Mancarea sa-ti fie medicament: GHEE (Untul clarificat)

Scurt istoric
Gheeul este un aliment cu proprietati nutritive deosebite, dar si un remediu de
sanatate, descris de textele Ayurvedice din vremuri stravechi. Aceasta proba a
timpului este poate cel mai puternic argument asupra proprietatilor benefice ale
gheeului. La noi, mai este cunoscut si sub numele de unt clarificat.
Atunci cand este preparat corect, poate fi pastrat la temperatura camerei timp de
ani de zile, fara a se altera: nu mucegaieste, nu rancezeste, nu se produc alte
degradari. In plus, pe masura trecerii timpului, anumite proprietati devin mai
puternice (de exemplu, pentru afectiuni ale sistemului nervos, afectiuni ORL).
Se poate folosi ca aliment, in locul untului obisnuit, avand calitati net superioare
acestuia. De asemenea, pentru proprietatile sale terapeutice, are si valoare de
medicament, medicul introducandu-l in anumite protocoale terapeutice.
Proprietati medicale
Cateva dintre proprietatile sale benefice: hraneste toate tesuturile si organele,
creste vigoarea organismului, este intineritor, antioxidant, antitoxic, este bun
pentru memorie, pentru ochi (atat in administrare interna cat si externa), pentru
persoanele slabite, in unele afectiuni psihice (ex.: iritabilitate), inmoaie si
infrumuseteaza pielea, lubrifiaza mucoasele si face vocea mai buna, ajuta la
scaderea colesterolului (persoanele cu afectiuni cardiace pot consuma intre 2 si 4
linguri pe zi, beneficiind de proprietatile sale curative). Este recomandat pentru
toate varstele, atat copiilor, cat si batranilor, da gust placut alimentelor in care se
adauga.
Pentru folosinta curenta ca aliment, are si alte avantaje practice: 1. Nu necesita
pastrare la frigider, asadar poate fi chiar luat in bagaje in calatorii; in acest sens,
trebuie doar sa fie pus in borcan, cu capac bine inchis, intrucat devine moale sau
chiar fluid, daca temperatura ambientala este mai mare. 2. Se intinde pe paine
cu usurinta, chiar si daca a fost tinut in frigider, intrucat isi pastreaza moliciunea,
spre deosebire de untul comun, care se intareste la rece si se intinde cu greu,
imediat dupa ce a fost adus in camera. 3. Se poate folosi in prepararea
prajiturilor, in loc de unt (sau margarina!). Ele devin mai fragede si nu se lipesc
de tava. 4. Daca se ung cu ghee tavile in care se coc cozonaci sau alte prajituri,
acestea nu se lipesc de tavi, ci se vor desprinde cu mare usurinta.
Preparare
Ghee-ul se poate prepara din grasimea laptelui de vaca (unt, smantana) sau din
grasimea oricarui tip de lapte. Metoda de obtinere presupune prelucrarea termica
a grasimii din lapte, asa incat se elimina in intregime apa, cat si anumite
componente care nu sunt utile (unele proteine, unele grasimi). Ramane doar
grasimea de cea mai buna calitate a laptelui, purificata, rafinata. Practic,

grasimea bruta (unt, smantana) se topeste pe foc si se fierbe pana se elimina

componentele mai sus enumerate.

