
genetice, iar transmiterea lor de la o generatie
dezvoltare sociala. Parasind lum ea anim ala. om ul a
la alta are loc conform legilor ereditatii.
ram as p arte a naturii.
M aterialul genetic la om este localizat in cei
46 cromozomi (23 de origine paterna si 23 de origine materna). Cromozom ii fiecarei celule um ane
contin aproximativ 35 000 de gene. De aceea la om posibilitatile variabilitatii combinative a caracterelor
sunt cu mult mai mari decat la alte specii. Fiecare om este din punct de vedere genetic un exem plar
unic al speciei umane. Chiar in cazul unei familii cu multi copii nu exista doi identici.
Fiecare individ biologic nu este insa o imitate izolata, ci el apartine unei populatii din cadrul
speciei Homo sapiens sapiens. Variabil itatea interindividuala nu este atat de mare incat sa nu se
permita caracterizari sau clasificari bazate pe ascmanari de conformatie.

Rasele umane
Antropologia clasica admite ca rasa este o grupare biologica caracterizata prin origine comuna,
printr-o anumita distribute geografica si printr-un ansamblu de particularitati fizice: prin fonna capului
(exista rase brahicefale, dolicocefale si mezocefale); prin fonna parului (neted sau cret); prin pilozitatea
faciala si corporala; prin pigm entatie; prin fonna fetei, nasului si buzelor; prin inSltime, etc.
Incercari de a realiza o clasificare a populatiilor umane in rase umane au existat inca din
antichitate.
- Herodot (sec. V i.H.) este considerat nu numai parintele istoriei dar si al antropologiei;
-Plinius cel Batrdn a oferit o explicatie naiva, bazata pe diferentele de clima, pentru diferentele
dintre africani si europeni;
- George Buffon a enuntat ideea ca toti oamenii apartin aceleiasi specii si dupa ce s-au raspandit
pe tot globul ca urm are a influentei clim atului diferit, s-au diferentiat in rase.
- Abia dupa cc s-a reusit sa se analizeze structura genetica a populatiilor umane, pc baza markerilor
genetici s-a putut da o explicatie corecta diferentierii in rase a populatiilor speciilor umane. Markerii
genetici sunt elemente strict mostenite si care nu fac obiectul schimbarilor rapide induse de mediu. Ei
sufera schimbare evolutiva pe tennen lung sub actiunea unor forte ale dinamicii genomice reprezentate
de: selectia naturala (incluzand si selectia sexuala), mutatii, migratii, driftul genetic.
- Pentru prim a data in istoria cercetarii structurii genetice a populatiilor umane sotii Hirsyfeld
(1919) au evidential diferentele in frecventa antigenilor de pe suprafata eritrocitelor expresie
moleculara a diferitelor constitutii genetice a grupelor sangvine A, B, 0, la diferite grupe etnice aflate
in armatele beligcrante din Primul Razboi Mondial. De atunci asem enea diferente au fost evidentiate
in toate cazurile de determ inism genetic al altor grupe sanguine, incluzand sistemul sanguin Rh.
-Exista parametri care defmesc:
- inrudirea dintre rase - data de identitatea genetica ( IG);
- diferenta genetica dintre rase data de distanta genetica (DG), toate rasele umane apartinand
uneia si aceleiasi specii Homo sapiens sapiens._______________________________________________
63

Mdsurarea diferenteigeniceglobale dintre doua populatii se realizeaza dupa formula:

f F " - V p / p ( l ^ p J l in care;
Vp = varianta dintre frecventele genice ale unui set de n populatii;
P = frecventa medie a populatiilor.
Stabilirea distantei genetice este d atad e formula:
j d = x - y ] in care:
x = frecventa genei intr-una din populatiile analizate;
y = frecventa genei in cea de-a doua populatie analizata.
Din punct de vedere genetic rasele pot fi definite ca populatii izolate cu o frecventa caracteristica
a genelor care le deosebeste de alte populatii apartinand aceleiasi specii. Ele se pot deosebi prin
frecventa inegala a unor gene ja r nu prin monopolul exclusi v al unor gene. Imensa majoritate a genelor
umane are o d istrib u te uniforma. Mai putin de 15% dintre gene au o co n cen trate particulara;o serie
de gene sunt mai frecvente intr-o rasa decat in alta.
Originea raselor umane a suscitat si suscita inca numeroase discutii.Sunt conturate mai pregnant
doua te o rii:
-teoria monocentrista - toate rasele s-au diferentiat intr-o singura regiune,situata undeva in
Asia. Din aeeasta rasa prim ordiala s-au conturat doua rase importante:rasa mongolida - in nord estul
Asiei si rasa sud-vestica, constituita din doua ramuri ram ura europida si ram ura euroasiatica sau
negroido-australoida;
-teoriapolicentristd - considera ca diferentierea raselor a inceput de m ult si a avut un caracter
local: din populatiile de pitecantropi europeni s-a consolidat rasa europida, din grupele de sinantropi
au derivat mongolizi, iar din populatiile de pitecantropi africani s-au conturat negrizii.
M ajoritatea criteriilor de taxonom ie raseologica sunt variabile de la autor la autor dar,
pornindu-se de la caractere morfologice aparente (culoarea pielii si parului, conformatia craniului si
a fetei, ctc) se pot distinge trei mari rase (fig. 56):
-alba - leucoderm a numita si
* caucaziana ;
-galbena - xantoderm a, din care fac parte si am erindienii;
-neagra - m elanoderma.
Daca im partirea omenirii in 3-4 rase mari s-a facut pe criterii morfologice, in subimpartiri s-au
folosit si alte criterii: etnic, geografic, lingvistic, etnografic, cultural. Eforturile antropobiologiei s-au
indreptat spre folosirea consecventa nu numai a criteriilor biologice (m orfologice, fiziologice,
biochim ice, gcnetice, im unologice). Ea a cautat sa lamureasca totodata si unele relatii dintre rasa,
subrasa, etnie, limba, cultura, asezare geografica.
Unii autori admit ca in cadrul fieearei rase mari exista mai multe subrase. in ca/ul rasei albe leucoderm a- de exemplu sunt subrasele( fig. 57a,b,c,d,e):
-nordica - cu indivizi inalth longilini (cu trasaturi lungi). dolicoccfali (craniu a lu n g it- indice
75 - 81) cu nasul lung si drept, cu parul blond neted moale, cu ochi albastri, piele alba rozata
dinarica - cu
indivizi inalti, longilini,
brahicefali (craniul cu
diametrele longitudinal
si transversal aproape
egale - indice 81,0
85,4) cu nasul lung
coroiat, parul negru
castaniu. cu ochi negri,
piele inchisa

64

-alpina - cu indivizi scunzi si robusti, brevilini (cu trasaturi

scurte - trup si membre scurte si groase), brahicefali, cu nasul bont,
cu parul aspru - inchis, cu pigm entatie m oderate
-mediteranoida - cu indivizi scunzi. avand trasaturi fine,
longilini, dolicefali, cu fata ingusta, cu nas drept, cu parul negru moale - ondulat, cu ochi negri stralucitori, piele oachesa si calda
-esteuropoida - cu indivizi scunzi, brevilini, cu fata lata,
umerii obrajilor proeminenti si fanta palpebrala mongoloida , cu
nasul cam, cu parul blond canepiu, cu ochii albastrii cenusii, pielea
alba galbuie.
Aceste subrase nu se intalnesc azi ca populatii alcatuite
numai dintr-o varianta sau alta, ci ca mixturi de caractere in indivizi
concreti. uneori greu dc clasificat.
In specia umana Homo sapiens sapiens, careia ii apartin toate
rasele umane nu exista rase pure, deoarece o astfel de rasa ar trebui
sa fie form ata din indivizi hom ozigoti pentru toate genele alele.
Dupa cum se stie specia umana este extrem de heterozigoti. La om
consangvinizarea (cu cfectele ci negative) a fost im piedicata prin
legislate, prin religie. Populatiile umane prezinta o mare diversitatc
genetica, astfel ea cel mai adesea deosebirile genetice dintre indivizii
unei rase depasesc deosebirile genetice dintre rase.
Toate cercetarile m odem e de genetica umana n-au reusit sa
pun3 in cvidenta existenta unor diferente rasiale in ceea ce priveste
frecventa genelor care determ ina capacitatea intelectuala. Genele
pentru inteligenta, fiind relativ num eroase, se distribuie probabilistic
in cadrul populatiilor si raselor um ane care sunt heterozigote. In
once populatie sau rasa nu exista, din punct dc vedere genetic
posibilitatea homozigotarii tuturor aeestor gene si deci este exclusa
probabilitalca aparitiei unei rase cu frecventa m arita de tolerante
sau genii. Indivizii dotati exceptional, adica talentele si geniile, se
distribuie probabilistic in cadrul tuturor raselor umane, cu frecventa
Fig. 57 S u b ra se u m an e
similara.
ConcluzionSnd,se poate spune ca nu exista nici un criteriu
de a diferentia rasele umane de a diviza populatiile um ane in rase. Daca se utilizcaza un num ar
suficient de mare de caractere, atunci fiecare individ este o rasa. Un ultim argument in acest sens a
fost adus d e A C . W'fao/? pornind de la cereetarea nucleotidelor ADN-ului mitocondrial: doi indivizi
apartinind indiferent carei rase elasice,au in eomun 0,64 % dintre secvente in timp ce la celelalte
mamifere variatiile individuale sunt m ult mai mari.
A

1 ftclineti
!
a
w
Pentru ca diferentierea rasiala este relativ recen ta in om enire (realizandu-se in ultim ele cateva zeci de mii de
ani) im ensa m ajoritate a genelor specifice este aceeasi in Tntreaga om enire.
o N eom ogenitalea, varietatea om enirii nu presupune superioritati sau inferioritati "absolute1*, ci eventual
aptitudini felurite, com plem entare in cadm l civilizatiei planetarc.

r r /4PLICM II
* Analizati colegii de clasa si m cercati sa stabiliti la ei caracteristici apartinand diferitelor subrase.
65

M utagtotzo si Urci(ogii#xQ vmoni

Clasificarea m utatiilor
Sfi ne reaminlim !
Diferiti factori naturali produc,
in mod constant, m odificari la
n iv elu l m a te ria lu lu i genetic*
Multe din aceste modificari pot fi
indepartate prin actiunea unui
proces reparator care actioneaza
la nivelul ADN. Altele insa se
instaleaza la nivelul materialului
genetic, determ inand aparitia dc
mutatii,

M u tafia poate fi definita ca fenomenul prin care se

produc modificari in structura si functiile materialului genetic,
sub actiunea factorilor mutageni. Procesul prin care sc produc
mutatiile, poarta numele de mutagenezH
Aceste sehimbari se mostenesc de la o generatie la
alta. Ele nu se datoreaza efectelor recombinarii genetice sau
segregarii factorilor ereditari.
Mutatiile se clasifica dupa mai multe criterii:

Dupa cantitatea de m aterial genetic afectat:

genomice, cromozomale, genice;
Dupa modul de manifestare\ dominante, recesive,
codominante, letale - in stare homozigota determina aparitia
de indivizi incapabili de supravietuire, semiletale determina

in stare hom ozigota aparitia unor indivizi care supravietuiesc partial;

Dupa localizare mutatiile sunt: autozomale plasate pe autozomi, heterozomale plasate pe
heterozom i;
Din punct de vedere a I efectului: daunatoare, neutre9folositoare\
Dupa modul de aparitie : naturale spontane, artificiale provocate de om;
Dupa tipul de celule in care apar. gametice - care sunt ereditare si pot fi observate la descendenti
in diferite generatii. somatice - ce pot fi izolate si reproduse ca linii sau clone mutante la organismele
care se inm ultesc vegetativ.
Diferitele tipuri de mutatii pot determ ina in cursul dezvoltarii intrauterine aparitia unor
m alformatii cu diferite grade de severitate, fenomen cunoscut sub numele de teratogcneza.

T ip u ri de m utatii umane
Mutatiile materialului genetic uman pot fi: genomice, cromozomale, genice producand maladii
mai mult sau mai putin severe.
r---- rr
k

!;ig. 58 %Nou n asc u t lripk>id viu cu m ultiple

m a lfo rm a tii

66

Maladii determinate de mutatii genomice

Mutatiile genomice afecteaza genomul sau
com plem entul crom ozom ial prin m odificarea
numarului de cromozomi si pot ft reprezentate de;
poliploidii si aneuploidii.
In poliploidie are loc o m ultiplicare a
numarului de seturi dc cromozomi. In cazul speciei
umane, poliploidia este letala. Au fost descrise
cazuri de feti um ani trip lo izi (2n = 3x =69
cromozomi) nascuti vii si care nu au supravietuit
mult timp (fig. 58).

Aneuploidia este d eterm in ata de m od ificarea

numarului de crom ozom i (cu unul sau doi) in plus sau in
m inus. Poate afecta fie au to zo m ii - p erech ile 1-22
(aneuploidii autozomale), fie heterozom ii -XX sau XY

(<aneuploidii heterozomale).
Aneuploidia rezulta dintr-o eroare: in tirnpul formarii
gametilor prin diviziune meiotica, nu se produce disjunctia
uneia sau mai multor perechi de cromozomi omologi. Daca
i
i
o pereche de crom ozom i omologi nu se mai separa si
m igreaza spre acelasi p o l rezulta gam eti dezechilibrati
i
genetic (n+1) sau (n-1). Dupa fecundatie pot rezulta
F e cu n d a tie
indivizi cu trei crom ozom i om ologi- trisom ie sau cu un
Gameti
~ Y J
singur cromozom dintr-o pereche -m onosom ie (fig. 59).
neechilibrati
g e n e tic
C ele m ai c u n o sc u te m alad ii d e te rm in a te de
aneuploidii autozomale sunt:
T riso m ie
Sindromul Patau- determ inat d e trisom ia 13 ;
p erso an ele afectate nu depasesc v arsta de 3-4 luni,
Fig. 59 M ecanism u l a p a ritie i
an eu ploidiiior
prezentand numeroase malformatii ale scheletului, inimii,
sistemului nervos central etc.
Sindromul Edwards- determinat de trisomia 18 ; indivizii afectati prezinta malformatii cardiace,
ale eapului, fetei, sunt inapoiati mintal,cu grave deficiente neuro-senzoriale.
Sindromul Down- determ inat de trisom ia 21 (fig. 60).
Are o incidenta de 1-2%o dar poate creste odata cu cresterea varstei mamei la 10%o (intre 40 45 an i) si la 2 1 % 0 in cazul m amelor peste 45 de ani. Cauza este scaderea eficientei meiozei ce duce la
non-disjunctie frecventa o data cu cresterea varstei ovocitului.
Cei afectati sunt de talie mica, craniul mic, rotund, cu profilul fetei plat. Gatul este scurt si gros,
m ainile scurte si late (fig. 61). Dezvoltarea intelectuala este deficitara. Durata medic de viata este
redusa datorita sensibilitatii pe care o prezinta la infectii.

<

*
a e

V
'4

it
1 1^.61 C'opi! a lec tat dc sim iro m ui Down

tm m

i_ *
;:

l-f*
11

Kl

iS

1-

14
ft

6 3

It

*T

I i

f+

* i

- *

I imi
i

\r

v>

f)
*

*
X

u
30

v - *
*

31

JJ

ft

ii\ ^>0 Trisom ia 21- cario tip

67

Aneuploidiile heterozomale sunt mult mai frecvente decat cele autozomale. Ele se datoreaza
non-disjunctiei crom ozom ilor sexuali fie in ovogeneza femeii, fie in spermatogeneza barbatului unui
cuplu, sau la ambii. Determina urm atoarele maladii :
Sindromul Turner (2n - 45 = 44 XO)
Este caracteristic femeilor. A cestea sunt de statura mica cu gatul patrat, cu par intins pe ceafa.
O rganele genitale sunt slab dezvoltate. Prezinta anomalii cardiace, renale si sterilitate.
Lipseste cromatina sexuala.

Trisomia "X" (2n =47=44XXX)

Apare la femei. Se asociaza o oarecare tcndinta de virilitate - pilozitate pe fata si corp. Prezinta
sterilitate si debilitate mintala.

Sindromul Klinefelter (2n - 4 7 - 4 4 XXY)

Este intalnit la barbati. Sindromul se caracterizeaza prin talie inalta, musculatura slab dczvoltata,
bazin larg, dezvoltare anormala a mameloanelor, atrofiere testiculara, oarecare grad de retardare mintala.
Este prezenta crom atina sexuala.
Nu au fost sem n alate eazuri cu cariotip de genul -2rv^45-44YO - deoarece absenta
crom ozom ului X este letala - crom ozom ul X fiind cscntial pentru supravietuire.

Maladii determinate de mutatii cromozomale

M utatiile crom ozom ale = crom ozom iale sunt restructured ale crom ozom ilor determ inate de
ruperea unor fragmente de cromozomi sub actiunea factorilor de mediu. Fragmentui desprins accidental
contine un anum it num ar de gene (fig. 62) s i :
<
g

M O N O P L O ID IE

P O L IP L O ID IE

ANEUPLOIDIE

LU

5 w
D
Z

LU

CD

V)
z
<

3
I
O
D
a:

cIN V E R S IE
d

2 CRO M O ZO M I
ACf?OCENTf?ICl

in
LU

-J
t il

TRANSLOCAT1E
RECIPROCA DE
DOUASEGMENTE
NEOMOLOAGE

DELETlEc

!S
(D
z:

LA NIVELUL UNUI CROMOZOM

UL MAI MULTOR CROMOZOMI

Fig. 62 # T ip u ri d e n iu tu tii

-se poate reatasa cromozomului respectiv in pozitie inversa- inversie;

-se poate atasa cromozomului omolog care astfel va dobandi gene in dublu exemplar - duplicatie\
-se poate atasa unui crom ozom neom olog -translocatie sau se poate pierde - deletie.

68

Sindromul "Cri du chat - 'tipatul pisicii a carei denum ire

deriva de la tipatul caracteristic pe care il prezinta nou nascutii cu
plans anorm al, se datoreaza deletiei partiale a bratului scurt al
crom ozom ului din perechea a V-a.
Copiii bolnavi prezinta microcefalie cu grava intarziere mintala
(fig. 63)

Maladii determinate de mutatii genice

M utatiile genice pot afecta genele in totalitate sau numai
anum ite perechi de nucleotide.
G enele pot suferi m odificari ale succesiunii nucleotidelor
determ inand efecte diferite precum:
- aparitia unor anomalii morfologice:
- afecteaza sinteza unor proteine tulburdnd functiile unde

acestea sunt implicate;

-provoaca koli metabolice ereditare, etc,
M utatiile genice pot fi autozomale si heterozomale.
1. Maladiile genice autozomale se manifest^ cu frecventa
egala
la cele doua sexe si
o
. sunt determ inate de mutatii
dominante sau
recesive ale unor gene situate in crom ozom ii autozomi.
Cele dom inante sunt reprezentate de:
- Sindactilia - unirea degetelor de la maini si/sau de la picioare;
- Polidactilia - degete suplimentare la maini si / sau la picioare
(fig. 64)
- Prognatismul - marirea anorm ala a buzei inferioare insotita
de aplatizarea transversala a craniului. (fig. 65)
Cele recesive sunt reprezentate de:
- Albinism ul- absenta pigm entului melanic din piele par si
iris;
- Anemia falciformd - eritrocitele au form a de secera(fig. 6 6
Este determinata de inlocuirea acidului glutamic cu valina in pozitia
a s a s e a a c a te n e i d in m o le c u la d e h e m o g lo b in a .A s tfe l
m odificata,hem ogIobina are o capacitate redusa de fixare a 0 , s i de
aceea heterozigoti i nu rezista bine la efort.
2. Maladiile genice heterozomale se transm it eu frecventa
diferita la cele doua sexe si sunt determ inate de mutatii ale unor gene
din heterozomi.
Hemofilia este

f
*"

!;

a?

m a' adie sex-linkata,

recesiva determinata de
p re z e n ta u n ei gene
mutante pe cromozom ul X. Cei afectati au hemoragii
v /
4
puternice, la cele mai mici traumatisme.
J
Gena fiind recesiva, o fem cic - XhX-in stare
f :v
hetcrozigotii este normals fenotipic insa un barbat - XhYeste hemofilic. Aeeasta situatie se numeste hemizigotie.
Deoarece barbatul are un singur locus pentru gena h\
j acesta se poate exprima fenotipic intr-un singur exemplar.
0

v ....w * Anemia fakitoraia

69

Sanatoasa

B o ln a v h e m o filic ^

X X

xh

cr
Y

Boala se manifesta la barbati dar se transmite pe linie

materna. Un barbat hem ofilic va avea cu o femeie
normala numai copii normali deoarece cromozomul
cu gena X h este m ostenit numai de fete in timp ce
baietii
de la mama cromozomul normal.
i mostenesc
%
Fiicele sunt sanatoase dar purtatoare ale genei Xh
(fig. 67).

D altonism ul este o m aladie sex lin k ata,

Fi

X IX
Q s a n fto a s e

O s a n ito s i

Q S in lto a s e

C/sarato?i

rta to
+ P u rtA
tn a re

+ P u r t it o a r e

Santoasa
Purtatoare

Sart^toS

cf

Fl
25%
y SSnatoase

PyrtStoare

[13
25%

cf B o ln a v i

X
)

25%

S a n & to a s e

25%

O S in A to s i

h e m p fllic i

recesiva in care sunt afectati barbatii hemizigoti - XdY

si femeile homozigote - XuXd. Se transmite in acelasi
mod ca si hem ofilia deoarece este determ inat de o
gena plasata pe crom ozomul X. Se m anifesta prin
cecitate cromatica sau orbirea culorilor (incapacitatea
de a sesiza si de a discrim ina in special culorile rosu
si verde).
Miopatia Duchcnne, cunoscuta si sub numele
de distrofie m usculara este Cauzata de o mutatie a
unei gene situate in cromozom ul X si se m anifesta
prin anomalii ale mersului la copiii mici pentru c a ja
2 0 ani, tinerii sa nu mai poata merge deloc ca urmare
a atrofierii ireversibile a musculaturii.

3, Maladii metabolice ereditare

Maladiile metabolice ereditare sunt consecinte

ale mutatiilor genelor si determina tulburari grave ale
M e m o fiiia
m etabolism ului celular. Atunci cand genele afectate
I Fig. 6
de mutatii se gasesc in autozomi, maladiile provocate
de acestea se numesc autozom ale si prezinta o frecventa egala la am bele sexe. Cele mai frecvente
maladii m etabolice ereditare s u n t:
-hemoglobinopatiile determinate de mutatii ale genelor raspunzatoare de sinteza hemoglobinei.
Exemple; anemia falciform a si talasem ia major;
-maladii ce afecteaza metabolismid bazelor azotate purinice si pirimidinice - sunt determinate
de mutatii ale enzimelor ce intervin in primele faze ale sintezei purinelor ducand la aparitia gutei ce se
manifesta prin cresterea cantitatii dc acid uric din sange si acumularea in articulatii a cristalelor de urat
de sodiu;
- maladii ce afecteaza metabolismidglucidelor determ inate de mutatii ce produc blocaje ale
proceselor de sinteza a glicogenului si ale proceselor de degradare a glucidelor pentru elibcrare de
energie. Exemple: diabetul zaharat, fructozuria esentiala. etc;
- enzimopatiile - sunt determ inate de mutatii ale genelor implicate in sinteza unor enzime.
In fig. 6 8 este prezentat un lant metabolic in care pornind de la am inoacidul fenilalanina
ingerat odata cu alimentele sau provenind din proteinele tisulare intervin mai multe enzime care asigura
transformarea sa.
Aceste reactii pot fi afectate de cinci mutatii diferite care provoaca cinci maladii metabolice
ereditare diferite. Pe fiecare sageata este indicat numele bolii.
a) Fenilcetonurie acum ularea de acid fenilpiruvic toxic pentru sistemul nervos.
b) Albinism (fig.69) nu sintetizeaza melanina, Albinoticii nu beneficiaza de protectia antiradiatii
pe care o ofera melanina. Ochii albinoticilor sunt rosii, datorita faptului ca la ei in absenta pigmentului
din iris, vasele de sange ale retinei se pot vedea prin transparenta. Albinoticii au dificultati de vedere
si in general rezistenta mica la boli sau diversi factori din mediu.

70

Proteine
alimentare i

Maladii metabolice ereditare umane apar prin blocarea metabolismuiui fenilalaninei Tn diverse etape
Fig. 68 K ant m etabolic

c) in cretinismul sporadic (fig.70) este afectata form area

hormonilor tiroidicni urmarea fiind aparitia tulburarilorde crestere,
dezvoltare somatica si psihica.
d) In (irozinoza bolnavul prezinta slabiciune musculara.

Factorii mutageni
Sunt factorii care indue m odificari in structura si functiile
materialului genetic.
/. Factorii mutagenifizici sunt reprezentati de radiatiile:
- neionizante ultraviolete;
- ionizante Rontgen, gam m a, alfa, beta, neutroni.
Produc rupturi ale catenelor m acrom oleculelor de ADN sau
ale cromozomilor. Apar astfel legaturi intre timina - timina sau citozina
citozina (dim eri). D eterm ina ruperea legaturilor de hidrogen,
m oleculele dc ADN se contorsioneaza si se impiedica replicatia si
transcriptia.
2. Factoriimutagenichimici sunt foarte diversi: acid azotos,
agenti alchilanti, unele antibiotice, m ajoritatea pesticidclor.
- Acidul azotos (H N O ?) actioneaza asupra bazelor azotate si
le transform a in substante analoage acestora:
hipoxantina.
adenina -------- HN O , ------------ ------
Hipoxantina nu mai fonneaza legaturi de hidrogen cu timina,
ci cu citozina si ca urm are apar greseli de replicare.
- Agentii alkilanti prin m etilare sau etilare produc analogi ai
bazelor azotate care blocheaza transcriptia.
3. Factorii mutageni biologici
Dintre agentii mutageni biologici se rem arca virusurile si
elementele genetice mobile numite gene saritoare sau transpozoni.

Fig, 69

ic-

Copii ftlbinotic

*'

. '

X *

| Fig. 70 * C opii cu cretin ism

js p o ra d ic

71

- Virusurile pol produce restructurari cromozomiale dar si modificari la nivelul genelor.

-A cum cateva decenii s-a deseoperit ca in structura materialului genetic exista fragmente ADN
care, contrar celor stabilite de M organ, se pot deplasa de la un locus la altul. Ele au fost numite
transpozoni. Uneori, transpozonii nu parasesc pur si sim plu vechea pozitie ci, replicandu-se, lasa
acolo o copie a lor. Alteori ei produc o copie ARN care, la randul ei, prin transcriptie inversa produce
din nou molecula ADN ce se va atasa in noua pozitie. Acest com portament este foarte asem anator cu
al unor virusuri ARN. Transpozomii se pot insera oriunde, efectul lor asupra genelor fiind de mai
multe ori mutagen, determ inand restructurari ale secventelor nucleotidice.
M obilitatea transpozonilor creste in conditii de stres provocat de mediu.
4. Exista un fo n d natural de radiatii care provin din spatiul cosmic sau din rocile radioactive.
Activitatile nucleare au sporit insa riscurile eontaminarii radioaetive_Sunt binecunoscute efectele
produse de exploziile de la Hirosima, N agasaki, de exploziile experim entale pentru testarea armelor
nucleare si de accidentele nucleare de tipul celui de la Cemobal. M ilioane de oameni au fost afectate
de contam inarea radioactiva a mediului. Dupa zeci de ani de la evenimentele m entionate mai persista
substante radioactive.
Izotopul strontiu 90 e s te rconfundat de organism e cu calciul (face parte din aceeasi grupa) si
se acum uleaza in oase. El supune unei iradieri permanente m aduva hematogena si de aceea leucemia
este una din cele mai frecvente consecinte ale eontam inarii radioactive a mediului. Iodul 131 este
acum ulat de glanda tiroida crescand riscul de aparitie a cancerului tiroidian.
5. Este foarte bine cunoscut efectul binefacator al razelor solare prin efectul de bronzare a
pielii si prin continutul de radiatii ultraviolete care stim uleaza sinteza vitaminei D (antirahitica) la
nivelul pielii. Putini stiu ca razele ultraviolete au potential cancerigen si ca expunerea prelungita la
soare poate induce cancerul pielii. Stratul de ozon care absoarbe cea mai mare parte a razelor ultraviolete,
in ultim a vreme este foarte afectat mai ales de unele substante acumulate in atmosfera (freonul) incat
exista perspectiva unei adevarate catastrofe ecologice pe care ar provoca-o disparitia stratului de
ozon.
6 . Industria chimica produce zeci de mii de substante si lista acestora creste zi de zi. Ele au
diferite utilizari: ingrasam inte chim ice, pesticide, aditivi alim entari, coloranti, m ase plastice,
m edicam ente etc. In procesele de prelucrare se fonneaza multi produsi intennediari si deseuri care
ajung in apa, aer, sol, pouandu-le. Multe din aceste substante sunt straine, neavand enzimele necesare,
nu le poate neutraliza. Toti acesti factori amintiti au efect m utagen, cancerigen sau teratogen (indue
malformatii). Se stie ca programul genetic din celula ou cuprinde instructiuni, potrivit carora, viitorul
organism se construieste pas cu pas prin foarte precise diferentieri celulare. O cat de mica perturbatie
aparenta la nivelul acestui program com plex, poate duee la greseli in realizarea lui. Este perturbata
dezvoltarea em brionara si se nasc copii cu malformatii.

