Cinele i celul

"Ct mi sunt de urte unele dobitoace,

Cum lupii, urii, leii i alte cteva,
Care cred despre sine c preuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntmplare:
i eu poate sunt nobil, dar s-o art nu-mi place.
Oamenii spun adesea c-n ri civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare i lumea se cioplete,
Numai pe noi mndria nu ne mai prsete.
Ct pentru mine unul, fietecine tie
C-o am de bucurie
Cnd toat lighioana, mcar i cea mai proast,
Cine sadea mi zice, iar nu domnia-voastr."
Aa vorbea deunzi cu un bou oarecare
Samson, dulu de curte, ce ltra foarte tare.
Celul Samurache, ce edea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
i c nu au mndrie, nici capricii dearte,
S-apropie ndat
S-i arate iubirea ce are pentru ei:
"Gndirea voastr, zise, mi pare minunat,
i sentimentul vostru l cinstesc, fraii mei."
- "Noi, fraii ti? rspunse Samson plin de mnie,
Noi, fraii ti, potaie!
O s-i dm o btaie
Care s-o pomeneti.
Cunoti tu cine suntem, i i se cade ie,
Lichea neruinat, astfel s ne vorbeti?"
- "Dar ziceai..." - "i ce-i pas? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevrat vorbeam,
C nu iubesc mndria i c ursc pe lei,
C voi egalitate, dar nu pentru cei."
Aceasta ntre noi adesea o vedem,
i numai cu cei mari egalitate vrem.