Cel mai simplu si eficient pentru noi este sa obtinem ghee din unt, preferabil unt
natural, fara aditivi alimentari (firma "Napolact" produce un sortiment de unt fara
aditivi, iar firma "Milli" ofera un unt ecologic). Nu este recomandabil a prepara
gheeul din smantana cumparata din comert, intrucat aceasta este prelucrata, iar
compozitia ei difera prea mult fata de cea naturala.
Untul se pune intr-un vas de inox sau emailat (cu stratul de email intact), pe foc
moale. Trebuie amestecat asa incat sa nu se lipeasca de fundul vasului. La
inceputul fierberii, cand contine apa multa, va face o spuma bogata, similara cu
cea pe care o face laptele atunci cand fierbe. Pe masura evaporarii apei, aceasta
spuma va scadea si va disparea, pentru ca ulterior sa apara un alt fel de spuma,
mai putina cantitativ, aerata, cu bule mari. In acest timp, la un moment dat, in
lichidul care fierbe va aparea un precipitat sub forma de picaturi albe. Cand
incepe formarea precipitatului, aspectul este ca atunci cand "se taie" maioneza,
sau "se branzeste" laptele. Apoi se va produce separarea in doua componente: 1.
precipitatul, care se coaguleaza tot mai mult, constituind "broboane" albe ce
plutesc in 2. untul care se clarifiaza.
Pe masura avansarii in procedura, va disparea complet aburul si se va brunifica
precipitatul, la suprafata fiind prezenta spuma cu bule mari si care produce un
zgomot ca un "forfot". Bulele se observa cum apar in centrul vasului (pe zona
aflata chiar deasupra focului) si se aglomereaza catre periferia vasului.
Atunci cand gheeul este complet preparat, el nu mai contine apa, precipitatul
este brun (mai inchis sau mai deschis la culoare), maturat, iar spuma se modifica.
Cum recunoastem ca nu mai este apa in vas?
- se cufunda in lichid o fasie mica de hartie si i se da foc; daca incercam acest
lucru la inceputul procedeului, probabil ca nu va lua foc, datorita faptului ca este
prea multa apa in lichid; daca facem acest lucru pe parcurs, cand o parte din apa
s-a evaporat, hartia imbibata va lua foc, dar va arde cu zgomot, sfaraind, datorita
apei care inca este prezenta; atunci cand intreaga apa s-a evaporat din vas,
hartia imbibata va arde fara zgomot, fara fum.
Cum recunoastem ca precipitatul s-a maturat?
- luam pentru scurt timp vasul de pe foc, il lasam sa se linisteasca, si urmarim ca
precipitatul sa se aseze pe fundul vasului. Trasam apoi cu lingura o dunga pe
fundul vasului, prin stratul de precipitat.
- daca precipitatul este maturat, se formeaza o "carare" prin trecerea lingurii,
carare prin care se vede fundul vasului.
- daca precipitatul nu este maturat, "cararea" nu se formeaza, precipitatul se
reuneste in urma lingurii, incat stratul de precipitat va ramane compact; nu se
vede fundul vasului prin stratul de precipitat.
Totodata, concomitent cu disparitia apei, spuma care anterior era alcatuita din
bule mai mari, devine foarte fina, ca un voal, care formeaza un strat foarte
subtire, ce tinde sa acopere intreaga suprafata a lichidului. Zgomotul produs de
fierbere nu mai este grosier, ca un "forfot", ci fin.
Pentru a fi siguri de corectitudinea prepararii si de obtinerea unui ghee de

calitate, trebuie sa fie intrunite concomitent aceste conditii: 1. apa complet

disparuta; 2. precipitatul maturat; 3. spuma devenita fina si in strat subtire.
Daca se opreste procedura inainte ca acestea sa fie prezente, se va obtine un
ghee nematur, care nu are toate proprietatile gheeului matur.
Daca se depaseste aceasta etapa, gheeul incepe sa se arda. Ne putem da seama
de acest lucru, pentru ca spuma fina devine foarte abundenta si tinde sa iasa din
vas, precipitatul se prinde de fundul vasului si incepe sa se degaje fum. Intr-o
prima etapa, cand precipitatul este doar putin prins de fundul vasului, gheeul
supramaturat care rezulta se mai poate utiliza doar pentru uz extern, nu si intern.

Daca se continua procedura mai departe, gheeul se va arde, devenind mai

intunecat la culoare si cu gust amar, situatie in care nu mai poate fi folosit nici
macar extern; trebuie aruncat.
Dupa ce ati preparat de cateva ori gheeul, veti sti cand este gata doar dupa
aspectele vizuale.
Atunci cand am constatat intrunirea semnelor care indica completarea procedurii
corecte de preparare a gheeului, se ia de pe foc si se lasa sa se linisteasca.
Precipitatul brun se depune pe fundul vasului, iar lichidul clar de deasupra este
gheeul. Ulterior se poate trece lichidul limpede in vas de sticla (sau lut, sau
lemn), in care se va pastra. Precipitatul nu se va folosi - se poate imprastia in
gradina, ca ingrasamant natural.
Gheeul lichid este limpede, de culoare galbuie, iar dupa ce se solidifica devine
galbui-alburiu. Culoarea poate varia in functie de tipul de lapte si de perioada
anului (vara este mai galben, iarna este mai alburiu). In functie de temperatura
ambientala, va fi mai moale, chiar fluid vara, iar daca este frig se solidifica, dar
pastrandu-si moliciunea caracteristica. Se pastreaza acoperit, spre a-l feri de
praf, fara a avea importanta temperatura sau gradul de luminozitate.
Textele Ayurvedice spun ca gheeul corect preparat poate rezista timp de 400 de
ani.
Inca cateva mici detalii de folos
* Orientativ, durata prepararii gheeului, din 500 grame unt, este de aproximativ
20 minute.
* Spuma care se formeaza in timpul fierberii nu trebuie indepartata! Ea este
compusa din bule de aer sau vapori de apa din untul aflat in fierbere. Indepartand
spuma, se reduce cantitatea finala de ghee si se consuma timp in mod inutil.
* Atentie la vasele de inox cu fundul gros - ele au o inertie termica mai mare
decat cele obisnuite, care face ca fierberea sa continue si dupa ce s-a stins focul;
din acest motiv, se poate supramatura sau chiar arde gheeul, si dupa ce l-ati luat
de pe foc.
* Se mai descrie si o alta metoda de preparare: pe baie de aburi. Este corect in
ambele moduri, dar cel prezentat mai sus este mult mai rapid.
In nr. viitor: Tratamente cu ghee

