VOINA SI PERFOMANTA

Definitii
Voina se poate defini ca un proces psihic apartinind sferei superioare a fiintei umane care
consta in actiuni de focalizare a energiei psiho-mentale si nervoase pentru a depasi obstacolele
intilnite si a realiza planurile stabilite anterior. Schopenhauer este considerat filozoful Vointei.
Pentru el vointa nu este numai una psihologic individuala ci si un principiu metafizic universal,
aspatial, necauzat si atemporal. Adevarata fiinta umana se identifica in vointa care este esentiala
in cadrul dezvoltarii personale, ea reda puterea de a transforma intentia in actiune. Vointa nu
poate fi mentinuta in plina capacitate la nesfirsit fiind de obicei temporara dar daca exista un
interes afectiv pentru actiunea in care vointa este mobilizata ea poate fi mentinuta un timp mai
indelungat la cote maxime.
Performanta este unul dintre obiectivele majore ale oricarei fiinte umane, chiar daca domeniul in
care dorim sa obtinem performanta si nivelul de la care vorbim de performanta este extrem de
divers. Adesea, analizand doar rezultatele si performantele dintr-un domeniu, de exemplu sport,
afaceri sau stiinta, nu suntem constienti de complexitatea sarcinii pe care o au de indeplinit cei
care obtin, sua nu obtin, aceste performante. Factorii psihologici joaca un rol esential in
performanta fie ca vorbim de probleme emotionale (controlul emotiilor in situatii de presiune,
anxietatea sociala etc.), sau probleme comportamentale (procrastinare, organizarea timpului,
abilitati de rezolvare de probleme si luare de decizii etc.) care trebuie depasite sau doar
optimizate pentru a obtine o performanta mai buna.

Bazele fiziologice ale voinei.

Transmiterea si receptia informatiei din analizator in zona motorie a scoartei cerebrale poate
constitui drept un semnal de pornire a actului volitiv. Dar omul poate si acumula informatiile,
sintetizindu-le si generand o actiune volitiva in functie de concluzia dobandita. Lobii frontali ai
scoarei cerebrale au o importan imensa n nfptuirea actului volitiv, lezarea lor duce la abulie
care este lipsa patologic de voin.

Vointa se formeaza in mod continuu dea lungul vietii prin succesiunea actiunilor voluntare
cerute de contextul vietii de zi cu zi si ca rezultat al exercitiilor autoimpuse. Astfel se dobandesc
anumite calitati care descriu capacitatea volitiva a acestei persoane. Cele mai importante sunt:
puterea volitiva, perseverenta, independenta si promptitudinea in luarea deciziei.
Copiii si adolescentii adesea isi doresc o performanta scolara exceptionala, dar pot avea
dificultati in a o obtine datorita unor factori psihologici (dificultatea mentinerii motivatiei,
procrastinare, dificultati emotionale, probleme in a vorbi in public, dificultati in a transpune
obiectivele in pasi de actiune concreti etc.). Sau parintii unor copii si adolescenti vad un potential
semnificativ superior fata de rezultatele copiilor lor si doresc sa-i ajute sa-si atinga potentialul.
Indiferent de situatia specifica, psihologul poate identifica factorii psihologici care interfereaza cu
incercarea de a obtine performante scoalare superioare si poate asista apoi copilul si intreaga
familie in incercarea de a shcimba acesti factori si a obtine rezultatele scolare dorite.
Puterea voinei

Aceasta se masoara dupa intensitatea cu care persoana in momentul in care intalneste un obstacol
persevereaza in depasirea acestuia. Valoarea telului pe care il urmareste are un rol important: cu
cat acesta este mai important cu atat vointa primeste o motivatie mai puternica in a se energiza si
a depasi obstacolul din cale. Un handicap in realizarea telului prefixat poate fi aspectul negativ al
slabiciunii vointei care se manifesta prin imposibilitatea de a realiza depasirea obstacolelor din
cale in ciuda faptului ca suntem constienti de valoarea atingerii acestui scop pentru viata noastra.
Un mod de a antrena vointa este aplicarea efortului voluntar pe perioade mai lungi de timp
chiar cand situatia este nefavorabila continuarii actiunii. Increderea in fortele proprii si in
valoarea telului sunt factori care sustin si hranesc perseverenta. Unul dintre aspectele negative
ale vointei este incapatanarea cand persoana persista in atingerea scopului dorit chiar cand nu
exista sanse reale de reusita, aceasta se datoreaza rigiditatii mentale si lipsei de adaptabilitate la o
noua situatie.
Un aspect pozitiv este independenta vointei care se exprima printr-o autonomie proprie in
luarea unei decizii, de a-si asuma plina responsabilitate in acesta si de nu se lasa influentat fara
discernamant de ideile si sugestiile altora ci a fi de asemenea receptiv fata de ele in cazul in care
au o valoare pentru situatia respectiva.
Opusul acestei calitati este sugestibilitatea manifestata prin diminuarea propriei pozitii, printro adoptare oarba a influentelor externe si descarcarea propriei responsabilitati asupra altora.

