Jurnalul Academic editia nr. 18 b Chisindu 2014 Parteneriatele NATO si Republica Moldova in fata noilor amenintari la adresa securitatii regionaleJurnalul Academic editia nr. 18 Chigindu 2014 CUPRINS Cuvint mainte ‘NATO's Partnership policy In a changing security environment. Alexander Vershbow Parteneriatele NATO: realizar si perspective. Ingrid Tersman, Parteneriatele NATO: realzér si perspective. Petar Valov. Parteneriatele NATO: realizar $i perspective. Mihal Gribincea Parteneriatele NATO: realizar si perspective. Alexandru Cimbriciuc Parcursul relate Republica Moldova-NATO. Ivan Ene ‘Republica Moldova-NATO. Inte politica neutralti si necesitatea colaboréril. Vasile Croitoru ‘Republica Moldova in cadrul Parteneriatului pentru Pace. Vitalie Ciobanu. ‘Repercusiunile confruntaril geopolitice NATO ~ Rusia asupra securit@pl nationale a ‘Republic Moldova. Nicolai Afanas Securitatea ciberneticé la nivel international. Amenintari tendinge i riscurt Natalia Spinu, Sefa Centrului pentru securitate cibemetict Dezvoltarea relatilor Republica Moldova - NATO: o necesitate actualé. Veaceslav Berbeca, ‘Republica Moldova si optiunile de securitate in ura noilor provocéri (a adresa securitaii regionale. Mihai Turcanu ‘Semmnificatia dimensiunt a treia in activtaile Organizotei Tratatului Nord-Atlantic. Vicor Juc ‘The Russian-Ukrainian crisis of 2014: causes, nature and results. Kravchenko Valeriy. ‘Beneficile si perspectivele de dezvottare ale relafilor Republica Moldova-NATO. Viorel Cibotaru ‘Reforma sectorului de aparare tn contextul aprofunderi relafilor de colaborare cu NATO. Diana Molodilo A 12 16 18 21 35 41 47Cuvint inainte Volumul de fata reprezint& cea de-a XVIll-a editie a ,Jurnalului Academic” publicat de c&tre Centrul de Informare si Documentare privind NATO. Materialele adunate in cadrul acestei editii trateaz problematica optiunilor de securitate ale Republicii Moldova in fata noilor provocari la adresa securitatii regionale. Textele publicate pot fi clasificate in doua categorii. Mai intii este vorba de materialele prezentate in timpul conferintei ,Parteneriatele NATO. Realizari si perspective” sustinute in cadrul Saptaminii NATO in Moldova. Participantii la lucrarile conferintei au discutat problema parteneriatelor NATO in fata noilor provocari la adresa securitatii in Europa, axindu-se in mod special pe problema relatiei Republicii Moldova cu NATO si pe imperativul aprofundarii colaborarii dintre cei doi parteneri in cadrul Programului Parteneriatului pentru Pace. Cu aceasta ocazie au fost prezentate mai multe expuneri, printre care cea a lui Alexander Vershbow — Adjunctul Secretarului General al NATO, E.S. dl Petar Valov — Ambasadorul Bulgariei, E.S. dna Ingrid Tersman — Ambasadorul Suediei, E.S. dl Mihai Gribincea — Ambasador in Regatul Belgiei si sef al Misiunii R. Moldova pe ling NATO, dl Alexandru Cimbriciuc — pregedinte al Delegatiei parlament. MoldoveilaAP NATO, s.a. Aceste expuneri au fost publicate in prima parte a edit in a doua parte a jurnalului se gasesc un numér de articole tematice ce trateaza o serie de probleme actuale ale securi jin Europa, sau care se refera la amenintéarile si vulnerabilitatile cu care se confrunt& Republica Moldova in lumina noilor provocari la adresa securitatii regionale. Criza din Ucraina, neutralitatea Republicii Moldova, securitatea energetica si cea cibernetica sint numai citeva subiecte pe care le abordeaza specialistii autohtoni si straini. Editia de fata cuprinde texte in limba romana gi engleza. Echipa CID NATONATO's Partnership policy in a changing security environment Speech by NATO Deputy Secretary General Alexander Vershbow at the conference on "NATO Partnerships: achievements and prospects”, Chisinau, Moldova Minister Gherman, Deputy Minister Chiveri, Excellencies, Ladies and Gentlemen, Thank you for thatkind welcome. | am pleased to be here at the Ministry of Foreign Affairs at the end of a very productive and interesting two-and-a-half-day visit to Moldova We meet at a critical time for the security and stability of all our nations. | value the opportunity to share with you my views on how NATO's partnership policy can help us to steer through this challenging period, and how our partnership can help the Republic of Moldova. Over the past two decades, NATO has developed a network of partnerships with 22 countries from the Euro-Atlantic area, with seven countries from North Africa and the Middle East, with four from the Gulf region, as well as with eight countries in other parts of the world. Today, we pursue political dialogue and practical cooperation with these 41 partner countries, and we engage actively with other international actors and organisations on a wide range of political and security- related issues. NATO's partnerships have been a real success story. They have helped to preserve peace, reinforce stability, and promote progress, across and even beyond the Euro-Atlantic area. And they have done so essentially in three ways. First ofall, partnerships have been a unique tool for crisis management. By working together — NATO and its partners — we have been able to mount an effective response to a range of different risks and threats to the security of our nations, from the Balkans, through Afghanistan, to Libya and other places such as the Gulf of Aden. Partners have contributed to the political legitimacy and operational success of our crisis management activities. And by plugging into NATO, they have not only multiplied the effect of their own contributions, but they have also strengthened the interoperability of their forces with those of NATO Allies Just recently, Moldovan troops joined the NATO-led, United Nations-mandated mission in Kosovo. And let me use this opportunity to thank the Moldovan Government for that contribution. It is a strong demonstration of your country’s determination to work together with NATO and with other countries to help build greater security on this continent. Asecond, key dimension of NATO's partnerships is practical cooperation. Defence and security sector reform have been a major focus right from the start of our partnership policy twenty years ago. Drawing on NATO's unique expertise in this area, we have helped interested partners in building democratic, transparent, civilian-controlled defence sectors. This includes help with defence planning, modernising defence education, tackling corruption and increasing accountability. We have also helped with the retraining of decommissioned militarypersonnel and the destruction of excess weapons and munitions. Over these past two decades, we have had growing success in sharing NATO's expertise in other areas too. These include disaster preparedness and civil emergency planning, scientific cooperation and public diplomacy. But cooperation also covers new and emerging challenges like terrorism, the proliferation of weapons of mass destruction, and cyber defence. Indeed, given the wide menu of opportunities now available, several of our partners — including Moldova — have found it useful to develop an Individual Partnership Action Plan to help them to set priorities and structure their cooperation. Finally, partnership has helped several countries to prepare for NATO membership Over the past fifteen years, NATO's membership has grown from 16 to 28 Allies. All our 12 new Allies, including your neighbour Romania, were partners first. All 12 made a determined effort to use dialogue and cooperation to move closer to NATO, toimplement bold reforms in their defence sector and in other areas, and to prepare to meet the responsibilities of membership. Ultimately all thathard work paid off for them, and we are very glad to have them as partof our NATO team. But I hasten to add that partnership is not specifically aimed at promoting membership. Indeed, of our current 41 partners, only four aspire to NATO membership. Just like the Republic of Moldova, partners like Switzerland and Austria cherish their neutrality, and do not want to join our Alliance. NATO has always respected the right of every country to choose its own future, including the nature of its relationship with our Alliance: because that sovereign right is essential to the Europe whole, free and at peace that has been a longstanding goal of NATO. In the wake of the Cold War, together with the European Union, we were able to make considerable progress towards that goal: by encouraging and helping countries to introduce democratic reforms; by overcoming the divisions of the past; and by opening the door toa new era where peace and prosperity could flourish. But all that progress has now been put at risk with Russia's aggression towards Ukraine, and President Putin's doctrine claiming the right to protect ethnic Russians and Russian-speakers everywhere. Judging by its recent actions, Russia is determined to create a sphere of influence in Eurasia; to rip up the international rulebook; and to deny other countries their freedom to choose. It is exactly that kind of behaviour that has led to some of the darkest episodes in the history of this continent. And that is why we must all — NATO Allies and partners alike — stand united in condemning Russia's actions as illegal and illegitimate. Our Alliance's long-term aspiration remains a true strategic partnership with Russia. But as long as President Putin favours confrontation over cooperation, we