Dr. Cristina Aosan

Mancarea sa-ti fie medicament: GHEE (Untul clarificat) 2

Aplicata pe piele, ghee ii reda supletea

- Intrebuintari Ayurveda este cel mai vechi sistem medical. S-a nascut in India, in urma cu
cateva mii de ani, si a strabatut, prin timpuri, pana in vremea noastra. De unde
aceasta longevitate a unei stiinte aparent empirice? Probabil ca din cuprinderea
ei holistica. Un sistem de vindecare a bolilor, aproape fara gres, intrepatruns de
cunoasterea unor metode de prelungire a vietii, sub toate aspectele ei. Ayurveda
priveste omul ca pe un intreg, o unitate intre corp, minte si suflet, integrat in
contextul general. In invataturile Ayurvedei intra cunoasterea corpului fizic si a
fiziologiei, explicarea bolilor si a cauzelor lor, tratamentele acestora, ca si
descrierea obiceiurilor sanatoase, zilnice si sezoniere, descrierea procedurilor de
intretinere, corelatiile cu psihologia, toate acestea, in conexiune cu mediul
natural si cel social. Este un adevarat sistem complet, o stiinta prin care viata
este inteleasa in totalitatea sa.
Medicina ayurvedica mentioneaza ca fiecare bolnav trebuie sa fie examinat de
medic de o maniera complexa. Acesta trebuie sa analizeze toate aspectele legate
de boala sa, de obiceiurile de viata, alimentatie, psihic, sa faca corelatiile cu
contextul sau de viata, cu caracteristicile locului in care traieste si cu cele ale
anotimpurilor. Apoi, in raport cu toate, stabileste modificarile sau adaptarile
necesare pe aceste directii, dieta, remediile adecvate si modalitatea optima de
administrare a lor.
In acest context, tuturor remediilor sau alimentelor le sunt descrise atat
proprietatile curative, cat si rolul pe care il au in intretinerea sanatatii. La fel cum
mai tarziu, Hipocrate, parintele medicinei conventionale, a spus: "Alimentele sa
va fie medicamente, si medicamente sa va fie alimentele voastre".
Unul dintre remediile si alimentele foarte larg utilizate in Ayurveda este ghee. La
noi, este cunoscut si sub denumirea de unt clarificat. In India, ghee se prepara in
fiecare casa si se utilizeaza in viata de zi cu zi, atat pe cale interna, cat si
externa. Este consumat fie ca atare, fie la pregatirea unor mancaruri sau a unor
remedii casnice. Proprietatile sale il indica atat ca aliment, cat si ca tratament,
singur ori in combinatie cu plante sau alte produse terapeutice.

In cabinetul medical, ghee intra in componenta unor preparate mai elaborate.

Poate fi, de exemplu, parte integranta din unele creme cu aplicatie externa ori din
remedii cu administrare orala. Uneori, fara sa faca parte din reteta finala, este
folosit in procedurile de purificare a diverse materii, care vor intra, mai departe,
in anumite retete terapeutice speciale.
Ghee nu necesita adaugarea de conservanti si nici nu trebuie sa fie tinut la
frigider. Nu are nevoie de alte conditii deosebite de pastrare. In el nu se pot
dezvolta nici un fel de germeni microbieni sau fungici, pentru ca apa este
complet eliminata. Aceasta grasime speciala nu rancezeste. Daca este pastrat la
temperatura ambianta, toate proprietatile sale initiale raman active. Mai mult,
untul clarificat devine mai puternic, odata cu trecerea timpului. Termenul de
valabilitate? In India, tara sa de bastina, 400 de ani...
Gustul este placut, dulceag, mirosul frumos. Daca se simte gust amarui sau miros
de ars, inseamna ca prepararea a fost necorespunzatoare si el nu mai trebuie
utilizat, caci poate fi daunator.
Instilatii nazale
Dupa cum am spus, cu cat este mai vechi, cu atat proprietatile untului clarificat
sunt mai puternice. Preparatul devine mult mai eficient in afectiuni neurologice,
dependenta de droguri, stari de lesin, coma, semiconstienta, in afectiuni ORL, ale
ochilor si pielii. De exemplu, ghee de 10 ani se poate utiliza la pacientii cu
epilepsie sau Alzheimer, in picaturi nazale si orale. Efectele sunt deosebite. Ghee
trece rapid de mucoasa nazala, apoi prin osul perforat, strabatut de nervii
olfactivi, ajunge direct la creier.