In cazul atingerii unui inalt grad de antrenare a vointei se manifesta promptitudinea deciziei
care consta in viteza cu care persoana pusa intr-o situatie critica trebuie sa adopte decizia justa
pentru rezolvarea cu succes a problemei. Opusul acestei calitati a vointei este tergiversarea cand
decizia este amanata mereu fara motive justificate sau nehotararea in aleagerea unei cai specifice
atunci cand exista mai multe posibilitati.
Cand toate aceste calitati si insusiri ale vointei devin permanente ele reflecta nivelul de dezvoltare
a vointei personalitatii, desi fiecare dintre noi poseda aceste insusiri volitive totusi ele au un nivel
diferit de dezvoltare in functie de evolutia individuala si de bogatia experientelor de viata pana in
acel moment. Aparent barbatii prin calitatile specific masculine ca: darzenia, barbatia, vitejia, au
un avantaj in cultivarea insusirilor vointei totusi nu este o regula, multe femei de-a lungul istoriei
au demonstrat o vointa de fier si in ciuda imenselor obstacole si greutati au reusit ceea ce nimeni
nu reusise pana atunci.
Ceea ce ar putea influenta vointa intr-o mare masura este motivatia. Aceasta determina in mare
parte succesul care la randul lui face sa creasca increderea in sine, in fortele proprii. De asemenea
un lung sir de esecuri diminueaza increderea in sine si deci forta vointei va avea de suferit. Se
creeaza astfel o iluzie a neputintei insotita de descurajare care va slabi tonusul actului volitiv
uneori iremediabil. Cand increderea in propria valoare si in fortele proprii este absoluta putem
regasi o forta asemanatoare cu credinta care trece dincolo de ratiune, acea credinta de care
spunem: chiar daca ar fi mica doar cat un bob de mustar ar fi capabila sa mute muntii din loc.
Vointa reprezinta principalul instrument folosit in multe terapii sau metode ce vizeaza
modificarea sau optimizarea personalitatii de exemplu in Programarea Neuro-Lingvistic unde
dupa constientizarea acelor programe sau aspecte din personalitatea noastra care ne limiteaza
libertatea si capacitatea de a atinge telul dorit, cu ajutorul vointei energizam intentia de a produce
o schimbare care sa puna in valoare resursele ascunse ale personalitatii noastre.
In scoala de psihosinteza creata de Roberto Assagioli vointa este de asemenea un instrument
important pe care practicantul il foloseste in atingerea dimensiunii spirituale sau transpersonale.
Numai cu ajutorul vointei putem realiza integrarea diferitelor noastre instante psihice fragmentate
sau a subpersonalitatilor intr-un centru unificator urmand deci un parcurs de psihosinteza
personala si astfel deschizand accesul la dimensiuni foarte elevate ale psihicului urmand un
parcurs de psihosinteza transpersonala. Psihologia existentiala afirma de asemenea ca aceasta
caracteristica intima a eului este autotranscendenta adica un act volitiv de a trece dincolo de sine