are forced to put that aspiration on hold. This is not our choice, but the result of Russia's illegitimate actions. Now this does not mean that we give up our vision of a Europe whole, free and at peace. Indeed, we are more determined than ever before to uphold that vision. That means we not only want to preserve NATO's partnerships, but also to strengthen them. As we look ahead to our next NATO Summit in September in the UK, we are now looking at various ways to do that. Let me again highlight three areas First of all, there should be closer political consultations between Allies and partners. Today, we hold regular discussions with all our partners on security issues of common interest. We want to find ways to make those consultations more frequent and focused, and to better engage certaininterested partners on specific subjects of common concern, using both established fora like the Euro-Atlantic Partnership Council, and smaller, flexible formats. Second, in addition to intensifying our dialogue, we also want to continue to engage interested partners in concrete cooperation. We want to further develop our ability to work together in operations, including with the NATO Response Force, and through better military education, training and exercises in the context of our "Connected Forces Initiative”. This will be especially important after the end of our ISAF operation in Afghanistan, as our partners will have fewer opportunities to strengthen interoperability through participation in NATO operations. And we want to continue to involve interested partners in “Smart Defence" projects, to develop capabilities together that will strengthen the security of all our nations. Finally, | see a particular role for NATO in helping other nations to strengthen their defence capacity and their ability to project stability in their region. Before the Russia-Ukraine crisis we were already looking at how we could step up our work in this area. And we think that such help would be particularly beneficial both for our partners in the Middle East and North Africa, and for the onesin Eastern Europe, such as Ukraine and the Republic of Moldova. Last month, NATO Foreign Ministers endorsed a range of measures to enhance our relations with several of our partners in Eastern Europe, including Moldova. These measures will help to deepen political dialogue, to strengthen interoperability, and to provide support to capacity building. We have a solid basis to build on with our Individual Partnership Action Plan. And there is astrong commitment by Allies and Moldova to strengthen our partnership. This being said, the assistance that Ukraine, Moldova and other partners need goes beyond the military and security sectors, which is where NATO can play a leading role. It also must cover economic institution-building, fighting corruption, and strengthening the rule of law, and this is where the European Union has a great deal to offer. So to deliver truly effective assistance, NATO and the EU must work together. We must make sure we complement each other, and not duplicate each other. And this is why | believe both organisations should develop a coordinated and coherent approach to assist our partners in Eastern Europe. Ladies and Gentlemen, NATO's partnership policy is neither aimed at enlarging the Alliance's membership, nor at creating new dividing lines. Our goal is to help build a community of shared values and interests across the globe, and ultimately, here on this continent, a Europe whole, free and at peace. Let me repeat that partnership with NATO is not a zero-sum proposition. It is compatible with neutrality, as evidenced by NATO's close and effective partnership with several neutral Wester European countries, such as Sweden, Finland, Austria, Ireland and Switzerland. Itis compatible with having good relations with Russia and other countries and organisations. And itis compatible with closer European integration, which we all know is a key foreign policy objective of the Moldovan Government. Your country's partnership with NATO goes back a long time, and it has steadily deepened. We concluded your first Individual Partnership Action Plan in 2006. And your Government's decision last year to support our NATO-led mission in Kosovo demonstrated real commitment and resolve. This all shows that you have a sound understanding of NATO; that you realize we all need to play our part in building greater stability and security at home as well as abroad; and that you appreciate the benefits of working with our Alliance in that challenging endeavour. You have shown you are an important and reliable partner for NATO. For its part, NATO hasRemarks by ambassador Ingrid Tersman at the "NATO Partnerships: Achievements and Prospects” International Conference, 14 May 2014 Dear participants, I am glad to be invited to this topical conference, and will try to provide you with a Swedish perspective, on how we see our cooperation with NATO through Partnership for Peace. ‘Sweden has a close and very broad cooperation with NATO, we have been a participant in PIP since 1994. Our participation and security cooperation with NATO, and of course also in other international for a, stems from a firm conviction that the various security challenges we are facing can only be metin cooperation. Sweden as a smaller country cannot meet them alone. For Sweden, NATO is the cornerstone in the international cooperation that aims at developing military capabilities for intemational military peacekeeping operations. For us, P{P is especially important for coordination, preparation and for training of our forces for various peacekeeping operations. It is good to remember that in addition to 28 MS, 40 additional countries participate, inside and outside Europe. This means that the technical standards, staff routines and methods needed for international military crisis management, whether under UN, EU or NATO command, are developed within this cooperation. That is why our cooperation with NATO is a precondition so that Sweden can contribute, effectively and safely, to peacekeeping operations, mandated by the United Nations. For Sweden, it means that next time a situation such as Libya, Afghanistan or Kosovo occurs, we want to have the possibility to quickly and efficiently contribute. To a large extent, we are also developing our capabilities to defend our country through the framework we have with NATO. Participation in exercises, training of personnel, development of technical standards, and through the development of our capacity to closely cooperate, we raise the capabilities of the Swedish Armed Forces. NATO remains the forum for security policy cooperation between Europe and the United States. NATO is the central mechanism, or the core, to keep the transatlantic link. It is a strong Swedish interest to keep this link, to keep US engagement in Europe. This is clearly stated by the Swedish Parliament ‘Sweden's partnership with NATO is an integral part of the work we do to build security with others, in ourregion, in Europe and in the world. From our perspective, NATO's cooperation with partners has developed considerably over the last few years. We have headed towards more insight and influence for partners in operations, and also more flexibility and differentiation of NATO's partnership with individual partner countries. We welcome this ‘Sweden is often referred to as a neutral country; non-aligned is the term that we use since quite a few years back. We are a member of the European Union but not of NATO. There is no parliamentary majority for a Swedish NATO o-membership. However, a recent opinion poll (in January 2014) showed that support for NATO has increased (36% which is an increase with 8% over2 years).Jurnalul Academic editia nr. 18 Chisinau 2014 As you see, Sweden sees no contradiction between our non-aligned status and our close cooperation with NATO. Sweden is a small country and realize that we can only meet our joint security challenges together. For this, there is broad agreementin the Swedish Parliament. So, for a small country, | see advantages in close cooperation on the security challenges that we together face. PIP cooperation is based on self-differentiation, meaning that partner countries themselves choose to what extent and how they participate in the activities which PIP offers. No matter under what hat a country would want to contribute (UN, EU, NATO), it is necessary to train together with the same people as in NATO, as the EU does not have a well-developed training capability.Discursul E.S. DI Ambasador al Bulgariei Petar Valov, la Conferinta Internationala ,,Parteneriatele NATO: realizari si perspective” Stimate domnule Valeriu Chiveri, viceministru al Afacerilor Exteme si Integrarii Europene Stimate domnule secretar general adjunct al NATO, Onorataasistenta, Traim in timpuri turbulente, provocate de profunde transformari globale. Lumea pe care 0 cunoastem se schimba repede $i ireversibil. Procesele sint exclusiv de dinamice, marcate de 0 multime de provocari pentru dezvoltarea durabild a statelor. Va voi impairtasi ce inseamna pentru Bulgaria _apartenenta ei la NATO, ca un fel de schimb de experienté Aderarea Bulgariei in calitate de membru cu drepturi depline al Aliantei Nord-Atlantice in anul 2014 a fost un moment-cheie din tranzitia democratica a tarii si