Tratament cu ghee

Oricum am administra, de o alta maniera, un supliment sau medicament - oral,

rectal, injectabil - efectul la nivel cerebral este mult mai slab. Dupa administrarea
pe aceste cai, pe parcurs el poate suferi transformari (in timpul digestiei de
exemplu), apoi drumul de strabatut este mult mai lung, iar remediul se distribuie
in intreg corpul. Ca urmare, doar o mica cantitate ajunge sa actioneze in organul
tinta, creierul.
In textele sanscrite vechi, nasul este considerat poarta de intrare pentru cap.
Nasya este numele procedurii terapeutice de administrare intranazala a
medicatiei, care poate consta din uleiuri, ghee, lapte (toate acestea simple sau
medicinale), pulberi, infuzii, decocturi, sucuri, fumigatii. Sunt mai multe variante
de Nasya, in functie de doza administrata. Pratimarsa este cea mai usoara, cu
doza cea mai mica, de doua picaturi. Este folosita pentru intretinere la oamenii
sanatosi, la copii, batrani, dar si la cei raniti, emaciati. Pratimarsa se poate aplica
celor sanatosi, de la nastere pana la moarte. Textele vechi spun ca fiecare om
sanatos ar putea sa foloseasca zilnic cate doua picaturi de ghee, in fiecare nara,
spre a-si pastra sanatatea si vigoarea, atat a mintii cat si a trupului. In functie de
momentul administrarii, se obtin efecte variate. Daca cele doua picaturi se
administreaza la sfarsitul noptii, al zilei sau al mesei, atunci se vor curata toate

canalele corpului. Dupa mersul pe distante lungi si dupa actul sexual, ele redau
puterea. Dupa spalatul pe dinti cu periuta, redau fermitatea dintilor.
In scopuri curative, pentru fiecare boala tratata, administrarea intranazala se face
in variante mai puternice. Specialistul stabileste numarul de picaturi, care este
mai mare, tinand cont de perioadele zilei, de activitatile desfasurate, de
alimentatie, obiceiuri particulare, afectiuni asociate.
Tratamente cu ghee
* In boli neurologice (Alzheimer, epilepsie) ghee este util atat in instilatii nazale,
cat si in administrare interna (o lingurita la fiecare masa).
* Pentru imbunatatirea vederii sau tratarea unor boli oculare se pot face bai de
ochi cu ghee simplu sau medicinal. Cum baile de ochi sunt mai complicate,
acasa, fiecare dintre noi poate, pur si simplu, picura ghee, cate o picatura in
fiecare ochi. Imediat dupa instilatie se formeaza pe conjunctiva globului ocular o
pelicula grasoasa, care tulbura usor si temporar vederea, pana cand ghee se
resoarbe. Spre a evita aceasta neplacere in perioada activa a zilei, metoda se
poate aplica seara, inainte de culcare. Picurarea de ghee se realizeaza foarte
usor, desi in mod obisnuit, la temperatura camerei, el se prezinta ca semisolid
sau chiar solid, atunci cand mediul ambiant este mai rece. Se pastreaza o
cantitate de ghee intr-un flacon cu picurator. Inainte de administrare, se cufunda
intreg flaconul (cu capacul inchis) intr-un vas cu apa calda, unde continutul se va
lichefia foarte repede. Se picura in nas sau ochi dupa caz, apoi flaconul se lasa in
camera pana la urmatoarea utilizare, cand se repeta procedura.
* Tratament vaginal. O aplicatie externa de mare utilitate este cea intravaginala.
Efectele sunt de lubrifiere, refacere a mucoasei, hranire si tonifiere a organelor
genitale interne, crestere a imunitatii locale.
* Utilizat pe piele, ghee ii reda acesteia supletea si prospetimea. Curata ranile si
grabeste vindecarea. Se foloseste ghee simplu sau ghee medicinal, cu extracte
din diferite plante ori produse apicole. Se prepara felurite creme pe baza de
ghee. La indemana oricui, iarna, cand pielea poate deveni uscata si crapata,
aplicarea de ghee, de mai multe ori pe zi, cu masarea pana la patrunderea lui, va
readuce pielea la aspectul normal.
* Psoriazis. Uscaciunea pielii este prezenta si in psoriazis.