_ netineli !
M aterialul genetic are in structura si functtile sale elem ente stabilizatoare care se opun m utatiilor conservand
inform atia ereditara.

/. Procesul reparator.
Daca factorii m utageni au produs o m utatie la nivelul unei catene de ADN, intervine un ansam blu de
enzim e reparatoare care:
- decupeaza portiunea defecta;
- determ ina resinteza portiunii norm ale pe baza com plem entaritatii cu catena opusa.

2. Moartea celulara programata genetic - apoptoza.

C elulele cu structuri alterate pot fi recunoscute de lim focite si se declanseaza procesul de autodistrugerc
al acestora - crom atina se condenseaza anorm al, apar rupturi la nivelul ADN, citoplasm a pierde apa, ioni, incat
i se reduce volum ul. m em brana se pliaza, celula se fragm enteaza si resturile sunt fagocitate.

72

ftnosnolii cromozomiol* o iecio tc

ceneftrului umoii
Carcinogeneza reprezinta procesul prin care este indus cancerul.
Cancerul este o tulburare a diviziunii celulare care se declanseaza atunci cand celula norm als
creste si se dezvolta necontrolat si invaziv. Celulele canceroase reprezinta mutante ale celulelor normale
care au suferit modificari ireversibile. Rezultatul acestor modificari in activitatea celulelor este formarea
unei tum ori, care isi m areste dim ensiuni le treptat iar celule canceroase din tum ora pot fi disem inate
prin circulatia sanguina in diferite regiuni ale corpului.
Aberatia

Neoplasm ut
Leucem ii
Lim foam e

Tumori so tide

Regiunea cromozomiala afectata

JLcronica granulocitara
L. cronieS limfocitara
Lim fom ul Burkitt
Limfomul folicular

Translocatie
Trisom ie
Translocatie
Translocatie

9q34 si 2 2 q ll
12
8q24 si 14q32
14q32 si 18 q 2 1

Benigne
M eningiom
Adenoam e ale glandelor
salivare

D e le te sau m onosom ie
T ranslocatie

22q
3p25 si 8 ql2

Malignc
Sarcom Ewing
Tum ora testiculara
Carcinom pulm onar
Liposarcom mixoid
N euroblastom
lletinoblastom

Translocatie
Izocrom ozom
Deictic
Translocatie
D e le te
Deictic

1 lq24 si 22q 12
12p
3p 13-23
12q 13 si I6pl 1
1p 3 1 pana la 3p36
13tj 14

ig. 71 C a rio tip um an in leucem ia m ieluida

Procesul de carcinogeneza se desfasoara in mai multe etape unitierea aparitia de mutatii in

celulele so m atice; dezvoltarea si progresia proli ferarea celulelor mutante
In procesul de carcinogeneza un rol decisiv il prezinta agendi carei.no.geni reprezentali de
73

segment din genomul gazda

a) diferite substante chimice:

- pesticidele bogate in arsenic indue cancerul
m w m m
I
c
pulm onar;
- unele uleiuri m inerale indue cancerul de
piele;
TTHTi )
- benzenul poate induce leucemia;
udJJLU
- fumul de tigara induce cancer in organele
aparatului respirator, digestiv, excretor
b) radiatiile neionizante si ionizante indue
genom viral
cancer de piele.
c) unele virusuri pot constitui patogeni al
() ) gag ) pol ) env )
)
cancerului.
includerea
unei gene
incl
din celula gazdS in
C ele mai m ulte cauze ale p ro cesu lu i de
genomul viral
a'
carcinogeneza sunt reprezentate de leziuni in molecula
env
pof
de ADN, dc m utatiile num erice sau structurale ale
i> > gag
crom ozom ilor dar si de deficiente in repararea
leziunilor din m olecula de ADN sau de fragilitatea
Fig. 72 V iru su l sarco m u lu i Rous
cromozomilor.
S-a evidentiat faptul ca unele tumori contin celule cu numeroase anomalii de structura a
crom ozom ilor: translocatii reciproce, deletii, duplicatii,etc. sau sunt asociate cu rearanjamente S-S-a
evidentiat faptul ca unele tumori contin celule cu numeroase anomalii de structura a crom ozom ilor:
translocatii reciproce, deletii, duplicatii,etc. sau sunt asociate cu rearanjamente cromozomiale, care in
unele cazuri se transmit ereditar.
Astfel, cancerul sanguin (leucemia cronica mieloida) este asociat la om cu deletia bratului lung
al crom ozom ului 22 si translocatia sa reciproca cu un segm ent din cromozomul 9 (fig.71).
Cancerul de sail prezinta niuneroase linii celulare determinate de interschimburi intre cromozomul
I uman si oricare dintre ceilalti cromozomi ai complementului.
In cazul lim fom ului Burkitt, transform area maligna este insotita de o translocatie intre
crom ozom ul 8 si crom ozom ul 14. C elulele transform ate m align sunt in acest caz lim focitele
producatoare de imunoglobuline.
Pentru descrierca modului in care mutatiile determina aparitia cancerului a fost utilizata tehnica
tramfe.ctiei care presupune desfasurarea urmatoarelor etape:
a. izolarea ADN nuclear din celulele tum orale umane;
b. fragm entarea ADN extras cu ajutorul enzim elor;
c. testarea capacitatii fiecarui fragment de a induce cancer in celulele umane. S-a demonstrat ca
este necesara num ai o gena specifica pentru transform area unei celule care se divide norm al intr-o
celula canceroasa. O astfel de gena se num este oncogena.
Oncogenele sunt versiuni modificate ale unor gene normale denum ite protooncogene, bcnigne,
prezente in celulele normale care codifica proteine necesare structurii si functiilor normale ale celulei.
Acestea sunt un grup de gene care joaca un rol principal in controlul proliferarii si diferentierii celulare.
Prin activarea protooncogenelor sub actiunea agentilor carcinogeni, celulele normale sufera modificari
irevcrsibile si devin mutante. In aeeasta situatie ele se dezvolta rapid, anarhic, dand nastere unei
populatii de celule cu caracteristici similare. Tumorile au deci origine clonala.
Prin com pararea oncogenelor cu genele om oloage norm ale au fost form ulate urmatoarele
concluzii:
- la originea aparitiei cancerului stau schimbarile din activitatea celulelor care au loc la nivelul
suprafetei interne a mem branei celulare si sunt implicate in declansarea diviziunii celulare;

74

- este suflcienta o m utatie a ADN care

ARN
codifica proteinele implicate in diviziunea celulara
capsida
anvelopa externa
pentru a se genera transformarea maligna a celulei;
src
ARN viral
- mutatia unei gene in oncogena, petrecuta
+ raverstranscriptazS
ADN viral
in celule diferite, poate determ ina forme diferite
CITOPLASMA
de cancer; astfel, este foarte posibil ca un num ar
CELULEI GAZDA
mic de gene sa fie responsabile de num eroase
MEMBRANA
forme de cancer.
PLASMATIC
Frecventa m are a initierii cancerului la
varste de peste 40 de ani este probabil cauzata de
acum ularea de mutatii atat la nivelul mem branei
ADN CELULA
ARN viral
celulare cat si la nivelul nuclcului.
ARN mesager
Alte forme de cancer au origine virala fiind
Genom
Proteina pt,
determ inate indeosebi de retrovirusuri: virusul
pentru
particula viraB ( Pr ' f ni*
sarcomului Rous (VSR), virusul H1V1 si HIV2.
particula , , j -------------- cod,ficata
de src
viralS
etc,
VSR detem iina sarcomul Rous- cancer al
Noi particule
tesutului conjunctiv al puilor de gaina. Pentru
virale ale
virusului
replicarea ARN viral acesta este copiat mai intai
sarcomului Rous
intr-o m olecula de ADN sub actiunea enzim ei
rcverstranscriptaza, ARN-ul virusului sarcomului
Fit* 73 T ra n sm ite re a VSR
Rous contine numai cateva gene (fig 72) care
codifica proteinele capsidei virale (env si gag) si enzim a rcverstranscriptaza (pol) care catalizeaza
sinteza unui ADN-copie a ARN viral. La acestea se adauga gena src pentru sarcom care este inglobata
din genomul gazdei in timpul unor infectii anterioare.
Gena src este inactiva in celulele puilor de gaina, dar devine activa daca este incorporate in
genomul VSR cand acesta infecteaza o noua gazda (fig.73). Incorporate in virus, gena nu raspunde
la enzim ele de control care o inactiveaza si, in consecinta, se exprima.

f fj

fteiineii !

Potcntialul m utagen al mediului inconjurator a cunoscut o crestere considerabila din cauza

acumularii de factori mutageni produsi de industria modema.

/i p l i c ^ t ii
1. Precizati cum are loc clivarea (diviziunea) norm ala a
centrom erului la trecerea de la m etafaza la anafaza. La un
crom ozom m etafazic carc prezinta urm atoarea succesiune
de gene:
a) Redati prin desen clivarea longitudinala a centromerului
in cursul diviziunii, cu form area crom ozom ilor fii (genetic
identici).
b) Ce se intampla daca agentul mutagen induce diviziunea
transversala a centromerului?
c) D upa sep ararea celo r doua b rate crom ozom iale,
red esen ati-le ca si cand ar fi un crom ozom norm al cu
orientarea telom er - centrom er - telomer.

1
A-

-A

BC-

-c

D-

-D

TOLOM ER

-B

CENTRQM ER

T ELO M ER

75

 La intrebarile de mai jos, sunt corecte unul sau mai m ulte raspunsuri.
1. Evidential aneploidiile autozomale:
A. Sindromul Down - Trisom ia 21
B. Sindromul Turner
C. Sindromul E d w ard s-T riso m ia 18
D. Sindromul Patau - Trisom ia 13
E. Sindromul Klinefelter
2. Cri du C hat44. tipatul pisicii :
A. Este determ inata de deletia partiala a bratului scurt al cromozomului 5
B. Este o aberatie structurala
C. Este o maladie m etabolica ereditara.
D. Este un sindrom autozom al
E.Indivizii afectati prezinta m icrocefalie cu grava intarziere mintala
3. Albinismul
A. Este o maladie m etabolica ereditara
B. Se transm ite recesiv
C. Se transm ite dom inant
D. Este provocata de m utatia genei care controleaza sinteza enzimei ce intervine in
procesul de transform are a fenilalaninei in tirozina.
E. Consta in blocarea producerii de melanina.
4. Intr-o familie in care parintii sunt sanatosi apare un copii cu albinism. Care sunt genotipurilc
parintilor?
A. cc x cc
B. CC X CC
C. CC X CC
D. CC X CC
E. Cc x C c
5. Daca tatal este sanatos si mam a vede bine, dar poarta o gena daltoniana:
A. Baietii care se nasc in acest cuplu sunt sanatosi 100%
B. Baietii sunt sanatosi
f doar 50%
C. Fetele vad bine doar 50%
D. Toti copii sunt sanatosi
E. Toti copii sunt daltonisti

IMUNOGENETICA
Antigen*. Alargcni. d^Hcerpi

5d ne reaminfim !
Sem nalele pe care le primim din mediu! inconjuraior sub forma de sunete, lumina caldura si
mirosuri sunt traduse prin interm ediul receptori lor senzoriali intr-un limbaj comun al sistemuiui
nervos - impulsul nervos

Imunitatea este capacitatea unui organism de a asigura apdrarea integritatii genetice si a

individualitdtii salefata de anumitifactori nocivi de natura diferita.
Fiecare organism este inzestrat cu capacitatea de a face deosebirea intre ceea ce ii apartine 76

se lf- si ceea ce nu ii apartine, ii este strain -n o n self Elem entele selfyot fi reprezentate de constituienti
proprii, m odificati prin mutatii genetice sau cu alterari de alta natura, pe cand factorii nonself sunt
reprezentati de material strain ce apare in celule prin interm ediul unor agenti infectiosi, substante
chimice alogene,etc
Receptionarea si traducerea sem nalelor sunt fenom ene de suprafata, dependente de existenta
elementelor de recunoastere asociate membranei celulare, numite receptori. Pe celule au fost identificate
tipuri m ultiple de receptori, astfel ca pe una si aceeasi celula coexista de obicei receptori variati si
distincti pentru inregistrarea sem nalelor chim ice.M ijloaeele de aparare la nivel celular au la baza
meeanisme genetice.

Antigen - anticorp
Patrunderea in organism a unor proteine straine, dar si prezenta in organism a unor proteine
proprii denaturate sau a unor substante chim ice care nu au prin ele insele proprictati antigenice, dar
care se combina cu proteinele gazdei dand nasterc unui complex nou, strain pentru organism, va duce
la form area de anticorpi.
-Antigenul este substanta de natura proteica care are capacitatea de a provoea in organism
formarea de anticorpi cu care reactioneaza specific.
- Anticorpii sunt substante proteice de tip globulinic, sintetizate in organism ca raspuns la un
stimul antigenic si care reactioneaza specific cu antigenul omolog.
S istem ul im u n ita r este constituit din doua com ponente principale; imunitatea celulara si
imunitatea umorala. Aceste com ponente se dezvolta de-a lungul unor cai de difcrentiere separate,
insa in interrelate, in care sunt implicate mai multe tipuri de celule si tesuturi.
Limfocitul este celula centrala in imunologie. Studii privitoare la diversi markeri de pe membrana
lim focitelor si la activitatile lor functionate au permis identificarea a doua populatii principale de
limfocite, denum ite limfocite T si limfocite B " De$i ele reprezinta populatii separate, au fost
dem onstrate mai multe zone de cooperare intre ele.
Limfocitele T (celulele T) sunt denumite astfel pentru ca sunt derivate din timus sau influentate
de tim us in cursul dezvoltarii lor. Celulele T V sunt raspunzatoare de diverse functii ale imunitatii
celulare, incluzand: reactivitatea cutanata intarziata, apararea im potriva anum itor m icroorganisme,
fungi, agenti patogeni bacterieni intracelulari, virusuri, respingerea imunologica la alogrcfe etc.
Limfocitele T prezinta markeri de suprafata care functioneaza ca receptori. Receptorii sunt de natura
imunoglobulinica si au proprietatea de a recunoaste antigenul si de a se lega de el. L im fociteleT 4 nu
produc anticorpi circulanti si nu dau nastere la celule secretoare de anticorpi. Exista mai multe tipuri
de limfocite T , cele mai importante fiind:
a) limfocite T reglatoare: - de tip helper (ajutatoare);
- de tip supresor (inhibitoare);
b^ limfocitele T Uefectoare - de tip Killer (citotoxice)
Limfocitele 'T reglatoare pot am plifica (sub forma de celule helper) sau pot suprim a (sub
fonna de celule supresoare) raspunsurile altor limfocite T sau B. Mai precis, celulele ajutatoare helper
stimuleaza limfocitele la iupta, iar cele supresoare protejeaza organismul de efectele proprii ale apararii
exagerate.
Limfocitele T efectoare su n t cap ab ile sa u cida celu lele ce p o arta an tig en ele de
histocompatibilitate (in transplante) sau cele tumorale, deci sunt raspunzatoare de respingerea grefclor
de tesut strain si tumori.
Limfocitele B (celulele B) sunt denum ite astfel pentru ca se dezvolta in bursa lui Fabricius
la pasari si in m aduva osoasa la unele specii, printre care si la om. Celulele B si celulele plasmatice
y

77

care provin din ele sunt raspunzatoare de functiile de

imunitate umorala. Aeeasta inseamna producerea de
proteine plasmatice circulante, numite anticorpi.
M olecula de anticorp este form ata din 4 lanturi
polipeptidice identice intre ele doua cate doua. Doua
sunt lanturi lungi numite lanturi H
prescurtarea
cuvantului englezesc heavy (greu) si doua scurte, numite
dc la cuvantul englezesc light (usor) (fig. 74). Un
lant greu interactioneaza specific cu unul usor, formand
o jum atate sim etrica a moleculei de imunoglobulina.
Molecula este formata dintr-o regiune constants, comuna
diferitilor anticorpi (C) si din doua portiuni specifice,
variabile (V). Acestea din urm a reprezinta siturile de
combinare cu antigenii.
Cele doua lanturi
' usoare
au fost denum ite
9
*
kappa si lambda. Nu ele constitute criteriul de clasificare
ale im unoglobulinelor ci lanturilc greleu cele cinci tipuri: alpha, gamma, miu, delta, epsilon.
In functie de lanturile grele, im unoglobulinele (Ig) au fost notate A, G (fig. 75), M, D, E.si
reprezinta 2 0 % din proteinele plasm atice.
Limfocitele B alcatuiesc un nou tip de celule. Ele poseda ca markeri de suprafata un tip special
de microglobulina IgM, complet exteriorizata, ce functioneaza ca situs pentru recunoasterea antigenului.
Cand se intalnesc cu antigenele proprii, dupa o recunoastere reciproca, adera sau se leaga la ele.
Celulele B puse astfel in m iscare se transform a imediat:
IgA
LgG

15%
75%

IgM

10%

IgD

0,2%

IgE

0,04%

- aparatorul m ucoaselor
- singura clasa de im unoglobuline care poate strabate placenta la om:
- sunt raspunzatoare dc protectia non nascutilor in prim ele luni de viata;
* constituie avangarda organism ului in toate contactele cu antigen! noi, de aceea a
fost num it "anticorp tim puriu ;
- im prcuna cu IgM reprezinta im unoglobulinele predom inante pe .suprafata
lim focitelor B um ane, probabil intervin in diferentierea acestor celule;
- rol m ajor in ceca ce priveste hipersensibilitatca specifica;
- se leaga cu m are afinitate dc celulele tisulare (m astocite) dar si dc alergeni;

a) O parte devin celule plasm atice, care pot fi considerate fabrici de anticorpi. Ele produc in
fie c a re secu n d a cca 2 m ii de m o lecu le.
Ahticorpul in forma de Y\ prin cele doua
terminatii lipicioase, se poate lega de doua
antigene, stimuland si lipirca antigenelor intre
ele si astfel devenind o tinta mai usoara pentru
le u c o c ite le fa g o c ita re - n e u tr o f ile le si
macrofagele.
-s-s\p v \
6 -S b)
a*
-H1
lim fo citele T, se tran sfo rm a in celu le cu
memorie. Acestea opresc efectivul limfocitelor
program ate sa sesizeze antigenii. Cu alia
1
ocazie, daca apare acelasi antigen, organismul
i Fig. 75 S tr u c tu r a m oleculei Uc
; este pregatit si se apara impotriva lui mult mai
imunogtobulirtidgG)
I repede si cu mai m ulta eficienta.
78

Aeeasta este baza imunitatii.

Introducand in corp doze mici de m icrobi sau fragm ente de microbi slabiti, sistemul im unitar
reactioneaza im ediat, intoem ai ca si cum patrunderea acestora ar fi reala. Astfel devenim imuni sau
rezistenti fara sa fi prim it boala respectiva. Substanta injeetata este un vaccin, iar procesul prin care
devenim rezistenti fata de diferite boli infectioase este imunitatea.
Sinteza proteinelor - anticorpi este un proces cu determ inism genetic identic cu al oricarui
proces de sinteza a proteinelor. Intoemai ca si pentru celelalte celule secretorii de proteine, in genomul
celulelor producatoare de anticorpi exista o parte de ADN care functioneaza obligatoriu pentru
realizarea planului de structura a celulei respective si o parte pentru sinteza anticorpilor.
A ntigenele sunt inform ationale, adica cu o configuratie spatiala specifica, constanta, astfel
incat indue fiecare in parte, formarea unuia si aeeluiasi tip de anticorpi, cu care vor putea combina
intotdeauna specific.
Fiecare organism este capabil sa sintetizeze anticorpi numai impotriva acelor molecule potential
antigenice a caror configuratie structurala difera sem nificativ de cea a propriilor sale componente
(num ite self) si pe care le poate recunoaste ca straine (non self), deoarece le poate metaboliza.
Denum irea de alergen este un term en alternativ folosit de alergologi pentru orice antigen care
stim uleaza producerea de IgE. Anticorpii Ig ofera un exemplu elocvent a naturii bifunctionale a
moleculelor de anticorpi. IgE se leaga cu foarte mare afinitate de celulele unui tesut, dar si de alergeni,
In acel m oment IgE declanseaza eliberarea din histocite a unor mediatori raspunzatori de reactiile
cutanate veziculopapuloase caracteristice provocate prin cxpunerca pielii subiectilor alergici la alergeni.
Alergia este o reactie anorm ala a organism ului la una sau mai m ulte substante inofensive. in
general, pentru marea m ajoritate a oam enilor. Substantele care provoaca reactii alergice poarta
denum irea de alergeni. Alergia este in esenta o afectiunc fizica, dar factorii psiho-emotionali (stresul,
frica, furia etc.) pot determ ina sau agrava simptomatologia.
Cele mai com une surse pentru alergii sunt: polenul copacilor, ierburilor si gramineelor, praful
de casa, mucegaiurile, animalele, anum ite alimente si medicamente, precum si intepaturile de insecte.
Dupa calea dc patrundere in organism , alergenii pot fi clasificati in: pneumoalergeni (polen, prafd e
casa, m ucegaiuri, peri si epiderm e de anim ale), alergeni alimentari (albusul de ou, laptele de vaca,
capsuni, fragi, etc), alergeni de insecte (veninuri de insecte), alergeni medicamentosi si alergeni
chimici (profcsionali sau nu). Seutul de aparare al organismului im potriva infectiilor si bolilor este
format din anticorpi sau imunoglobuline.
Unele persoane produc in exces un anum it anticorp num it im unoglobulina E (IgE). Anticorpii
IgE In cantitati abundente, suprareactioneaza atunci cand intra in contact cu un alergen, stimuland
elim inarea in organism a unor com pusi chim ici care la randul lor accelereaza sim ptom ele alergiei
mediate de IgE. Alergenii pot provoca si alte reactii alergice in care anticorpii IgE nu sunt implicati
direct.
Reactiile alergice determina sim ptom e variate, ale diferitelor organe si sisteme, localizate mai
frecvent la nivelul:
-nasului rinita alergica sau febra fanului", cu sim ptom e precum m ancarim e si eongestie
nazala, stranut si secretii nazale apoase;
-pM m anilor-astm bronsic, cu sim ptom e precum senzatii de sufocare si wheezing (suierat^);
-ochilor conjunctivita, cu mancarimi, roseata si lacrimare;
-pielii prin: eczerne (derm atite atipice), eruptic insotita de m ancarim i la nivelul bratelor,
picioarelor si gatului; dermatite de contact, leziuni caracteristice insotite dc mancarimi care pot aparea
in unna eontactului direct cu substante provenite din produse eosmetjee, bijuterii, imbracaminte, precum
si prin contactul cu diversi alergeni profesionali: urticarie, care provoaca mancarime pe piele, buze, in
aura sau nas;
79

Alergiile afecteaza aproxim ativ 20% din populatie, iar o parte din ele sunt transm ise ereditar.
Primele sim ptom e ale alergiei pot aparea la orice varsta, dar cei care sunt predispusi la alergii,
vor dezvolta sim ptom e inca din copilarie.

Im ptlcatii ale im unogeneticii in tran sp lan tu l de organe*

Pentru ca o grefa (transplant) sa nu sufere o reaetie de respingere, trebuie sa existe identitate
sau similitudine in configuratia antigenelor de histocompatibilitate, situatie intalnita indeosebi la gemenii
univitelini.
La baza declansarii RRG (rcactia de respingere a grefei) stau urmatoarele cauze:
-specializarea fina a limfocitelor T in detectarea oricaror alterari ale antigenelor de
histocompatibilitate;
-polimorfismul extrem al antigenelor de histocompatibilitate, de la individ la individ, chiar in
cadrul aeeluiasi allotip.
Mecanismele deproducere a RRG sunt de doua tipuri:
-meeanisme imun-celulare- in care limfocitele T ale primitorului recunosc antigenele donatorului
transform andu-se in celule T efectorii care determina procese citotoxice.
-meeanisme imun-umorale- lim focitele B recunosc antigenele donatorului se transform a in
plasmoeite si secreta anticorpi anti-grefa.

RRG se realizeaza sub doua forme:

a. reactia "gazda contra grefa care este de trei tipuri: imediata, acuta si cronica;
b. reactia 'grefa contra gazda determinata de faptul ca grefa poarta ea insasi celule limfocitare,
cu capacitate rcactiva fata de antigenele HLA ale primitorului.
Prevenirea RRG se poate realiza prin:
-imunosupresie nespecifica- prin utilizarea unor substante medicam entoase (corticosteroizi,
ciclofbsfamide,ete.)
-imunosupresie specifica- prin care se incearca o deprim are specifica a raspunsului imun al

limfocitelor organului transplanted.

In terfero n u l
Un mecanism interesant de aparare la nivel m olecular-celular este si cel al interferentei,
reprezentand im unitatea pe care o dobandeste o celula fata de un virus ca urmare a unui contact
prealabil cu o particula viral a. A eeasta im unitate are la bazci formarea nu de anticorpi ci de interferonmoleeula proteinic! specifica carc inhiba niultiplicarea virala. Fenomenul a fost: deseoperit in anul
1957 dc catre A.I.Sachs s i./. Lindemann, care au izolat si identificat interferonul. Considerat initial a
avea doar efeet antiviral, interferonul s-a dovedit ulterior a avea de asemenea proprietati antitumorale
si anticelulare directe. Practic, orice celula a corpului este capabila de a produce interferon, actionand
de indala ce s-a produs infectia virala. dupa care actioneaza anticorpii. interferonul avand durata dc
viata limitata. M ccanismul de actiune a intcrferonului este se pare, inductia sintezei unui represor care
se leaga la ARNm viral, impiedicand functionarea sa si astfel nu se sintetizeaza enzimele care intervin
in replicarea genomului viral. Gena pentru interferon aflata in mod normal in celula in stare represata
este dcrcpresata la patrundcrca acidului nucleic viral in celula.
Interferonul- proteina semnal- inhibitor al replicarii materialului genetic viral- poate fi transportat
pe cale sanguina sau um orala in alte t@rito.rii, conferind celulelor imunitate lata de infectia virala. Ei
prezinta specificitate de specie si de aceea pentru a fi folosit la om. el trebuie sa fie sintcti/.at in culturi
de celule umane. Dar, in cultura. celulele producatoare dc interferon au o durata scurta de viata. Acest
impediment a fost surmontat prin realizarea de hibrizi celulari (som atici) dintre celulele producatoare
de interferon si celule umane transfbnnate malign care au o mare capacitate de diviziune, aparand a fi
"nem uritoare\ Asemenea hibrizi ceiulari se numesc Hibridoma.

80

I Retineti !
Fiecare organism sintetizeaza anticorpii numai impotriva acelor molecule "potential antigenice
care au o structura diferita de cea a propriilor sale com ponente, sunt recunoscute ca straine si
sunt apte de a fi degradate de catre sistemele enzimatice ale organismului, care produce anticorpii
specifici.
Din cele prezentate rezulta in mod clar implicatiile geneticii in imunologie, ceea ce in ultimul
tim p a conturat o noua ramura a geneticii numita imunogenetica.

