Anxietatea i strategiile rezolutive

Relaia emoie - cogniie

Cuprins :

1. Rezumat . . .

2. Capitolul 1 :

Premise teoretice

3. Capitolul 2 :

Abordarea emotiilor prin paradigma

neoconexionista

12

4. Capitolul 3 :

Experimentul

18

5. Capitolul 4 :

Discutii si comentarii

31

6. Concluzii

36

7. Bibliografie

37

8. Anexe

contine continuturi distincte care le fac indispensabile pentru intelegerea adaptarii umane
si emotiei.
C. Izard, prin teoria sistemelor de activare emotionala (Izard 1993) creaza
premisele unei abordari neoconexioniste a emotiilor si a conectarii sistemului emotional
de cel cognitiv utilizind teoria valorilor de activare.
Scopul acestei lucrari este de a studia posibilitatea realizarii unui model
neoconexionit unitar al sistemului cognitiv-emotional, prin surprinderea interactiunilor
dintre emotie si cognitie in cursul rezolvarii de probleme.

1.2 Relatia emotie - cognitie

Primele abordari ale relatiei emotie - cognitie au vizat rezolvarea
problemei primordialitatii trairi/reactii fiziologice in emotie. Pina la James, se considera
corecta succesiunea:
stimul (situatie) - > perceptia situatiei -> emotia-> expresia emotiei.
W.James considera primar evenimentul neurovegetativ, trairea emotionala
fiind secundara. Emotia este redusa la trairea (perceperea) subiectiva a reactiilor
vegetative eferente prelucrarii perceptive a stimulului:
Stimul -> perceptia stimulului -> expresia emotionala -> emotia (I.Radu
91)
Disputa teoretica asupra cauzei determinismului emotional a avut drept consecinta
dezvoltarea unor teorii privind mecanismele prin care procesele cognitive si vegetative
interactioneaza in producerea reactiilor emotionale.

Teorii fiziologice periferice

Teoria James-Lange (al carui model a fost prezentat mai sus) reduce
emotiile la raspunsul vegetativ ca urmare a procesarii primare a stimulilor externi,
trairile emotionale subiective fiind doar consecinta procesarii stimulilor interni
consecutiv reactiei vegetative.

Teoria fiziologica centrala (Cannon)

Aceasta teorie postuleaza simultaneitatea reactiilor vegetative si a trairilor
emotionale, ambele fiind declansate de descarcarile neuronilor din nucleii talamici,
considerati centrul de integrare a stimulilor externi si interni. Prin conexiunile
corticotalamice informatia ajunge la cortex, procesarea corticala fiind o conditie necesara
aparitiei trairilor subiective, in timp ce pentru raspunsul vegetativ al emotiei esentiala
este activitatea hipotalamica.

emotionale. Lazarus precizeaza: Am inceput cu a lua decizia de a considera cauza evaluarea - parte a efectului (emotia) (Lazarus A , 1991).
Conceptia sa privind relatia emotie-cognitie poate fi rezumata prin
remarca: emotia include intotdeauna cognitie, existind insa cognitii impersonale si in
acelasi timp relativ reci sau nonemotionale (Lazarus A, 1991).
Nivelul predilect de studiu al emotiilor este considerat a fi cel al
cunostintelor, abordarea la nivelurile moleculare reducind fenomenul psiho-social la
concepte biologice si fizice. Pe de alta parte, conceptele diferitelor niveluri de analiza nu
sint paralele, lipsind legaturile functionale dintre ele. Conceptele biologice (de exemplu
sistemul reticulat activator ascendent) au o validitate limitata la nivelul proceselor
cognitive complexe (Lazarus A, 1991).
Teoreticienii care adopta pozitia reductionista (reducind emotiile la
manifestarile fiziologice) accepta ideea unor sisteme nervoase si mintale separate pentru
emotie si cognitie, guvernate de structuri separate ale creierului. In consecinta, ele sint
considerate independente si la nivel functional, unii cercetatori (LeDoux) considerind
procesarea afectiva diferita de cea cognitiva.
Lazarus considera imposibila separarea emotiei si cognitiei la nivel
structural, datorita complexitatii proceselor emotionale si a suprapunerii mecanismelor
fiziologice la nivel periferic si central (Lazarus, 1991). Diferentele dintre procesele
cognitive implicate in emotie si cele cognitive nonemotionale se datoresc procesarii
inconstiente ce caracterizeaza evaluarea implicata in emotie. Functionarea in paralel ,
caracteristica sistemului cognitiv uman face posibila evaluarea constienta
(nonemotionala) si inconstienta (emotionala) a stimulilor .
La intrebarea daca exista emotii declansate de mecanisme innascute
(codate genetic), Lazarus face distinctie intre mecanisme reflexe (innascute), ce pot
produce durere sau placere si modularea emotionala a efectelor acestor reflexe (ce au ca
reziltat modificarea intensitatii durerii, de exemplu).
Teoria fiziologica a celor patru sisteme de activare emotionala
Ca raspuns la teoria lui Lazarus dominata de cognitie, Izard avanseaza un
model fiziologic pornind de la decelarea structurilor nervoase implicate in producerea
reactiilor emotionale. Pentru determinarea centrilor nervosi implicati un declansarea
reactiilor emotionale, Izard ia in considerare exclusiv componenta expresiva (musculara,
hormonala, modificari ale activitatii nervoase) masurabila prin metode obiective. De
exemplu, in cazul activitatii neuromusculare, s-au obtinut date cuantificabile din
iregistrarea:
1. Activitatii eferente a SNC;
2. Expresiilor faciale;
3. Componentelor expresiilor;
4. Posturii;
5. Expresiei vocale;
6. Miscarilor oculare si ale capului;
7. Potentialelor de actiune musculara.
Prin analiza inversa (pornind de la reactii emotionale spre inputul
informational) Izard stabileste doua cai principale de activare a emotiilor: calea
subcorticala si calea corticolimbica (fig 1).

