Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ro t a resc u R a l u c a
Ioana
M i c h i d u ta A n d re i
DOINA Daniel
M i rc e a M i h a i
A l e xa n d ru
P i rv u l esc u A n d ra
T e o d o ra
Dinca Stefania
N i t u A m a l i a -El e n a
DEFINITIE
Doina este o creație lirică, vocală sau
instrumentală, specifică poporului
român, în care autorul necunoscut își
exprimă în mod direct sentimentele
de dor, de jale, de înstrăinare, de
revoltă, tristețe, iubire, ură împotriva
asupritorilor, regret etc.
Tot doină este numită și o specie
a literaturii populare,
aparținând genului liric, în care
autorul își exprimă sentimentele și
convingerile față de unele probleme
ale vieții, față de timp și natură și
față de sine însuși.
Doinele sunt cele mai vechi, mai răspândite
și mai îndrăgite opere populare. Ele s-au
transmis pe cale orală, prin cântec.În
funcție de diversitatea sentimentelor, ele se
pot grupa în:
– doine de jale: Unde-aud cucul cântând;
(Vasile Alecsandri – Poezii populare ale
românilor)
– doine de dor: Frunză verde lăcrămioară;
(Grigore Tocilescu
– Materialuri folcloristice)
– doine de haiducie: Voinicul; (Vasile
Alecsandri – Poezii populare ale românilor)
– doine de cătănie: Maică, maică, draga
mea; (Mihai Eminescu – Literatura populară)
– doine de instruire: Cântecul străinătății.
(Mihai Eminescu – Literatura populară)
TIPURI DE DOINE:
DOINE DE JALE
https://youtu.be/zzpTZk7lFGQ
https://youtu.be/1s9QE-phQPg
https://youtu.be/b6TinfzTtfk
https://youtu.be/b6TinfzTtfk