Prunul, specie cu vechi tradiii de cultur pe teritoriul
patriei noastre, a avut un rol deosebit de important n viata locuitorilor satelor, n special a celor din zona dealurilor subcarpatice, constituind o nsemnat surs de trai i de venituri. Fructele sale s-au bucurat ntotdeauna de o nalt apreciere, fiind folosife n mod curent n alimentatie. Datorit nsuirilor tehnol.ogice specifice, a valorii de ntrebuinare ridicat i a. can~inutului bogat n substante uscate solubile, prunele se pot prelucra ntr-o larg gam sortimental : gem, compot, dulcea, magiun, marmelad, prune n ap, deshidratate, congelate, pulp, marc i distilate (tuic). Valoarea alimentar a prunelor este foarte mare i rezi.d din cantinutul ridicat n hidrai de carbon, substante minerale i vitamine (tabel 1). Prunele proasprete au un potenial zaharogen asemntor cu al strugurilor, continnd 16-20% glucide uor asimilabile, n majoritate glucoz i zaharoz, ceea ce le confer o valoare dieto-terapeutic superioar. Ele se evideniaz printr-o capacitate ridicat de conversie a energiei solare n zaharuri, putnd asigura 1 400-3 300 kg zahr/ha (A. G h e r g h i, S t. C h i r i a c, V. C o c i u, 1986). Prunele deshidratate au pn la 64,7% zaharuri, rivaliznd cu smochinele i curmalele. Fructele proaspete mai contin proteine (0,8 g%), lipide (0,2 g %), substane pectice (0,450,55%), acid malic (0,80-1,20%), substane tanoide (0,161,50) .a. Valoarea energetic a prunelor (75 Kcal la 100 g pulp) este mai mare dect a merelor, perelor, piersicilor, caiselor .a. Ea poate varia ntre 6284 Kcal/ha la soiul Renclod Althan i 19781 [Kcal/ht la soiul Centenar (V. C o c i u, R. R o m a n, 1985). 5