insusi printr-un proces de autorealizare iar eul sau sinele personal fiind doar un reflex al Sinelui
transcendent, al unui centru de constiinta transpersonala in care toate lucrurile isi regasesc
principiul constitutiv si originea lor iar Sinele transcendent astfel formand liantul unificator al
aparentei multiplicitati.
Vointa de putere reprezinta un alt concept important in special in gandirea lui Nietzsche care
este inspirat din centralitatea vointei din filozofia lui Schopenhauer inteleasa ca vointa de viata
care se afirma in toate fiintele vii. Aceasta vointa de putere se manifesta in primul rand prin
dorinta de a se transcende in mod continuu si a-si reinnoi mereu propriile valori. Pentru realizarea
idealului de supraom Nietzsche subliniaza importanta de a avea o vointa constructiva care sa
puna mereu in discutie idealurile si planurile prestabilite si de a le putea depasi reusind de
asemenea sa rupa barierele nihilismului prin recuperarea vointei de putere. Folosind aceste
aspecte ale vointei se realizeaza un proces de creatie si regenerare continua a valorilor.
Notiunea performanta, prin ea intelegem (desi parerile nu sunt armonizate), rezultatul
observabil al invatarii, utilizare de catre elev a cunostintelor declarative sau procedurale in
diferite situatii de invatare (Salavastru, D., Psihologia educatiei, Edit. Polirom, 2004, p.81),
manevrarea mintala a unui continut oarecare cu ajutorul unei capacitati de operare (Jinga si
Negret). Asadar comportament + continut = performanta in invatare. Nu este posibila producerea
unor performane de invatare daca nu exista continuturi asupra carora capacitatile mintale sa se
exercite operatoriu, acestea din urma constituind datul esential si nu continuturile.
In atingerea performantei standard minimal-acceptabile, ca si a celei standard maximale si
standard optimale, rolul, decisiv, aproape ca revine educatorului. Stabilirea niveluilui
performantei standard este o problema de mare responsabilitate pedegogica.
Performanta standard minimala poate fi considerata cheia de bolta a intregii
problematici a determinarii eficacitatii generale a instruirii, caci, se pune problema: cat de putin
se poate admite ca poate invata un elev fara ca progresul sau instructional ulterior sa nu fie, in
nici un fel, afectat?
In actul educational, rolurile cadrului didactic sunt multiple si de cat de bine si le indeplineste
acesta, depinde in mare masura succesul elevului in invatare, in atingerea performantelor vizate.

Exemplificam, dupa mai multi autori, diversitatea rolurilor profesorului:

a)

profesorul creator de curriculum creaza situatii de invatare pornind de la programele

scolare, dezvolta programele scolare, mediaza relatia elevului cu sursele de invatare specifice
disciplinei;
b)

profesorul, ca expert al actului de predare- invatare, ia decizii privitoare la tot ce se

intampla in procesul de invatamant;

c)

profesorul consilier incurajeaza stilurile si parcursurile individuale de invatare, sustin

dezvoltarea aptitudinilor personale, ofera instrumente de autocunoastere, indruma elevul catre

viata profesionala;
d)

profesorul acent motivator declanseaza si intretine interesul elevilor, curiozitatea si

dorinta lor pentru activitatea de invatare;

e)

profesorul ca lider, conduce un grup de elevi, exercitandu-si puterea asupra principalelor

fenomene ce se produc aici. Este prieten si confident al elevilor, sprijin in ameliorarea starilor de
anxietate, substitut al parintilor, exigent ori de cate ori trebuie cu elevii;
f)

profesorul moderator, modereaza relatiile dintre elevi din perspectiva comunicarii si

comportamentului civic;
g)

profesorul evaluator propune criterii de evaluare, monitorizeaza activitati de evaluare a

produselor activitatii, proiecteaza demersuri diagnostice;

h)

profesorul ca model, se comporta exemplar in actiunea de proiectare, structurare si

valorificare a curricumului, prin intraga-i personalitate, este exemplu pozitiv pentru elev;
i)

profesorul, ca manager, supravegheaza intreaga activitate din clasa, asigura consensul cu

ceilalti profesori, cu parintii, cu ceilalti factori ce pot participa la educatie, ia toate masurile
pentru mentinerea ordinii in clasa;
j)

profesorul partener al elevului, colaboreaza cu fiecare elev si cu grupul de elevi, pentru

realizarea demersului didactic, cu parintii si alti factori educationali, pentru a armoniza educatia
formala cu cea nonformala si informala.