Capitolul 1.

Premise teoretice
1.1 Introducere
Una din caracteristicile ce diferentiaza fundamental omul de restul
regnului animal este complexitatea emotiilor umane, determinata in special de gradul
inalt de structurare a sistemului cognitiv. Viata afectiva umana a exercitat o fascinatie
continua asupra omenirii, preocuparea pentru fenomenele emotionale influentind arta
(literare, muzicale, arte vizuale), gindirea filosofica, religioasa, politica a fiecarei epoci.
Bogatia cunostintelor de ordin descriptiv ale simtului comun, rezultatul unor observatii
atente si de finete asupra spiritului uman si-au pus amprenta si asupra modelelor teoretice
vehiculate de psihologia clasica. Ca urmare, primele abordari teoretice ale emotiilor au
fost descriptive, rezultatul fiind o clasificare ierarhizata a proceselor emotionale:
- procese emotionale primare;
- emotii;
- dispozitii afective;
- sentimente;
- pasiuni.
Studiile ulterioare au incercat sa surprinda substratul fenomenelor si
proceselor care circumscriu raspunsurile emotionale, pe baza datelor culese din
observatii comportamentale, fiziologice si subiective. Astfel, psihologia clasica defineste
procesele afectiv-emotionale ca fiind fenomene psihice complexe, caracterizate prin
modificari fiziologice, printr-o conduita marcata de expresii emotionale si printr-o traire
subiectiva (I.Radu, 1991). Consecinta acestei abordari a fost delimitarea emotiilor ca
procese complexe , cu componente vegetative, motorii si cognitive specifice.
Potrivit acestui punct de vedere, procesul emotional este tridimensional:
1. Modificari organice, vegetative;
2. Manifestari comportamentale: gesturi, mimica, expresii vocale;
3. Trairea afectiva a relatiei cu lumea (I.Radu, 91).
In prezent exista doua directii majore de studiu a fenomenelor
emotionale, indiferent de paradigma stiintifica adoptata:
- Studiul emotiilor ca proces, vizind stabilirea structurilor de profunzime
responsabile de producerea reactiilor emotionale;
- Studiul interactiunii dintre procesele emotionale si cele cognitive.
Procesele emotionale au fost abordate de Psihologia cognitiva prin prisma
paradigmei simbolice, incercarea de a lucra conform celei neoconexioniste lovindu-se de
dificultatea separarii proceselor emotionale de cele cognitive la nivel implementational.
Modelele fiziologice ale emotiilor utilizate de teoreticienii contemporani (Lazarus,
Ortony, Frijda) nu permit o delimitare a structurilor nervoase implicate in emotie.
Tendinta actuala in psihologia cognitiva este, dupa cum remarca Lazarus
(1991, pag. 352) ... de a supraextinde cognitia, tratind-o ca echivalent al mintii;
suprapunerea dintre cognitie, motivatie si emotie face dificila separarea si distinctia
teritoriilor lor. Cred ca desi ele sint interdependente si dificil de separat in natura, fiecare