I /JPUOJH
1. Com entati* urm atoarele situatii:
1
A,
Praetica m edicala a dovedit adesea ca organism ul unei femei Rh negative, care a ramas
insarcinata cu un barbat Rh pozitiv poate sa dobandeasca proprietatea nedorita de a fabrica
anticorpi im potriva globulelor rosii ale fetilor care au grupa sangvina Rh pozitiv ca a tatalui.
Anticorpii mamei distrug globulele rosii ale propriului copii care poate muri in urm a icterului
hemolitic grav.
B. Autogrefele sunt portiuni din tesuturi mutate de pe o zona a corpului pe alta. Homogrefele
sunt grefe de la un individ la altul: grefe de la mam a la fiu, grefe de la gemeni univitelini sau
grefe de la un individ la altul fara sa fie rude.
C, In num eroase eazuri lim focitele se aduna la m arginea grefei si distrug tesutul grefat.

CONSIDER ATII BIOETICE iN GENETICA

um anA

Domtnii

dm

o p lkab ilitate In g tn tlic o umon6

U n ele m e to d e tra d itio n a le de

cercetare sunt greu de aplicat in genetica
Sfi ne reominlim !
umana din mai multe motive:
Mendel a elaborat legile ereditatii utilizand ca
1. La om d in m o tiv e e tic e ,
material de cercetare diferite soiuri de mazare. Tezele
religioase nu pot fi realizate experiente de
teoriei cromozomale au fost formulate de M organ in
analiza genetica si urm arirea rezultatelor
urma num eroaselor cercetari efctuate pe musculita
hibridizarii intre diferite variante, asa cum
de otet. Descifrarea ,in cele mai mici am anunte,a
sc fac la anim ale si plante.
tainelor ereditatii a fost posibila datorita opoitiuiitatilor
2. In ai doilea rand o dificultate
oferite de o gama variata de procedee si metode:
im portanta a ce rcetarilo r de g en etica
incrucisari aleatorii intre indivizi, metode citologice,
umana constituie timpui indelungat dintre
biochimice, citogenetice. matematice, statistice,etc.
o generatie si alta. aproxim ativ 30 dc a n i.
3. 0
alta problema care ingrcuneaza
cercetarile de genetica umana, o constituie descendenta relativ redusa a unei familii.
Acestea sunt motivele care au dus la elaborarea unor metode specifice de cercetare in genetica
umana unele clasice altele m oderne printre care:
A

si

Descender)^ Tn '
ordinea naterii
(de la stSnga
la dreapta)

normals
Brbatnorm9,
> Necunoscut

Femeie afectati
I Bdrtat afectat

Genera^ia

O r-n

6 t6
in

< <!

fa
Gemeni
rrionozigo^i

ilf folositc in ale

Gemeni
dizigo^i

- Studiul gemenilor monozigoti;

- S tu d iu l p ed ig reu lu i - arborelui

genealogic;
- Studiulfamiliilor consanguine;
- Studiul complementului cromozomial
prin tehnici de bandare;
- Studiul cromatinei sexuale.
Eredopatologia um ana eo n sem n eaza
astazi peste 2 500 maladii ereditare care afecteaza
toate caracteristicile m orfologice, fiziologice,
biochimice si de comportament ale fiintei umane.
De aceea pentru prevenirea acestor boli un rol
important il au asa num itele sfaturigenetice si
diagnosticul prenatal.
Sfaturilegenetice sunt adresate cuplurilor
si au rolul de a informa asupra riscului de a avea

urmasi cu anomalii ereditare .

Sfaturile genetice sunt indicate in urmatoarele situatii:
1 . unul sau ambii parinti sunt afectati de o maladie ereditara;
2 . persoane sanatoase care au in fam ilie rude cu boli ereditare;
3. parinti care un copii afectat ereditar si vor sa cunoasca riscul de a avea alti copii afectati;
4. cuplul prezinta un caz de consangvinizare;
5. au avut loc avorturi spontane repetate,
Diagnosticulprenatal urm areste detectarea unor maladii, din prim ele luni de sarcina.
Pornind de la istoricul unei boli intr-o familie data, se poate realiza arborele genealogic (pedigreul)
care este reprezentat de o diagrama(fig. 76). Aeeasta urmareste relatiile care se stabilesc intre membrii
familiei si modul de transmitere al bolii, Oaca se cunoaste modul prin care se transmite maladia, se pot
face prcviziuni in privinta descendentci pentru aprecierea riscului gcnetic.
In prezent prin analiza lichidului amniotic (amniocenteza) de la femeile insarcinate, este posibil
sa fie detectate o serie de m aladii crom ozom iale si genetice. In functie de gravitatea lor se poate lua
decizia de a intrerupe sau de a continua sarcina,
Tehnica amniocentezei permite extragerea cu ajutorul unei seringi speciale, a unei mici cantitati
din lichidul am niotic, in care se afla celulele desprinse din fatul uman. Lichidul amniotic extras se
centrifugheaza, supematantul se arunca, iar sedimentul celular se introduce intr-un mediu de cultura,
unde celulele se inm ultesc. Aceste celule sunt folosite in analiza genetica pentru stabilirea sexului
uman si pentru a constata daca fatul este afectat de boli crom ozom iale sau genetice (fig.77)
Fertilizarea in vitro (FIV) inseam na crearea omului in afara corpului uman. Se foloseste
spermatozoidul barbatului si ovulul femeii. Prin contopirea celor doi gameti, intr-un mediu de cultura
special in conditii de laborator, se form eaza zigotul. Acesta in urma unor diviziuni separate da
nastere em brionului. La 72 de ore de la conceptie, embrionul este transferat la m am a purtatoare
(tehnica num ita em briotransfer). Fertilitatea nu intervine in complexul genetic al copilului, astfel ca
intre fatul creat in vitro si fatul procreat natural (in vitro) nu apar deosebiri ale dezvoltarii.
Ca regula generala se implanteaza 2 -3 embrioni femeilor sub 35 de ani si nu mai mult de 4 celor
peste 35. Necesitatea transferului de embrioni multipli pentru ca cel putin unul sa fie implantat cu succes,
duce la aparitia sarcinilor multiple in aproximativ 25-30% din cazuri. In majoritatea cazurilor este vorba dc
sarcina gemelara. Rata de aparitie a tripletilor este de 5%, iar a cvadrupletilor este sub 1%.

82

viiozitati
coriale'

punctie cu 15-20 ml din lichidul amniotic sau

din sSngele circulant al cordonului ombilical

lichid amniotic
cordon ombilical
n r

placenta
placenta

amniocenteza
(TncepSnd de la a 17-a sSptSmlnS)

sapiamanaj
puse tn culturi
de celule prelevate

analiza cromzomiala
analiza biochimici
depistarea anomaliilor cromozomiale
depistarea anomaliilor genetice
- trisomia 21 (mongolism)
- drepanocitoza 11
- trisomiile 13 si 18
- hemofiliile A si B(X)
- sindromul Klmefelter(XXY)
- mucoviscidoia 7
- sindromul Turner(XQ)___________ - miopatia Puchenne(X)_____________
Fig. 77 A m niocenteza

La 2 saptamani de la em briotransfer se efectueaza testul de sarcina din sange, Em brionii care

nu s-au folosit se pastreaza intr-un congelator pe o perioada nclimitata, congelarea facandu-se la o zi
dupa obtinerea lor. Se pastreaza numai acei embrioni care sunt normali si care prezinta o diviziune
cclulara normala. Embrionii se decongeleaza si se folosesc cand tratamentul a esuat.
In urma FI V, nu exista o crestere a riscului malformatiilor. Evolutia unei sarcini aparuta dupa
FI V este exact ca a unei sarcini aparuta pe cale n a tu ra l! Rata de sarcina dup FIV ajunge la 50%.
Fertilizarea in vitro este utilizata:
- la cuplurile care nu pot concepe un copii dupa un an de incercare;
- in cazuri de infertilitate mascul ina severa (cantitate mica de sperm atozoizi produsi sau o
mobilitate mica a acestora);
- in situati i in care cantitatea si cal itatea ovulelor este slaba;
- in cazul fem eilor carora li s-au infundat trom pele uterine sau carora li s-au legat trom pele;
- in cazul barbatilor care au suferit o operatic de vasectomie.
Primul copii nascut prin FIV s-a realizat. in anul 1978. In anul 1996 s-a reusit prima operatie de
fertilizare in vitro in Romania.

Clonarea terapeuticH
Pentru clonare. la organismele anim ale si la om, se utilizeaza ovulul anucleat. Un astfel de ovul
se obtine fie folosind o m icroseringa cu ajutorul careia se scoate nucleul sau se sterilizeazS genetic
ovulul prin folosirea unui fascicul de raze UV sau prin tehnica laser.
In ovulul anucleat (lipsit dc nucleu) se introduce nucleul diploid, prelevat prin m icrochirurgie,
dintr-o celula a corpului (epiderma, epiteliu intestinal). Manipulat in acest fel, ovulul detinator al unei
garnituri duble de crom ozom i, evolueaza spre embrion.
A
In prezentsunt cunoscute doua mari dircctii dc dczvoltai'e a clonarii: reproductive) si terapeutica.
Clonareei reproeiuctiva este acea prin care se urmareste nastcrea unui organism complet dezvoltat.
83

Cloncirea tercipeutica este aceea in care cloneaza

embrionii pana la stadiul in care se poate obtine o cultura de
celule
Deci sunt utilizati embrionii clonati in primele
Gona hem ogt otyinml
etap e ale d ezvoltarii lor. C elu lele stem sunt celule
nediferentiate, capabile sa formeze orice fel de tip de tesut,
constituind un m aterial ideal pentru refacerea celulelor
necrozate. Pornind de la celulele pacientului, se va elimina
pericolul respingerii materialului transplantat, acesta fiind in
C r o f T K U O f r .l
J
mod natural acceptat de catre organism. Clonarea terapeutica
da posibilitatea pe de o parte a vindecarii de boli grave:
Alzheimer, Parkinson, sindrom Down sau diabet. Pe de alta
Nucleu
parte da posibilitatea gasirii de noi surse de organe sau tesuturi
folosite pentru transplant. Avand in vedere lipsa acuta de
o rg a n e p en tru tra n sp lan t si in c e rc a rile d isp e ra te ale
specialistilor de a gasi noi surse, organele si tesuturile obtinute
Ccfol* din
prin clonare umana ar putea rezolva o parte din aceste
m aduva osoasa
probleme.
Clonarea la om a ridicat si ridica multe si dificile
problem e religioase si de bioetica. Nu putem vorbi in cazul
om ului de leg alizarea clonarii rep ro d u ctiv e. D iscutii
t t ^ d u v a r o a ie
contradictorii exista si in privinta clonarii terapeutice, desi
tot mai multi sunt adeptii folosirii acestei tehnici genetice.
Fig. 78 T erap ie genetica
Terapia genica - este o metoda de tratare a maladii lor
ereditare. Aeeasta consta in transferul de gene in celulele umane, in scopul inlocuirii genelor mutante
(Vefe) cu genele normale (bune). Nu se urmareste inlocuirea genelor defecte in toate celulele ci
inzestrarea bolnavului cu cateva celule m odificate genetic astfel incat ele sa contina gena normala.
Bolnavul insusi va produce substanta respect iva(fig. 78). S-au obtinut in accst sens rezultate extragand
leucocite din m aduva osoasa a bolnavului si infectandu-le intr-un mediu de cultura cu un virus
imblanzit care este vector al genei normale. Celulele transformate genetic se pot introduce in corpul
aeeluiasi bolnav.
r

1 Hetineti
t
i I
Sistemul ereditatii umane are o im portanta deosebita. Pe de o parte, el perm ite o mai buna
intelegere a fiintei umane. Pe de alta parte el deschide in medicina cai noi de tratament si da
posibilitatea inceperii profilaxiei chiar inainte de momentul nasterii.

I M IC ^ T H
1. Realizati pedigreul pentru trei generatii de indivizi din familia voastra, urmarind
transmiterea unui caracter.
2. Care este consecinta consangvinizarii?
3. Ce sfaturi se pot da in urmatoarele situatii privind riscurile genetice ale urmatoarelor
cupluri care vor sa aiba copii:
A parintii sotiei sunt veri de gradul I;

84

 V J/C U /4 R
1. Prezentati structura genetica a unui organism la care se manifesta un caracter ereditar
determinat de o gena recesiva in urmatoarele situatii:
a. gena este autozom ala;
b. gena este dispusa pe crom ozom ul X la femeie;
c. gena este dispusa pe crom ozom ul Y.
2. Mentionati genotipurile grupelor de sange ale copiilor unui cuplu in care mama are
grupa sanguina B ( LB1) iar grupa tatalui este determinata de doua gene dominante
diferite.
3. Cunoscand ca gena b + determina culoarea capruie a ochilor iar aleia b determina
culoarea albastra, precizati ce culori vor avea ochii copiilor unui cuplu in care atat
femeia cat si barbatul au gerotipul b+b .
4 Ce Rh vor avea copiii rezultati dintr-o mama cu un Rh negativ si un tata cu Rh
pozitiv?
5, Precizati in ce caz pot lua nastere copii
cu Rh negativ din parinti cu Rh pozitiv.
6. Imaginea alaturata prezinta disjunctia
normala a heterozomilor umani:
A. Redati, prin schem e asem anatoare,
consecintelenesepararii heterozomilor:
a) la barbat; b) la fem eie; c) la am bii.
B. Descrieti anom aliile fiziee si psihice
prezente la indivizii cu genotuipurile XXY
si XO.
C. Cate cromatine X prezinta barbatii afectati
de sindromul Klinefelter? Dar fem eile
afectate de sindromul Turner?
7. in ce caz este posibila exprimarea in conditie hemizigota a unei gene recesive, cu
localizare autozomala?
8. Doi frati au grupele de sange A(II) si B(I II) fiind homozigoti. Mama are grupa AB(IV).
Care este grupa probabila de sange a tatalui?
9. Explicati motivul pentru care consangvini/area este cauza aparitiei mai frecvente a
unor maladii psihice sau fizice ?
10. Mentionati afirmatia care se refera la sindromul Down:

85

a. este determ inat de o gena x-linkata;

b. reprezinta o aberatie num erica cromozomala;
c. este determ inat de o mutatie genetica autozomala;
d. apare cu o frecventa mai mare la femei.
11. Sindromul Turner:
a. este specific sexului fem inin fara corpuscul Barr;
b. este determ inat de o mutatie genica heterozomala;
c. se caracterizeaza prin absenta crom ozom ului Y;
d. are drept cauza nondisjunctia crom ozom ilor din perechea
I

M
I

O
'

P
I

R
I

S
'

2 1

12. Doi cromozomi normali ai unei specii prezinta

urmatoarea succesiune de gene:
Reprezentati grafic cromozomii rezultati in urmatoarele
cazuri:
a. o deletie a segmentului D-E-F.

b. o inversie in segmentul O-P-R.

c. translocatie reciproca a ultim ilor doua gene;
d. translocatie reciproca a prim elor doua gene.
13. In urma unei transfuzii dc la un barbat cu grupa A (LALA) la o femeie tot cu grupa
A (LAI), in sangele acesteia apar anticorpi anti Rh. Cauza poate fi reprezentata de:
a. incom patibilitatea Tntre grupa A hom ozigota si grupa A heterozigota;
b. prezenta de anticorpi antiRh in sangele donatorului;
c. lipsa antigenului Rh in sangele femeii;
d. prezenta antigenului Rh in plasm a sangelui barbatului;
14. Un barbat negru cu genotipul PlP]P2P2 se casatoreste cu o femeie alba ce prezinta
genotipul plp lp 2p 2t Descendentiilor potfi:
a. 50% negri si 50% albi;
b. baietii vor fi negri iar fetele albe;
c. mulatri propriu-zisi cu genotipul PplP2p 2;
d. num ai negri deoarece genele

si P2 sunt dominante.

15. A nem ia fu lciform a:

a.este detenuinata de o m utatie a unei gene heterozom ala;
b. se manifesta predom inant la barbati;
ct cei afectati prezinta hemoragii putem ice la cele mai mici letiuni;
d. este o hem oglobinopatie cu eritrocite in forma de secara;
16. Sunt determinate de aneupiodii heterozomale umane:
a. sindromul Turner* sindactilia, daltonismul;
b. sindromul Klinefelter, prognatismul, hcmofilia;
c. m iopatia Duchcnne, trisomia X, sindromul Klinefelter;
d. trisomia X, sindromul Turner. Sindromul Klinefelter.
86

17. Maladiile umane X-linkate:

a. sunt determ inate de aberatii num erice heterozomale;
b. se m anifesta tn mod diferit la cele doua sexe;
c. sunt reprezentate de hemofilie, anemia falciforma, polidactilie;
d. cele determ inate de gene recesive nu se transm it la urmasi.
18. Limfocitele pot fi caracterizate prin:
a. sunt reprezentate de doua populatii prineipale:lim focite T si B ;
b. limfocitele T produc anticorpi;
c. limfocitele B se clasifica in reglatoare si efectoare;
d. in citoplasm a lim focitelor se gasesc markeri care functioneaza ca receptori;
19. Ce sfaturi pot fi date urmatoarelor cupluri care vor sa aiba copii, privind riscurile
genetice in situatiile de mai jos:
a. tatal sotului are hemofilie, dar fratele lui este sanatos;
b. sotia are o sora daltonista;
e. parintii sotiei sunt veri primari;
d. unul din unchii tatalui prezinta albinism.
20. Cariotipul uman normal:
a. este reprezentat de 23 perechi de cromozomi grupati in 7 grupe;
b. cei mai mari crom ozom i se gasesc in ultima grupa;
c. crom ozom ul Y se gaseste in grupa B;
d. toti cromozomii umani sunt metacentrici.
21. Sindromul Klinefelter:
a. este intalnit atat la barbati* cat si
. la femei;3
b. indivizii afectati prezinta corpusculi Barr;
c. este determ inat de o m utatie genetica heterozomala;
d. determina moartea indivizilor afectati.
22. Referitor la mutatiile umane alegeti variants corecta :
a. sindromul Edw ards este determ inat de m onosomia 13;
b. 2n = 47 = 44+ XXY este specific pentru sindromul Klinefelter;
c. m aladia C/7 du c h a t este determ inata de o m utatie genica;
d. m iopatia D uchenneeste cauzata de o restructurare cromozomala.
23. Precizati afirmatia corecta din urmatoarele en u n tu ri:
a. anticorpii reactioneaza specific cu antigenele corespunzatoare;
b. m olecula de anticorp este form ata din patru lanturi lungi si doua scurte;
c. imunoglobulinele reprezinta peste 80% din proteinele plasmatice;
d. limfocitele "B sunt influentate de tim us in timpul dezvoltarii lor.
24. Caracterele fenotipice umane :
a. sunt determ inate numai de gene dominante;
87

b. unele caractere cantitative sunt determinate de interactiuni intre gene nealele;

c. nu se transm it la descendenti;
d. sunt determ inate indeosebi de gene extranucleare.
25.
Un barbat sanatos se casatoreste cu o femeie purtatoare a genei ce determina
hemofilia.
A. stabiliti genotipurile celor doi indivizi;
B. realizati incrucisarea si indicati procentual pe sexe, genotipul si fenotipul descendentilor;
C. explicati modul de transm itere al m aladiei in acest caz.
26. Un cuplu are trei copii dintre care doi sanatosi si unul prezentand albinism. Stabiliti:
A. genotipurile parintilor si tipurile de gameti parentali;
B. toate genotipurile posibile ale copiilor;
C probabilitatea (in procente) nasterii de copii albinotici.
2 7 . 0 femeie cu polidactilie (heterozigota) se casatoreste cu un barbat daltonist. Precizati:
A. genotipurile parintilor;
B. genotipurile tuturor descendentilor;
C. procentul copiilor cu daltonism si al celor cu polidactilie,
28. Intr-un cuplu toti baietii sunt daltonisti iar fetele nu prezinta daltonsm. Stabiliti:
A. genotipurile si fenotipurile parintilor;
B. genotipurile si fenotipurile dw scendentilor baieti si fete;
C. cauza ce determ ina acest mod de transm itere a malariei.
29. Cei patru membri ai unei familii prezinta grupe diferite de sange. Stiind ea unul dintre
copii este homozigot, determinate
A. grupele de sange si genotipurile parintilor;
B. grupele de sange si genotipurile copiilor;
C. o alta posibilitate de repartizare a grupelor de sange in cadrul familiei.
30. Un barbat daltonist se casatoreste cu o femeie purtatoare de homofilie. Precizati:
A. genotipurile parintilor;
B. probabilitatea aparitiei unor urmasi daltonisti;
C. procentul de baieti hemofiiici.
31. intr-o familie toti cei patru copii an ochi albastri si aceeasi grupa de sange-A(II). Stiind ca
bunicii din partea mamei erau homozlgoti dublu recesivi pentru cele doua caractere,stabiliti:
A. genotipurile si fenotipurile bunieilor din partea mamei;
B . genotipurile si fenotipurile posibile ale parintilor;
C . genotipurile si fenotipurile copiilor.
32. Daca un parinte prezinta polidactilie iar celaialt are degete normale, boala se va transmite;
A. tuturor copiilor de acelasi sex cu parintele polidactilic;
B. tuturor urm asi lor,indifferent de sex,cu probabilitate de 50 %;
C. nu se poate preciza cu exactitate cum se va transm ite maladia.

88

E C O L O G IA

IJM A N A

L
P a r tic u la r it y a l* biotopulul si
t n o i t i In t c e s i i l t m t lt an tro p izat*
Sfi ne reominlim !
Ecosistemul este unitatea functional^, elementara, concreta a biosferei;
Eeosistemiil este alcatuit din doua com ponente fundamentale: a) c o m p o n e n ts ne vie
biotopul sau habitatul - reprezentata prin totalitatea factorilor abiotici (clim atici, apa aer. sol,
nutrienti, energie solara etc); b) com ponents vie hioeenozd reprezentata prin totalitatea
populatiilor diferitelor specii legate atat teritorial (adaptate de biotipul lor) cat si prin relatii de
pendents. Omul face parte integrants (obligatorie sau intamplatoare) din multe eeosisteme.
In natura elem entele com ponente ale ecosistemului
biotopul si biocenoza- sufera modificari si inlocuiri in decursul
tim pului intr-un proces de continua evolutie, ca urmare atat a
evenim entelor naturii (aluneeari de teren, ploi torentiale,
inundatii, cutremure, vulcani (fig. 79) etc), cat si a interventiei
um ane (taieri de arbori, araturL schimbarea destinatiei terenului
etc). Inlluentele specifice existentei si activitatii umane in mediul
n atu ral au general asa num itele ecosisteme antropizate
(amenajate).
Atunci cand cerintele fundam entale ale umanitatii hrana si im bracam intea - nu au mai putut fi (imitate la ceea ce
ofera natura, omul a incercat noi solutii din punct de vedere
eeologic. Ulterior, gam a solicitarilor a crcscut. Ecosistemele
antropizate trcbuiau sa fumizczc materii prime pentru diferitele
ramuri ale industriei, mai ales ale industriei usoare si
\ alimentare,
sau sa ofere spatiu de desfasurare a unor activitati umane, fie
incluse in activitatea eotidiana, fie datorate perioadelor de
recreere si vacanta.
Ecosistem ele antropizate, desi depind de om din punct
de vedere structural organizatoric, nu manifesta totusi diferente
nete fata de ecosistem ele naturale. Ele sunt mai mult sau mai
putin sisteme ecologice naturale, optimizate fie pentru obtinerea
unor productii vegetale sau anim ate sporiic. fie pentru alte
89

I Fig. 80 * Variatii ale gradtih ii de a n t r o p i / a r e

scopuri umane, Cu toate rezultatele deosebite obtinute in lungul m ileniilor pana astazi, in marea
m ajoritate a cazurilor omul nil face insa decat sa imite natura, reproducerea m odelelor ecologice de
acelasi tip, dar am eliorate dupa cerintele sale.
Structura unui ecosistem antropizat cuprinde urmatoarele elemente principale:
- hiocenoza , alcatuita din fitocenoza naturala si plantele de cultura , precum si din zoocenoza
naturala, la care se adauga si ahimalele domestice ;
- totalitatea oamenilor din sistem;
-ansamblulproduselor naturale (natura transformata) create prin activitatile umane (individuale
si um ano-soeiale) constand din feluritele constructs, rnasini, obiecte de uz divers, etc. inclusiv solul
amenajat pentru cultura prin mijloace artificiale;
-depozitele de deseurisi reziduuristagnante, neintroduse in ciclurile biogeochimice ale biosferei.
Toate aceste elemente im plantate in mediul abiotic natural, alcatuiesc un mosaic eterogen, cu
raspandiri si densitati variabile, ce interactioneaza reciproc.
O caracteristica specifica a ecosistem ului antropizat este gradul de antropizare( f\g. 80) care
reprezinta intensitatea injluentelor de origine antropogena asupra mediului natural. El este diferit de
la o zona la alta. De exemplu: in zonele urbane sau putemic industrializate - sisteme intens antropizate
elem entele com ponente au devenit subordonate com plet prezentei oamenilor. in agrosisteme
fitocenoza este controlata direct de om. In cadrul acestora numarul speciilor din structura biocenozei
fiind foarte mic, stabilitatea este foarte redusa, iar echilibrul sistemului, nu poate fi mentinut decat tot
prin interventia permanenta a omului, prin: aport de energie suplimentara (mecanizare, ingrasaminte);
lupta contra daunatorilor; adaos de apa si fertilizanti etc. In ecosistemele cu densitatc redusa a populatiei
sau chiar nula influentele factorilor antropogeni sunt neglijabile (regiunile cu clim a aspra, cu mare
lipsa de resurse, parcurile nationale, etc).
in ecosistem ele antropizate are loc o sim plificare a biocenozei, mergand pana la privilegierea
unui num ar extrem de mic dc specii, fapt care provoaca o saracire a sistemului, prin dim inuarea
num arului de legaturi interne si deci o fragilitatc a echilibrului ecologic, ca urmare a lipsirii sale de
autoreglare si de posibilitati de autoregenerare.
90

Productivitate variata
Lanturi trofice

Solul

E cosistem e
N aturale
Variata
- Complexe* suprapuse, form and retele
cxtrem de com plicate
- G azduieste si parlicipa la o intensa
activitatea biologica

A ctiunea om ului

- Redusa

Evolutie

- N aturala, spre clim ax.

- Pcrm ite viata fiintelor salbatice

A ntropizate
Lanturi sim plificate, scurte; Culturi
ingrijite de om, ferite de paraziti;
A ctivitate biologica slaba. Se aplica
tratam cnte agrotehnice specialc,
am endam ente etc.
Epuizarea sistem ului prin prelevari
m asive de biom asa. C om pensarea
exportului de substante prin im port
de ingrSsam inte. apa etc.
A rtificializare progresiva. Inlocuirea
naturalului prin artificial; D isparitia
fiintelor salbatice

in tabelul de mai jos se prezinta o scurta com paratie a catorva dintre caracterele specifice ale
celor doua categorii de ecosisteme. Antropizarea sistemelor ecologice se realizeaza pe numeroase cai.
ajungandu-se la ecosistem e de tipuri deosebite. Dintre ele cele mai im portante - datorita intindcrii si
insemnatatii lor pentru societatea umana sunt: agrosistemele si sistemele urban industrial..
In agrosisteme ( fig 81) omul inlocuieste formele naturale de plante si de animale prin varietati
cultivate si animale dom estice in scopul asigurarii unor producti vitati maxime ale acestora. Numarul
speciilor de plante si animale domestice este foarte mic; la plante: cereale, cateva leguminoase, unele
radacinoase, cateva specii horticole ; la animale; cateva rumegatoare, porcine si ovine, la care se
adauga cateva specii de pasari. Acestea au fost specializate in decursul multor generatii, astfel ca, in
timp, au devenit cu totul diferite fata de speciile ancestrale. Daca s-au putut obtine productivity! cu
mult mai ridicate decat cele din stadiul lor initial, ele sunt, in schimb, mult mai vulnerabile la influentele
mediului natural.
Diferitele componente ale biocenozei din agrosisteme pot fi caracterizate ecologic, avandu-se
in vedere nivelul trofic urm arit spre a fi exploatat prin amenajare.
Producatoriiprintari de interes econom ic (plantele de cultura sau fitocenoza cultivata) sunt
supusi presiunii demografice si concurentei din partea unor plante spontane de tipul buruieniior. Mediul
de cultura (biotopul) im bogatit cu azotati si fosfati este astfel disputat intre cele doua categorii de
plante. Asupra producatorilor prim ari cultivati actioneaza si consumcitorii de ordimd 1 (fito fa g ii):
daunatorii. Tot asupra fitocenozei cultivate se exercita si actiunea parazitilor atat de origine vegetal!
cat si animala sau mierobiana.