Performana colar se ridic atunci cnd este puternic motivat i cnd este puternic susinut de o
recompens. Multiplele forme de recompens care se practic n coal(note, laude, distincii,
premii, etc.) urmresc acest scop de ntrire, deci de a forma motive puternice pentru a se nsui mai
bine, mai repede materialul.
Cu ct ntrirea este mai puternic (fie c ntrirea este pozitiv recompens, sau negativ
pedeaps) cu att crete i randamentul, cresc performanele. Dac descrete recompensa, sau se
ntrerupe aplicarea ei, ca i suprimarea inevitabil apare scderea randamentului. Cunoaterea acestui
fapt este de o importan deosebit pentru cadrele didactice, deoarece ea ne indic necesitatea unei
dozri atente a recompenselor.
Nu trebuie s uitm ns c nimeni nu ne poate oferi reete pentru performan, deoarece n faa
cadrului didactic se afl elevi care au personaliti diferite, ceea ce creeaz situaii de abordare a
educaiei adaptate fiecruia.
Nu degeaba i se spune nvtorului c e un al doilea printe! Tocmai din aceast perspectiv el
trebuie s-i mpart sufletul i atenia ctre toi elevii si. Psihologul american E. B. Hurlock a
demonstrat, pe baza unui experiment, c motivaia pozitiv este mai eficient dect cea negativ.
Cea dinti se asociaz cu stri afective pozitive, tonifiante, n timp ce utilizarea mustrrilor scade
motivaia pe msur ce este utilizat continuu i induce stri afective negative, de respingere.
Trebuie deci, s cutm, s ne modelm comportamentul n favoarea celui pozitiv, constructiv,
blnd, fr a uita ns c excesul de blndee poate s scad motivaia i diminueaz progresele.
Adesea ne confruntm cu situaii n care motivaia pentru nvtur scade simitor i iese n
eviden criza prin care trec elevii lipsii de suport energetic mobilizator. Dac un astfel de elev a
rezolvat chiar i un exerciiu simplu, ludndu-l, am constatat c el a dorit s mai rezolve alte
exerciii. Acest exemplu reprezint un pas mic ctre motivaia intrinsec, ce devine prin exerciiu un
mobil intern, cu rol s-l stimuleze permanent pe copil de a depune eforturi mai mari, fie i pentru
motivul de a-i arta nvtorului c poate i el s se ridice la un stadiu mai nalt. Impulsionai de
motivaia extrinsec, prin exerciii continue, n urma proceselor psihice cognitive, precum i prin
activiti reglatorii, copiii interiorizeaz necesitatea actului educaional ca pe ceva firesc, fr de
care nu vor parcurge o etap necesar din viaa lor. Ei tiu c dac nu nva nu vor obine n plan
imediat un obiect sau o recompens promis, iar n plan ndeprtat nu vor beneficia de profesii care
s-i satisfac din punct de vedere social.
n prima parte a colaritii, prinii i cadrele didactice se ajut foarte mult n obinerea rezultatelor
foarte bune la nvtur de nevoia copilului de a-i satisface dorinele ct mai repede posibil. O
jucrie frumoas, o biciclet sau un joc electronic, un calculator, reprezint un el pe care elevul l
atinge dac i-a mulumit prinii prin rezultatele colare.

Un alt stimulent pentru asimilarea cunotinelor i are originea n dorina de a ti, de a cunoate, de
a descoperi lucruri noi i ct mai variate. Acest gen de stimulare acioneaz din interiorul proceselor
cognitive, impulsionnd copilul s parcurg calea, adesea anevoioas, de la simpla curiozitate la
explorare, de la nelegere spre interes tiinific. Oarecum la polul opus motivaiei cognitive, dar
ntr-o strns legtur cu aceasta, se afl motivaia afectiv, determinat de nevoia omului de a
obine aprobarea din partea altor persoane, de a se raporta la cerinele societii i de a fi acceptai
de aceasta.
Se tie faptul c, alturi de motivaia subiectiv, n obinerea unor performane nalte, n atingerea
unui el, un rol de seam, adesea determinant, n au factorii de mediu i ai ereditii. Dintre factorii
de mediu un rol important l are familia, urmat, firete, de mediul social n care i desfoar
activitatea subiectul respectiv. Dintre factorii ereditii, trebuie amintii cei interni, ncepnd cu
abilitile psihofizice de baz, continund cu cele cognitive superioare(limbajul, memoria, gndirea,
imaginaia) i terminnd cu sistemul de personalitate.
Cercetrile psihologilor au evideniat c n rezolvarea sarcinilor simple, care presupun componente
automatizate, pe msur ce crete intensitatea motivaiei, crete i nivelul performanei, n timp ce
n sarcinile complexe, care implic un bogat coninut creativ, creterea intensitii motivaiei se
asociaz, pn la un punct, cu creterea performanei, dup care acesta din urm scade.
Toat teoria menionat vine s susin importana motivaiei n activitatea uman ncepnd cu jocul
i nvarea i continund cu munca i creaia.
Elevul ateapt de la noi un minim de justificri dincolo de motivaiile extrinseci, care i se impun
att la coal, ct i de familie. Faptul c vine la coal ca s fie mai detept este o explicaie
insuficient pentru copil. Lui ar trebui s i se explice motivaiile superioare ale nvrii n planul
inseriei i reuitei sociale i, totodat, s i se ofere modele demne de urmat n acest sens.
Succesul i performanele obinute n nvare sunt dependente de natura i caracterul motivelor
care determin atitudinea elevului fa de activitate. Mijloacele de aprobare i dezaprobare devin
stimulente ale nvrii n anumite limite i cu creterea anumitor condiii, care trebuie s fie
cunoscute i valorificate de nvtor n activitatea sa.
In final putem concluziona: vointa este instrumentul si totodata aspectul fundamental al fiintei
umane fiind absolut necesara pentru realizarea sinelui si depasirea propriilor limite in evolutia
personala regasind astfel bucuria si fericirea interioara.