Teoriile cognitivist - fiziologice

Teoriile cognitivist-fiziologice atrag atentia asupra importantei
procesarilor corticale nu numai pentru producerea raspunsurilor subiective, ci si pentru
declansarea reactiilor vegetativ - motrice.
Orientarile cognitiviste (Schachter, Ross) sustin o structura
bicomponentiala pentru starile emotionale:
1. O activare fiziologica, rezultata din functionarea SNV simpatic;
2. O componenta cognitiva care determina cauza activarii.
Conform acestei teorii, componenta fiziologica determina reactii
vegetative nespecifice, fiind responsabila in special de intensitatea procesului emotional.
Componenta cognitiva determina calitatea (orientarea si natura) starii afective printr-un
proces de atribuire cauzala a activarii vegetative (arousal) unor stimuli externi sau
interni simultani fenomenului de arousal.
Schachter si Ross considera inducerea arousalului (prin activarea
vegetativa) un fenomen primar, anterior atribuirii cognitive. Experimentele realizate de
Schachter (1964) si Ross , Rodin, Zimbardo (1969) au dus la concluzia ca subiectii umani
au tendinta de a considera un stimul extern ce coincide in timp cu activarea emotionala
(arousal) drept cauza a emotiei, reactia comportamentala fiind determinata de aceasta
atribuire.
Acest mecanism face posibil fenomenul atribuirii gresite (misattribution)
a cauzei emotiei. In experimentul lui Ross, subiectuii au fost influentati sa atribuie cauza
unei reactii interne (expectanta la un stimul neplacut - soc electric) unui stimul extern
(zgomot puternic), comportamentul si trairea subiectiva fiind semnificativ diferite de ale
subiectilor care atribuie cauza unei senzatii neplacute de asteptare (Klein,82).
Teoriile cognitiviste au atras atentia asupra importantei rolului proceselor
cognitive in specificarea raspunsului emotional (in special raspunsul subiectiv), dar nu au
abordat studiul mecanismelor cognitive de adincime responsabile de procesarea
stimulilor implicati in emotii, multumindu-se cu un concept de suprafata (atribuirea).
Teoria atributionala a emotiei a fost completata de Weiner (teoria socialcognitiva a emotiilor), care considera asocierile cauzale principala sursa a generarii si
invatarii emotiilor complexe, sustinind insa si idea unor emotii primare, care nu necesita
o mediere prin perceptia cauzalitatii.
1.3 Teorii cognitive ale emotiilor
Pozitia lui Lazarus asupra relatiei emotie-cognitie
Aceste teorii utilizeaza ca fundal paradigma semantica din psihologia
cognitiva, considerind medierea cognitiva un factor de importanta majora in declansarea,
mentinerea si invatarea emotiilor.
Lazarus ,unul din teoreticienii proeminenti in problema emotiilor
continua sa mentina teza potrivit careia medierea cognitiva este o conditie necesara a
emotiilor (Lazarus, 1991 A, p. 356). Pozitia sa este fondata pe conceptia asupra definirii
cognitiei, considerata a include orice procesare de informatie.
Lazarus distinge intre cunoastere (knowledge) si evaluare (appraisal) ca
tipuri diferite de cognitie, considerind evaluarea cognitiva parte integranta a proceselor

Rezumat
Studiul relatiei emotie-cognitie implica delimitarea proceselor cognitive
de cele emotionale. Acest deziderat poate fi atins considerind sistemul emotional ca avind
o organizare ierarhizata, subsistemele sale actionind simultan asupra structurilor corticolimbice si subcorticale raspunzatoare de activarea reactiilor emotionale. Inregistrarea
conductivitatii electrice a pielii in timpul rezolvarii de probleme, in paralel cu
inregistrarea protocolului cu voce tare, a pus in evidenta diferente semnificative intre
subiectii anxiosi si nonanxiosi. Diferentele constau atit in utilizarea diferita a
cunostintelor euristice in abordarea problemelor, cit si la nivelul micropatternurilor ca
compun raspunsul vegetativ (conductivitatea pielii). Diferentele la nivelul patternurilor
de activare corespund unor diferente in activarea cunostintelor in timpul rezolvarii.
Rezultatele obtinute pot constitui premisa unei abordari neoconexioniste a relatiei
emotie-cognitie.