Fijg. 81 A grosistem e
91

Cum uland toate cele trei categorii de organisme, care exercita o influenta nefavorabila asupra
fitpcenozei cultivate, ar rezulta o pierdere insem nata din productia prim ara scontata. Se impune
interventia directa a omului atat pentru im bunatatirea si imbogatirea mediului de cultura, cat si cea de
fitoterapie.
Prin selectia soiurilor in directia obtinerii productiilor prim are sporite s-a eliminat practic cea
mai mare parte a m ijloacelor fizice si chim ice naturale de aparare a plantelor cultivate. Un posibil
rezultat al selectiei exercitate pe astfel de coordonate a fost pierderea din genotipul plantelor de cultura
a unor alele de rezistenta sporita la diferitele tipuri de atacuri. Omul trebuie sa com bata acest efect
printr-o actiune de am eliorare in paralel, atat a productiei cat si a rezistentei.
Plantele spontane (buruienile) prezinta o gama intreaga de adaptari - prolificitate ridicata,
viteza de crestere mare, vigurozitate, m ijloace chimice de concurenta, capacitati sporite de rezistenta
la erbicide etc., care le permit sa lupte im potriva mijloacelor pe care le utilizeaza omul in incercarea
diminuarii num arului lor. Bste firesc sa existe aceste diferente pentru ca, obiectivul fundamental al
selectici naturale a plantelor a fost supravietuirea, in timp ce pentru plantele cultivate s-a impus o
selectie artificiala pe coordonate independente sau nelegate direct de supravietuire.
Urmarind speciile aflate pe nivelul trofic superior - anim alele din sistem ele zootehnice sau
piscicole, la prima vedere, se pare ca numarul actiunilor biotiee nefavorabile este mai redus. Mijloacele
de protectie vizeaza in mica masura controlul unor consumatori rapitori. Cele mai multe sunt indreptate
asupra agentilor infectiosi si parazitari. In realitate acest avantaj este aparent, deoarece consumatorii
de acest gen sunt foarte diversificati. Costul productiei secundare creste prin necesarul unei baze
trotice prim are ce se impune a fi asigurata in anumite standarde energetice. In fermele zootehnice
industriale, unde spatiul de depozitare al individului animal este foarte redus si lipseste lumina naturala,
apar boli metabolice si de stres. Se impun masuri suplimentare din partea oamenilor (lumina artificiala,
asistenta medicala veterinara, surplus de vitamine etc).
Referitor la biotop,in agrosisteme, prin araturi repetate, omul transfonna solul in pamant afanat
in care se schim ba radical conditiile
de stabilitate, de aerisire, de umezire,
ia r p ro c e s e le b io lo g ic e - c a re
contribuie la form area acestuia se
dezechilibreaza, Astfel, solul devine
un corp artificial in care fenomenele
de infiltrare a apei, a evaporarii, de
in m a g a z in a re a u m id ita tii, de
acum ulare a substantelor m inerale
(sporite prin aplicare de itigrasaminte
chimice, etc) sunt ingreunate.

Sistem ele urban -in dustriale

(fig. 82) se c a ra c te n /e a /a printr-un

a n u m i t a Io c a tic T c r m e n u l tie lo c a tie

11 S *2 * S istem e u rb a n in d u stria le

92

^I

trebuie inteles in sens larg si ca pozitie geografica dar si sub aspect interrelational, adica, al relatiiior
ce au loc pe de o parte intre oam eni, iar pe de alta parte intre oameni si celelalte com ponente ale
sistemului din care fac parte.
A glom erarile de populatie sunt generate de anum ite conditii econom ice si social-politice.
Analizand aglomerarile umane pe arii restranse, se constata o raspandire extrem de diversa a gruparilor
omenesti sub forma de asezari stabile. Dupa marimea lor (populatie, arie), dupa populatiile predominante
ale locuitorilor si dupa confortul de viata al acestora, asezari le pot fi urbane (orase) sau rurale (sate).
Sub aspect ecologic, o asezare fie ea sat sau oras nu este numai o insum are de constructs,
instalatii si servicii. Ea are caractcrul unui organism viu. a carui esenta sta "in relatiile osmotice
desfasurate intre obstea civicd si uriasul eifagure, intre oameni si mediul construit4*.
Populatia sistem elor urban-industriale este consumatoare a unei uriase cantitati de substanta si
energie aduse in cea mai mare parte din afara sistemului. Din punct de vedere ecologic, se poate
afirm a ca orice aglom erare urbana este dependents de bioproductivitatea agrosistem elor invecinate.
Functional, ecosistem ele antropizate caracterizate in general prin sim plificare organizatoriea,
implica instabilitate, cost ridicat de mentincre cat si de control al nivelelor trofice care nu sunt exploatate
direct. Solutiile obtinute pana acum, cu toate eficientele lor sunt legate de istoria civilizatiei. dezvoltarea
tehnicii si a conceptiei um ane de abordare a naturii.
Goncluzionand, se pot evidentia o serie de caracteristici specifice ale unui ecosistem antropizat
care se diferentiaza net de cele naturale:
este dom inat de specia um ana;
s-a structural si aevoluat in tim p, pe m asura cresterii efectivului si a necesitatilor umane;
si-a diferentiat structuri ecologice speciale (subsistem e ): ecosistem e de tip urban, de tip
rural, agrosisteme, sisteme acvatice destinate acvaculturii;
fluxul de energie este sustinut predom inant de energia auxiliara;
determina simplificarea si linearizarea circuitelor biogeochimice;
diversificarea resurselor naturale utilizate si cresterea ratei dc exploatare a lor;
m ultiplicarea si diversificarea produsilor seeundari sau finali, uzati din punct de vedere
tehnic sau moral, ce reprezinta poluanti;
fortele m otrice ale dezvoltarii sale sunt:
- cresterea efectivului populatiei umane;
- cresterea necesitatilor om ului;
- dezvoltarea stiintei si tehnicii;
este un subsistem al ecosferei, cu distributie insulara, dar extinsa neunifonn la nivel planetar:
este un sistem ecologic integrat in ierarhia sistem elor ecologice.

I iR e tta e ti !
A ntropizarea atrage ecosistem ele spre alia dezvoitare, decal aceea care are loc Tn mod natural. Evolutia
ecosistem elor naturale in care interventia um ana nu s-a tacut inca sim tita este indreptata spre diversificarea si
specializarea cat mai pronuntata a elem entclor com poncnte, fiecare adaptare specifica conducand la definirea
unor noi nise ecologice. bine determ inate, in schim b, in ecosistem ele antropizate efortul de opunerc a
elem efitului uman fata de dezvoltarea naturala tinde spre sim plificarea biocenozei m ergand pana la privilegierea
unui num ar extrem dc mic de specii, m odificand stabilitatea sistem ului si posibilitatile de autoreglare si
autoregenerare.

Arfk

T lf

Prezeniati pe scurt transform area peisajului natural, pe trepte diferite de antropizare. pana la m arile aglomerari
urbane, unde se produce suprim area totala sau aproape totala a naturii prin asezarea unui m ediu artificial de
ziduri. asfa.lt, conducte. cabluri, eic.
^3

ivtsti9 ire cosSstm lor ontropizote*

Fizionomia ecosistemelor naturale si antropice, precum si compozitia biocenozelor se schimba
in decursul anotimpurilor. Investigatia ecosistem elor antropice se face folosind metode si tehnici
specifice in functie de tipul ecosistem ului. Prin generalizare, pentru investigarea oricarui sistem
antropizat trebuie sa cunoastem atat factorii abiotici, ce caracterizeaza biotopul cat si com ponentele
biotice reprezentate prin populatiile biomasei.
In functie de scopul urmarit, investigarea se poate face pentru cunoasterea:
unor com ponente ale biotopului;
a intregului biotop;
a structurii, dinamicii si fenologiei unei anumite populatii de plante sau animale;
a unor fitocenoze (com unitati de plante);
a unor zoocenoze (comunitati de animale);
a unor m icrobioze (comunitati de m icroorganisme);
parazitoze (comunitati de ecto- si endoparaziti).
Pentru investigare trebuie parcurse urmatoarele etape.
Etapapregdtitoare consta in docum entare in sensul cerut de scopul investigatiei. Trebuie sa
se cunoasca metodele de lucru si perioadele de aplicare, sa se procure echipamentul si aparatura care
vor fi utilizate, se vor procura harti (geografice, pedologice, geologice, hidrologice, geomorfologice)
pentru a se stabili caracterele in mare ale biotopului in care exista biomasa.
Etapa investigarii de teren ofera executantului sa vina in contact cu subiectul investigatiei
in baza caruia se aduna material informativ.
Etapa Jinala - care consta in prelucrarea inform atiilor culese din teren si a materialului
recoltat din care rezulta concluziile originate ale investigatiei stiintifice.
M etodele de investigare intr-un ecosistem antropizat se pot grupa in:
A. Metode de cunoastere a curacterelorfactorilor abiotici si a biotopului
m asurarea temperaturii aerului, solului si apei;
determ inarea culorii. transparentei, oscilatiilor de nivel ale apei, viteza si debitul apei
curgatoare;
determinarea cantitatii precipitatiilor, determinarea grosimii zapezii, nebulozitatii;
determ inarea chimismului apei si solului.
B. M etode de investigare a biocenozelor, de recoltare, prelucrare, conservare si pastrarea
materialului biologic.
Pentni investigarea unei biocenoze eonstituite din fitocenoze si zoocenoze este necesara
determ inarea unor caracteristici carc sa evidentieze in mod real aspectui acestora in functie de scopul
urmarit.
Caracteristicile ce se pot stabili sunt: frecventa, abundenta, constanta. dom inanta speciilor
cultivate.
a)
Frecventa speciilor evidentiaza in procente numarul de piese in care se gaseste o specie fata
de numarul total de probe colectate.

1(H) in care:
F = frecventa; p = num arul pieselor in care apare specia data; P - numarul total de probe
cercetatc; 1 0 0 := factorul de raportare procentuala
94

b)
Abundenta (relativa) exprima in procente raportul dintre numarul indivizilor unei specii fata
de numarul indivizilor celorlalte specii care exista intr-o fitocenoza sau zoocenoza ce corespunde
unei anum ite suprafete sau unui anum it volum .
X

100, in care:

A = abundenta; n = numarul indivizilor unei specii date; N = numarul total de indivizi

cercetati, apartinand altor specii; 100 = factorul de raportare la 100.
c) Constanta speciei este un indice exprimat prin frecventa. Se apreciaza ca speciile sunt
com ponente constante, totdeauna prezente intr-o biocenoza dar este mai mare decat 50 %; cand
frecventa este cuprinsa intre 50 % si 25 % sunt specii accesorii, iar cand frecventa este sub 25 % sunt
specii a cc id en tal.
d) Dominanta speciei exprima influcnta exercitata de o specie intr-o comunitate. Se calculeaza
folosindrelatia:

, in care:
AA~densitatea speciei A; h = num arul de indivizi ce apartin speciei A; N = numarul total de
indivizi ce apartin zoocenozei; 1 0 0 = factor de raportare procentuala.
C. Investigarea fenologica (fenom enos - vizibil) consta in observarea diferitelor aspecte ale
naturii. Ea cuprinde succesiunea evenimentelor naturale in decursul anului, proces legat de succesiunea
aspectelor sezoniere al ecosistemului investigat (cercetat).
Importanta studiului fenologic pentru agricultura consta in: stabilirea programelor cu privire la
epoca de semanat, a conditiilor de ingrijire, de coacerc, de recoltare etc. De asem enea cunoasterea
epocilor de inflorit aduce servicii albinaritului pastoral. Importanta observatiei fenologice pentru
horticultura perm ite gasirea efectului decorativ maxim al pareuriior si gradinilof prin ornam entarea
lor cu plante horticole. cultivate si spontane, cu efect de sezon, precum si multe alte importantc indicii
practice pentru pomiculture, legum icultura, piscicultura.
Metoda studiului fenologic cuprinde:
alegerea ecosistemului antropic (speciei) pentru observatie
stabilirea datelor cand se fac observatiile
efectuarea observatiilor fenologice
variatiile zilnice si sezoniere ale factorilor climatici (meteorologici): temperatura, umiditate.
precipitatii, nebulozitate. presiune atm osferica, viteza si directia vantului
evenimente caracteristice din viata plantelor: inflorirea, vestejirea florilor, coacerea fructelor.
caderea frunzelor etc
evenimente caracteristice din viata animalelor: nasterea, aparitia dintilor, schimbarea culorii
parului (blanii), aparitia coam clor etc.
Fenologia pe fenofaze se noteaza am anuntit pe zile in caietul de observatie.
Exemplu:
Fisa nr. 1
Denumirea ecosistemului (speciei):
Punctul geografic:
C lim a :
Fenofa/a
1. Umflarea mugurilor
2. Inceputul cresterii castanelor e l

Datele observatiilor ne an i
2009 2010 2011

Rezultatele observatiei

95

Dupa aducerea datelor se trece la interpretarea lor, Notarile facute amanuntit in caiete si respectiv
in fise, se com para si se desprind concluziile de mare im portanta stiintifica si practica in sensul
cunoasterii fenologiei speciilor ca raspuns la conditiile factorilor de mediu.
In cursul acestor activitati aveti grija sa:
nu distrugeti plantele si anim alele;
nu distrugeti cuiburile si ouale pasarilor;
nu poluati mediul cu hartii, resturi de m ancare, etc;
ocrotiti natura.

finalize factorilor abiotici

Scop : Pentru caracterizarea oricarui sistem, inclusiv a celui antropizat, este necesara cunoasterea
(identificarea) factorilor abiotici, pentru a se determina legatura directa intre factorii de baza ai climei
(meteorologici), solului, apei si biocenoza specifica acestor ecosisteme.
Analiza factorilor abiotici se poate face folosind metode de observare si masurare a rolurilor pe
care le au in timpul unui an.
1. M asurarea tem peraturii aerului, apei, solului.
Aparaturafolosita: static m eteorologica (fig.83), dotata cu aparatura corespunzatoare cu care
sa se poata inregistra cu regularitate m ersul principalelor elem ente meteorologice si chiar face unele
prevederi ale vremii pe plan local de sc u rti durata.
Instrumentele si aparatcle meteorologice se instaleaza intrun anumit loc num it platform a meteorologica.
C o n d itiile de a m p la s a re a p la tfo rm e i
m eteorologice: suprafata orizontala. deschisa, sa nu
prezinte gropi. movile, obstacole, ce ar putea influenta
Aoi-v/x o
valorile indicate de aparate.
Dim ensiunile platform ei meteorologice: 20 x 16
m. pentru uz scolar: in lipsa de spatiu dim ensiunile pot
fi: 1 0 x 8 m.
Platforma se imprejmuieste cu gard de sarma, fixat
pe stalpi de 1,5 m deasupra pam antului. Intrarea in
FVrKMT>*Vu
platform a se face prin partea de Nord, pe alei de 0,4 0,5 m.
S ia lic n ietcoroloica
Principalele elem ente m eteorologice care se pot
inregistra in cadrul platformei m eteorologice (scolare) sunt: tem peratura aerului si solului, umezeala
si intensitatea vantului. presiunea atmosferica, m asurarea precipitatiilor atmosferice.

M etode de cu n o astere a c a ra c te re lo r fa c to rilo r abiotici

Determinarea temperaturii aerului. Sc face cu ajutorul termometrului cu mercur, care trebuie

ferit de actiunea oricaror radiatii. El se instaleaza intr-un adapost special de lemn. inalt de 1, 8 m. fixat
pe 4 picioare, vopsit in alb la exterior si negru la interior. Peretii sunt prevazuti cu jaluzele, ca sa poata
circula aerul. Peretele dinspre nord este mobil si sei'veste ca usa.
O bser\'atiile asupra tem peraturii aerului (in cazul platform elor scolare) se fac de trei ori pc zi
( 8 . 14, 20. ora locala). iar in interval de 24 de ore se mai determina si tem peratura maxima si minima.
Pentru a citi fara greseala tem peratura aerului pe scara lermometrului, este necesar ca ochiul
observatorului sa fie exact la nivelul m eniscului coloanei de mercur.
96

Pentru determ inarea tem peraturii maxim e a aerului se foloseste un termometru special. Acest
termometru prezinta o gatuitura la tubul interior, in care urea mercurul, imediat deasupra rezervorului.
Atunci cand temperatura creste mercurul urea si nu mai poate cobori decat daca este scuturat. Citirea
termom etrului se face la orele 8 si 2 0 .
Termometrul de m inim a m asoara cele mai scazute tem peraturi, si spre deosebire de cel de
m axim a si de cel obisnuit, are ca lichid de umplere alcool. Rezervorul de alcool este in forma de
furca, iar in tubul capilar plin cu alcool se gaseste in suspensie libera un indicator de portelan mobil de
culoare inchisa. Se instaleaza in adapost, in pozitie orizontala. Cand tem peratura scade, coloana de
alcool se seurteaza si trage dupa ea si indicatorul. Cand tem peratura creste, coloana de alcool se
lungeste dar indicatorul ramane pe loc indicand diviziunea in dreptul careia a fost tem peratura cea
mai mica. Citirea se face tot la 8 si 20.
Temperaturile zilnice la cele 3 citiri si tem peraturile maxime si m inim e se inscriu in caietul de
observatii.
Calculul temperaturii medii diurne* se afla din media aritmetica a celor trei citiri:
in care:
Tm = tem peratura m edie diurna; n = m edia aritm etica a celor trei citiri la term om etrul
obisnuit;M .i=m inim a din cursul celor 24 de ore; k = coeficientul variabil de la o iuna la alta
Valorile coeficientului k in m are sunt: ianuarie 0.100; februarie - 0,105; martie 0,147; aprilie
0,183; mai - 0,209: iunie - 0.215: iulie - 0,217; august - 0,200; septem brie - 0,182: octom brie 0,164; noiem brie 0.131; decem brie - 0,106.
Determinarea temperaturii solului Se face atat la suprafata lui cat si la diferite adancimi. Se
folosesc termometre speciale de sol. Ele sunt termometre cu mercur, avand rezervorul cilindric inclinat
si alungit. Ele se instaleaza de obicei la adancimi de 5; 10; 15 si 20 cm. Acest termometru se foloseste
numai pe tim p calduros. Temperatura straturilor mai adanci se masoara cu ajutorul term om etrelor de
sol extractive sau cu tragere verticala. Ele raman perm anent in sol si se scot numai cand se fac citiri.
Determinarea umezelii aerului. Se determina cu ajutorul psihrometrului sub fonna de tensiuni
a vaporilor de apa si ca um ezeala relativa cu ajutorul higrometrului cu fir de par.
Psihrometrul este un aparat form at din doua termometre obisnuite cu mercur, cu rezervoare de
aceeasi forma si aceeasi dimensiuni. Rezervorul unuia din ele (dreapta). numit termometru umed. este
invelit cu tifon ce se um ezeste inainte de determinare. Cel din stanga, numit
term om etru uscat este folosit pentru determ inarea temperaturii aerului.
Rezervoarele celor doua termometre sunt ventilate cu ajutorul unei moristi
aspiratoare, Cu ajutorul tabelelor psihrom etrice, se extrag. pe baza
temperaturi lor citite la cele doua termometre. valorile tensiunii vaporilor de
apa, ale umezelii relative si ale deficitului de umezeala.
c
V.
Functionarea higrom etrului cu fir de par se bazoaza pe proprietatea
(
firelor de par degresate de a-si m odifica lungim ea in functie de variatia
I
II
um ezelii aerului. C itirea se face la orele 8 , 14 si 20 direct pe scara
I
higrometrului.
Determinarea cantitatii de apa cazuta prin precipitatii se face cu
ajutorul pluviom etrului (fig.84). Este format dintr-un cilindru din tabla
zincata(a) cu lungimea de 40 cm. si diam etrul de 159,5 mm, fixat de un
!l[
stalp de lemn. Cilindrul se fixeaza cam la 1,50 m deasupra solului. La
partea supcrioara a cilindrului. in interior se sudcaza o palnie receptoare
(b), tenninata printr-un tub dc scurgere care se prelungeste pana la vasul
Fig. 84 P lu v io m ctru
colector (c).

97

Pentru determinarea cantitatii de apa cazuta, se scoate colectorul de la pluviometru, apa pe care
o contine se rastoam a intr-o eprubeta speciala (eprubeta pluviom etrului) care arata cantitatea de apa
cazuta pe metru patrat.
Presiunea atmosferica (forta cu care aerul apasa asupra unitatii de suprafata) se masoara cu
barom etrul, unitatea de masura este barul.
Pentru determinarea directieisi intensitatii vantului - se folosesc giruetele. Girueta este formata
dintr-un ax metalic vertical, prevazut la partea superioara cu 3 sau 4 vergele metalice ce indica punctele
cardinale. Pe cea care indica nordul se noteaza litera N. Printr-un sistem de rulmenti deasupra vergelelor
directionate si pe axul vertical se fixeaza partea m obila a giruetea asupra careia actioneaza vantul.
Dispozitivul de directie este fonnat dintr-o vergea metalica orizontala, prevazuta la unul din eapete eu
doua placute metalice, iar la celalalt capat cu o bila metalica. Dispozitivul care indica taria (intensitatea)
vantului este format dintr-o placa m etalica ( 15 x 30 cm , greutatea de 200 grame) care se orienteaza
totdeauna perpendicular fata de liniile de forta ale vantului. Ea pcnduleaza, sub actiunea vantului, in
fata unui arc de cere, pe care se afla m ontati 8 dinti indicator!, corespunzatori unei viteze exprimate in
scara Beaufort.

Corespondenta intre num arul dintilor de pe girueta si scara Beaufort

5
5

4
4

7 -8

12

15

19

23

S cara B eaufort

Nr. dc o rd in e al
vergelei
lu teala
vantului
*
in m/scc

1 -2

A precierea tariei vantului se face dupa scara Beaufort. Diferitele grade ale acestei scari se
interpreteaza dupa m anifestable actiunii vantului din tabelul de mai jos.
A precierea intensitatii vantului dupa scara Beaufort
Oracle
B eaufort

M anifestSrile actiunii vantului

m/sec

km /ora

0 (C )
1
2

Liniste completa (calm)

Aproape linistit, fumul sc ridica aproape vertical
Putin vant misca un stegulet si din cand in cand frunzele arborilor

3
4
5

Vant slab misca un steag si intretinc miscarea continua a frunzelor arborilor

Vant potrivit, mentine intins un stegulet. misca ramuri subtiri fara fiimze
Vant taricel. mentine intins un steag mare, misca ramuri groase fonneaza valuri
pe ape statatoare
Vant destul de tare incepe sa fie auzit la adapostul caselor, pe ape statatoare
formeaza valuri cu spume pe creasta
Vant tare, misca arbori neinfrunziti de dimensiuni potrivite, pe ape statatoare
fonneaza valuri spumegande
Vant putem ic, misca arbori mai mari. rupe ramuri si crengi de marime normala
Furtuna, crengi neinfrun/ite de dimensiuni mai mari rupte, acoperisurile sunt
ridicate
Furtuna putem ic a, arbori i sunt rasturnati
Tem pests produce distrugeri grele

0 0,5
0,6 1.7
1,8 3,3
3,4 5.2

02
713

5,3
7,5

1 9 -2 6
2 7 -3 5

6
7
8
9
10
11
12

Uragan

f.

nimic nu rezista vantului

7,4
9.8

1
6
12
- 18

9,9 - 12,4

36 - 44

12.5- 15,2

45

15,3 18.2
1 8 ,3 -2 1 .5

55 - 65
66 - 77

21.6 25,1
25,2 - 29.0
Peste 29,0

78 90
91 - 104

54

Peste 104

Inregistrarea continua a m ersului vremii duce la cunoasterea ciim ei prin care se poate preciza ce plante se
pot culiiva mai bine intr-un loc sau altul, ce productie se poate astepta de la un soi sau altul, ce plante se pot
sau nu aclim atiza, ce boli pot aparea, cc ingrasam inte sunt mai indicate, la ce date trebuie aplicate, cand se pot
facc tratam cnte im potriva daun&torilor etc.
98

D s tc rm in a re a

s tru c tu rii

ftc o s is ttn ifilt

tre fic e

in

o n t r o p l i a t t _________________

Atat in ecosistemele naturale cat si in cele antropizate structura unei biocenoze este data de mai
multe caracteristici:
populatiile (speciile) componente incadrate in trei grupe: producatori, consumatori (fitofagi
si zoofagi), descompunatori;
relatiile in timp si spatiu dintre populatii;
proportiile cantitative dintre populatii care se refera atat la numarul in d iv izilo r, cat si la
masa lor biologica (biocenoza);
distributia in spatiu a populatiei;
dinam ica in timp a populatiei;
trasaturile specifice ale populatiilor dominante, talie, longevitate, ritm de inmultirc.
Pentru cunoasterea structurii unei biocenoze dintr-un ecosistem natural sau antropizat sunt
necesare o serie de prelevari (luari de probe) efectuate asupra ei.A ctivitatea consta in:
scoaterea dintr-o suprafata determ inata relativ m ica sau dintr-un volum determ inat relativ
mic al biocenozei a unei cantitati de organism e prin luare de probe;
o data cu acestea sunt necesare o serie de observatii faeute asupra b io cen o zei, in general,
cat si a factorilor abiotici ai biotopului;
luarea probelor si efectuarea observatiilor se fac in diferite perioade ale anului pentru a se
cunoaste variabilitatea populatiei pe anotimpuri;
cercetarile fScute in teren sunt continuate in laborator unde se fac o serie de determ inari a
speciilor de plante si an im ale, a biocenozelor sau a altor parametri biocenotici;
la sfarsitul cercetarilor efectuate in teren si in laborator se iritocmeste o lista de specii pentru
fiecare prelevare. Listele cuprind indicatii de natura cantitativa si calitativa;
interpretarea rezultatelor, cu aplicarea unor indici de calcul, definindu-se caracterul si
com plexitatca de organizare a biocenozei.
Nota. Cu ocazia studiului biocenozelor se pot face recoltari dc material biologic, selectionand
din teren formele cele mai reprezentative care, aduse in laborator sunt supuse prelucrarii si conservarii
pentru a fi folosite pe parcursul anului scolar in cadrul lectiilor de bilogie sau alte activitati de studiu
(cercetare).
Metoda de lucru :
- Se stabileste ecosistemul antropizat care trebuie cercetat si limitele acestuia.
Studiul vegetatiei presupune:
-cunoasterea structurii orizontale si verticale ale fitocenozelor, stabilirea compozitiei lloristice
a fiecarei fitocenoze;
-intoem irea tabelului sinoptic al fiecarei asociatii;
-stabilirea succesiunii asociatiilor vegetale,
Cercetarea consumatorilor (primari, secundari, tertiari etc) presupune:
-studierea nevertebratelor terestre;
-studierea vertebratelor terestre;
-prelucrarea, conservarea si pastrarea materialului biologic din ecosistemul antropic cercetat.
Prezentam cateva procedee de cercetare a unui ecosistem antropizat care ne ajuta sa putem
face aprecieri corecte asupra complexitatii victii si de organizarea producatorilor primari.
A ) identificarea si delimitarea fitocenozelor (producatorilor):
speciile dominante(cultivate);
99

 speciile subdominante (buruieni);

speciilc indicatoare;
speciile insotitoare.
Speciilc dom inante (plantele cultivate) reprezinta 60 - 100 % din totalul speciilor care intra in
constitutia fitocenozei. Ele form eaza prim ul strat de plante al fitocenozei, ocupa o suprafata mare in
fitocenoza si produc cea mai mare cantitate de materie organica (biocenoza). Aeeasta spccie determina
structura si compozitia floristica specifica biocenozei.
Speciile subdominante (buruieni) reprezinta 25 40 % din masa vegetala Numarul speciilor si
procentul variaza in functie de parametrii factorilor ecologici.
S p eciilc in d icato are (plante salb a tice care og lin d esc anum ite insusiri ale facto rilo r
ecologici:um iditate excesiva sau scazuta, clim a calda sau rece, soluri bogate sau sarace in saruri
m inerale, etc.). Ele sunt slab reprezentate ca num ar si ca volum in fitocenozele cultivate.
Speciile insotitoare reprezinta in general 10 30 % din masa vegetala a fitocenozei. Ele insotesc
speciile dom inante si subdominante in functie de insusirile ecologice pe carc le au.