Bucataria ayurveda foloseste exclusiv ghee

Pentru o mai buna intelegere a situatiilor cand ghee este benefic, trebuie
mentionat ca, in general, uscaciunea poate fi produsa fie de caldura (cum se
intampla vara), fie de frig puternic si vant (cum se intampla iarna, pe ger).
Medicina ayurvedica descrie tot ce exista pe lume drept continand calitatile a 5
elemente componente. Aceste elemente sunt: Pamantul, Apa, Focul, Aerul si
Eterul. Dintre ele, Focul produce caldura, iar Aerul, atunci cand se afla in miscare,
produce uscaciune. In particular, daca privim leziunile psoriazice ale pielii prin
prisma ayurvedica, uscaciunea lor se poate explica prin doua cauze posibile:
implicarea calitatilor elementului Foc (deci prin caldura) sau a elementului Aer,

aflat in miscare excesiva (deci prin vant). La persoanele cu psoriazis, oricine

poate observa ariile afectate, care au culoare rosiatica si aspect uscat, dar pentru
un nespecialist, poate fi dificil de apreciat daca acolo sunt prezente caracterele
caldurii ori cele ale frigului, care sa fi determinat uscaciunea. Proba terapeutica
lamureste aceasta problema, cat si rezolvarea ei. In caz ca Focul este implicat,
daca aplicam ghee, se calmeaza fenomenele locale. In caz ca frigul este implicat,
ghee nu ajuta sau fenomenele se pot chiar agrava temporar. In schimb, uleiul
aduce ameliorare. Iar invers, daca se aplica ulei acolo unde Focul este implicat,
se poate sa nu se obtina nici o modificare, sau chiar sa apara o agravare
temporara. Daca am observat ca ghee este util, atunci stim ca focul este implicat
si ca putem continua folosirea lui. Il administram atat extern, cat si intern. Un
ghee medicinal, cu extracte din anumite plante sau cu propolis, este mai eficient
decat cel simplu, iar asocierea altor terapii (remedii orale, masuri generale de
viata, terapie cu venin de albine) poate aduce imbunatatiri radicale.
* Anti-colesterol. Revenind la utilizarea orala a untului clarificat, sa ne reamintim
ca el este atat aliment cat si medicament. Este mai bun decat untul, fiindu-i
superior acestuia in toate privintele. Este important de stiut ca el contine
vitaminele A si D. Ghee se digera usor, imbunatateste digestia si are efecte
benefice asupra metabolismului. Grasimea din ghee atinge procentul cel mai
ridicat de digerare si absorbtie dintre toate grasimile: 95%! Gratie acestor
proprietati, desi ghee se obtine din grasime animala, el nu produce colesterol.
Poate fi consumat si de persoanele cu afectiuni cardio-vasculare. In India,
pacientii cardiaci pot sa primeasca cate doua lingurite de ghee la fiecare masa.
Este bun pentru persoanele cu afectiuni pulmonare, in convalescenta dupa
interventii chirurgicale, in dependenta de droguri, in afectiuni neurodegenerative.
* Gastritele si ulcerele gastro-duodenale beneficiaza din plin de binefacerile
untului clarificat. Se indica consumul de ghee inainte de fiecare masa. Ca dieta
speciala terapeutica, mesele pot fi compuse din lapte cu orez, la care se adauga
ghee. Un ghee procesat cu radacina de lemn-dulce sau cu radacina de asparagus
este cel mai util. Un astfel de regim poate duce la vindecare in cateva saptamani,
dupa care se recomanda administrarea in continuare de ghee, dimineata, pentru
inca circa 4 luni, timp in care se revine treptat la alimentatia normala.
* Oamenii sanatosi pot folosi ghee in alimentatia curenta. El face parte din
categoria Rasayana, care hraneste si revigoreaza toate tesuturile si organele.
Este antioxidant si detoxifiant. Imbunatateste digestia. Se poate adauga in
diverse mancaruri sau folosi in locul altor grasimi la gatit. Aduce prospetime,
tinerete, se spune ca opreste imbatranirea. Face pielea frumoasa, moale, supla.
Clarifica vocea. Imbunatateste memoria, intelegerea, inteligenta. Hraneste
tesuturile implicate in reproducere. Este foarte util copiilor si batranilor.
Melidava, com. Varlezi, jud. Galati

Dr. Cristina Aosan