prilej pentru mindrie nationala si moral ridicat Aderarea a fost o alegere strategic care a raspuns provocarilor timpului, situatiei complexe geopolitice in Balcani si infelegerii c& nici o fara nu este in stare s& facd fafa de una singurd riscurilor escaladante. Marcind cea de-a 10-a aniversare a apartenentei, tara noastra continua sd fie angajata in agenda politica si operativa a Aliantei. Astzi sintem convinsi, c& NATO a schimbat Bulgaria si intreaga regiunie spre bine. Integrarea noastra in Aliant nua fost doar un act statal, ci fost si in intereseul generatiitinere. Astazi NATO are tn fafa diferite riscuri si amenintari, care necesita o noua si adecvata abordare, iar infruntarea noilor provocari ale securitatii, cu dificultate poate fi asigurata numai cu mijloace nationale, ceea ce impune crearea unei abordairi de aliat comune, si atingerea intelegerii privind rolulAlianteiin acest domeniu Criza din Ucraina a pus la incercare Parteneriatul Nato - Rusia. Evidenta este necesitatea inceperii unei revizuiri a relatiilor cu Rusia, precum si masurilor practice pentru consolidarea relafillor cu partenerii estici — Moldova, Azerbaidjan si Armenia. Anul 2014 va fi unul crucial si pentru parteneriatele. Dupa incheierea misiunii ISAF Alianta va trebui s&-si pastreze capacitatea de a interactiona cu partenerii in operatiuni viitoare, concentrindu-se asupra pregatiii si aplicatillor. Adaptarea la mediul de securitate schimbator a impus 0 noua gradatie a prioritatilor in politica de securitate, includerea intregului potential institutional al societatii, aplicarea noilor forme de interacliune intre stat, business gi sectorul neguvernamental, precum este parteneriatul public- privat. Exlinderea sferei sociale a polilicii de securitale a pus noi provocari in fata coordonaiii institutionale pe verticala si orizontala a legaturilor ierarhice de conducere. A devenit necesitate ca institutiile gi unitatile lor structurale s& actioneze ca componente integrante a sistemului de securitate nationala. Politicile de contracarare a riscurilor si amenintarilor securitai nationale si garantarea protectieicettenilor si institutilor democratice sint partea organica a eforturilor comune in UE si NATO, care ducla realizarea viziunii de un spatiu unic de libertate, securitate sijustitie. Pacea, securitatea, dezvoltarea si bunastarea sint reciproc legate mai mult decit oricind. Mediul de securitate capata o important deosebita pentru procesele in societate si viala cetatenilor. Cregte dependenta reciproca intre securitatea personala, nationala si international. Securitatea externa si interna devin tot mai interdependente si delimitarea intre acestea capata un caracter relativ. O influenta strategic asupra mediului intern de securitate tot mai mult 0 exercité procesele financiar-economice si politice internationale, proiectele energetice, angajamentele de aparare a valorilor democratice contemporane, de paza gi control al frontierelor exteme ale UE si de combatere a criminalitatiitransfrontaliere Riscurile si ameninfarile in esenta sa si formele de manifestare capata un caracter tot mai asimetric si exercita o influent considerabila asupra mediului de securitate la scara mondiala si regional. Terorismul este o amenintare serioasa la adresa securitatii globale. Conflictele regionale, crizele economice si financiare acutizeaz suplimentar aceasta amenintare. Posibilitatile de utilizare a materialelor radioactive, substantelor toxice si agentilor biologici, precum si accesul la bazele informationale cu date si tehnologii pentru scopuriteroriste se maresc. Crima organizata transfrontalierd este una din principalele amenintari la adresa securitatti cetatenilor si temeliilor democratice ale societétii. Aceasta include activitati legate de crime economice, producere si trafic de narcotice, trafic si exploatare de oameni, contraband, producere si raspindire a semnelor banesti si documentelor false, cibercrime, spalare de bani, etc. Crima organizata creeaza premise si foloseste coruptia. Cibercriminalitatea se transforma intr-o ameninare globala si anonima pentru sistemele informationale. Influentele distructive asupra sistemelor si refelelor informationale pot duce la criza prin ingreunare si/sau blocare a functionarii normale a sistemelor sau componentelor acestora importante pentru economia, sistemul financiar si guvernarea statala. O problema serioasa pentru securitatea internationala sint si rile cu statalitate slaba care nu sint in stare s& garanteze securitatea, drepturile si libertatile cetdtenilor sai, s administreze relatiile publice si sd indeplineasca obligatiunile sale internationale. © alta problema e problema securitatii energetice.Realizarea proiectelor energetice si de transport strategice internationale mareste gradul de certitudine a mediului de securitate Aceasta nu garanteaza in mod univoc sporirea securitatii si necesita crearea capacitattlor pentru protectia infrastructurilor critice. Securitatea energetica care se contureazé ca unul din principalele elemente ale securitatii nationale si premisa pentru stabilitatea economicd, aprofundeaza dependenta statelor noastre de resusele vitale — cele energetice, acvatice, materii prime si alimentare, ceea ce sporeste riscul aparitiei unor crize. Problemele din acest domeniu se transforma in unul din cele mai serioase riscuri, indiferent de gradul dezvoltarii economice si asigurairii cu resurse. O prioritate pentru garantarea securitatii noastre energetice este construirea_ si mentinerea legaturilor de intersisteme cu retelele tarilor vecine, precum si extinderea capacitatii depozitelordegaze Noi_ar trebui sd tindem si spre independenta energeticd, diversificind sursele si furnizorii de energie si marind propriile rezerve de energie. Dezvoltarea in timp util a legaturilor de gaze cu vecinii nostri, precum si negocierea livrarilor din diferite surse, formeaza o perspectiva pe termen lung a tarii ca una diversificaté energetic si independenta. Cind depindeti de o singura teava, situatia este radical diferita si nefavorabila. Tendinta principala in Europa de Sud-Est este stabilizarea si incorporarea deplina in spatiul euro- atlantic si cel european. La aceasta contribuie reducerea capacitatilor militare ale statelor, extinderea cooperaiii bilaterale si regionale, a pietei regionale si proiectele comune in diferite domenil. Un pas pozitiv in aceasta directie este intensificarea tendinjelor de cooperare si bund vecinatate si apartenenta statelor din regiune la NATO gi UE, precum si procesul de integrare graduala a statelor din Balcanii de Vest in structurile europene si euro-atlantice. Tot mai mult se aprofundeaza relatiile NATO cu tarile din Parteneriatul Estic. Totodata, exista unele riscuri serioase pentru dezvoltarea democratica si durabil a statelor din regiune. Continua incercarrile de reproducere a stereotipurilor din trecut, generate de mediul regional specific ce creeaza riscuri de securitate Un asemenea risc reprezinta in prezent evenimentele din Ucraina. Cind o tara se afla in apropierea unui spatiu, care este obiect a contrapunerii geopolitice, apartenenta ei la NATO ii ofera garantii pentru propria sa securitate. Principalul principiu pe care se edificd NATO este solidaritatea, deoarece securitatea fiecdrui membru al Alianei este legal de securitatea tuturor membrilor. Aceasta inseamné ca fiecare membru trebuie sa aduca aportul su pentru securitatea comuna. Nu ai putea contribui la securitatea daca nu ai o armata moderna reformaté, o stabilitate intema si o economie care se dezvolta, care s& permité mentinerea anumitor capacitati de apérare. Apartenenta la spatiul libertatii si democratiei se atinge prin percepere si aplicare a anumitor standarde, care schimba in intregime functionarea tuturor sistemelor gestionariistatale — sistemul legislativ i judiciar, organele securitatii interne, educatia si ocrotirea sanatati Realizarea acestor standarde necesitd o voin{& politic de aplicare a unor masuri nepopulare. $i daca in societatea nu exista convingerea necesitatii perceperii si aplicdirii unui anumit sistem de valori, apare riscul unei instabilitati interne. Valorile comune sinto garantie pentru realizarea unei politici unice in apararea acestora. Aceasta in prezent este si rolul principal al NATO — apararea spatiului libertatii si democratiei, in care se recunosc si se respect drepturile fiecdrui membru al societatii s4 construiasca liber prezentul si viitorul sau Multumesc pentruatentie!Discursul E.S.Mihai Gribincea, Ambasador al Republicii Moldova in Regatul Belgiei, Seful Misiunii Republicii Moldova la NATO, cu ocazia Conferintei Internationale ,,Parteneriatele NATO: realizari si perspective” Doamnetor si domnilor, Onorataasistenta, Imi face o deosebita plécere sd particip la aceasta conferinta consacrata unei problematic foarte interesante si de actualitate pentru Republica Moldova — "Parteneriatele NATO: realizari si perspective”. Siimi voi incepe discursul cu un subiect destul de controversat in discursul politic de la Chisinau, si anume compatibilitatea statutului de neutralitate al RM si cooperarea cu NATO. Se stie c&, deseori din necunoastere alteori cu rea intentie, se afirma c& RM nu ar trebui s& coopereze cuAlianta Nord-Atlantica pentru cd este o tara neutra. Este evident cé 0 asemenea abordare este una falsa. Experienta de cooperare cu NATO a statelor neutre si nealiniate este o dovada