Structura orizontala si verticala a fitocenozelor.

O bservatiilc pentru cunoasterea structurii orizontale si verticale a fitocenozei se fae prin
deplasarea in cadrul teritoriului dupa anum ite repere formate din mai multe linii paralele si linii de
intersectie a acestora. Fitocenozele pot avea o structura orizontala deschisa sau o structura orizontala
inchisa, Agroeenozele au structura orizontala inchisa deoarece prezinta o vegetatie deasa.
Analiza pe verticala a agrocenozei presupune existenta unui num ar de straturi in functie de
natura speciilor asociate si de param etrii factorilor ecologici existenti. Aceste observatii (asupra
structurii orizontale si verticale) ale agrocenozei incep prima vara si tin pana la sosirea iernii in functie
de ecosistemul antropizat ales (fizionornia ecosistemului se schimba in functie de anotimp).
O bservatiile se noteaza in caietul de practica.

Stabilirea compozitiei floristice a ecosistemului antropizat.

Observatiile privind acest obiectiv se fac in functie de marimea zonei cercetate, de uniformitatea
sau neuniformitatea conditiilor ecologice.
Suprafetele m inim e de evidentiere a fitocenozei, consta din inventarierea tuturor speciilor de
plante de pe o suprafata num ita releveu.
Numarul si suprafata releveelor depind de suprafata de cercetat. Forma releveelor poate fi
patrata sau dreptunghiulara. Pentru fiecare specie din fiecare releveu se noteaza abundenta si dominanta.
Dupa inventariere se intocmeste tabelul sinoptic al asociatiilor vegetale care trebuie sa cuprinda
efectuarea observatiilor fenologice, numarul releveului, suprafata in metri patrati, acoperirea si constanta.
Pentru determ inarea productiei prim are se folosesc diferite metode .
Cea mai convenabila si usoara m etoda de cunoastere a productiei primare a fitocenozei consta
in determinarea cantitatii de substanta organica, pe specii. in suprafete alese spre cercetare. Luarea de
probe se face in momentul cand vegetatia ajunge la dezvoltarea maxim a.(perioada de inflorire si
formare a fruetelor).
Cum se procedeaza? in cadrul fitocenozelor se fixeaza un num ar se spatii care sa cuprinda
marea m ajoritate a speciilor. In rcleveele alese se aseaza o rama metalica sau de lemn, de forma
patrata cu latura de 1 m. Din interiorul acestui cadru se recolteaza toate plantele (cu radacina cu to t) ,
apoi se curata de impuritati si se separa pe specii, se ambaleaza in saci de plastic si se due in laborator,
unde se cantaresc. G reutatile rezultate pentru fiecare specie reprezinta fitomasa proaspata care se
noteaza in caictul de observatie. Probele grupate pe specii se usuca in etuve (la 105 C), dupa care se
cantaresc din nou, determ inandu-se fitom asa uscata. Apoi se taie in bucati mici si se ard complet.
Cenusa rezultata se cantareste si se scade din greutatea uscata obtinandu-se substanta organica in g la
m 2. Datele obtinute se noteaza in caietul de observatie.

Exemplarele cele mai reprezentative ale speciilor componente se recolteaza. se conserva servind
la intocm irea ierbamlui ce constituie un docum ent al investigatiei. Din perimetrul oricarui ecosistem
antropogen (culturi de cereale, legume, pom i fructiferi etc.) trebuie sa se recolteze, prelucreze si sa se
conserve corpul intreg al speciilor de ciuperci, licheni, dc plante ierboase sau parti din plantele lemnoase.
B. M etode de cercetare a nevertebratelor terestre dintr-un ecosistem antropizat
Pentru cercetarea cantitativa a faunei de pe suprafata solului si chiar a celei de pe plantele
ierbivore se aleg suprafete de control. Aceste suprafete pot avea marimi variabile in functie de marimea
animalelor. Din fiecare patrat se recolteaza toate anim alele si se form olizeaza (co n cen trate 4 %) in
borcane colectoare. Fiecare borcan cu anim ale corespunde unui patrat. In laborator se determ ina
spccia sau genul si se procedeaza la interpretarea datelor. Se noteza si speciile'de plante din patrate
pentru a se constata corelatia dintre acestea ca producatori primari si animale, in calitate de consumatori.
C. M etode de cercetare a vertebratelor terestre dintr-un ecosistem antropizat
Populatiile de animale vertebrate si in special reptile, pasari si mamifere se cerceteaza folosind
metode calitative si cantitative. Metodele de cercetare cantitativa sunt metode inductive. Este imposibil
sa se num ere toate vertebratele enum erate mai sus in orice ecosistem. De aceea se fac sectiuni sau se
delim iteaza suprafete unde se fac num arari si apoi se desprind concluziile pentru toata suprafata.
Cercetarea trebuie sa porneasca de la caracteristicile ecologice ale populatiei, iar rezultatele obtinute
sa fie com parabile in timp si spatiu. O bservatiile se noteaza in caietele dc observatie.

Porticyioritdti
ftoxuiv! 4m imottritt si
M
W
en ergi* m sc@ilsU(Rl &Atr@^IsQU*
Sfi ne reaminlim !
Toate organism ele vii au nevoie de hrana pentru a exista; hrana (llux de inaterie) c irc u it in ecosistem pe
calea unor verigi de populatii num ite lanturi trofice:
Pentru m entincrea oricSrui sistem sc consum a energie: energia introctosa in ecosistem (flux dc energie) trcce
datorita relatiilo r trofiCe de la p r o d u c e r ! la consum atori de diferite ordine;

In ecosistem ele naturale principala sursa de energie este energia radianta solara. Plantele cu
clorofila- producalorii, capteaza aeeasta energie si produc cu ajutorul ei substante organice din substante
anorganice (fotosinteza) pc care le iau din mediul inconjurator (sol, apa, aer).
Prin fotosinteza energia solara este transformata in energie chimica inmagazinata in Substantele
organice sintetizate. Energia aeumuiata de plante (energia primara) si substantele organice (productia

i -cnergi? solara; P, producatori prim ari; C, consum atori prim ari; C c o n s u m a t o r i sveundari: D dcseom punatori I cncrgic
asim ilata dc cStre plante: 2 cncrgic din substantele organice sintetizate dc plante; 3.4 - energie a s im ita $ d e catre consum atori I si 11; \ 6
energie din substantele organice sintetizate' de consum atori t. II; 7 energie consum ata in procesele proprii de c3trc plante si anim ate; S energie cuprinsa in hrana nedigerata.

Fig. 85 F luxul de m a te rie si en erg ie in ecosistem

101

Transpira^ie
Transpira^fe

'Evaptfrare

Qescofnpunere'
Saruri mlnevate

Fig. 86 Circuite naturale: a) circuital

e a rb o u u lu i; b) c irc u itu l apei si s& rurilor m in e ra ls

primara) sunt preluate de consumatorii primari

- fitofagele, care in procesul de asim ilatie
sintetizeaza substante organice proprii. De la
consumatorii prim ari, substantele organice si
energia aeum uiata in ele, circula la celelalte
verigi ale lanturi lor trofice : consumatorii
secundari, tertiari, cuaternari.
Dupa m oartea organism elor vegetale si
animale, substantele organice sunt descompuse
dc catre dcseompunatori in elem ente chim ice
anorganice carc se acum uleaza in apa, aer, sol
si circuitul biogeochimic se rcpeta. Echilibrul
ecosistemului este asigurat in permanenta prin
reglarile naturale existente in ecosistem.(fig. 85)
P re z e n ta o a m e n ilo r si acti v itati le
desfasurate de ei in cadrul biotopului natural,
tulbura acest echilibru cu actiuni intensificate
pe masura cresterii gradului de antropizare a
ecosistemelor. Astfel, ecosistemul antropizat se
deosebeste dc cel natural prin:
consum energetic mult s p o rit;
utilizarea masiva si a altor surse decat
cea solara (mai ales a acelor surse provenite
din combustibili fosili);
modificarile de amplasare si cu mare
viteza a structurii ecosistemului,
im punerea unor intrari si iesir iu

din sistem, altele decat cele naturale;

nerespectarea ciclurilor biogeochim ice,etc.
In sistem ele antropizate omul a reusit prin activitatile sale sa invinga frontierele biologicc
parasind legea reglarilor organice sa isi creeze singur m ijloace carc sa deturneze in favoarea sa
imense cantitati de resurse din mediul inconjurator si sa le transforme, sa le utilizeze sau sa le transfere
de la un sistem la altul, fara nici o retroactiune imediata. Astfel, omul se sustrage de la regula generala,
introducand pe cale artificiala process liniare (neciclice) cu consecinte grave in starea de echilibru a
sistemelor. Unul dintre num eroasele exem ple ce se pot da In ace$ sens este si acela al interventiei
omului in circuitul natural al Substantelor (fig. 8 6 ) care are loc intre plante, anim ale si sol prin
indepartarea cxcretiilor si a descurilor rezultate
din metabolismul fiintelor vii, dincolodc limitele
ecosistemului, sustragandu-le de la circuitul lor
natural, pentru a le introduce in alte circuite
artifieiale ( fig.87).
Productia de bunuri m atcriale este cea
care m odifica sistem ele naturale si tot ea este
cea care deverseaza in natura deseurile sale, atat
Cazul 1
Cazul 2
,.
. . . . . .
t:;>,, i xc-.-t.-v.
---v
tvra-i.iltv.-.vi: s,
r
v
di r ect cat si prin n u jlo c irc a co n su m a tici
.ydavnjle 56 f^inforc in sal conipte!. aparte* ym
neproduetive. In schema din fig . 8 8 se observa
un element a! reddaris deseun sc cadavrej sunt etoninato
artificiai unn caaiizari Gi/ificata
ca 111 desfasurarea lor, procesele de productie
sunt alim entate din mediul am biant cu materii
I F ig, 87 In te rv e n tia o m ului in circuitul n a t u r a l
prime si energie obtinute din rezervele de resurse
102

n a tu ra le . D u p a p ro d u c e re a
obiectelor (valori de intrebuintare)
si consumul acestora, se elimina
o serie in treag a de deseu ri si
energie sub forma de ealdura.
D aca s-ar c o n sid e ra ca
rezervele naturale de resurse si
energie sunt inepuizabile si ca
spatiul in care sunt depozitate
deseurile este nelim itat, atunci
procesele econom ice ar putea fi
gandite ca se desfasoara intr-un
flux continuu, fara intrerupere si
fara diminuarea lor cantitativa. In
realitate insa, se stie ca resursele
nu sunt deloc inepuizabile, iar spatiile oferite de planeta noastra devin tot mai restranse pentru a face
fata tuturor utilizarilor oamenilor. In acelasi timp, este cunoscut faptul ca intr-un sistem antropic,la fel
ca si in orice sistem ecologic natural, supravietuirea organismelor vii este co n d itio n al de regencrarea
continua a resurselor, substanta fiind necontenit transferata si reeiclata.
Trebuie observat ca intre fluxul de energie si cel al substantei exista o deosebire. In tim p ce
energia este transform abila dintr-o form a in alta (potentials, cinetica, chimica, termica, etc.), dar
niciodata readusa de la o forma inferioara la alta superioara, ci numai degradata in ealdura care se
pierde in afara sistemului, substanta poate fi refolosita prin reciclare. Cu alte cuvinte, nu toata cantitatea
de substanta care este eliminata ca deseuri trebuie depozitata in ecosfera ci dimpotriva - o cantitate cat
mai mare din aeeasta ar putea fi refolosita, econom isind astfel resursele naturale.
Intensificarea activitatilor umane, are ca efect negativ producerea unor dezechilibre in ciclurile
ecosferice ale unor elem ente si in special al oxigenului. De asemenea, abaterea fluxului natural al
substantelor nutritive din sol spre cresterea unei anumite specii (monocultura) in scopuri alimentare
sau industriale pentru a se obtine productii mai mari si de ealitate ridicata cat si posibilitatea folosirii in
prod u ctia agricola a unei cantitati
suplim entare de energie obtinuta cu
()
H ,0
ajutorul com bustibililor fosili, due la
energie solarS
91
14t
0 2
22-10;
Kcal
o fragilitate a echilibrului ecologic, ca
H ,0
4t
2t
urmare a lipsirii sale de autoreglare si
co2
HvQ
CO,
20 t
de posibilitati de autoregenerare.
3000t
6 t
Caracteristica principala a unei
culturi vegetale consta in inlocuirea
Trarjspiratie
Respiritie
fitocenozei naturale printr-o singura
boabe
specie de planta. Pentru a o btine
PN
4 t
Fotosinteza
*B (114 t)
40!0*
productii cat mai mari si de ealitate
Paie
Kcal
*
5t
ridicata, se im bunatatesc conditile
naturale, prin aplicarea unor tehnici
PB=productia bruta
agrico le adecvate, printr-un aport
PN=producjia neta
H ,o Substance
HO
suplim entar de substante nutritive
%

(apa, ingrasaminte chimice si organice)

si prin elim in area din fito cen o za
naturala a tuturor speciilor nocive,
fo lo s in d
p e s tic id e ,
e r b ic id e ,

30D0t

t minerale

Fig. 89 S ch im b u ri de m aterie si en erg ie in tr e un ag ro sistem

m ediu

103

insecticide, etc. Eficacitatea energetica a unei culturi vegetale este extrem de redusa. Schema din fig.
89 arata prin cifre aproximative schimburile care au loc intre sistemul considerat si mediul inconjurator,
precum si proccsele biologice. exprim ate cantitativ in ecuatiile chim ice referitoare la fotosinteza si
respiratie. In aeeasta schem a se consem ncaza importul de energie solara (2,2 x IQ9 kcal), importexportul de substante rezultate din proccsele biologice ( C 0 2, 0 2, H 20 ) , precum si productia reala
realizata (boabe, paie), exprim ata in unitati energetice (40 x 10 6 kcal). Se observa ca eficacitatea
energetica a agrosistem ului considerat, este foarte mica de numai 1, 8 %: 40 x 106 x 100 = 1 ,8 %
In agrosistem e eficacitatea energetica variaza in tim p atat cantitativ cat si calitativ in functie
de adaosurile chim ice si de carburanti. Populatia unui sistem urban este consumatoare a unei uriase
cantitati de substante si energie, aduse in cea mai mare parte din afara sistemului. Importul si exportul
pe care it realizeaza o aglom eratie urbana, depaseste cu mult orice transform ari pe care le-am putea
intalni in cazul ecosistemelor naturale. Pornind de la principiile ecologice, in multe tari s-au experimental
modele de sisteme antropizate bazate pe utilizarea complexa a energiilor solare, a vanturilor, a apei, a
solului in asa fel incat sa nu se p ro d u c a - pe cat posibil pierderi sau dezechilibre ale sistemului.
Populatia unui sistem urban este consum atoare a unei uriase cantitati de substante si energie, aduse in
cea mai mare parte din afara sistemului. Importul si exportul pe care il realizeaza o aglomeratie urbana,
depaseste cu mult transformari le pe care le-am putea intalni in cazul ecosistem elor naturale.
Pornind de la principiile ecologice, in multe tari s-au experimentat modele de sisteme antropizate
bazate pe utilizarea complexa a energiilor solare, a vanturilor, a apei. a solului in asa fel incat sa nu se
prod u ca- pe cat posibil pierderi sau dezechilibre ale sistemului.

ftetineti !

Toate organism ele din oricare ecosistem isi desfasoara viata num ai utilizand energia libera pe care o
convertesc in diferite form e de travaliu sau o depoziteaza in propria lor biom asa. A ceste transform ari se
asociaza cu dcgradarea unci parti din energia libera sub fonna de ealdura. Unica form a de transfer de energie
intre toate niveluriie trofice este energia chim ica rezultata din fotosinteza. Fluxul de energie unidirectional
antreneaza si face posibile fluxurile cielice ale diferitelor substante ea; (),* C, N, P. S, etc.

/IP LIC M II

Analizati schem a de mai jo s si explicati circuitul biogeochim ic al unui sistem antropizat.

^ u n og rg -ngrgC Tcra te --------------------------------------- * ------------------------------- - " .............--------- E N E R G TE

SO LARA

ur se. a m o n ia c

i
C
NO
di

N e ru m e g a to a re
M ic ro o rg a n is m e

- m cro o rg an ism e

0 0 2

A pS
A zot

CD

0
1i
a;

TO
o

C7

a)

C ELULO ZA
REZIDUR!
(emerge slabS)
Deeun organic

TfTPirrri rr"

AMIDON
I
FURAJE
(emerge multS)
i (emerge mijlocie)
Substance nutritive
i

______

Microorganism din so

104

STRUCTURA SI DINAMICA
POPULATIILOR UMANE *
Structura si diAomlco populatiilor uman*

Sfi ne reaminfim !

______________________________

Studiile dem ografice asupra trecutului om enirii aratS o cvolutie num erica intens accclcrata
Isioricii inen^ioneaza pcm ru paleolitic 5 m ilioane de locuitori. iar pentru Inceputurile erei crcstine 250
m ilioane locuitori
Prim ul m iliard de persoane a fost atins tn anul 1830, al doilea m iliard un secol mai tarziu (1930), iar al
treilea m iliard in 1960, al patrulca m iliard in 1974. al eincilea m iliard in 1987, iar in 1999 s-a ajuns la al sasclca
m iliard de persoane
in anul 2Q05 (conform statisticilor actuale) populatia totala a glohului este de 6.46 m iliarde locuitori, iar
pentru anul 2050 se presupune o evaluare totala dc 9,07 m iliarde persoane.

Populatia umana constituie elem cntul principal al ecosistem elor umane, care se afla in
interdependenta cu alte sisteme: societatea, economia, alimentatia, cultura etc, toate avand corelatii si
se interinfluenteaza atat direct cat si indirect.
Populatia nationala este definita ca o colectivitate de oameni care ocupa un teritoriu bine
delimitat, acela asupra cdruia se exercitd suveranitatea statului respectiv (V Trebici). Ea poate fi
conceputa ca un sistem deschis, cu intrari si iesiri co n stitu te din nasteri, respectiv decese, avand o
structura alcatuita dintr-o serie de subsistem e (populatia urhana, rurala, activa. inactiva etc) supuse
D EN S ITA JILE P O P U LA JIEI PE G LOB

mov.ovo

Tientsin

T o k io

Delhi
Crunching
IB o m b
Mexico

I ^?Bangko|

M an ila

-d

Jakarta

Rio d e Ja n e iro
Sao P aulo
B u e n o s A ire s

mmmm

lo cu ito ri p erm ila p a tr a ta ( 1 9 8 5 )

O- 80 200
JO 20 60 200 400

M e tr o p o le cu p n t e a n d
milioane de locuitori (1990)'

Fig. 90 D is tr ib u te po p u latiei u m an e
105

unor
in te rd e p e n d e n c e ,
c o n d i t i o n a l si e fe c te de
epoca
epoca
epoca
c o n e x iu n e in v e rs a ( f e e d
'bronzuluj
fierului
neolitica
b a c k ). S p re d e o s e b ire de
aeeasta populatiei mondiale
nu i se poate atribui caracterul
de sistem global, ea fiind un
a g re g a t, r e z u lta t d in tr-o
insumare a diferitelor populatii
nationals, creata doar ca o
categoric statistica de maxima
generalitate.
Fig. 91 C re s te re a d em o g ra fica m ondiala
N iv e lu l de asta z i al
populatiei planetei( fig.90) este rezultatul unei indelungate evolutii, incepute de la aparitia omului.
Homo sapiens se impune ca specie in urm a cu numai 50000 de ani, desi urm ele stram osilor sai sunt
mult mai vechi. Daca la inceputurile istoriei, umanitatea a fost caracterizata printr-un ritm de crestere
foarte scazut, abia din a doua jum atate a sec. al XVIIl-lea s-au constatat sporiri insemnate de populatie
(fig. 91).
Secolul al XX-lea a reprezentat o epoca unica in istoria umanitatii, ce se caracterizeaza printrun ritm foarte rapid de crestere a populatiei, ce a determ inat unul dintre fenomenele defm itorii ale
lumii contem porane - explozia demografica .
Aspectele importante care au determ inat aeeasta dinamica a populatiei sunt:
revolutia industrials (progrese tehnologice, inovatii,alte procese care au generat dezvoltarea,
in general);
revolutia agricola (cresterea randam entului exploatarii terenurilor, am cliorarea raselor de
animale);
revolutia sanitara (cresterea perform antelor medicale, introducerea vaccinurilor etc.).
Astfel, ritmul de crestere a populatiei umane a atins valori deosebite in secolul al XX-lea,
variind de la 0,65% in 1900 la 0,83 in 1950 si 1,6 % in 1999 pentru ca in anul 2005 sa aiba o valoare
de 1 ,2 % (fig.92).
A eeasta crestere spectaculoasa a populatiei
explozie dem ografica (baby - boom) - a
caraeterizat in principal tarile subdezvoltate din Africa, Am erica Latina, Asia. In Europa cresterea

106

85+
80-84
75-79
70-74
65-69
60-64
55-59
50-54
45-49
40-44
35-39
30-34
25-29,
20-24
15-19
10-14
5-9
0-4
8
varsta

femei

barbati

barbati

I
batrani

batrani
GHANA

SUEDIA

45-49
adulti

adulti

20*24

m
6

copii |
-i
" ;
..
4
2
0
2
4
% din populatie

6 8

10

varsta

% din populatie

ig. 93 D ia g r a m s populatiei d u p a v a r s ta : a) ta r a in c u rs de d ezvoltare; h) t a r a d ez vo lta ta

dem ografica a fost mai putin spectaculoasa, datorita razboaielor, scaderii fertilitatii, modificarii
mentalitatii si a noilor prioritati aparute in cadrul familiei (fig.93) etc.
Analizand sistem ele de crestere pe perioade indelungate (1850 2000) se constata o stransa
legatura intre ele si gradul de dezvoltare economica. Astfel, in perioadele de trecere de la stadii de
subdezvoltare la dezvoltare, populatia creste fiind conditionata de o natalitate mare si o mortalitate
stationara sau in scadere, pc fondul unei dezvoltari generale care determina cresterea nivclului de trai.
Odata cu trecerea tarilor in stadiul de state dezvoltate, progresul econom ic si social genereaza noi
orientari in dimensionarea familiei. alte mentalitati si prioritati, care determina o seadere a natalitatii si
respectiv a ritmului de crestere a populatiei.(fig. 94).
Evolutia numerica a populatiei este
2150 - populatia estimate la 10,1 miliarde loc,
Restu
determ inata, pe de o
2125 - Populatia estimate la 8,3 miliarde loc.
Asiei
2010 - Populatia terilorTn curs de dezvoltare $e a^teapte s3 fie de
p a rte , de m is care a
3062
fie de cind ori mai mare decSt cea a (Srilor dezvoltate: 6,5 miliarde
naturala a acesteia si
2000 6.2 miliarde loc.
pe de a lta p a rte de
1950 -1990: populatia lumii s-a dublat

mis car He m igratorii

(mobilitatea popula
tiei).Miscarea naturala
a populatiei im plica

1980-4,4 miliare
1950 Populatia {arilor in curs de dezvoltare

era de trei ori mai mare decat a $riior

dezvoltate

America
de Nord
343

1960 1980 2(
1990

..... - ............ ...........

2020 Populatia estimate

tn 2025 (mil.)

fenom enele dem ografice legate de natalitate,

mortalitate, sold natu
ral (d ife re n ta d in tre
natalitate si mortalitate).
Ea in terv in e in m od
direct in m odificarea
num arului populatiei.

------------------

Fig. 94 F.volutia numeric*! a p o p u latiei

107

c o n s titu in d
fa c to ru l
cel m ai
dinamic.(fig.95).
Afatalitatea ilustreaza frecventa
sau intensitatea nasterilor in cadrul unei
populatii. Indicele folosit este rata
natalitatii (N) care se calculeaza pe baza
ra p o rtu lu i d in tre n u m aru l to tal al
nascutilor vii (n) si numarul mediu al
populatiei totale (P) exprim at la 1000
de locuitori intr-un an.______
N ~-g- x

1 0 0 0

S fa d k iM

ridicat

Fluctuate
ridicata

t
na^teri i
decese la
1000 de
locuitori
pe an

Stadiul 2

Stadiul 3

Stadiul 4

Expansiune
Expansiune
timpurie
td r z ie
_jRata natalitefii

Fluctuate
scSzutS

Cro$terc

Scadere
natural a
populatiei

naturala
populaji

ScSzut
exemple
aetuale

Etlopia
Bangladesh,
triburi
din jungld
(Tnainte de
1760)

Peru, Sri
Lanka,
Kenya

(1760-1880)

Canada.
China,
Japonia
Cuba,
SUA
Australia
(1880-19409 (dup'd 1940)

La nivel mondial rata natalitatii

9
(N) se ridica in prezent la 2l%o. La
Fig. 95 T ra n z itia d em o g rafica
nivelul continentelor se afla anumite
difercntieri: Africa 38 %o; Asia 20 %o; Am erica Latina 22%o; A ustralia si Oceania 17 %o; America de
Nord 14 %0; Europa 10 %<>.
Mbrtalitatea reflects frecventa sau intensitatea deceselor in cadrul unei populatii. Indicele folosit
este rata mortalitatii (M), care se calculeaza pe baza raportului dintre numarul total al deceselor (m) si
numarul mediu al populatiei totale (P) exprim at la 1000 de locuitori la nivelul unui an.

