Romantismul este o miscare literara si artistica, aparuta in Europa la sfarsitul secolului al XVIII-Iea si

inceputul secolului al XIX-Iea, cu

influente puternice si in filozofie, istorie, drept, lingvistica, economie politica etc.
Romantismul a luat nastere in Anglia, de unde s-a extins in Germania si Franta, apoi in intreaga
Europa. Acest curent cultural, care s-a manifestat nu numai in literatura, ci si in artele plastice si in
muzica, s-a ridicat impotriva rigorilor, a dogmatismului estetic, a ratiunii reci si a ordinii, propunandu-si sa
iasa din conventional si abstract. Romantismul a sustinut manifestarea fanteziei si exprimarea
sentimentelor, a originalitatii, spontaneitatii si sinceritatii emotionale, promovarea libertatii de expresie.
Altfel spus, romantismul a pledat pentru explorarea universului interior al omului.
Teoreticianul romantismului european este considerat Victor Hugo, care a trasat si a identificat directiile
si trasaturile acestui curent cultural in "Prefata" de la drama "Cromwell" (1827), un adevarat program-
manifest.
Printre reprezentantii europeni ai romantismului literar, se pot enumera scriitorii: Victor Hugo,
Lamartine, Vigny, Musset (Franta) Schiller, Heine, Grimm (Germania), Byron, Shelley, Keats, Scott
(Angiia) Manzoni, Leopardi (Italia), Puskin, Lermontov (Rusia).
Literatura romantica si-a gasit sursele ideatice si de expresie in operele sociologice sau filozofice ale lui
J.J.Rousseau, Kant, Shelling, iar romantismul tarziu a fost dominat de infiuenta ideilor metafizice ale lu
Hegel, Schopenhauer, Nietzsche, Kierkegaard si altii.
In literatura romana se pot identifica trei etape: preromantismul romantismul si postromantismul.
Romantismul a fost precedat de o formula literara de tranzitie de la iluminism spre romantism, numita
preromantism, reprezentat de Vasile Carlova, Ion Heliade Radulescu, Grigore Alexandrescu, Vasilt
Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, scriitori cunoscuti si sub numele de pasoptisti.
Romantismul romanesc a fost reprezentat in mod stralucit dt Mihai Eminescu, care este considerat
ultimul mare romantic european incheind, asadar, romantismul universal.
Postromantismul s-a manifestat prin imbinarea elementelor romantice cu trasaturi simboliste sau
samanatoriste, perioada in care se inscriu Al. Macedonski, Octavian Goga, st.O.Iosif, Barbu Stefanesci
Delavrancea.

Caracteristicile romantismului

* Introducerea unor noi categorii estetice: uratul, grotescul fantasticul, macabrul, pitorescul, feericul,
precum si a unor specii literare inedite: drama romantica, meditatia, poemul filozofic, nuvela istorica;
* Cultiva sensibilitatea, imaginatia si fantezia creatoare minimalizand ratiunea si luciditatea;
* Promoveaza inspiratia din traditie, folclor si din trecutu istoric, pe care il considera opus realitatii
contemporane, de care era dezamagiti, fiind preocupati de reflectarea in opere a specificului nations
(culoarea locala);
* Evadarea din lumea reala se realizeaza prin vis sau somn (miti oniric), intr-un cadru natural nocturn;
* Contemplarea naturii se concretizeaza prin descriere peisajelor sau a momentelor anotimpurilor in
pasteluri si prin reflect asupra gravelor probleme ale universului in meditatii,
* Acorda importanta deosebita sentimentelor omenesti, ca predilectie iubirii, trairile interioare intense
fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative;
* In genul liric se manifesta inovatii prozodice si suprematia subiectivismului, a pasiunii inflacarate, a
fanteziei debordante;
* Construirea eroilor exceptionali, care actioneaza in imprejurari iesite din comun, precum si
portretizarea omului de geniu si conditia nefericitii a acestuia in lume; personajele romantice nu sunt
dominate de ratiune, ci de imaginatie si de sentimente;
* Preocuparea pentru definirea timpului si a spatiului nemarginite, ca proiectie subiectiva a spiritului
uman, conceptie preluata din lucrarile filozofilor idealisti;
* Imbogatirea limbii literare, prin includerea cuvintelor si expresiilor populare, a arhaismelor, a
regionalismelor, specifice oralitatii;
* Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza ocupa locul principal atat in structura
poeziei, cat si in construirea personajelor, situatiilor, ideilor sau atitudinilor exprimate;
* Ironia romantica dobandeste, adesea, accente satitice sau pamfletare, fiind un mijloc artistic folosit
atat in specia literara cu nume sugestiv, satira, cat si in poeme filozofice, asa cum se manifesta in
"Scrisoarea I" de Mihai Eminescu.
 In studiul "Principii de estetica", George Calinescu defineste romantismul in antiteza cu clasicismul,
evidentiind pregnant si convingator deosebirile dintre cele doua curente literare care s-au manifestat
predilect in literature.
Clasicul este "un om ca toti oamenii", pe cand romanticul este cu totul iesit din comun, "un monstru de
frumusete sau de uratenie, de bunatate ori de rautate", reliefand astfel caracterul cu totul exceptional al
celui din urma.
Pe cand clasicul este "inteligibil" in exprimarea ideilor sau construirea situatiilor, romanticul este "bizar"
si deloc moralist, asa cum este cel dintai.
Cu totul dezinteresat de natura, clasicului ii lipsesc sentimentele pentru frumusetile acesteia, pe cand
romanticul este coplesit de natura ocrotitoare si participativa la toate starile lui interioare.
Cu toate acestea, Calinescu sustine interferenta curentelor literare de-a lungul istoriei literare,
argumentand ca si in antichitatea elina clasica se regasesc "umbre romantice", iar in Evul mediu romantic
se manifesta si "forme clasice".