elocventa cd neutralitatea nu este si nu trebuie sa fie un obstacol in calea cooperarii Moldovei cu NATO. Moldova trebuie sd studieze experienta statelor neutre, s& invete din aceasta si s& promoveze o politicé de neutralitate activa pe arena internationala. S& nu uitam apoi ca neutralitatea nu scuteste statele de indeplinirea angajamentelor asumate in cadrul ONU privind promovarea pacii, stabilitatii si securitatii pe arena internationala, Totodata, noile provocari la adresa securitaii in secolul XXI sunt tot mai variate si complexe, nu mai recunosc frontiere nationale si nu mai pot fi combatute doar prin acfiuni unilaterale ale statelor. Acestea impun necesitatea unui nivel mult mai inalt de consultari, coordonari si de cooperare intre diferite state si organizatii internationale pentrua fi combatute cu succes. Insa daca vorbim de obstacole in calea cooperérii Republicii Moldova cu NATO, in opinia mea acestea sunt urmatoarele: - _ intelegerea proasta de catre o parte din elita politica si populatia Republicii Moldova a principiului neutralitati; - _ intelegerea eronata de care o parte a elitei politice si a populatiei Republicii Moldova a Organizatiei Nord-Atlantice ca organizatie si rolul acesteia in lumea contemporana; - —_ spatiul informational rusesc in care se afla Moldova, canalele de televiziune din RM care prezinta UE si NATO in culori doar sumbre. Republica Moldova este, probabil, unica tara din lume unde exist un guvern ce promoveaza o politica pro-europeana si, totodata, admite un numar foarte mare de canale de televiziune ce duc un razboi propagandistic impotriva cursului de politica externa al guvernului Inceea ce priveste cooperarea RM cu NATO inca de la inceput voi sublinia ca autoritatile RM isi propun o abordare pragmatica cu Alianta, si aceasta se refer atat la dialogul politic, ct si la cooperarea practica. In promovarea dialogului politic cu NATO pomim de la realitatea c& Alianta este un actor-cheie in asigurarea securitati si stabilitati in arealul euro-atlantic. In ultimul timp NATO a introdus un sir de formate flexibile de dialog 28+1, 28+N (parteneri interesati), continua sa functioneze ConsiliulParteneriatului Euro-Atlantic (EAPC) care intruneste 28 de tari membre si 22 de ari partenere NATO, si arfi pacat ca Republic Moldova sé ramana in afara acestor formate de discui si dialog. Consultarile in formatele amintite permit aliatilor si partenerilor s8 fac& schimb de opinii, s8-si coordoneze pozitile si sa identifice solutii la amenintarile comune la adresa securitati Interesul major al RM in plan politic este mentinerea sustinerii statelor membre ale NATO pentru integritatea teritoriala a RM, solutionarea conflictului transnistrean, retragerea trupelor si munifilor ruse de pe teritoriul farii noastre. Speram ca aceste deziderate ale noastre isi vor gasi refiectarea si in documentele viitorului Summit al NATO din luna septembrie. Autoritatile RM atribuie o importanta speciala Planului Individual de Actiuni al Parteneriatului (IPAP) RM-NATO, care constituie principalul document care ghideaz& cooperarea bilaterala Planul pune un accent special pe reformarea si modernizarea sectorului de securitate si aparare al RM in conformitate cu noile cerinte ale mediului actual de securitate. In particular, in IPAP am trasat obiective cu privire la consolidarea controlului democratic asupra fortelor armate, dezvoltarea capacitatilor de analiza gi de reactie la schimbarile mediului de securitate la nivel national i international, sporirea eficientei, capacitatilor si functionalitatiiinstitutillor de securitate siapdrare, perfectionarea cadrului institutional si normativ. Mentionaim cd, in cooperare cu NATO, am demarat procesul de actualizare a planului respectiv. Pana in prezent am inregistrat progrese in reformarea bazei politico-juridice a sectorului de securitate si aparare. In 2011 a fost aprobatd o noua Strategie a Securitatii Nationale. In 2012 a fost aprobata Strategia national de informare si comunicare in domeniul securitatii $i aparérri Mai urmeaza sa fie aprobata Strategia Militara Nationala. In prezent sunt depuse eforturi in vederea reformarii Consiliului Suprem de Securitate, Serviciului de Informatii si Securitate, Ministerului Afacerilor Interne. Accentul este pus pe sporirea capacitatilor, eficientei si transparentei acestor institutii Pentru viitor ne propunem sé aprofundam cooperarea cu NATO in reformarea si modernizarea forlelor armate ale RM. Alianta dispune de o expertiz vast in dezvoltarea forfelor armate, stabileste standarde pentru forfele armate ale statelor membre ca acestea sa poaté face fata noilor provocari si, respectiv, expertiza gi asisten{a NATO in acest domeniu este foarte important pentru tara noastra. Un alt obiectiv pentru viitor este examinarea posibilitatii de dezvoltare a capacita{ilor nationale de aparare prin participarea la unele proiecte din categoria smart defence care presupun consolidarea securitatii cu resurse mai mici printr-o cooperare mai activa si flexibila intre state, unificarea si utilzarea in comun a capacitatilor existente, punerea accentului pe solutii multinationale. Importanta pentru tara noastrd este si cooperarea in domeniul instruiriimilitare. Séneamintim c& Alianta a oferit asistenta pentru reformarea Academiei Militare a RM, iar Centrul de instruire al Armatei Nationale a fost acreditat drept Centru de instruire al Parteneriatului pentru Pace si vom continua interaciunea pe segmentul dat. Un nou domeniu de conlucrare bilaterala care a fost initiat anul acesta este cooperarea in cadrul operatiunilor conduse de NATO. Dupa cum cunoasteti, pe 8 martie 2014 RM a detasatcontingentul sau de 41 de soldati la operatiunea KFOR din Kosovo. Aceasta constituie prima contribufie a RM la operatiunile NATO si va permite {arii noastre sa participe mai activ la aranjamentele de securitate de pe continentul european, sa fie inclusa in noi formate de dialog si cooperare practicd intre statele membre si partenere NATO. Totodata, activitatea reprezentantilor forjelor armate ale RM intr-un cadru multinational va contribui la sporirea interoperabilitafii militare, acumularea unei experiente pretioase, le va oferi posibilitatea s8 se familiarizeze cu abordari si experiente mai avansate in combaterea noilor amenintari la adresa securitati si va spori nivelul de pregattie al acestora. Un subiect de interes sporit pentru RM este cooperarea cu NATO in combaterea noilor amenintari laadresa securitatii precum atacurile cibernetice, terorismul, proliferarea armelor de distrugere in masa s.a. NATO dispune de o expertizé destul de avansata in aceste domenii si este judicios ca RM sé profite de aceasta. In luna ianuarie 2014, NATO a sustinut implementarea unui proiect important pentru RM in domeniul aparairii cibernetice - 15 expertide la diferite ministere si institulii moldovenesti au participat la un curs de instruire in domeniul apardrii cibernetice organizat in Turcia. Suntem_interesafi s4 continuam cooperarea in consolidarea capacitatilor de aparare ciberneticd ale RM si vom aprecia asistenta din partea NATO in domeniu, inclusiv in ceea ce priveste elaborarea unei strategii nationale privind apararea cibernetica. Cooperarea cu Alianta Nord-Atlantica in domeniul gestionarii situatilor exceptionale este de asemenea foarte importanta pentru RM. Avem deja o experient bogata de conlucrare in acest sens. In 2011 tara noastra a gazduit exercitiul de gestionare a consecintelor unor dezastre "Codrii 2011" la care au participat 1300 de persoane din 34 de tari si 7 organizatii internationale. RM este interesata s-gi dezvolte in continuare capacitatile de gestionare a situatiilor exceptionale cu asistenta aliatilor. Optam gi pentru extinderea cooperarii in cadrul programului Stiinta pentru Pace si Securitate (SPS) NATO si apreciem faptul cd in treoutAlianta a sustinut realizarea mai multor proiecte in RM. Deosebit de important pentru noi este conlucrarea cu NATO in cadrul Meniului de cooperare cu partenerii (Partnership Cooperation Menu). Ministerele si institutille din RM selecteazé anual mai multe activitati organizate de NATO gi de statele membre si partenere ale Aliantei - conferinte, seminare, cursuri de instruire la diferite tematici in cadrul cdrora reprezentantii RM au posibilitate s obtind noi cunostinte si sd se familiarizeze cu experiente avansate in diferite domenii Implementarea proiectelor prin intermediul Fondurilor de afectare special NATO (NATO/PIP Trust Funds) este un alt domeniu de interes special pentru tara noastra. In prezent implementam in cooperare cu NATO gicu statele membre si partenere ale Aliantei proiectul privind distrugerea pesticidelor si produselor chimice periculoase in RM, care prevede distrugerea a 1269 tone de pesticide. Finalizarea cu succes a acestui proiect va contribui la consolidarea securitatii ecologice a RM. Am subliniat mai sus importanta studierii experientei statelor neutre si nealiniate de cooperare cu Alianta Nord-Atlantica. Acest lucru il facem si rezultatele sunt incurajatoare. In 2012 am organizat vizita la Chisinéu a 5 ambasadori la NATO ai statelor neutre din Europa Occidentalé (Austria, Suedia, Elvetia, Finlanda si Irianda), iar in 2013 am organizat un seminar privind neutralitatea si cooperarea cu NATO cu participarea expertilor din Austria si Elvetia. In cadrul acestorevenimente, am discutat experienta de neutralitate a statelor