M =# x

1000

In prezent rata mortalitatii la sistem mondial (M) este de 9%o. La nivelul continentelor se
Tnregistreaza urm atoarele valori: A frica 15 %0; Europa 11 %>\ Am erica de Nord 8 %<>; Asia 7 %;
Am erica Latina 6 %o; Australia si O ceania 7 %o.
Diferentele inregistrate la nivelul ratei mortalitatii (M) nu reflecta intotdeauna decalajele existente
in gradul dc dezvoltare econom ica ca in cazul ratei natalitatii. Deseori tarile dezvoltate, avand o
populatie varstnica mai numeroasa, are valori mari ale mortalitatii decat unele tari mai putin dezvoltate.
M ortalitatea infantila rcflecta intensitatea deceselor copiilor sub varsta de 1 an in cadrul unci
populatii. Rata mortalitatii infantile se calculeaza raportand numarul deceselor copiilor sub 1 a n (n i)
la numarul total de nasteri (n), exprim andu-se in promile (%o).
M, m i x iooo|
"KT
Rata mortalitatii infantile (M.) este foarte mare la nivel mondial 54 %<>. Cele mai mari valori ale
acesteia se gasesc in tarile mai putin dezvoltate.
>
Durata medic a vietii (speranta de viata la nastere) reprezinta num arul mediu dc ani pe care o
persoana il are de trait, in mod obisnuit. exprim at la nastere in situatia in care conditiile ar ramane
aceleasi ca in momentul de referinta: se calculeaza ca medie a duratelor de viata a indivizilor unei
generatii imaginare, care ar trebui supusa intreaga sa viata ratelor de mortalitate pe grupe de varsta ale
anului dc observare.
Speranta de viata la nivel m ondial este de 67 de ani (65 ani pentru barbati si 69 ani pentru
femei). La nivelul continentelor speranta de viata se prezinta astfel: Am erica de Nord -* 7 8 ani,
Europa 75 ani, A ustralia si Oceania 75 ani, Am erica Latina -72 ani, Asia 6 8 ani, Africa
_ 52 ani.
Diferenta dintre natalitate si mortalitate reprezinta soldul natural. El poate fi pozitiv sau negativ.
In prezent cele mai mari valori ale soldului natural se inregistreaza in tari precum Mali (32 %o), Ciad

108

(28 %o), Arabia Saudita (27 %o), iar cele mai mici in tarile Europei Centrale si Estice unde se constata
valori negative (Germ ania, Romania, Ungaria, Rusia, Ucraina s.a.m.d).
La nivel m ondial soldul natural este de 12 %o, cel mai mare fiind in Africa (23%o), iar cel mai
mic in Europa (1 %o).
Mobilitateapopulatiei se refera la deplasarile spatiale ale indivizilor cu si fara schim barea
dom iciliului. indiferent de durata absentei din localitatea de origine, cu scopuri diverse, la distante
mai mari sau mai mici. Aceste deplasari determ ina modificari de ordin social, profesional, economic
etc. Ele se pot clasifica in doua mari tipuri:
deplasari obisnuite , care nu im plica o schimbare de lunga durata a dom iciliului. Ele se
desfasoara ritmic, repetitiv, neprovocand dezechilibre in zona de origine si cea de destinatie
miscarile migratoriipropriu-zise, caracterizate de schimbarea de durata sau deftnitiva a
domiciliului, care im plica modificari m ajore in viata acestora.
Cauzele migratiilor sunt multiple, diversificate si au un caracter dual: pe de o parte, respingere
(in zonele de origine - de plecare) si pe de alta, atractie (in zonele de sosire destinatie).
Factorii de respingere pot fi:
economici: declinul resurselor, suprapopularea, scaderea ofertei locurilor de munca, somajul,
veniturile scazute, saracia, decaderea activitatilor economice etc.;
sociali : lipsa oportunitatilor de a intem eia o familie, aparitia in familie a unor membri
copii, pierderea identitatii in grupul de origine, discrim inari, etnice, sociale, rasiale, absenta bazei
materiale specifice a unor activitati culturale, educationale, stiintifice;
politici: discrim inari politice, existenta unor regim uri totalitare, aparitia unor evenim ente
dcstabilizatoare razboaie, revolutii, atacuri teroriste, politici economice gresite etc.;
naturali: catastrofe, cutremure, eruptii vulcanice, inundatii, fenomene climatice dezastruoase
- uragane. tornade etc.
Factorii de atractie sunt in opozitie cu cei de respingere si sunt mai puternici in general pentru
a depasi eventualele obstacole de pe traseu.
oferta superioara de locuri de m unca;
oportunitatea obtinerii unor venituri mai mari;
nivel de trai mai ridicat;
oportunitatea atingerii unui nivel mai inalt de educatie si specializare in diferite domcnii de
activitate;
deplasarea cu partenerul de viata sau in vederea casatorici:
dorinta de a se integra intr-un nou tip de eom unitate,etc.
Migratiile pot avea eonsecinte importante dc natura demografica, economica, sociala. Din punct
de vedere demografic, se produc modificari semnificative legate de cresterea sau descresterea numarului
de locuitori, modificari ale stincturilor de populatie, ale indicatorilordemografici in general. Consecinte-c
econom ice sunt legate de forta de m unca constituita de indivizii care migreazS- Pc piata muncii sunt
posibile atat aspecte pozitive cat si aspecte negative, ce afecteaza intr-o anum ita m asura atat zonele
reccptoare cat si pe cele de origine. In plan socio-cultural se observa in zonele rcceptoare aparitia unei
diversitati etnice, culturale, sociale, ce determ ina redimensionarea relatiilor intre grupuri.
Indicatorul folosit este soldul migratoriu (migratia neta AM). El este rezultatul diferentei dintre
numarul sosirilor (I) si numarul plecarilor persoanelor (E) dintM m anum it spatiu.
AM = I - E
Soldul m igrator alaturi de soldul natural determina m iscarea populatiei.
A

109

Rctincti
#
f !
In cadrul ecologici um ane, populatia rep rezin ta nu num ai factorul activ, care conditioneaza echilibrul

ecosistem elor ci si scopul final al acestui echilibru. De aceea se poate spune ca ea reprezinta atat subiectul cat
si obiectul ecologici um ane. Al doilea pol aE sistem ului, m ediul. daca este privit in relatie cu sistem ul m ondial
al populatiei, poate duce la concluzia unor solutii relativ usoare privind problem ele dem ografice: planeta
noastra ofera conditii de v iata unci populatii m ult mai num eroase decat astazi. S ubsistem ele regionale,
nationale etc, in conditiile relatiilor sociale si internationale actuale, com plica insa problem ele si le fac
deosebit de dificile.

/IP L IC MII
D eterm inati

pe baza datelor statistice-evolutia num erica a populatiei din localitatea voastra in ultim ii 2 ani.

Anolix statistic* a lt structurii

si diAomicii p^pulotllSar*
Pentru cercetarea unui ecosistem este necesar sa identificam in primul rand speciile componente
si efectivele lor, precum si m odificarile care se produc in timp in structura lor. Cercetarea ecologica se
realizeaza folosind atat informatii empirice cat si informatii rezultate in urma unor metode de cercetare
stiintifica,
*
*
7statistica etc.
In urma acestei cercetari complexe membrii eehipei isi diferentiaza sarcinile pe eompartimente
majore.
Sa consideram ca avem ca tema de studiu structura si dinamica unei populatii intr-un ecosistem
antropic - calcul statistic.
Care este planul cercetarii:
-identificam suprafata ecosistem ului de cercetat pe care o notam cu S;
-alegem suprafetele din care vom lua probe, notam cu s suprafata unitatii de proba.
In acest caz pentru stabilirea populatiilor componente si mai ales a efecti velor acestora exprimatc
in numarul de indivizi / n r . trebuie sa prelevam:

N --1

unitati de proba

N = num arul de indivizi / unitatea de proba

M ultimea relatiilor N ? privind num arul dc indivizi / unitatea de proba in cadrul unei populatii
din ecosistem reprezinta populatia statistica corespunzatoare definita de urmatorii parametrii:
|i= m e d ia (in c a z u l n o s tru m ed ia re a la a n u m a ru lu i de in d iv iz i / m 2);
G2= v a ria n ta
(d o m e n iu l
re a l
de im p ra s tie re
al
v a lo r ilo r
in d iv id u a le );
a abaterea standard:
V=

x 100 ; coeficientul de variatie;

V = populatia statistica corespunzatoare

M odalitatea practica de determ inarc a parametrilor ce alcatuiesc populatia statistica:

110

a ) Se extrage o proba alcatuita dintr-un num ar de unitati (n) mult mai mic decat numarul
maxim (N \) care corespunde zonei de cercetare. Proba trebuie sa fie reprezentativa pentru populatia
statistica. Marimea unitatilor de proba, depinde de scopul urmarit, grupul studiat, de distributia spatiala
a elem entelor; fiecarui cercetator ii revine sarcina ca pe baza observatiilor preliminare, sa aleaga cea
mai buna solutie.
'
b ) Din analiza celor n unitati de proba prelevate la un m om ent dat rezulta o multime n de
valori privind n de indivizi / unitatea de proba.
c ) Notam cu x variabila noastra si ordonam dupa marime cele n valori ale sale, alcatuind un sir
de variatie.
Atunci cand amplitudinea domeniului este foarte mare, este necesar sa se imparta intr-un numar
de intervale egale. fiecarui interval fiindu-i caracteristica o valoare centrala (x).
d ) Se transforma sirul de variatie intr-o distribute de frecvente, suma frecventelor este egala cu
n.
f

fx

fx

n=Zf

2 fx

Zx2

Z fx 2

e)
Fiecarei distributii de frecvente ii sunt asociati tcrmenii fx, x2, si fx2, necesari pentru calcularea
indicilor statistici ai probei.
media aritm etica & ^ ^

S=

^ s2

a^ atere stan^ard

Indicii statistici ai probei estimeaza cu un anumit grad de precizie dependent de numarul unitStilor
de proba, parametrii populatiei statistice.
Pentru distributia de frecvente a probei se utilizcaza ca modele urmatoarele distributii teoretice:
1. Distributia binominal pozitiva - reprezinta un model potrivit in cazul in care variatia este
sem nificativ mai mica decat media ( cr2< p ). Este o m etoda rar utilizata ca model pentru probele
analizate in cercetarea ecologica.
G2

\1

2. Seria Poisson este folosita ca model

atunci cand varianta nu difera semnificativ de medie

( a 2 ~ (J ).

V
a Randomizat b

Uniform

c Grupat

3. D istributia binom inal negativa, este

considerata ca fiind modelul cel mai adecvat in
situatia cand varianta este sem nificativ mai mare
decat media ( cr2> |j ), iar distributia spatiala a

indivizilor populatiei din care s-a extras proba este

grupata.
4. Distributia ia in consideratie toate valorile
posibile din cadrul domeniului de fluctuatie. Ea este reprezentata in general de un parametru masurabil
(lungimea, greutatea indivizilor).
Fig. % T ip u ri d e d is tr ib u te sp atiala:
a) ra n d o m iz a t; b )u n ifo rm ; c) g ru p a t

111

Compararea probctor
Dupa ce s-au analizat probele prelevate si s-au calculat densitatile populatiilor identificate,
trebuie sa se demonstreze ca valorile densitatii calculate pentru fiecare moment de prelevare a probei,
sunt cu adevarat consecinta modificarii raportului dintre procesele care asigura intrarea si iesirea
indivizilor la nivelul populatiei eercetate sau nu,
A
In acest sens form ulam presupunerea ca una dintre solutii este adevarata. Aeeasta form ulate
este cunoscuta in analiza statistica ca ipoteza de nul (H0). Prin ipoteza de nul presupunem de obicei ca
probele nu se diferentiaza sem nificativ si ca urmare m ediile si variantele lor ar estim a parametrii
populatiei statistice.
Hq: \x\ - fi2 i 0 2 i - 0 22
L_
Pentru verificarea ipotezei de nul se folosesc teste de semnificatie, parametrice (cand se cunoaste
faptul ca una dintre distributiile teoretice caracterizate anterior reprezinta modelul adecvat al probei)
si neparam etrice (acestea nu implica conditia de a cunoaste tipul de d istrib u te care ar reprezenta
modelul probei).
Prezentam cateva din cazurile in care ipoteza de nul este verificata aplicand teste parametrice.
a) com pararea a doua probe mari
Proba I

xi I indicii statistici calculatf

Sfj

ni num arul de unitati de proba

Daca n si n 0 > 50 se poate aplica teorem a limitei eentrale si atunci distributiile din care provin
mediile aproximeaza distributia normala a populatiei si numarul de unitati de proba. Abaterile standard
ale m ediilor sunt: V S , 2 / n , si respectiv V S 72 / n 2. Teorema limitei eentrale fiind aplicabila fiecarei
probe, distanta dintre m ediile calculate are o d istrib u te norm ala in jurul lui 0 , cu abatere standard
egala cu abaterea standard a diferentei dintre medii. Atunci diferenta dintre mediile probelor (X, X2)
se fala la d 4t abated standard fata de 0 .
x ^x 2

diferenta dintre m ediile probelor

^~ abaterea standard a diferentei

-Js,2 /

I S i / n-

Raportul d este o variabila norm ala cu media 0 si ia valori pozitive si negative.

Daca d > 1,96, ipoteza de nul cu privire la medii este respinsa ( Mi ^ M2 ) pentru nivelul de
sem nificatie de 5 % si daca d > 2,58 ipoteza este respinsa pentru nivelul de sem nificatie de I %
(probabilitatea ca ipoteza de nul cu privire la medii sa fie adevarata este mai m ica decat 0,05 si
respectiv 0 ,0 1 ).
Pentru varianta ipoteza de nul este verificata aplicand testul F.
r2
tr

1 !

r - T T unde variatia de la num erator este totdeauna > decat cea de la numitor.
2 |
Valoarea calculata pentru F se com para cu cea care corespunde nivelului de semnificatie 5 % si
numarul gradelor de libertate: V = n, 1 pentru num erator si V , = n. 1 pentru numitor.

112

b) Compararea a doua probe m ici care aproxim eaza seria Posson (

oz =

) cand varianta

nu difera sem nificativ de medie.

Daca am bele probe au produsul n ^ si respectiv n 2m 2 > 30 atunci se aplica testul d;

m\ - m 2
yjm ] / n] /+ m 2in 2

~x2
In ] + xi In.

unde m, si m., estim eaza param etrul din seria Poisson si m, = X, = S , 2 respectiv m, = X 2 = S22.
Daca (d) > 1,96 sau (d) > 2,58 ipoteza de nul este respinsa pentru nivelele de semnificatie de
5 % si respectiv 1 %.
Daca testele sunt atat de mici incat m n si m 2n >< 30 atunci se aplica transform ari le adecvate
(VX sa u VX + 0 ,5 ) inainte de a folosi testele asociate distributiei normale.
Cand d (- 1,96 ; 1,96) diferenta nu este sem nificativa si populatia se distribuie intam plator;
d > -1 ,9 6 diferenta este sem nificativa si populatia are distributieuniform a;
d > 1,96 diferenta este sem nificativa si populatia are distributie grupata.
S-a stabilit un num ar relativ mare de indici utilizati pentru determinarea si compararea tipurilor
de distributie spatiala in cazul populatiilor naturale.
In tentativa de a gasi o cale ideala pentru rezolvarea problemei s-au avut in vedere cateva
criterii:
indicele ar trebui sa ia valori reale si continui pe intreg domeniul care ar include uniformitatea
ideala (num ar egal de indicii in fiecare imitate de proba), distributia randomizata (S 2 = X) si gruparea
maxima (toti indivizii sc afla intr-o unitate de proba).
ar trebui ca indicele sa nu fie independent de marimea unitatii de proba, de numarul unitatilor
de proba (n), de media probei (X ) si de num arul total de indivizi de proba ( Xx )
sa se calculeze cu usurinta pornind de la un volum mare de date empirice si sa aiba o mare
putere de rezolutie in com pararea probelor care vizeaza aceeasi populatie sau populatii diferite.
In general populatiile naturale, vegetale si animale pot avea distributie spatiala sau grupata.
Indivizii unei populatii pot avea distributie spatiala intam platoare atunci cand pozitia in spatiu
a fiecarui individ este independenta de pozitia celorlalti indivizi. Aeeasta conditie este rar intalnita
datorita modului de organizare al populatiilor naturale si relatiilor pe care acestea le au cu alte populatii
sau factori abiotici din cadrul ecosistemelor. Complexitatea relatiilor din interiorul populatiilor naturale, a relatiilor interspecifice, precum si a relatiilor cu factori abiotici determina in marea majoritate a
cazurilor o distributie spatiala grupata.

I fietincli!
- Exista o diferentiere in spatiu a densitatii ecologice si deci a efectelor factorilor dependenti de
aeeasta si, ca urmare, pentru descrierea dinamicii marimii populatiei, se impune delim itarea in
spatiu a gruparilor cu cat mai mare acuratete, precum si m odificarile in timp a gradului de
grupare.

113

IMPACTUL ANTROPIC ASUPRA

ECOSISTEMELOR NATURALE
ImpGctuI on(rofic osupro
coslstemeler natural*
Sfi ne reamintim !
Traim in , cadrul naturii
profund modifieate, ca urmare
a activitatii omului;
B iosfera
actual^
se
deosebeste de biosfera secolului
al
X V III-lea
cand
fata
P5mantului nu era brazdata de
drum uri de fier si
sosele

asfaltate, cand atmosfera nu era

poluata cu fiim de fabrica. gaze
de esapament si alte substante
chimice, cand apcle curgitoare
si lacu rilc nu erau locuri de
deversare
a
d eseu
rilo r
*
industrial;
Omul a in terv.cn it in
procesele din biosfera atat ca un
co n stru cto r de ecosistem e $i
peisaje, cat si ca un factor de
perturbare a funetforiarii unor
procese naturale, deosebit de
im portante pentru viatS si
economic (formarea resurselor
naturale dc hrana. a minereurilor
si energiei. ca si in ciclul apei).

Deteriorari ale m ediului au existat in tot decursul

trecutului geologic, fiind provocate de cauze naturale, cum ar
fi sirul lung al cataclism elor consum ate de istorie : seisme,
dereglari clim atice, furtunile de praf, eruptiile vulcanice,
inundatiile, etc. Toate aceste deteriorari naturale din trecut,
unele cu efecte de amploare planetara, le putem intalni si astazi.
Orice fiinta vie intretine schim buri neintrerupte cu
celelalte com ponente ale ecosistem ului, fapt care produce
m odificari perm anente in m ediul ineonjurator. In cazul
ecosistemelor naturale aceste modificari sunt, de cele mai multe
ori, de proportii reduse si se petrec cu viteze mici, incat este
posibil ca echilibrul ecologic sa fie oricand restabilit, pentru
mentinerea intacta a structurii si functiunilor intregului sistem.
Intre om, ca de altfel intre toate vietuitoarele, si mediu
are loc un permanent schimb de materie, energie si informatie.
In prima perioada de dezvoltare a societatii omenesti,
om ul a produs in mediu schim bari, indeosebi prin activitatea
de procurare a hranei - in faza de culegator sau de pescar. In
aeeasta perioada acti vitati le fiind reduse se incadrau perfect in
ciclurile naturale, iar prezenta sa nu putea sa produca un
dezechilibru ecologic.
Prima activitate umana care a afectat in mod deosebit
mediul a fost agricultura, prin care unele ecosistem e naturale
(mai ales paduri) au fost inlocuite cu agrosisteme(fig.97).
Corelat, cu mijloacele simple de care dispunea, omul a produs
la inceput modificari lente care au permis diferitelor organisme
sa se adapteze. Ulterior, paralcl cu cresterea populatiei umane,
d ar si cu d e z v o lta re a s tiin te i si
tehnologiei, interventia om ului in
natura a produs schimbari din ce in
ce mai profunde si mai rapide. Astfel
ajutorul focului , toporului si

pluguluL omul a schitnbat fata lumir.

Uriasa prcsiune a omului s-a
e x e rc ita t, in d e o se b i, in u ltim e le
d e c e n ii
p rin
a c c e le ra re a
industrializarii si a urbanizarii. prin
114

cresterea populatiei globului si prin risipa resurselor oferite de natura (combustibili, minereuri metalifere,
de lemn, etc). Unele terenuri petrolifere vestite in prim ele decenii s-au epuizat si au fost parasite cu
pamanturi ravasite, inutilizabile. Altele noi, le-au luat locul, intrand in productia mondiala ca fruntase
: Orientul Apropiat, Africa de Nord, Canada, Nigeria, etc. In alte tari sondele si platform ele litorale,
exploateaza sub apa cantitati uriase de petrol. La fel
s-au intensificat, in timp, exploatarile de
minereu de fier, cupru, bauxita, etc. Toate aceste exploatari au avut loc atat in galerii de mina cat si la
suprafata prin excavatii adanci si decopertari. cu inaltarea in apropiere a unor mari coline de pamant,
pe care ani de-a randul nu a crescut nici un fel de vegetatie. La acestea se adauga exploatarea pe scara
larga a rocilor de constructie. a lemnului padurilor si implicit sacrificarea florei si faunei aflate pe
locurile cu cele mai intense activitati econom ice, un mai marc trafic al circulatiei, sub influenta
covarsitoare a m arilor centre urbane. Rezultatul acestor activitati este degradarea echilibrului natural
foarte inalt pe anumite teritorii.
Daca oamenii au reusit ca in decurs de 35 de ani sa dubleze productia industrials, iar in 7 - 10
ani sa dubleze productia dc energie electrica, ei au fost si autorii unei serii intregi de actiuni distrugatoare.
Astfel. ei au redus posibilitatile de autopurificare a biosferei, datorita m arilor cantitati de substante
toxice si reziduuri aruncate in natura (poluare); au provocat prem izele unui dezechilibru in balanta
oxigenului si ale reducerii ecranului de ozon, au poluat oceanele prin scurgeri m asive de substante
nocive pentru flora si fauna marina.
Prin impactul uman asupra mediului inconjurator.; intelegem toate modificarile, care se situeaza
in afara legilor ecologice. suferite de mediul natural, ca urmare a activitatilor omenesti.

El poate fi exprim at prin re.la.tia:

in care:

1
Impactul populatiei umane asupra mediului; N - numarul populatiei din ecosistem ul
considerat; q = cantitatea de substante pe cap de locuitor, care este dislocata, transformata, depozitata

DespSduriri
abuzive

Des^eienirea s.tepei
silvQstepei.savanei

VSnat i pescuit
abuziv

Radiatii. Experiente
nucleare

Introducers de soiuri
de plante cultivate

Incendieri

Zgomote cu
intensitate mare

Degradarea mediului prin acjiuni antropice

Diverse constructs
(civile, industriale)

Poluanti

Conflicte militare

Cresterea necesarului
alimentar

Modificari genetice

Fiu. 98 D e g ra d a re a m ediului d a to rita im p actu lu i u m an

115

sau transportata in / din sistem; S = intinderea biotopului;

6 = randamentul ecotehnic al activitatilor umane.
Impactul este direct proportional cu num arul
populatiei si - coneom itent - cu volumul activitatilor
umane. El devine cu atat mai mare, cu cat populatia
creste mai mult si totodata, cu cat activitatile umane
implica consumuri mai ridicate de materie si energie. In
acelasi tim p im pactul este invers proportional cu
m arim ea biotopului, deoarece atat dislocarea unor
Fie. 99 P o lu a rea apei
cantitati de substante cat si depozitarea lor sunt cu atat
mai dezechilibrate pentru mediul natural, cu cat biotopul are o intindere mai mica.
Formele sub care se prezinta impactul uman asupra mediului sau inconjurator sunt foarte
numeroase si variate (f!g98):
defrisarile masive de paduri;
desertificarea stepelor, destelenirile de pajisti;
extensiunea eroziunii solurilor, care scoate din circuitul productiv sute de mi i de hectare;
poluarea raurilor, lacurilor(fig.99), a apelor marine de pe platformele litorale;
poluarea atmosferei in arealele marilor aglomerari industriale(fig. 1 0 0 ) si a marilor orase;
distrugerea unor specii de plante si animale;
extensiunea rapida a cailor de com unicatie moderne(fig. 1 0 1 ), care se intind ca o retea tot
mai dcasa;
vanatoarea si pescuitul;
pastoritul cu efecte profunde asupra ecosistemelor, etc.
Crearea de catre om a ecosistemelor antropice de tipul agrosistemelor, in care fitocenoza naturala
este inlocuita printr-o vegetatie controlata, a privilegiat
cresterea posibilitatilor de obtinere a unor resurse de
natura vegetala mereu sporite, au stim ulat productia
vegetala, ea.utandu-se noi posibilitati de extindere a
suprafetelor cultivate, cat si imbunatatirea randamentelor
prin aplicarca unor tehnici perfectionate (mecanizari,
chimizari, fertilizari, etc).
Padurile au constituit surse de lemn pentru;
constructii, combustibil. fabricarea hartiei, a mobilei. Ele
au fost exploatate fara discemamant, fara a se tine seama
de dezechilibrele create in aceste ecosisteme, de rolul
lor igienico-sanitar, elem ent peisagistic, mediu de viata
p e n tru n u m e ro a s e sp e c ii de a n im a le . P a d u rile
influenteaza clim a locala si regionala m oderand-o.
Distrugerea lor duce la desertizare.
Domesticirea animalelor, ca si cultivarea plantelor
s-a inscris in istoria civilizatiei printre cele mai insemnate
actiuni ale omului indreptate asupra naturii.
M odificarea conditiilor naturale de viata ale
animalelor, prin domestieire a dus la o dinamica numerica
cu totul alta decat in starea de salbaticie. In timp ce in
natura. fluctuatia num erica pe un teritoriu dat depinde
de cantitatea de hrana in biotopul respectiv, conditiile de
)

116

hrana ale animalelor domestice sunt complet schimbate. Perfectionarea continua a metodelor zootehnice,
a determ inat, pe plan m ondial, o evolutie ascendenta a septelului. Cu toate acestea resursele de
origine animala sunt insuficiente datorita cresterii numerice a populatiei.
Datorita sporului dem ografic si civilizatiei umane, nevoia de peste a crescut,intensificandu-se
sim titor pescuitul. Datorita supraexploatarilor, anumite zone care in trecut furnizau m ari cantitati de
peste, au devenit com plet saracite. Este cazul sardinelor din Oceanul Pacific, care populau coastele
am ericane din Alaska si pana la sud de California si altele.
In afara de pesti, numeroase alte specii din ocean prezinta interes: nevertebrate (tnidiile, stridiile,
crevetii, crabii) si unele venebrate (balene). Acest pescuit salbatic, nerational si neeconomic determina
scaderea numarului de vietuitoare chiar pana la disparitia unor specii.
Practicarea intensiva a vanatoarei a condus la rarirca sim titoare a populatiilor unora dintre
anim alele salbatice, anumite specii fiind chiar pe cale de disparitie. Se apreciaza ca in ultimele patru
sute de ani au disparut com plet peste 300 de specii, iar astazi sunt pe cale de disparitie 297 specii de
m am ifere, 359 dintre pasari, 187 dintre _____ _ _______________________ _
reptile si amfibieni si 79 dintre pesti.
iti&mmm
POLUAREA. AERULUI
P rin in tro d u c e re a de s p e c ii in
ecosisteme, fie intentionat sau neintentionat
se pot g en era cresteri n e o b isn u ite ale
num arului indivizilor acestora (explozie
Wm
eeologica), ceea ce constituie adevarate
Strat d e
catastrofe ecologice si economice.
Un e x e m p lu de in tro d u c e re
neintentionata este aducerea catorva tantari
din specia Anopheles gambiae , vectori ai
malariei, de catre o nava militara din Dakar
C&ax*tl .3e zxr+sok
D to x x l d t; c a rb O i
si rr^tan
(A frica de Vest) pe coasta rasariteana a
Braziliei. Tantarii s-au raspandit in lungul
; 4P /is
fteopa
co a ste i, au p atru n s in in te rio ru l ta rii,
.yA'. ,
wvliHi
producand o puternica epidemie de m alarie
v. v

in urma exploziei num erice a acestora.

M c ta n
J"
M e ta n
O adevarata catastrofa s-a produs
cand acum aproxim ativ un secol, afidul
Phyloxera vitifolii a patruns din America in
O xizi d e aa*
D io x td cte c a r b o n 5
F ranta, d istru g an d cu ltu rile de vita pc
ojlqh
*
suprafete imense. Atunci a aparut ideea de
a altoi soiurile europene de vita pe cele
americane rezistente la filoxera. Astfel a fost i Fig. 102 Surse* dc p o lu arc
staviIita invazia acestui afid.
Un alt exem plu se refera la gandacul de Colorado (Leptinotarsa decemlineata ), important
daunator al cartofului. A eeasta insecta are o mare raspandire si pana in prezent nici o m etoda de
combatere nu a reusit sa -1 distruga.
Introducerile intentionate de specii straine in diferite biocenoze s-au facut si se fac in cele mai
diferite scopuri plante de cultura (alim entare, esente lemnoase, decorative), anim ale pentru scopuri
alim entare, cinegetice, estetice, Efectele acestor introduceri de cele mai multe ori, sunt cu totul

117

neprevazute, nedorite si pagubitoare atat pentru eeonom ia umana, cat si pentru ecosistem e naturale
corespunzatoare care se deterioreaza.
Deseori, vorbind despre impactul omului asupra mediului inconjurator, se fac referiri la poluare.

Ea reprezinta o modificare mai mult sau mai putin daunatoare atat pentru om cat si pentru speciile
din ecosistemele naturale si artificiale, afactorilor de mediu (abiotic si biotic) datorita introducerii in
mediu a poluantilor (deseuri ale activitatii umanefig. 102). Poluanti pot fi: substante chimice (pesticide,
titei, gaze, substante organice), factorifizici (ealdura, radiatii ionizate. etc) sau biologici (germeni
patogeni).
Fiind consecinta a activitatii um ane, poluarea creste (in intensitate si com plexitate) direct
proportional cu cresterea num erica a om enirii, cresterea necesitatilor umane si dezvoltarea de noi
tehnologii. Deoarece nu se cunosc in am anunt limitelc adm isibile ale poluarii atat pentru securitatea
omului cat si a securitatii principalelor ecosistem e ale ecosferei, exista o tendinta de subapreciere a
efectelor acesteia. Aeeasta ignorare a im portantei poluarii se datoreaza de cele mai m ulte ori lipsei
unor efecte imediate asupra populatiilor ceea ce creeaza o falsa impresie a caracteruiui inofensiv al
factorilor respectivi. Dar agresiunea omului asupra ecosistemclor naturale depaseste mult sfera poluarii.
La aeeasta trebuie adaugata o serie de alte cai de deteriorare ca:
-extragerea din ecosistem e a unor eomponenti abiotici sau biologici;
-introducerea de elemente biologice floristice si faunistice care due la schimbarea echilibrelor
ecologice, a structurii trofice. a producti vitati i biologice;
-modificari ale unor intregi suprafete prin mari constructii sau lucrari hidroameliorative;
-desfasurarea unor activitati generale ale omului afectand in diferite moduri cele mai variate
ecosisteme.
Este foarte important sa tinem cont ca degradarea mediului este un fenomen deosebit de complex,
determinat de numerosi factori ecologici, economic!, sociali, politici.etc. care interactioneaza si care
influenteaza printr-un proces de feed-back, multele si variatele sfere ale activitatii umane. De aceea,
in conceptia ecologiei umane, mediul si toate activitatile econom ice sunt incadrate intr-o singura
unitate sistem ica in interiorul careia au loc toate schim burile de materie si energie.

