Baiatul de Daniela Luminita Teleoaca

Trebuie s? fi fost cel pu?in la fel de b?trân ca timpul. Locuia la ?osea. Într-o cas? cu prisp? la vedere. Unde
niciodat? prea multe nu se adunaser?. Cu p?rin?ii lui cu tot locuia. Un tat? ca un gânditor de Hamangia. O
mam? pitic? purtându-?i picioarele în parantez?. Sorbind aerul la fiecare silab?, mai s? se înece. Ni?te n?luci! ?i
ochii lui? Larg deschi?i. Ca de spaim?. ?i gura... gura? Gura cârpit?. Deloc de form?. I-or fi pl?cut ?i lui fetele!
Dar c?ciula cu urechi de câine... Eheheiiii ?i restul...

S-a f?cut prim?var?, Bâ?âitule, uite, p?mântul î?i las? aburii s? ias?! ?i zgârm? lighioanele dup? viermi?ori ?i
via??!

?i-a dat-o jos la un moment dat, când nimeni nu se mai a?tepta. O ?east? te?it? cum nu mai v?zusem vreodat?!
De moarte vinovat, ?i-a pus-o la loc repede. A început înaintarea, de atâtea ori amânat?. Zâmbind proste?te
sau – cine ?tie?! – sfid?tor curio?ilor indiscre?i dind?r?tul por?ilor. Era fl?c?u – zicea lumea! Fl?c?u-fl?c?u! Feri-
te-ar, nu cunoscuse defel muiere! Îns?! Mergea la Bucure?ti constant. Acolo... depaaaaarte avea o sor?,
frumoas? de tot ?i a?a de tân?r?! Mam? a dou? zgâtii. Lua „irrrtttta aiea rrro????iea” de-aci din deal de la
Pomp?. Nu-l vedeai 2-3 zile. Ba odat? a stat chiar o s?pt?mân?. Se întorcea. Mirosind a motorin?, a fum str?in
de ?igar? ?i-a Bucure?ti. Atunci îl priveai pentru a doua oar?. Pentru a treia. De sus în jos. De jos în sus. Încercai
s?-i decupezi uria?a te?itur? a capului de restul trupului. R?mâneau 2 ochi decolora?i de copil b?trânicios. De
mo?neag dat în mintea prichindeilor. „Bunnnn? dimmminnnneaaaa???a!” – se trezea ?mnealui rostind l?b?r?
at-poticnit. ?i cetele de copiii îi d?deau târcoale, c?ci pe crucea lor dac? mai întâlniser? picioare a?a de ciudate!
Nerod, Bâ?âitu? zâmbea iar ?i iar. Un stigmat aparte îi lua în posesie chipul. Roza, m?-sa, f?cuse orez. Prinsese
trandafiri la gâtul smerit al lingurilor lemnoase. Îl chemase. Straniu, nimeni nu-?i amintise mai apoi vreun
nume! ?i, obraznice, mogâlde?ele îl acostaser?: Bâ?âituleeeee! Îl împinseser?-n dreapta ?i-n spate. –Danseaz?-
ne lambada, Bâ?âituleeeee! O luase la fug?. Într-un cutremur, dislocate, ?oldurile se balansaser?. ?i obrajii i se
perpeliser? pe trotuar, 2 buc??i de carne sfrijit?, inutilizabil?. Din în?l?imea aceea terifiant?, de nu va fi fost
marea singur?tate, lumea se cl?tinase. Nimic nu era sigur. Niciodat? nu fusese. ?i oamenii nu v?zuser? plânsul.
Nici eternitatea lui chinuit?. Zilele nesfâr?ite de obid?. Privitul în gol pe o fereastr? care oriunde d?dea, nu ?i
afar?. Gesturile haotice de a-?i strânge pantalonii soio?i din ce în ce mai largi pe un trup împu?inându-se v?
zând cu ochii. Nici durerea amestecat? cu frunze ?i cu ??rân? a unei mame de la ?ar? nu o v?zuser?. Dezn?
dejdea ei, incapabil?, aproape ru?inându-se s?-?i exteriorizeze am?r?ciunea, dar?mite s?-i mai spun? pe nume.
A?a c? zilele se scurseser?...

Nu s-a mai ar?tat o vreme. G?l?gio?i, copiii chinuiser?, cum se pricepuser? ei mai bine, un pui de pisic?. Pân?-
ntr-o zi! Când el a reap?rut. R?sturnat pe o parte. Purta b?? cioturos. ?i zâmbet strâmb. A rostit întortocheat,
nelaîndemân?: „Dddummmmibbbimbbinbbea????aaaaaaa!?Au fugit de-au mâncat p?mântul.
La scurt? vreme prispa s-a umplut. Fusese v?zut un pop? gr?bit. Vreo dou? vecine aprige. Când p?s?rile
Domnului f?ceau repeti?ie de plecare, ?i sufletul lui se îmbarcase.