din Europa, politicile promovate si domeniile de cooperare ale acestora cu NATO. In incheiere, voi mentiona c& in ultimul timp au loc discufii despre sporirea eficientei parteneriatelor NATO si am vrea s& expunem cateva idei la acest capitol. In primul rand, consideram cé eficienta parteneriatelor ar putea fi sporita prin realizarea unei mai mari diferentieri intre statele partenere. Statele partenere sunt in prezent foarte diverse din punct de vedere geografic, au diferite evaluari ale amenintérilor, diferite interese, obiective, prioritati in politica externa si de securitate si, respectiv, isi propun nivele diferite de angajare in cooperarea cu NATO. De aceea, credem ca o mai mare diferenfiere ar permite o abordare mai complex a necesitaijilor concrete de cooperare a statelor partenere. De asemenea considerdm cd Alianta ar trebui sa acorde o asistenta mai mare statelor partenere in dezvoltarea capacitafilor de aparare. Cred c& a venit timpul ca la urmatorul Summit NATO din septembrie Alianta s adopte decizii practice in acest sens. Mai optim pentru ca dezvoltarea parteneriatelor sa aib la baz promovarea valorilor universale precum democratia, suprematia legii, respectul drepturilor omului si respectul angajamentelor internationale asumate. Va multumesc.Discursul Dlui Alexandru Cimbriciuc, Vicepresedinte al Comisiei parlamentare pentru securitate nationala, aparare gi ordine publica ocazia Conferintei Internationale ,,Parteneriatele NATO: realizari si perspective” Stimate dle Secretar General adjunct al NATO, Alexander Vershbow! Stimati ambasadori! Stimati participanti VAsalut, si in primul rand vreau sa mullumesc organizatorilor conterinfei Pentru Republica Moldova este importanta cooperarea cu Adunarea Parlamentaré NATO, deoarece este un for in care Moldova are posibilitate sa creeze contacte noi si sa gaseasca noi oportunitati de colaborare Ca rezultat al aderarii Romaniei in 2004 la Blocul Nord-Atlantic, spatiul euro-atlantic de securitate colectiva a ajuns la hotarele de vest ale {arii noastre. Tn lumina celor mentionate, Republica Moldova, ca urmare a guvernarii comuniste din acele vremuri, nu a reusit s& valorifice oportunitatile oferite de acel context geopolitic. Dreptul firesc de a avea o buna cooperare cu statele din spatiul occidental de securitate si prosperitate constituie pentru statul nostru un imperativ incontestabil. O stransa cooperare cu NATO in prim plan ne va ajutala edificarea unor clare mecanisme de cooperare, care vor institui si vor crea oportunitati de implementare a standardelor moderne de instruire si planificare in materie de apairare si securitate. NATO nu inseamna doar armata. Pentru noi ca perspectiva, Partenerul NATO inseamna conlucrare si preluarea experientei in ceea ce fine de sistemul de planificare pentru situatti de urgent si a capacitatilor de gestionare a dezastrelor, securitatii, luptei contra terorismului, amenintarile ciberetice si multe alte proiecte a caror menire este edificarea paci Aici vreau s& aduc mul{umiri partenerului NATO pentru sprijinul in vederea identificarii, centralizarii, evacuaiii si distrugeri rezidurilor de pesticide periculoase, cat si aportul adus pentru evacuarea melanjului, munitillor expirate si a minelor anti-personal, care prezentau un pericol eminent pentru cettenii si ecologia Republicii Moldova. Republica Moldova participa activ la astfel de proiecte cum ar fi Planul de Actiuni al Parteneriatului ‘impotriva Terorismului Participarea la operatiunile internationale sub egida ONU, UE si OSCE se va inscrie in contextul contributiei Republicii Moldova la eforturile internationale de asigurare a securitatii. Dezvoltarea capacitatilor necesare participarii la operatiunile internationale umanitare, de pacificare si de salvare-deblocare, precum si marirea amplorii acestei participéri fac parte integranta a planurilor de dezvoltare si de reforma a Forfelor Armate sia structurilor sectorului de securitate national’. in acest context, e de mentionat, ca Parlamentul a adoptat Hotardrea_cu privire la participarea Republicii Moldova la operatiunea international de mentinere a pacii din Kosovo, nr. 268 din 01.11.2013. De asemenea, Moldova coopereaza cu statele membre NATO si cele partenere intr-o gama largade alte domenii prin intermediul Parteneriatului pentru Pace sia Consiliului Parteneriatului Euro- Atlantic. In acelasi context ag putea sa spun c pe aceasta dimensiune a fost stabilit si actualizat de catre autoritatile Republicii Moldova un cadru legal clar si ambitios, adoptat prin hotdrire de Guvern ,,Planul Individual de Actiuni al Parteneriatului Republica Moldova — NATO". Conform Constitutiei Republica Moldova este 0 tard neutra. Pe de alta parte, neutralitatea nu ne impiedica sd avem relatii bune si constructive cu farile membre NATO sau cu NATO ca institutie, ce are in componenta sa tari puternice din Europa si de pe continentul American. In prezent, consider ca este important sa explicam cetatenilor nostri care este misiunea si scopul NATO in lume deoarece, de cele mai multe ori, necunoasterea este factorul care genereaza frica. intr- adevar, in Republica Moldova exista o parte a societatii care este insuficient informata despre NATO. Salutam in acest context existenta Centrului de Informare si Documentare NATO din Republica Moldova, deoarece depune eforturi pentru imbunatatirea accesului la informatii reale despre Organizalia Nord-Atlantica Republica Moldova considera oportuna cooperarea in cadrul tuturor Platformelor oferite de organizatiile internationale, iar odata cu schimbarea puterii din 2009 pentru Guvernul de la Chisinau, cooperarea cu partenerii din vest este o prioritate strategica. Am relansat un dialog foarte bun cu UE am obfinut liberalizarea regimului de vize, si in curand semnarea acordului de asociere si liber schimb, Republica Moldova a fost antrenata si angajata in concordarea legislatie nationale cu cea european, si acu oa doud etapa o véd ca punerea unui accent cat mai mare si pe cooperare pe dimensiunea NATO.Parcursul relatiei Republica Moldova-NATO Ivan Ene, reprezentant al Ministerului Aparérii al Republicii Moldova la NATO La 16 martie 1994 Republica Moldova a aderat la Programul ,Parteneriat pentru Pace” (PpP), lansat de catre Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Pentru NATO, cao organizatie care a fost si rmine preocupata in primul rind de securitatea membrilor sai, lansarea Programului PpP a fost un pas pragmatic si logic. Pactul de la Vargovia se desfiintase, iar dupa destramarea Uniunii Sovietice, pe harta lumii au mai aparut 14 state independente, printre care si Republica Moldova. Era firesc si logic pentru NATO sa vrea sd antreneze aceste state intr-un dialog, inainte de a o face altcineva, inclusiv pentru a diminua riscul ca noile guverne, fragile, s& piarda controlul asupra arsenalelor militare de care dispuneau de la fosta URSS Un moment important, care a caracterizat contextul aderarii Republicii Moldova la Programul PpP, a constat in faptul ca Chisinau nu avea experientd in formarea si gestionarea unui sistem de aparare. In acest sens noi eram mai dezavantajati decit o buna parte dintre tarile din Europa Centrala si de Est. Sa ludm drept exemplu pe vecinii nostri — Romania. Pina in 1994, peste Prut exista 0 armata, gestionata de un minister al apardirii nationale. Evident cd, schimbind sistemul politic de la unul comunist la unul democratic, structura de aparare cerea ajustare, dar pentru inceput, cel putin,exista deja un nucleu. Pe malul sting al Prutului insa totul incepea de la zero. In astfel de circumstante, interesul Republicii Moldova era si mai mare pentru a accede la o sursa de experienta incontestabild in materie de securitate si aparare, cum este NATO. Fiind 0 organizatie politico-militara, formata din state democratice, unul dintre principiile prioritare ale relafiei Aliantei Nord-Atlantice cu noii parteneri de dialog a fost controlul democratic asupra fortelor armate, exersat de cdtre conducerea politic a statului, aleasA de popor. Aceasta presupune, printre altele, ca Ministerul Apardirii, ca una dintre institutiile executive ale statului, trebuie sé fie condus de catre 0 persoand civilé, care vine din mediul politic (sau are mandatul respectiv s& reprezinte clasa politica a tarii) si care pentru fortele armate joaca rolul unui ,interpret” al intereselor nationale si deciziilor politice ale {arii in cerintele si misiunile militare concrete. Apropo, la acest capitol, Republica Moldova a fost printre primele, din fosta Uniune Sovietica, care a desemnat un politician la conducerea Ministerului Apararii deja in 1997 , la trei ani dupa aderarea la PpP. Un alt mesaj transmis de ctre Bruxelles {arilor partenere din primii ani ai Programului PpP a fost c Alianta era gata si avea capacitatea necesara pentru a stabili dialoguri individuale cu fiecare {ard in parte. Era evident ca farile partenere aveau interese nationale diferite, ambi diferite de a se apropia de Alianta Nord-Atlantica, dar si capacitate institutionala diferité de a absorbi propunerile din partea aliatilor. Astfel, a aparut notiunea de ,Program Individual de Parteneriat” (Individual Partnership Programme - IPP). Republica Moldova a elaborat primul su program individual in 1995. Acesta avea doud componente: partea textuala in care erau descrise interesele si obiectivele nationale care vizau apararea; si lista activitatilor (conferinte, cursuri, exercifii militare, seminare) pe care Republica Moldovale selecta dintr-un aga numit Plan de Lucru al Parteneriatului Euro-Atlantic. Primele IPP-uri aveau lacune la capitolul calitate, deoarece exista o discrepanta intre principille formulate in partea textuala a programului (i.e. obiectivele politice) si activitatile selectate. Acestenecorespunderi au fost sistematic scoase la iveala in urma evaluarilor anuale pe care Ministerul Apararii le efectua in comun cu expertii de la NATO. In ani care au urmat, IPP-ul nostru a inceput a prinde la calitate. Alianta avea mai multe unelte in ,cutie” pentru a le oferi partenerilor si le scotea la un anumit interval de timp, in functie de capacitatea acestora de ale absorbi si de pregattirea lor pentru a trece la urmatorul nivel In 1997 Alianta ofera Moldovei posibilitatea de a adera la Procesul de Planificare si Revizuire a Parteneriatului (PARP). PARP a fost o versiune ajustaté pentru parteneri a Procesului de Planificare a Apararii aplicat in NATO. PARP-ul a asigurat expertilor Ministerului Apardiii posibilitatea de a se fi initia in particularitatile de planificarea unui sistem de apdrare national, a scos a lumina interconexiunile si rolul diferitelor institutii statale la capitolul apararii, O atentie deosobité a fost atrasé acoperirifinanciare a obiectivelor formulate in IPP. Nemijlocit, obiectivele au fost dezvaluite mai detaliat, cu identificarea pasilor intermediari, cu termeni clar stabiliti, cu referinte la standardele aplicate in Aliant. Au fost revizuite cu mai mult pragmatism capabilitatile siinfrastructura militar pe care le-a mostenit Republica Moldova de la armata sovietica. Totul se evalua anual prin prisma raportului ,cost-eficienta”. Expertii PARP de la NATO ne orientau spre o mai buna si mai chibzuita gestionare a activelor armatei. ,Auditul", oferit prin procesul PARP, era mult mai avansat decit primele evaluari ale programelor IPP. La ora actual, mai multe state partenere, printre care Suedia, Austria, Finlanda au preluat procesul PARP i|-au institufionalizat lanivel national. In primele rapoarte de evaluare PARP Republica Moldova a identificat o listé de capabilitati pe care le-ar putea oferi,eventual, pentru operatiuni de aplanare a crizelor cu caracter militar. Pentru a pregati specialisti’ necesari, Armata National beneficia in continuare de acces si sprijin financiar pentru participare la activitatile organizate de Alianta Nord-Atlantica. Apropo, acest sprijin financiar, oferit de Alianta Nord-Atlantica pe parcursul a 20 de ani de participare la PpP, a scutit bugetul tari de cheltuieli considerabile. Intre timp, daca unele obiective PARP puteau fi implementate doar de Ministerul Apararil, cu fortele proprii, altele, de nivel strategic, cereau o abordare la nivel national, cu decizia conducerii politice a statului. Un exemplu in acest sens este obiectivul ,Analiza Strategicd a Apardiii” (Strategic Defense Review -SDR). Acest obiectiv, printre altele, a fost recomandat practic tuturor partenerilor. Fard o analizé ampla a sistemului de apdirare, care sa faca o corelare intre obiectivele politice, capacitatea financiara a statului si mijloacele, si modalitatile necesare implementarii obiectivelor asumate nu poate fi vorba despre un sistem viabil de aparare a statului, Pentru a face o astfel de analiza ampla, am solicitat asistenta englezilor, deoarece ei efectuasera o evaluare buna in Letonia. Procesul SDR a identificat domenii aditionale care necesitau perfectionare, dar concluzia cea mai importanta a fost c4 analiza sistemului de aparare trebuie efectuata ca parte componenta a intregului sector de securitate a statului. Avansarea unei institutli pe calea reformei si izolarea alteia duce la stagnarea intregului proces, intr-un final. Necesitatea includerii altor institu, dezvoltarea altor domenii au fost forta motricecare a asiguratavansarea Moldovei la urmatorul nivel. Astfel, in 2006 Republica Moldova a elaborat primul Plan Individual de Actiuni alParteneriatului RM-NATO, asa-numitul IPAP. Ministerul Apararii are partea sa de responsabilitate in mai multe capitole ale Planului IPAP, iar la implementarea obiectivelor din Capitolul 2 este structura-conducator la nivel national. In Capitolul 2 al primei editii s-a inclus aderarea la inifiativa ,Conceptul Capabilitatilor Operational” (OperationalCapabilities Concept - OCC). Consider important s& mentionez succint despre aceasta inifiativa. Initial, in scurt timp dupa lansarea Programului PpP, primii parteneri (in special, cei care din start au declarat deschis si univoc ca vor sa adere la Aliant) au aderat la operafiunile desfagurate de NATO (in special,in Balcani, in fosta lugoslavie, la finele anilor 1990, dar sin Afganistan, dupa atentatele din 11 septembrie 2001 din SUA). Aliatii au lsat la discretia si responsabilitatea {rilor pregatirea subunitafilor cu care au aderat la operatiuni. In scurt timp s-a conturat o discrepanta intre fortele aliate gi partenere. Standardele diferite aplicate (sau neaplicate) in procesul de instruire individual si colectiva de catre unii parteneri au dus la actiuni sub nivelul asteptarilor in teren. Pentru a evalua unitatile deciarate pentru operafiuni, Alianta introduce conceptul OCC. Anume dupé cerintele acestui concept au fost instruiti si apoi evaluati militarii contingentului Armatei Nationale, detasat in martie 2014 in gruparea de fore KFOR din Kosovo. Cei 41 de militari detagati in Kosovo fac parte din cadrul Batalionului 22 de mentinere a pacii al AN. Pina la momentul detagdiri in operatiune, militarii acestei unitati au participat la un numar mare de exercitii pe care Alianta, din contul bugetului su, le-a organizat pentru parteneri. Moldova a gAzduit unul dintre aceste exercitiiin 2006 la baza de instruire Bulboaca. Exercitile sint extrem de importante pentru a testa calitatea instruirii colective, pentru a testa abilitatea fortelor din diferite {ari de a actiona impreuna, de a finteroperabili. Exercifile sint costisitoare, de aceea arile tind s8- si uneasca eforturile si 8 imparta costurile pentru a le organiza cit mai calitativ si mai realist cu cheltuieli mai mici. Tot la capitolul invatémintului militar nu poate fi trecuta cu vederea asistenta pe care o primeste Republica Moldova pentru modemizarea Academiei Militare Alexandru cel Bun’. Cu asistenta expertilor din farile NATO, s-au operat schimbari esentiale in programul de studii al academiei. Eforturile sint orientate spre redirectionarea treptata a accentelor din procesul de studii de la ,training” (instruire) spre education” (invatamint), care sd formeze o generatie de ofiferi-ginditori, Ofiferi-intelectuali. Concomitent cu asistenta in domeniul apararii, in acesti 20 de ani in Parteneriat, Moldova a primit asistenté de la NATO pentru solufionarea unor probleme foarte importante pentru societate, pentru situatia ecologica a {arii. Cu asistenta Aliantei Nord-Atlantice, a fost distrus combustibilul rachetar ,Melanj’, extrem de toxic pentru mediul ambiant. Au urmat proiectele de distrugere a minelor anti-personal sia pesticidelor, despre care s-a soris in mai multe surse mass-media. Toate aceste proiecte au fost foarte importante pentru Republica Moldova, insa cea mai valoroasa asistenta pe care Alianta Nord-Atlantic a oferit-o Republicii Moldova, pe parcursul a 20 de ani in Parteneriat, este accesul la expertiza si idei inovatoare. Dupa cum spunea renumitul fondator al companiei Apple”, Steve Jobs, ,cea mai valoroasa marfa in lumea afacerilor este idea’. Valoarea ideilor, pe care le-am preluat si le vom mai prelua in cadrul Programului »Parteneriat pentru Pace” urmeaza incd a fi apreciatd de catre viitoarele generatii ale Republicii Moldova.REPUBLICA MOLDOVA - NATO, INTRE POLITICA NEUTRALITATII $I NECESITATEA COOPERARII Vasile CROITORU Policy of neutrality has played different roles in different historical periods and each time has been adapted to a particular security environment. Each declared neutral country has its reasons historical, geographical and geopolitical, to assume such a policy. Neutrality is founded on the sovereignty of states, any sovereign state has the right to remain neutral in a war between other states, at least if he is not bound by conventional engagement contrary. Neutrality creates special rights and duties that usually there in peace and come to an end with the war or the time when the neutral decides to go to war. Status neutrality protects equally neutral and belligerents, prohibiting both some and others to meet mutual direct or indirect acts of belligerence. Such status applies state entities, but not territories. Permanent neutrality may be conventional (arising from the provisions of conventions or treaties) or voluntary, but in this case, the neutral can become belligerent in his own will, while for conventional neutrality can not do this without the other States party to the treaty or convention. Abordarea teoretica a neutralitagii Politica de neutralitate a jucat diverse roluri in diferite perioade istorice si de fiecare data a fost adaptata unui anumit mediu de securitate. Fiecare fara care se declara neutra are motivele ei istorice, geografice si geopolitice, pentru a-si asuma o astfel de politica. Pentru a descifra esenta politicii de neutralitate, ca parte a politicii externe, pe dimensiunea securitaii militare, e necesara © explicare a conceptului de