Rctincti
A tata vrem e cat sursele naturale pentru alimentarea proceselor economice specifice societali
omenesti, cat si deversarea tuturor deseurilor si reziduurilor activitatii sale, nu au trecut de o
anum ita limita, sub care ecosistem ul natural mai avea capacitatea sa proprie de redresare a
echilibrului ecologic, nu a existat nici un pericol care sa tulbure relatia dintre om si mediul sau
inconjurator. Dar, aparitia societatii de super-consum si a tendintelor de acaparare a resurselor
terestre, determina aparitia crizei ecologice Omul fabricand prea mult, consumand prea mult,
eliminand prea mult ar putea sa-si puna in pericol chiar existenta sa, prin efectele propriului sau
impact asupra naturii.

/IPLICKT1E

1. Identificati in localitatea voastra efectele impactului antropic asupra peisajului natrural.

2. Realizati diferite proiecte de m ediu prin care sa propuneti atenuarea sau inlaturarea unor
cauze ce determina deteriorarea echilibrelor naturale din localitatea sau imprejurimile localitatii
voastre.
118

Evidentierea impaetuliii antropic

astajsrt* ecosistem elor
Multi locuitori ai lumii au inteles pericolul degradarii mediului am biant ca pe o am enintare a
vietii, si-si manifesta ingrijorarea cerand m entinerea calitatilor mediului si a echilibrului naturii. Presa
se alatura si ea, adesea, in favoarea acestei actiuni. M ulte organism e internationale si organizatii ale
societatii civile au convocat reuniuni cu participare mondiala pentru apararea mediului inconjurator si
ocrotirea naturii.
In multe tari - inclusiv Romania - s-au luat masuri de prevenire sau de indreptare a situatiilor
precare, intarite prin legiferari bine fundam entale. S-au initiat si prom ovat program e de cercetare
stiintifica pentru cunoasterea si evaluarea starii habitatelor, a speciilor din flora si fauna salbaticS si a
altor bunuri de patrim oniu natural. S-au prom ovat proiecte speciale desiinate ocrotirii si conservarii
habitatelor naturale, biodiversitatii, restaurarii habitatelor deteriorate, refaccrii unor populatii viabile
de specii am enintate cu disparitia. S-au intocm it planuri de m anagem ent ale rezervatiilor biosferei si
altele,
Prezentam mai jos m etodologia de intocm ire a unui proiect.
Un proiect are 4 com ponente principale:
L De ce? : O expunere a problem ei rezolvabile. Contextul problemei
2. Ce? : Reformularea problemei rezolvabile. Obiectivele muncii sau a ceea ce dorim sa reafizam
3. Cum? : M etodologia care este folosita pentru rezolvarea problemei
4. Evaluarea : Cum vom masura (evaluaj efectul sau eficacitatea proiectului. Care este cel mai
important lucru de masurat.
La inceputul planului se pune titlul, numele si adresa. Dupa evaluare, se adauga o lista a
facilitatilor si resurselor pe care le avem ce vor fi necesare pentru proiectul in cauza precum si o
program are a pasilor pe care ii vom face pentru a aplica proiectul propus.
Dezvoltand obtinem pentru:
De ce? aeeasta com ponents va trebui sa includa o simpla declaratie (de prefer at intr-o singura
fraza) stabilind care este problema. De asem enea se stabileste pe scurt originea sau istoria problemei,
cum a aparut si cum afecteaza sanatatea subiectilor proiectul. Daca avem acces la statistici sau lucrari,
studii, cercetari anterioare facute pentru aceeasi problema trebuie sa ne referim la ele pentru a sustine
punctul de vedere. Stabilim scopul problemei si cum vom imbunatati sanatatea subiectilor.
Ce? - este important sa fim cat mai specifici si creativi posibil. Nu este suficient sa spunem ca
vom face o serie de 1 0 conferinte ci trebuie spus cum se vor face efectiv, unde si cand vom face aceste
conferinte, care va fi publicul caruia ne vom adresa, ce dorim sa transmitem.
Cum? in aeeasta sectiune va trebui sa descriem detaliile solutiei noastre. Va trebui sa fumizam
cat mai multe informatii despre persoanele ce vor iucra la proiect si ce anume vom face. De exemplu:
cum vom aduna persoanele cu care vom Iucra, cate persoane vor fi anchetate, daca vom folosi voluntari,
cum ii vom selecta si pregati, cate sesiuni vom organiza, ce fel de m ateriale didactice vom folosi, ne
vom folosi de evenim entele sociale, vom folosi piiante, cum le vom distribui, etc. (cu cat vom da mai
multe detalii pentru fiecare pas al proiectului acesta va fi mai bun).
Evaluarea este o parte foarte importanta a proiectului Daca nu vom masura efectul a ceea ce
am facut nu vom sti niciodata daca am rezolvat problema sau nu. Trebuie sa fim onesti si autocritici in
evaluare. Nu trebuie sa ascundem daca am esuat in realizarea obiectivelor. Vom folosi aeeasta ca pe
un proces de invatare, astfel incat nici noi si nici altii sa nu faca aceleasi greseli in viitor. Asadar
evaluarea este masura suceesului sau esecul solutiei noastre, a problemei pusa spre rezolvare.
119

Septembrie

2007

Fig. 103 E x em p lu de p lan ifica re

O alta p arte fo arte im p o rtan ta a

m etodologiei planului de masurare este o
expunere separata a tuturor facilitatilor si
resurselor de care avem nevoie pentru a
term in a proiectul. Vom avea in vedere
resursele locale disponibile (resurse umane
precum si fondurile si resursele naturale).
Vom incerca sa includem tot ce vom avea
nevoie pentru realizarea planului proiectului.
In situatia in care descoperim ca unele
resurse nu sunt disponibile se discuta cu
colaboratorii si cu ceilalti p artic ip a n t la
w orkshop, existand posibilitatea ca unul
dintre ei (sau mai multi) sa vina cu resursele

necesare.
Este important de asemenea sa facem un program precis pentru a sti cand acesti pasi diferiti vor
avea loc in proiectul propus. Se va stabili durata proiectului, responsabilitatile si finalul proiectului.
Prezentam in figura 103 un exemplu de planificare; (pot fi folosite si alte moduri de programare
care pot fi la fel de bune):
Se va introduce in planul proiectului o metoda prin care se m asoara eficacitatea proiectului in
saptam anile si lunile care urmeaza.

EFECTELE D ETERIORARII ECOSISTEMELOR

ASUPRA SANATATII UMANE

Sfi ne reaminlim !
Aspectul functional al ecosistemelor antropice se modifies extrem de rapid datorita interventiei
umane, care s-a intensificat in prezent, devenind pe alocuri hotaratoare;
Poluarea prin toate formele ei, m odifica elementele mediului natural;
Dercglarea unui elem ent al naturii se rasfrange asupra intregului geosistem distrugand pana
la anularea posibilitatilor de vietuire;
Toate acestea au avut si au o influenta nefavorabila asupra sanatatii oam enilor
Starea de sanatatc a oamenilor ce populeaza un anumit ecosistem antropic reprezinta un criteriu
important de caracterizare a acestuia si reflecta corelatia dintre multitudinea si amplitudinea modificarilor
antropice si m anifesterea unor diverse m aladii ce afecteaza populatiile umane
Starea de san itate a populatiei um ane se situeaza. in prezent, la nivel superior fata de trecut,
indeosebi prin reducerea mortalitatii (generate si infantile) si prin prelungirea duratei medii de viata:
120

7 0 - 7 2 ani la barbati si 74 - 76 ani la femei (in tari dezvoltate). De asemenea, au scazut imbolnaviriie
prin boli infectioase siparazitare etc.
Starea de sanatate a populatiei lumii nu multumeste insa din toate punctele de vedere. O mare
proportie a populatiei adulte si varstniee este suferinda de boli cronice si degenerative, iar o proportie
din ce in ce mai mare a populatiei tinere sufera de Tmbolnaviri m ergand uneori, pana la deees prin
manifestari morbide acute, cronice si prin accidente. Bolile psihice au o feeventa mai mare in prezent,
dupa estim arile unor specialists ca urm are tocmai a unor complexe ecologice necorespunzatoare ale
populatiei umane actuale.
Un factor important care a detreminat deteriorarea ecosistemelor naturale si implicit deteriorarea
sanatatii umane este civilizatia, adica tchnicizarea si urbanizarea.
Centrele urbane prezinta o serie de factori ecologici negativi caracteristici: aglom eratia.
zgomotul, ritmul trepidant, stress-urile psihice, sedentarism ul, poluarea cu toate form ele ei: fiziee,
chimice, biologice, etc. Acesti factori determ ina cresterea frecventei accidentelor, bolilor pulmonare,
cardiovasculare, tuniorilor, bolilor neuropsihice si psihosomatice. Statisticele arata ca anumite cazuri
dc boala si deces au o frecventa mai mare in epoci si zone caracteristice dezvoltarii tehnice. Suplinirea
de catre masini a miscarii si a muncii fiziee, alaturi de factorii cnumerati determina cresterea numarului
de im bolnaviri in anum ite dom enii ale patologiei um ane, cum ar fi tum oriie m aligne.bolile
cardiovasculare, bolile de nutritie(fig. 104), de respiratie, cariile dentare etc.
Corelatiile stiintifice si comparatiile intre diferite gmpe de populatie arata, adeseori, ca civilizatia.
in genere modul de viata al lumii contem porane evoluate prezinta aspecte negative care se rasfrang
asupra sanatatii. desi nu trebuiesc neglijate avantajele si beneficiile progresului tehnic. M ortalitatea
populatiei urbane este mai mare decat a celei rurale (fenom en accentuat la inceputul revolutiei
industrials pana in anul 1900). Astazi. prin reducerea diferentelor intre mediul urban si cel rural, prin
atenuarea aspectelor negative ale oraselor (uneori prin introducerea acelorasi elem ente negative la
sat), starea dc sanatate tinde spre egalizare. Cand diferentele sunt mai mari si starea de sanatate difera.
Pe ansamblul populatiei. al morbiditatii si mortalitatii generate exista oscilatii dc la o tara la alta, de la
o epoca la alta si chiar de la o categorie de orase la alta. Densitatea mare a populatiei, migratia
excesiva, navetismul, poluarea, lipsa de echipare edilitara, defieiente de asistenta edilitara etc, determinS

ffiKJLE CARDJACE
u iddodo

6 t

grupa

3S-64 * . j t k in
CM *

200 250

50-100

Scorbut

S *rib e ri
v itjrm o fl A

f ig. 104 M ediul in c o n ju ra to r si bolile

121

cresterea morbiditatii si mortalitatii. Dimpotrivaconfortul tehnic, asistenta medicala, protectia mediului,

etc, amelioreaza indicatorii de sanatate. In functie de modul in care orasele mici si mediul rural asigura
conditii edilitare superioare, alaturi de conditii naturale nealterate, starea de sanatate a populatiei din
aceste asezari se prezinta la nivel superior. In unele tari in curs de dezvoltare insa, urbanizarea se
caracterizeaza prin preponderenta unor deficiente tehnice, cu consecintele nefavorabile respective; in
tarile dezvoltate, migratia, poluarea, etc, determina de asemenea conditii inferioare, mai ales in cartiere
si imprejmuiri.
0 atentie deosebita trebuie acordata perioadelor de tranzitie. Tarile in curs de dezvoltare prezinta
diferente mai mari intre urban si rural, industrializarea si urbanizarea exercitand un impact mai socant
(prin neadaptarea initiala), resim tit mai ales la barbati.
In ecosistemele antropizate se resimt - intr-o masura mai mare sau mai mica, influenteie exereitate
asupra sanatatii oam enilor de diferitele categorii de factori fizici, chimici. biologici,psihosociali,<ztc>
Factorii fizici ce produc im bolnaviri si decese ale populatiei umane sunt: mecanici' climatici,
electrici, radioactive etc. iar provenienta lor poate fi atat naturala cat si artificiala. Efectcle lor asupra
organism ului sunt in cele mai variate expresii, de la traum atism e usoare pana la moarte instantanee.
Masinile industrials si agricole - cu toate masurile de protectia muncii, produc accidente. M ijloacele
de transport m ecanizat (in special rutier) produc un numar mare de accidente cu sau fara urmari
deosebite: hem oragii, fraeturi, sectionari de nervi, de tendoane sau afeetiuni ale unor organe vitale
(inima, plamani, ficat).
Oscilatiile sonore (zgom otul) afecteaza o mare parte a populatiei contcm porane indeosebi a
celei urbane. A eeasta noxa este eonsiderata printre cele mai im portante din epoca actuala. Actiunea
nociva a zgomotului se exereita in prim ul rand asupra organului speeializat - ureehea si apoi prin
intermediul sistemului nervos central asupra viscerelor si glandelor endocrine ( fig. 105).
De asemenea zgomotul determina leziuni vasculare, tromboze, hemoragii capilare, hipertensiune,
contractii ale tubului digestiv etc.
Vibratiile insotesc zgom otele, accentuand efectele acestora prin afectarca S.N.V., organelor
locomotorii, etc., sub forma de tulburari vasculare trofice. degenerative si nevrotice.
Ulirasunetele exereita efecte distrugatoare asupra urcchii, sistemului nervos, pielii sangelui si
constau in hem oragii, edeme, degenerscenta, scleroza, etc.
Radiatiile influenteaza putemic sanatatea umana putand provoea boli si chiar decese. Radiatile
ultraviolete, prin actiunea fotochimica, pot provoea arsuri ale pielii, insomnii, agitatii, inflamatii
conjuntivale, etc. Ele sunt rau tolerate de hipertensivi, cardiaci, bolnavi febrili, hipertiroidieni.
Radiatiile laser , radiatiile determinate de emitatari de inalta frecventa si campurile
electromagnetice de inalta frecventa, influenteaza organism ul uman. Efectele lor indeosebi al
m icroundelor, se localizeaza asupra SNC, S.N. V, aparatului circulator, glandelor endocrine (tiroida,

Treapta 1
Asigurarea supravie^uirii
Interferen^a comunicSrii
Pierderea permanent
a auzului

Treapta a ll-a
Prevenirea leziunilor
Stress neurohormonai
Pierderea temporary a
auzului

Treapta a lll-a
Men|inerea randamentului
superior
Stress mental
Interferenta activitatilor
comunic^rii, somnului

Fig. 105 T re p te ale efectului zgom otului

122

Treapta a IV-a
Protectia conforti
bunei dispozltii
IncSlcarea intimit
Distragerea aten
Oboseaid

gonade) sistem ului hem atopoetic, sangelui, etc.

carferea parului
Telefonul, televizorul si alte aparate electrocasnice
distrugerea
cortexufui
emit radiatii electromagnetice.
(tufounSri
.. ta r a d i
nervoase)
E fe c te le p o lu a rii ra d io a ctive (fig .
106)depind de doza, de segmcntul invadat,etc.
cancer tiroidian
constand in leziuni si modificari patologice mai
mult sau mai putin importante: aparitia de tumori
sistemului
rm unita*sau m aladii genetice determ inate de m odificari
cancel
mamar
ale structurii si functiilor ADN.
cancer
M in e rii c a re lu c re a z a la e x tr a c tia
renal
m inereurilor radioactive constituie categoria cu
afeetiuni
digestive
cea mai importanta expunere profesionala, riscul
de imbolnavirc prin cancer bronhopulmonar fiind
congeniiate
foarte mare.
Energia nucleara este folosita in m aunulte
domenii ale industriei. Rezultatele acesteia sunt
Fig. 106 E fectele ira d ie rii
atat de eficiente si promitatoare incat se considera
ca era nuclcara deschide noi orizonturi, atomul
fiind cel mai im portant dintre toti factorii care
evolutioneaza tehnologia, Optim ism ul om enirii
este insa rezervat datorita riscului de poluare a
mediului in conditiile functionarii anorm ale a
instalatiilor nucleare sau in eventualitatea unor
accidente(fig. 107) se pun deci in discutie aspectele
privind beneficiul si riscul pc care il im plica
extinderea utilizarii energiei nucleare (fig. 108).
Omul se afla intr-un schimb perm anent cu
mediul, preluand si elim inand agenti chimici.
Patologia chim ica priveste toti factorii de mediu
(aer, apa) alim entele. etc. ca si toti com ponents
organismului. adica substantele biogene (minerale
sau organice) si in plus num eroase substante
straine de organism , in modul cum se asigura
raportul dintre organism si mediu se pot produce
m odificari patologice diverse. D intre acestea
m a rc p a rte a E uro p ci
mentionam, ca fiind foarte frecvente. intoxicatiile
determinate de diferiti poluanti: metale grele, oxizi,
acizi. baze, saruri, pesticidc, alcool. m edicam ente, tutun. Patologia chim ica mai poate fi com pletata
cu alte boli de origine organica cum sunt bolile endocrine si metabolice.
Spre deosebire de contaminarea cu substante chimice proprie civilizatiei industriale, posibilitatea
eontaminarii cu microorganisme a aparut odata cu alim entul insusi. Poluarea biologica im plica si
ea o serie de riscuri pentru consum ator si altereaza calitatile nutritive ale alimentului.
Consecintele eontam inarii sunt foarte diferite. in functie de natura m icroorganisiriului,
eoncentratia lui sau a toxinelor elaborate de alimentul contaminat, natura tratamentului culinar efectuat
(afumat, sarat, condimentat).

123

Iradiere medicals
Tratament diagnostic
Televiziune Tn culori
Program educative, $tiri
i informatii, divertisment
Energie nuclearS
Electricitate ieftinS, Redu
cerea poludrii aerului.
Defectoscopie
Fisuri Tn metalurgie
(prevenirea accidentetor)

Cuptoare
Preparare mai sigurS $i
mai rapidS a alimentelor
Radiatii U V
Sterilizare in spitale
Radar
Transport mai sigur
Laser
Comunicatii mai bune
Radioizotopi
Diagnostic i tratament
SursS de energie pen
tru cord artificial

Beneficii
Tn general
TmbunStStirea sSnStStii. d is tra c t
Servicii
Avantaje modeme, creteraa populatie

Cancere
Leucemii, tumori osoase
Carcinom pulmonar, cancer
tiroidian
Opacifierea cristalinului
Scurtarea duratei de viaJS
Leziuni Tn uter
Mongolism, microcefalie,
cancere
Mutatii genetice
Decese fetale i infantile.
Malformatii fizice^i
deficiente mentale
Riscuri

Boli i suferintS
Decese timpurii
Malformatii

Fig. 108 Beneficii si riscuri ale utilizarii energiei n ucleare

Bolile care se transm it mai frecvent de la animal la om prin intermediul produselor alimentare
sunt; salmonelozele, tuberculoza, bruceloza, infectiile cu stafilococi, dizenteria bacteriana, febra aftoasa,
antraxul, botulismul, etc.
Raporturile dintre populatia um ana m odem a si mediul artificial de viata sunt determ inate in
prezent si de m ijloacele de asistenta m edieala si de tratament, imdeosebi de medicam ente. Efectele
benefice ale medicamentelor sunt incontestable, dar consumul exagerat, nejustifieat, fie ca reprezinta
un mod de etalare al bunului trai, fie ca este expresia unei anumite metode terapeutice, are implicatii
de ordin general din cele mai grave. A paritia patologiei medicanientoase ca problem a m ajora a
medicinei m odem e obliga societatea la adoptarea unor masuri care sa mentina echilibrul intre consum
de medicam ente sanatate, in limite relativ normale. M asurile care se iau sunt variate, in functie de
stadiul de civilizatie, gradul de industrializare, tipul sistemului social politic al societatii respective.
Elibcrarea tuturor m edicam entelor sau num ai a celor cu potential toxic se face pe baza de prescriptie
medieala, masuri severe de evidenta si control ale elaborarii prelucrarii, manipularii si administrarii
substantelor care pot produce toxicom ani.
Farmacodependenta are diferite domenii de aplicare in practica de catre publicul larg, consumator
de medicamente.
O categorie mare de bolnavi foloseste tranchilizante hipnotice care reduc intensitatea stresului,
altii uzeaza de m edicam entele antireumatice, antiinfectioase, hormonale, stim ulente ale altor functii,
etc. Dar organism ul nu poate ram ane indiferent fata de aceste substante straine, chiar daca dozele
folosite nu ating nivelul toxic. In cazul folosirii unora se produce obisnuinta, alteori efectele negative
se pot extinde si traduce pentru o serie infinita de manifestari de la mici stari de indispozitie pana la
manifestari teratogene si cancerigene.
Progresele tehnico-stiintifice din ultima perioada au dus la importante modificari, atat de ordin
cantitativ cat si calitativ, al reactivitatii umane. Complexul de reactii tisulare si umorale declansate de
diversi factori nocivi (microbieni, toxici, chimici, mecanici) si reactivitatea um ana constituie un mod
dc manifcstare mai mult sau mai putin localizat, a unui proces unitar bioumoral cu importante implicatii
morfofunctionale.

124

Impactul vietii sociale, accelerarea ritmului existentei umane, cu profunde modificari de

mentalitate si cu roluri determ inante de evolutiile sociale, revolutia tehnico-stiintifica, noile orientari
in educatie, explozia inform ationala necesita solicitari ce pot deveni patogene.
in regiunile de mare aglomerare urbana, cu mobilitate exagerata a populatiei si un mare procentaj
de populatie care traieste izolata s-a observat o rata marita de sinucideri. Celula familiala devine mai
instabila, cresc nevrozele, starile reactive, depresiile, ca si fenomenele dezadaptative ca vagabondajul,
tulburarile de com portam ent ale copiilor si adolescentilor, instabilitatea profesionala, alcoolism ul,
delicventa juvenila si intarzierea scolara, au o frecventa crescuta in marile orase. Categoriile cele mai
vulnerabile de populatie fata de procesul urbanizarii sunt copii, adolescentii, batrani i si handieapatii
mintal. Abuzul exagerat de informatie duce la oboseala, irascibilitate, insomnie, anxietate, etc. O alta
sursa de expunere o reprezinta stim ulii vizuali excesivi cum ar fi program ele T V jocurile pe
calculator,etc.
Industrializarea a creat un nou tip de activitate umana si un nou mediu, mediul industrial ce a
dus la restructurari importante ale ambiantei fiziee a vietii sociale. Dimensiunile exagerate ale halelor.
zgomotele, viteza de desfasurare a muncii, solicitarile specifice ale unor profesiuni pot duce la cresterea
de boli psihosomatice.
D ezorganizarea fam iliala si sociala determ ina o crestere sem nificativa a procentajului de
imbolnaviri prin tuberculoza, tulburari psihice, boli cardiovasculare iar, asupra copiilor apare un rise
important de tulburari de com portament si personalitate datorita carentelor afective si educationale.
Printre factorii cu potential patogen a fost inclus si ,jtresul cultural in cadrul caruia s-au
evidentiat trei categorii de cauze:
-elem ente de mediu cultural: excesul de tabu-uri, saturatia de valori, polim orfism ul cultural,
sistemul cultural al sentim entelor si structura de baza a personalitatii;
-aspecte de structura sociala (slabirea sau disparitia unor norme sociale rigiditate sociala);
-alte diferite tipuri de schimbari.

t . Relineti !

i
f
Civilizatia creeaza sau accentueaza conditii favorizante pentru cresterea morbiditatii si
m ortalitatii printr-o serie de boli si tototdata, ofera conditii de m ediu superioare fata de trecut.
Realizarea unor ecosistem e umane cu cat mai bune conditii tehnice si dim inuarea m asurilor
nocive ar putea imbunatati calitatea vietii si sanatatea umana.
* Profilaxia bolilor legate de civilizatie (urbanizare, industrializare) imbraca un caracter dominant,
la care insa poate sa-si aduca contributia si fiecare individ. Caracterul ecologic com plex al
acestei patologii presupune o profilaxie prin am eliorarea ecosistem elor umane, problem a in
plina desfasurare la nivel mondial.
* De aceea OMS (Organizatia M ondiala a Sanatatii) a subiiniat recent cercetarile experimentale
si clinice, menite sa identifice toate m ijloacele si tehnicile de protectie antistres, care pot apara
individul im potriva dezvoltarii unor reactii patologice in confruntarea cu lumea exterioara.

1 /IPLiCfcTII
Identificati agentii patogeni si sursele de contaminare a alimentelor.
Stabiliti masuri de prevenire si com batere a acestora.

125

s---------- I

m m m v m m r e s c ir s e lo r natciRflUE SI & EfODIVERSITflTII

Cotisarvarse resurselor naturale si
biecliversit&tii
$S ne reamintim !
A CtlUlft
b i o s f e r e i ai

a) dist
n u m e ric # a p o p u la tiilo r si
speciilor. deserestcrea biomasei
p e rtu rb a re a
si lic h id a re a
biocenozelor naturale:
b) construct]v
cresterea
n u m e r ic a a p o p u la tiilo r si
speciilor. cresterea biom asei,
reglarea cite ten tsi a biocenozelor
si formarea de biocenoze noi.

S en su l a c tiu n ii o a m e n ilo r a su p ra n a tu rii este

determ inat de necesitatile econom iei, sanatatii publice si
culturii. Deoarece diversele ramuri ale activitatii socialeconom ice si culturale au interese deosebite si actioneaza
deseori izolat unele de altele, determ ina o lipsa de unitate in
actiunile oam enilor asupra naturii.
Economia tinde sa utilizeze la maxim um resursele
naturale din biosfera. Cresterea necontenita a populatiei
umane, prin scaderea ratei mortalitatii datorita progresului
medicinii si a ridicarii standardului de viata, precum si
cresterea fireasca a necesitatilor, a pretentiilor oamenilor,
reclama utilizarea sporita a resurselor de energie disponibile
in materialul vegetal si animal, in apa si sol.
A gricultura reclam a noi terenuri arabile ceea ce
inseamna lichidarea unui num ar im portant de ecosistem e
naturale, in special a padurilor.
Zootehnia tinde spre marirea productiei de
cam e. lapte, lana. de unde necesitatea extinderii
pasunilor. de asem enea in dauna padurilor.
Dar, in d u stria lem nului, a b lan u rilo r.
e c o n o m ia v a n a tu lu i silv ic u l tu ra u rm a re sc
mentinerea padurilor, a fondului de lemn si animale
de vanatoare.
Industria chim ica urm areste utilizarea
m aterialului vegetal si animal pentru extragerea
de materii prime si medicamente.
Urbanizarea, constructia dc poduri, sosele,
cai fe ra te lic h id e a z a pe s u p ra fe te in ten se
ecosistem ele naturale si nici nu contribuie la
formarea dc ecosisteme de cultura.
Industria energiei electrice pe baza de
hidrocentrale produce schim bari profunde in
structura ecologica a apelor continentals, perturbs
pescuitul, in timp ce piscicultura cauta sa menlina
fondul de pesti.
S a n a ta te a p u b lic a re c la m a o c ro tire a
ecosistem elor naturale, ca loc de refacere si

UVING TOGETHER
WITH NATURE

126

&.

recreere. Dar tot interesele sanatatii

cu virusuri,
) um ane cer lichidarea focarelor naturale de infectie
i
bacterii, ciuperci, protozoare periculoase pentru om.
Si totusi aceste interese diferite ale econom iei, industriei, sanatatii si culturii nu sunt dc neimpacat,
ele putand fi conciliate si subordonate aeeluiasi scop umanist(fig. 109)

Ocrotirea naturii sau conservarea naturii este disciplina ecologica aplicata care urmareste
rationalizarea utilizarii resurselor naturale, salvarea biocenozelor naturale de distrugere, pastrarea
unor monumente ale naturii, pentru ameliorarea bunastarii umane.
Necesitateaprotejarii si conservarii sistemelor ecologice poate fi argumentata atat prin analiza
acestora, independent de om , cat si prin luarea in considerare a intereselor omului:
-in natura toate speciile sunt im portante, avand un rol bine stabilit in structura si functionarea
ecosistem elor;
-diferitele categorii de organism e sunt legate intre ele prin relatii trofice , de aparare . de
reproducere, etc., disparitia sau inmultirea exagerata a unei specii antrenand modificari ale efectivelor
altor specii;
-substantele chimice introduse de om in natura modifiescircuitele biogeochimice ale elementclor
minerale, determina aparitia de noi circuite;
-efectele unor substante
%toxice se
resim t la m are d ista n ta de locul de
producer;
-p rin m o d ific a re a s tr u c tu r ii
biotipului si a biocenozei sunt afectate nu
n u m a i de s tr u c tu r a ci si f u n c tiile
ecosistemelor:
-efectele de la nivelul ecosistemelor
se ex tin d la n iv elu l co m p le x e lo r de
ecosistem e si al ecosferei, etc.