neutralitate. Termenul de neutralitate provine din latina medieval, de la latinescul neuter (nici unul, nici celaialt) sia fost definit ca situatie a statelor care in timp de razboi nu iau parte la lupta, ci continua s ntretina relatii pasnice cu toate statele, inclusiv cu beligerantii (1, p. 311]. In sensul strict al cuvantului, neutralitatea este opjiunea unor state de a nu participa la rézboi si poate fi pus in aplicare in momentul izbucnirii unui conflict armat. Neutralitatea este fondata pe suveranitatea statelor, orice stat suveran are dreptul de a ramane neutru intr-un rézboi intre alte state, cel putin dacé el nu este legat printr-un angajament conventional contrar. Deci, neutralitatea implica stricta egalitate de tratament fad de toti beligeranti Dictionarele de specialitate definesc neutralitatea ca fiind “pozitia de neamestec a unui stat si mentinerea unor raporturi de pace cu parle angajate in conflicte armate” [2, p. 496]. Neutralitatea este cel mai bine definité de contrastul cu aliantele militare, care implicd obligatia apararii colective [3, p. 225]. Neutralitatea creeaza drepturi si indatoriri speciale, care, de regula, nu exist in timp de pace gi care iau sfargit odata cu incheierea razboiului sau in momentul cind statul neutru hotaraste sa intre in rzboi, [4, p. 267] ori izbucneste un razboi intre statul neutru si unul din beligeranti Neutralitatea este astfel legata strans de starea de razboi, regulile care guverneaz neutralitatea raportandu-se direct la reglementarile privind modul de ducere a razboiului. Elementele ce caracterizeaza situatia unui stat neutru sunt abtinerea si impartialitatea. Abfinerea se refera la obligatia statului neutru de a nu acorda, direct sau indirect, nici un fel de ajutor in ducerea razboiului vreunui stat beligerant, iar imparfialitatea consta in obligatia statului neutru ca, in relafille sale de orice natura cu statele beligerante, sa pastreze o stricta egalitate de tratament, pentru a nu crea o situatie mai avantajoasa din punct de vedere politic sau militar vreuneia dintre parti, actele de bunavointa numai fata de unul din beligerantifiind considerate acte de rea-voint&fatd de celalalt. Atitudinea de abtinere si impartialitate a statului neutru il indreptateste, ins, pe acesta in a pretinde din partea statelor beligerante respectarea inviolabiltatii teritoriului sau, precum si a libertatii relatiilor sale comerciale cu toti beligerantii. Statul neutru este indreptafit s& impund statelor beligerante respectarea statutului sau international, putand lua in acest scop orice masura pe care o considera necesara, inclusiv respingerea prin forta armata proprie a oricaror atingeri aduse regimului sau de neutralitate. Deci, prin neutralitate se infelege o conduité a unui stat fata de dou sau mai multe subiecte de drept international, angajate intr-un conflict, prin care statul respectiv se absine s& intreprinda acyiuni care ar prejudicia interesele uneia dintre parle participante la conflict. In evoluyia istoricd, conceptul de neutralitate si-a extins semnificasia de la sensul clasic, prin elaborarea conceptului de neutralitate permanent, cea ce reprezinta statutuljuridic al unui stat, in virlutea caruia este interzis neutrului sa participe la un viitor conflict armat [5, p.44]. Este vorba de 0 neutralitate fata de toate conflictele armate. Conform dreptului international, neutralitatea permanenta este atribuita statului care se angajeaza sa ramana neutru fala de orice rézboaie care ar interveni si sa duc o politic generala in acest sens. Instituirea neutralitatii permanente se face in baza unor acte interne ale statului care isi asuma acest statut (constitutia statului, declaratii politice sau acte legislative), urmate de acte internationale de recunoastere si garantare astatutului din partea altor state, in special a marilor puteri, exprimate individual sau colectiv. Statutul de neutralitate permanenta implica unele obligatii si drepturi pentru statul permanent neutru, precum si, corelativ, drepturi si obligatii pentru statele care au recunoscut sau garantat statutul respectiv in favoarea unui anumit stat. Dupa cum se observa, statutul de neutralitate protejeaza in egala masura neuttii si beligeranti, interzicand atat unora, ct si altora sa indeplineasca mutual acte de beligeranta directe sau indirecte. Un asemenea statut se aplica entitatilor statale, dar nu unor teritorii. Astfel, neutralitatea permanent, implicand obligatiile mentionate, se deosebeste de neutralizare.14 Prin neutralizare se urmareste scoaterea teritoriului neutralizat din sfera actiunilor militare, adic se demilitarizeaza. Daca, nu se instituie, ori nu se prevede printr-un acord semnat de par teritoriul demilitarizat, acesta poate deveni teatru de razboi. Pe teritoriul neutralizat nu se aplica interdictia stationarii de trupe nationale, dar in cazul demilitarizarii, aceasta constituie una dintre conditiile principale [6, p. 292] Principalele obligatii ale statelor care si-au declarat statutul de neutralitate permanenta sunt: ~sd nu participe la nici un conflict armat; -s8-gi pastreze starea de neutralitate in timp de razboi; ~ 88 nu participe la niciun fel de aliante politice sau militare ori s8-si asume obligatii care au drept scop pregatirea razboiului - 88 nu permitd folosirea teritoriului lor pentru amplasarea de baze militare straine, rampe de lansare a rachetelor si alte asemenea obiective militare; ~sd nu defina, sd nu produca gis nu experimenteze arme nucleare sau alte arme de distrugere in masa ~sa ducd o politica de colaborare pasnica si sa intretind relatii amicale cu celelalte state. Neutralitatea permanenta nu este limitatd in timp si nu este legal de vreun anumit razboi, Un stat cu statut de neutralitate permanenté are dreptul de a mentine forte armate, constructii de aparare etc., iar, in caz de incalcare a neutralitatii sale, el este obligat sa foloseascé forta cu scop de autoaparare.fatd de celalalt. Atitudinea de abtinere si impartialitate a statului neutru il indreptateste, ins, pe acesta in a pretinde din partea statelor beligerante respectarea inviolabiltatii teritoriului sau, precum si a libertatii relatiilor sale comerciale cu toti beligerantii. Statul neutru este indreptafit s& impund statelor beligerante respectarea statutului sau international, putand lua in acest scop orice masura pe care o considera necesara, inclusiv respingerea prin forta armata proprie a oricaror atingeri aduse regimului sau de neutralitate. Deci, prin neutralitate se infelege o conduité a unui stat fata de dou sau mai multe subiecte de drept international, angajate intr-un conflict, prin care statul respectiv se absine s& intreprinda acyiuni care ar prejudicia interesele uneia dintre parle participante la conflict. In evoluyia istoricd, conceptul de neutralitate si-a extins semnificasia de la sensul clasic, prin elaborarea conceptului de neutralitate permanent, cea ce reprezinta statutuljuridic al unui stat, in virlutea caruia este interzis neutrului sa participe la un viitor conflict armat [5, p.44]. Este vorba de 0 neutralitate fata de toate conflictele armate. Conform dreptului international, neutralitatea permanenta este atribuita statului care se angajeaza sa ramana neutru fala de orice rézboaie care ar interveni si sa duc o politic generala in acest sens. Instituirea neutralitatii permanente se face in baza unor acte interne ale statului care isi asuma acest statut (constitutia statului, declaratii politice sau acte legislative), urmate de acte internationale de recunoastere si garantare astatutului din partea altor state, in special a marilor puteri, exprimate individual sau colectiv. Statutul de neutralitate permanenta implica unele obligatii si drepturi pentru statul permanent neutru, precum si, corelativ, drepturi si obligatii pentru statele care au recunoscut sau garantat statutul respectiv in favoarea unui anumit stat. Dupa cum se observa, statutul de neutralitate protejeaza in egala masura neuttii si beligeranti, interzicand atat unora, ct si altora sa indeplineasca mutual acte de beligeranta directe sau indirecte. Un asemenea statut se aplica entitatilor statale, dar nu unor teritorii. Astfel, neutralitatea permanent, implicand obligatiile mentionate, se deosebeste de neutralizare.14 Prin neutralizare se urmareste scoaterea teritoriului neutralizat din sfera actiunilor militare, adic se demilitarizeaza. Daca, nu se instituie, ori nu se prevede printr-un acord semnat de par teritoriul demilitarizat, acesta poate deveni teatru de razboi. Pe teritoriul neutralizat nu se aplica interdictia stationarii de trupe nationale, dar in cazul demilitarizarii, aceasta constituie una dintre conditiile principale [6, p. 292] Principalele obligatii ale statelor care si-au declarat statutul de neutralitate permanenta sunt: ~sd nu participe la nici un conflict armat; -s8-gi pastreze starea de neutralitate in timp de razboi; ~ 88 nu participe la niciun fel de aliante politice sau militare ori s8-si asume obligatii care au drept scop pregatirea razboiului - 88 nu permitd folosirea teritoriului lor pentru amplasarea de baze militare straine, rampe de lansare a rachetelor si alte asemenea obiective militare; ~sd nu defina, sd nu produca gis nu experimenteze arme nucleare sau alte arme de distrugere in masa ~sa ducd o politica de colaborare pasnica si sa intretind relatii amicale cu celelalte state. Neutralitatea permanenta nu este