Scopurile ocrotirii resurselor

naturale sunt:
1)

asigurarea utilizarii rationale, conservarii si refacerii resurselor naturale;

2 ) ocrotirea m ediului natural de viata al omului
aerul, apa si solul de poluarea rezultata in
urma activitatilor um ane (fig. 1 1 0 ) si de contam inare cu agenti patogeni:
3) conservarea si infrum usctarea peisajelor naturale;
4) conservarea monumentelor naturii de o deosebita frumusete si insemnatate stiintifica - specii
rare de plante si animale, terenuri bogate in m inerale, pesteri si alte formatiuni naturale.
Toate aceste masuri trebuie fundam entate pe o profunda si am pla cercetare stiintificS, in fata
careia ocrotirea naturii ridica o serie de problem e pe cat de importante pe atat de complexe.
O crotirea, chiar si a unei singure specii de plante sau anim ale, nu poate fi rupta de ocrotirea
mediului sau, de conservarea biocenozei din care face parte. Numai mentinand structura biocenozei
in care este posibila vietuirea normala a indivizilor speciei respective, conservand factorii care asigura
realizarea densitatii optime, specia declarata monument al naturii poate supravietui. De exemplu, nu
vom putea conserva eerbul earpatin fara sa conservam m olidisurile si plaiurile de munte.
O crotirea naturii nu poate fi rupta de protectia plantelor de cultura. deoarece exista o stransa
interactiune a biocenozelor de cultura cu cele spontane.
1)
conservarea si am eliorarea pasunilor este procesul opus al degradarii vegetatiei si solului si
se poate realiza prin rationalizarea pasunatului, in urma cercetarilor si evaluarilor efectuate s-a ajuns
la concluzia ca numai jum atate din productia anuala a pasunii poate fi eonsumata de vite fara afectarea
producti vitati i biologice primare a ecosistemului. De asemenea se recomanda evitarea unor densitatii
127

ridicatc ale vitelor la hectar de pasune, pentru a prevenii degradarea solului prin batatorirea prea
puternica cu copitele.
2 ) distrugerea padurilor (fig. 1 1 1 ) pe scara larga este urmata de aridizarea ciimei si de eroziunea
solului. Asa s-a intam plat la noi cu stejarisurile din regiunea de dealuri a M untcniei si M oldovei, cu
m olidisurile din Carpati pustiite in secolele XIX si XX, etc. Nici un alt tip de ecosistem natural nu a
suferit atat de mult de pe urma actiunii omului ca padurca. Litcratura mentioneaza o multime de efecte
negative nebanuite initial prin distrugerea acestora: cand oamenii au despadurit Grecia, Asia M ica si
alte regiuni pentru a dobandi teren arabil nu banuiau ca au pregatit terenul pentru actuala pustiire a
acestor tari: cand s-au taiat padurile de conifere, italienii din regiunile alpine nu si-au dat seam a ca
astfel distrug radical cresterea vitelor in regiunile lor, ca izvoarele de m unte vor fi lipsite de apa mare
parte din an, sau ca atunci cand vin ploile ele vor forma siroaie (torente) care vor produce inundatii
asupra sesului.
Ocrotirea padurilor de exploatarea salbatica a
acestora, sc poate face prin legi si educatie ecologica.
Un alt pericol pentru paduri il constituie atacul
daunatorilor. Cele mai susceptibile paduri fata de
in v a z ia d a u n a to rilo r sunt m o n o c u ltu rile pure,
ecosistem ele dom inate de o singura specie de plant!
lemnoasa. Acestea pot fi aparate. de speciile mai putin
sensibile care constituie o piedica in calea daunatorilor.
M asurile recom andate de ecologic pentru ocrotirea
padurilor de daunatori sunt: evitarea plantarii de
m onoculturi, inconjurarea m olidisurilor pure cu paduri m ixte cu rol de tampon, ocrotirea pasarilor
insectivore. etc.
3) in ceea ce priveste ocrotirea vanatului, se recom anda ca vanatoarca sa actioneze ca un
factor al reglarii biosistemelor rapilor -je rtfa , sa tinda spre conservarea mediilor si nu spre perturbarea
acestora prin distrugere. In prezent ocrotirea vanatului este problema dc interes mondial,, existand si
o organizatie specializata in ocrotirea speciilor de anim ale periclitate- Fondul Mondial de Animale
Salbatice, cu sediul la Zurich (Elvetia);
4) ocrotirea ape lor continentalc consta in evitarea poluarii acestora si a catastrofelor provocate
de constructiile de diguri si hidrocentrale. Nu trebuie sa se renunte la hidroccntrale ci, este nevoie dc
elaborarea unor proiecte care sa tina seam a de am plasarea acestora in locuri care nu afecteaza prea
putemic structura ecosistem elor din jur;
5) ocrotirea pescuitului mai in se bazeaza pe cunoasterea relatiilor intre pesti si plancton. pc
mentinerca piramidei ecologice.etc.;
6 ) pentru dirijarea ecosistemelor de cultura intr-un sens util omului, este nevoie de cunoasterea
m ecanism elor fundam entale ale acestora. Acest lucru se realizeaza prin ocrotirea unor ecosistem e
naturale fara valoare econom ica intrinseca, ci in interesul stiintei si economiei. Numai in asemenea
ecosistem e, netulburate de agriculture, vanatoare, pescuit, etc ne putem da seama de am plitudinea
conexiunilor biocenotice naturale, de mecanismele fundamentale ale dinamicii populatiilor, autoreglarii.
etc. Aceste date servesc ca elemente ale unui experiment ecologic de proportii mari. Oricare experienla
are nevoie de un martor, de un lot de obiecte care nu sunt supuse experimentatorului, lot care permite
aprecierea modului de desfasurare spontana aprocesului.
Teritoriile in care se pastreaza sub protectia legii ecosistem e naturale, cu intreaga lor flora si
fauna spontana, sanctuare si refugii ale naturii in mijlocul peisajului civilizat sunt rezervatiile naturale
si parcurile nationale (fig. 1 1 2 ).
128

in tara noastra, prin decretul 237/ 1950 au fost declarate monum ente ale naturii 65 de terenuri
rezervatii naturale, insum and o suprafata totala de 27 000 ha, 16 specii de plante si 22 specii de
animale. Aici se mai adauga rezervatiilc dc vanatoare si cele forestiere, apoi ocrotirea unor specii de
pesti. pasari si mam ifere prin legea vanatorii.
O rganizarea ocrotirii naturii, in fiecare tara si pe plan global apare ca o problem a com plexa si
de mare raspundere a fiecarui stat in parte, cat si a comunitatii Internationale.
Generalizand - modul cum este organizata in prezent ocrotirea naturii in diferitele state si pe
plan global - putem desprinde cateva cai principale de solutionare diferita a problemei.
Prima cale ar fi de identijicare si delimitare a ohiectivelor ce urmeaza afi.ocrotite: ecosisteme
cat mai nealterate cuprinzand o m are diversitate de specii, complexe de ecosistem e (biomi) cu toate
zonele de tranzitie intre ele, specii rare, pe cale de disparitie sau deosebit de valoroase stiintific,
economic, sporti v, estetic. exem plare izolate ale unor specii, rem arcabile prin varsta sau dezvoltarea
lor, z a c a m in te fosilifere de mare valoare stiintifica; are loc legiferarea ocrotirilor, se iau masuri
organizatorice si tehnice, m ergand pana la organizarea pazei, m enite sa le fereasca de impactul
activitatilor umane.
in acest caz se actioneaza pe principiul izolarii obiectivelor ocrotite fata de influenteie oamenilor.
A stfel obiectivele ocrotite pot fi foarte diferite ca dimensiuni, grad de izolare si de protectie: parcuri
nationale, parcuri naturale, rezervatii naturale, rezervatii stiintifice, rezervatii ale biosferei, monumente
ale naturii.
O a doua cale consta in ocrotirea globala a ecosferei de pe teritoriul fiecarui stat si pe plan
planetar prin colaborarea in tern atio n als Desigur
pe aeeasta cale nu poate fi vorba de izolare, ci in
acest caz treb u ie pastrate cat m ai n ealterate
conexiunile din ecosfera si dintre elem entele ei
componente, spre a asigura stabilitatea conditiilor
de v ia ta sau d ac a e ste p o s ib il, sa d u ca la
ameliorarea lor. Cea mai importanta masura in acest
caz, consta in supravegherea starii ecosferei, care
se realizeaza prin inregistrarea continua sau cu o
anum ita p erio d ic itate a starii co m p o n en tilo r
esentiali ai ecosferei, atat nebiologici cat si biologici
(asa num itul m onitoring ecologic si genetic). I
m . parCul National
Pentru aeeasta se organizeaza o retea nationala si 1---------------------------------------------------------------intemationala de statii, dc diferite grade de complexitate (aerofotogramelria, supraveghere din sateliti
etc), in carc se inregistreaza com pozitia si tem peratura atm osferei, structura solului, starea apelor,
precum si a biocenozelor, prin supravegherea atenta a populatiilor de plante si anim ale selectate in
vederea monitoringului,
Scopul acestei supravegheri este de a sesiza la timp schimbarile care intervin in mediul abiotic
sau in starea biocenozelor, spre a putea intreprinde masurile necesarc in limp util.
A treia cale este prevenirea si combalereapoluarii mediului, care implica masuri administrative,
organizatorice, tehnice, sociale,etc. O rganizarea si eftcienta acestor masuri trebuie sa pom easca de la
cunoasterea cat mai precisa a efectului nociv al poluantilor, elaborarea unui sistem obiecliv de apreciere
a gradului de poluare etc.
Pentru buna functionare a tuturor acestor cai, o importanta deosebita o are sistemul educational
al intregii populatii, de la copii pana la factorii de decizie. A cesta are rolul de a dezvolta constiinta
ecologica a oamenilor, in asa
de locul si
fel incat, fiecare om, sa devina constient
j
i rolul sau in natura si
*
societate, de raspunderea pe care o are in fata generatiei sale si a celor viitoare pentru pastrarea
129

bogatiilor si frumusetilor naturii, a conditiilor care determina calitatea vietii. Deteriorarea ecosferei nu
este ingradita in limitele unui stat, ci se impune colaborarea intem ationala in problem ele ocrotirii
naturii si in primul rand in elaborarea si aplicarea unei strategii globale in acest domeniu.
Mai multe organism e intem ationale se preocupa de aceste probleme. M entionam: Uniunea
Intemationala pentru Conservarea Naturii (U.I.C.M .) si Programul International Om - Biosfera (Man
and Biosfera - M AB), Programul N atiunilor Unite pentru Mediu (P.N.U.M), Fondul Mondial pentru
Natura, etc.
Fiecare stat are legislate si organizare proprie institutional^ pentru detenninarea starii biotopului
si biocenozelor, a gradului de poluarc, etc., pentru stabilirea m asurilor ce trebuie luate in vederea
ocrotirii la nivel local.
Tara noastra in anul 1993, la Bruxelles, a ratificat Acordul european instituind o asociere
intre Rom ania pe de o parte si statele m em brc ale Com unitatii Europene pe de alta parte. Pe langa
acestea actioneaza Legea Protectiei mediului ( 1995) si Reteaua Natura 2000" care au fost concepute
sa asigure consei*varea habitatelor naturale si supravictuirea speciilor am enintate cu disparitia si a
celor rare de pe teritoriul tarii noastre.
A fost intocmita strategia nationala de conservare a biodiversitatii care are ca scop armonizarca
legislatiei prezente si viitoare a Rom aniei cu cea a Comunitatii Europene, Datorita pozitiei sale
geografice Romania este o tara cu o diversitate biologica ridicata exprimata atat la nivel de ecosisteme
cat si la nivel de specii. Ecosistemele naturale si seminaturale reprezinta aproximativ 47 % din suprafata
tarii, au fost identificate 783 tipuri de habitate (de coasta, umcde, pajisti, paduri, mlastini, stancarii,
nisipuri) in 261 de zone de pe intreg teritoriul tarii. Nivelul ridicat al diversitatii habitatelor reflecta si
un nivel ridicat al diversitatii speciilor de flora si fauna.
Responsabil pentru implementarea retelei Natura 2000" in Romania este Guvernul Romaniei
prin M inisterul M ediului si Gospodaririi Apelor
Directia Conservarii Naturii, Biodiversitate,
Bioseminitate. Cadrul Institutional al implementarii acestei retele este completat de Agentia Nationala
de Protectia Mediului, precum si Agentjile de protectia mediului la nivel local si regional, administratiile
ariilor protejate si Garda N ationala de M ediu ca autoritate de control, cu responsabilitati precise in
ceea ce priveste elaborarea, evaluarea si im plem entarea m asurilor adm inistrative si organizatorice
privind conservarea resurselor naturale si a biodiversitatii.

rt

ftetineti !

Ocrotirea naturii nu inseamna intoarcerea la natura preistorica, ci o buna gospodarire a acesteia

in intregul ei. Inseam na crearea unor noi echilibre ale mediului inconjurator in care om enirea
sa-si desfasoare mai departe progresele civilizatiei, folosind cu masura resursele naturale pentru
crearea conditiilor de confort si pentru dezvoltarea geniului uman.
- De fapt tehnica este ea insasi o creatie a omului si nu trebuie sa se intoarca im potriva lui. Ea
trebuie sa serveasca bunastarii fara a degrada fara a distruge echilibrul ce s-a creat pe Terra.
Planeta noastra este un asezam ant sacru de care nimeni nu are voie sa se atinga. Este un
im prum ut de la copiii nostri, pe care l-au folosit inaintasii nostri, il folosim noi cei prezenti ca
sediu al vietii, avand obligatia / datoria de a-l lasa in stare buna urm asilor nostri.

d P L O JII
Identificati zonele si speciile de plante si anim ale ce trebuie protejate in zona voastra.
4 Propuneti Proiecte de mediu pentru conservarea si protejarea zonelor aflate in pericol.
130

DEZVOLTAREA DURABILA*
D tzvellarto durobilfi
Din tot ce ai invatat pana acum ai inteles si vrei, ca
mediul in care traiesti sa fie mai putin poluat si, chiar daca
nu ti-ai dat seama pana acum, ai o gandire durabila.
Cine este interesat de o societate durabila gandeste pe
D e z v o lta r e a
durabila
termen lung. A eeasta este ideea in jurul careia navigheaza
r e p r e z in ta capacitatea omenirii
tot ce tine de conceptul durabilitatii, pornit in urma cu
de a asigura satisfacerea
aproximativ 30 de ani de la problemele legate de mediu si de
cerintelor generatiei prezentefara
resursele epuizabile. A tentia acordata resurselor, mediului
a cam prom ite capacitatea
inconjurator, responsabilitatii sociale sunt elemente de baza
generatiilor viitoare de a-si
ale dezvoltarii durabile si asigura linistea generatiilor care
satisface propriile necesitati
urmeaza.
Raportul Brundland, 1987
Ati observat orientarea catre reciclarea deseurilor, catre
obtinerea unor combustibili sintetici nepoluanti sau catre sursele de energie neconventionale, precum
cea solara sau eoliana. Ati auzit de statii ecologice de epurare a apei, de becuri economice, de aparate
electrocasnice clasa A, de produse ecologice, eentrale termice care functioneaza pe baza de deseuri.
de com pam i care sustin program e de cercetare in folosul com unitatii. Inseamna ca ati auzit despre
dezvoltarea durabila.

Dezvoltarea durabila corespunde cerintelor prezentului fara sa compromita posibilitdtile

generatiilor viitoare de a-si sat isface propriile necesitati. Altfel spus. dezvoltarea durabila este forma
de crestere economica care satisface nevoile societatii pe termen scurt. mediu si lung. Conceptul
reprezinta strategia prin care com unitatile cauta cai de dezvoltare econom ica, beneficiind de mediul
inconjurator local, prin care sa aduca beneficii calitatii vietii atat generatiilor noastre cat si celor care
urmeaza. Dar. dezvoltarea durabila nu este un concept tocmai nou. Este cea mai recenta exprimare a
unei etici foarte vechi care implica relatiile oamenilor cu mediul si responsabilitatea generatiilor actuale
fata de generative viitoare. Durabilitatea pleaca de la
ideea ca activitatilc umane sunt dependente de mediu!
inconjurator si de resurse. Sanatatea. siguranta sociala
si stabililatea econom ica a societatii sunt esentiale in
definirea calitatii vietii. Discutiile de la care s-a ajuns la
conceptul de dezvoltare durabila au pornit la inceputul
an ilo r 1970, m om ent in care su b iec tu l m ediului
inconjurator si criza resurselor naturale, se afla in prim
planul dezbateri lor politico.
C om unitatea intem ationala a decis sa trateze
aceste problem e prin masuri colective la nivel global,
pe care a cautat sa le defineasca si sa le aplice prin
intermediul unui cadru international adecvat.
In 1972, Conferinta privind mediul care a avut
loc la Stockholm a pus pentru prima data serios problema
deteriorarii mediului inconjurator in urma activitatilor
A

131

The Rio
Declaration
on Environment
and Development

...

Zi

TJZZ.."UTT'

;V .:

Mr

- -

--------------

Fig. 1 !4

D eclara tia fit* !a Rio ile Ja n e iro

umane, ceea ce pune in pericol insusi viitorul omenirii. In 1983 isi incepe activitatea Comisia Mondiala
pentru Mediu si Dezvoltare (IVCED). Doi ani mai tarziu este descoperita gaura din stralul de ozon dc
deasupra Antarticii si, prin Conventia de la Viena se incearca gasirea unor solutii pentru reducerea
consumului de substante ce dauneaza stratului protector de ozon care inconjoara planeta. In 1986, la
un an de la catastrofa de la Cernobal, apare raportul cu titlul "Viitorul nostra comuri\ care lamureste
continutul conceptului de dezvoltare durabila.
Totodata raportul adm itea ca dezvoltarea econom ica nu poate fi oprita, ci strategiile trebuie
stabilite in asa fel incat sa limiteze consum urile resurselor naturale si sa gaseasca metode de reciclare
a produselor noci ve (deseurilor) rezultate in urma activitatilor umane.In anul 1987, in cadrul Comisiei
Momlialepentru Mediu si Dezvoltare a fost lansat conceptul dc dezvoltare durabila ce a fost inclus in
documentele O.N.IL in anul 1991. In 1992 are loc Conferinta privind Mediul si Dezvoltarea, organizata
de N atiunile Unite la Rio de Janeiro Sum m it-ul Pamantuluiu (fig. 113) la care au participat
reprezcntanti din 170 de state. La aeeasta intalnire au fost adoptate mai m ulte conventii (fig. 114),
referitoare la schimbarile de clima, reducerea em isiilorde C 0 2si CH4, (fig. 115) diversitatea biologica
- conservarea speciilor si stoparea defrisarilor masive. De asemenea s-a stabilit un plan de sustinere a
dezvoltarii durabile - Agenda 21. Dupa 10 ani are loc la Johanesburg, Summit-ul privind dezvoltarea
durabila, unde s-a aprofundat si intarit intelegerea conceptului de dezvoltare durabila, in special prin
evidentierea im portantelor legaturi dintre saracie, mediu si utilizarea resurselor naturale. G uvem e
importante si-au asumat responsabilitatea pentm progresul si intarirea celor trei piloni interdependent
ai dezvoltarii durabile: dezvoltarea economica, dezvoltarea sociala si protectia mediului la nivel local,
national, regional si global. S-a cazut de acord ca eforturile sa fie axate cu precadere pe: a) eradicarea
saraciei; b) modificarea modelelor de productie si consum; c)protejarea sanatatii; d) p r o te ja re a si
managem entul bazei de resurse naturale pentru dezvoltare economica si sociala.
Dc asem enea s-a propus intarirea cooperarii intemationale, infiintarea unui fond dc solidaritate
mondiala pentru eradicarea saraciei, recunoasterea rolului esential al societatii civile in implementarea
A

132

dezvoltarii durabile si promovarea de

The World is determined toinvest large .
partencriate. La Kyoto (1997) are aloe
resources in solving the Globes C02 problem
un acord in tern a tio n al in care se
prevcde stabilirea unor masuri, tinte si
perioade clare de reducere a em isiilor
antropice de gaze cu efect de sera, de
la surse, in orice sector al econom iei.
T o a te a c e s te c o n f e rin te
----m o n d ia le au in flu e n ta t e v o lu tia r: -------------- z -----~
*
11-* ' pnwmi CO,
m !
dreptului international al m ediului in ------care s-au concretizat un num ar de principii fundam entale care stau la baza drepturilor actuale pentru
luarea deciziilor politice privind protectia mediului atat la nivel international cat si local. Desi este un
domeniu relativ nou si in formare - dreptul international al mediului evolueaza si pe baza rezolutiilor
si declaratiilor unor organizatii intem ationale, cum sunt: Programul N atiunilor Unite pentru Mediu.
Organizatia M ondiala a Sanatatii sau A genda Intem ationala a Europci Atom ice etc.
Durabilitatea se refera la capacitatea unci societati, ecosistem sau orice asemenea sistem existent
de a functiona intr-un viitor nedefinit fara a se ajunge la epuizarea resurselor.
Resursele naturale mondiale sunt limitate ja r a contribui la conservarea si refolosirea resurselor
existente este mai mult decat o buna politica civica, este exact ce trebuie facut.
Ca o com unitate sa fic intr-adcvar durabila trebuie sa adopte o anum ita strategic care sa ia in
considerare atat resursele econom ice ale mediului cat si cele culturale nu numai pe termen scurt ci si
pe termen lung. Dezvoltarea si progresul economic al unei comunitati trebuie sa aiba loc si sa se
mentina de-a lungul tirtiipului, in limitele stabilite de ecologie in sensul cel mai larg, prin interdependent
fiintelor umane si activitatilor lor cu biosfera si legile care o guverneaza.
Com unitatile
de existenta
in care durabilitatea are mari sanse
?
* sunt, daca:
-cetatenii sunt constienti denecesitateaplaniflearii dezvoltarii;
-vor evalua corect punctele tari si slabe de care dispune com unitatea;
-vor analiza oportunitatile si riseurile atat celc existente cat si pe cele potentiate;
-vor stabili actiunile prioritare de scurta si lunga durata prin luarea in considerare a problemelor
econom ice de mediu si sociale;
-vor stabili parteneriate si intelegeri intre mandatari.
A
.
In concluzie putem caacteriza dezvoltarea durabila prin urmatoarele:
a) satisfacerea cerintelor prezentului fara a compromite posibilitatile generatiilor viitoare de asi satisface propriile cerinte, prin conservarea si neafectarea cadrului natural;
b) inlocuirea criteriului pur econom ic ( o crestere cu orice pret ) cu cel al dezvoltarii
armonioase si de durata prin redim ensionarea eresterii economice, distributia mai echilibrata a
resurselor,reorientarea tehnologiilor etc.
c) controlul eresterii demografice si eliminarea saraciei;
d) stabilirea unor limite spatiale si tem porale ale potentialului productiv pentru un anumit
sitem (regiune, localitate, etc)

fle lin e li!

3

. 9

* O comunitate durabila se bazeazape cetatenii sai care trebuie sa fie activi, cu spirit de initiativa
si responsabili pentrudestinul accstcia.

- f ^ P L IC ^ T H
1. Stabiliti m asurile ce trebuie luate in com unitatea voastra pentru a realiza o dezvoltare durabila.
2. Explicati efectul deseurilor asupra pcisagisticii locuriior si asupra potentialului recreativ al m ediului.
133

VM LUdR

1. E v id en tia l principalele caracteristici ale biotopului si biocenozei in ecosistem ele

antropizate.
2. Realizati o com paratie intre un ecosistem urban-industrial si un ecosistem natural in
care interventia
* om ului este foarte redusa.
3. Explicati cauzele scaderii natalitatii in tarile dezvoltate din Europa, Am erica de
Nord,etc*
4. Im aginati si descrieti cate un scenariu pentru urm atoarele atitudini ale oam enilor :
a. calauzirea dupa dictonul "Dupa noi>pMopuF\
b. aplicarea dictonului Pamantul nu este al stramosilor nostri,nu este al nostru, ci este
imprumutat de la generatiile viitoare
A

5. In ecosistem ele antropizate :

a. lanturile trofice sunt complexe formand retele complicate;
b. actiunea omului este redusa;
c. se realizeaza un proces de artificializare progresiva;
d. are loc o crestere a com plexitatii biocenozelor..
6. Ecosistem ul antropizat se deosebeste de un ecosistem natural prin :
a. utilizarea masiva si a altor surse de energie in afara celei solare;
b. scaderea consumului energetic;
c. cresterea diversitatii si complexitatii biocenozelor:
d. absenta producatorilor de m aterie organica.
7. Explozia dem ografica - fenom en definitoriu al lumii contem porane, a fost si este
influentata pozitiv de o serie de factori,cu exceptia :
a. revolutia industrials prin progresele tehnologice si alte proeese ce au generat dezvoltarea
societatii;
^

b. revolutia agricola;
c. revolutia sanitara- prin cresterea perform antelor medicale;
d. dim inuarea soldului natural.

134

8. Impactul antropic asupra m ediului inconjurator se m anifesta sub diferite forme.

A leg eti, din urm atoarele variante, o aetiune cu caracter pozitiv asupra mediului:
a. defrisarile de paduri pentru extinderea agrosistemelor;
b. dim inuarea activitatilor um ane care implica consumuri ridicate de m aterie si energie;
c. distrugerea unor specii de plante si animale considerate daunatoare;
d. extinderea pastoritului pentru cresterea numarului de animale.
9. Introducerea unei specii noi intr-un ecosistem :
a. are aetiune pozitiva asupra ecosistem ului, contribuind la diversificarea speciilor;
b. determina m odificarea fluxului de materie si energie;
c. contribuie la degradarea ecosistem ului,neexistand pradatori;
d. nu are nici un fel de efect.
10. Alegeti din localitatea sau din jurul localitatii voastre doua ecosisteme d iferite: unul
natural, in care interventia om ului este redusa si unul antropizat ( un agrosistem , un centru
urban-industrial, etc.)
Utilizand cunostinte , m etode si tehnici si din alte discipline (fizica, chim ie, educatie
tehnologica ,ecologie, etc.) incercati sa determ inate
a. diferite specii de producatori, consumatori prim ari si secundari, etc. din ecosistem ele
respective;
b. lanturi trofice integrate in retelele trofice;
c. raporturi numerice intre diferite tipuri de organism e din biocenoze;
d. parametrii ai biotopului (tem peratura, umiditate, calitati ale solului, etc);
e. eventualele surse de poluare si efectele lor;
f . masuri de conservare si am eliorare a ecosistem elor respective;
g. ineidenta bolilor in populatiile umane determinate sau favorizate de diferite conditii locale
(zone p o lu ate, exploatari m iniere, zone cu radioactivitate crescuta, etc.)
11. Intocmiti un eseu cu tema Raportul om- natura de la inceputul existentei sale pana
in prezent.

135