limitatd in timp si nu este legal de vreun anumit razboi, Un stat cu statut de neutralitate permanenté are dreptul de a mentine forte armate, constructii de aparare etc., iar, in caz de incalcare a neutralitatii sale, el este obligat sa foloseascé forta cu scop de autoaparare.Continutul neutralitatii permanente a suferit modificairi in decursul timpului. Astfel, cand normele dreptului international recunosteau statelor dreptul de a duce rézboi, neutralitatea permanent s- a cristalizat ca o institute corespunzatoare exclusiv perioadei razboiului. Ins& din momentul cand normele imperative ale dreptului international au interzis statelor dreptul de a decianga razboiul de agresiune, fizionomia neutralitatii permanente s-a modificat prin aparitia altor concepte. Asadar, in opozitie cu neutralitatea permanenta se gaseste conceptul de neutralitate ocazionala, care reprezinta statutul juridic al unui stat bazat pe neparticiparea sa la un conflict armat existent intre alte state. De fapt, definitia neutralitatii permanente indica, n fond, faptul cd ea nu face decat 8 prevada viitoarea neutralitate ocazionalé. Prin aceasta, cele doud notiuni se suprapun partial, fra a se acoperi in intregime. Neutralitatea ocazionala a aparut ca expresie a vointei unor state de a ocroti populatia proprie de consecintele confruntérilor armate, a cAror frecventa era ingrijoratoare [2, p. 137] Neutralitatea permanent poate fi conventional (decurge din dispozitile unor conventii ori tratate) sau voluntardi, dar, in acest caz, statul neutru poate deveni beligerant prin propria-i vointa, in timp ce in cazul neutralitatii conventionale, nu poate face aceasta, fara acordul celorlalte state- parti la tratat ori conventie. in literatura de specialitate, mai pot fi intalnite notiunile de neutralitate perfecta, impefecta si chiar nofiunea de neutralitate activa (de curdnd aparuta), care defineste rolul jucat de statele neutre in prevenirea declansarii conflictelor armate si in lupta pentru salvgardarea pacii si infelegerilor mutuale. Astfel, pot fi atribuite mai multe sensuri noyiunii de neutralitate, si anume: neutralitate permanenta, neutralitate eventual, neutralitate impariala, neutralitate diferensiatd, netrualitate pozitiva/activa [7, p.9] Dupa cum se observa, exist mai multe accepyiuni cu privire la neutralitate. In general, neutralitatea e atribuita politicii externe pe dimensiunea militara. Pentru unele state neutralitatea poate deveni un element de baza al politicii externe, iar confinutul neutralitafii permanente s-a extins de la situatia de razboi sila cea de pace. Deci, circumstanjele care au declansat aparitia neutralitafi, precum gi a regulilor care o caracterizeaza, s-au schimbat semnificatiy, in special, in a doua jumatate a secolului al XX-lea, prin faptul c&: ~societatea interationala s-a ramificat foarte mult gi a devenit mult mai complexa; - diferentierea efectuata de dreptul international clasic intre notiunea de pace si de razboi a disparut; - metodele juridice de prevenire a inamicului la inceperea ostiitafilor si cele de incheiere a acestora nu mai sunt cercetate sau au fost abandonate (de mentionat faptul ca in nici unul din cele peste 150 de conflicte armate care au avut loc in perioada postbelica nu s-a utilizat practica avertismentului prealabil); -dreptul international contemporan interzice amenintarea cu forta si recurgerea la forta; - starea de razboi, care genera punerea in aplicare a dreptului international umanitar si care formeaza o conditie de aplicare a dreptului de neutralitate, nu mai este declarata. Ca urmare a analizei succinte, se poate observa ca neutralitatea a devenit astazi un concept eminamente politic, valabil atat in timp de pace, cand se pretinde ca toate partile aflate in conflict vor fi tratate de o maniera nediscriminatorie, cat si in timp de razboi. Neutralitatea este pe cale sd devin, 0 atitudine facultativa, pe care statele terle si-o rezerva pentru a o adopta in functie de imprejurair si independent de calitatea formal a conflictuluiDimensiunea istorica gi juridica a _neutralitatii Neutralitatea este tot atat de veche ca si razboiul, iar originile acestei institufii trebuie sd fie cutate in cutuma. Dreptul neutralitatii este o urmare a dreptului razboiului, avand la origine mai curand intelesul de a rémane neutru, adicd de sustragere sau scutire de efectele ori influentele starli de razboi [8, p.107]. Inca din antichitate sunt atestate acorduri sorise intre diferite state, in special intre statele-cetaili grecesti, care reglementau comportamentul polis-urilor neimplicate in razboi sau_circulayia pe mare a navelor ce aparjineau statelor neimplicate in razboi cu ale celor care aparjineau statelor beligerante. Neutralitatea continué sA se dezvolte in epoca feudalismului. Mai exact, termenul de neutralitatea, in sens de neparticipare la rézboi, apare pentru prima data in 1378. In 1408, el se intdineste intr-un document oficial, decretul unui rege francez, care arata cA gi el isi pastreaza neutralitatea in lupta dintre papa de la Roma si papa de la Avignon. Tot in secolul al XV-lea incep se incheie unele tratate de neutralitate, iar in 1478, oragul Liége a incercat sa adopte un statut de neutralitate care prefigura, in unele privinte, neutralitatea permanent. Pana in secolul al XVI- lea, un singur element de principiu mai semnificativ este de semnalat, partile beligerante nu mai forjau statele terte sd se situeze alaturi de una dintre ele. O important deosebita in dezvoltarea regulilor neutralitatii in rézboiul pe mare o are gi elaborarea, in jurul anului 1494, a culegerii de reguli de la Barcelona asupra comerului maritim si drepturilor statelor neutre, cunoscuta sub denumirea "Consolato del Mare", Din secolul al XVI-lea incep s& se puna bazele conventionale ale neutralitafii, ca urmare a incheierii unor conventii prin care se interzicea contractantilor de a-i ajuta in vreun fel pe adversatii lor, intr-un eventual rézboi, pentru ca in secolul urmator intelegerile s4 cuprinda si alte elemente ale neutralitati, referitoare la regula pavilionului. In secolele al XVI-lea gi al XVIl-lez institujia neutralitatii in timp de razboi nu dobandeste o reglementare mai ampla. Aceasta rezult& sidin tratarea ei sumara de catre Hugo Grotius in lucrarea "De jure belli ac pacis” care stabileste numai reguli generale, in sensul cd neutrii nu trebuie sd fac nimic spre a intari un beligerant care duce un rézboi injust sau spre a impiedica actiunile unui beligerant care duce un razboi just, in cazul in care exista indoiala asupra caracterului just sau injust al razboiului, neutrii sé trateze la fel pe tofi beligeranti Daca in secolul al XVII-lea neutralitatea in timp de rézboi nu echivala cu o atitudine impartiala fata de beligeranti, in secolul al XVIlHlea, teoria si practica stabilesc ca neutrii au obligajia s& ramana imparfali, iar beligerantii, s4 respecte teritoriile neutrilor [9, p.517]. Deci, in aceasta perioada, neutralitai’ i se atribuie doud idei: abtinerea si impartialitatea. Obligatia de a se abtine continea interzicerea unui stat neutru de a acorda ajutor vreunui stat beligerant. in secolul al XIX-lea este consacrata institutia neutralitatii permanente, ca pozitie de neparticipare a unui stat la rézboaiele purtate de alte state. Elvetia este prima {ard careia i se recunoaste un asemenea statut in 1815, cu privire la recunoasterea si garantarea neutralitatii permanente si a intangibilitati Spre sfarsitul secolului al XIX-lea era deja acceptat cd neutralitatea constituie un element esential al suveranitati, in sensul cd fiecare stat este liber s4 decida pozitia sa fata de un conflict armat declangat, de a se implica sau pastra o atitudine de neutralitate, care sa fie respectate de statele aflate in conflict. insa principalele instrumente juridice prin care se reglementeaza statutul de neutralitate si care constituie dreptul clasic in aceasta materie sunt doud conventii adoptate la Conferinta de pace de la Haga din 1907, si anume: Conventia a V-a ,privitoare la drepturile si datorille puterilor si persoanelor neutre in caz de razboi pe uscat” si Conventia a XIll-a ,privitoare la drepturile sidatoriile puterilor neutre in caz de rézboi maritim’. Acestea constituie dreptul clasic in materie de neutralitate, in epoca contemporana interzicerea rézboiului de agresiune, precum si principiul securitatii colective care sta la baza constituirii Organizatiei Nafiunilor Unite (ONU), statele sunt obligate s4 participe la reprimarea agresiunii si sd-gi acorde ajutor reciproc, inclusiv cu folosirea fortei armate, atunci cAnd unul dintre statele membre ale ONU este victima unei agresiuni, Noile realitéti ale problemelor de securitate internationala au determinat ca problema neutralitatii in timp de razboi sa fie abordata intr-un cadru complex, iar principiile de baz ale neutralitatii — imparfialitatea si abtinerea — sa intre, intr-o anumité masurdi in contradictie cu noile principii. Cum pentru unele state, in special pentru cele mici, neutralitatea prezinta un interes deosetit, solutia s- agasitin neutralitatea diferentiata. In cadrul acestui concept pastrandu-se drepturile si obligatiile statului neutru fata de statele angajate in conflict, acesta are dreptul si obligatia de a da ajutor victimei agresiunii sau statelor membre ale ONU ce iau parte la actiunea armata hotarata de Consiliul de Securitate al ONU, pentru sanctionarea agresorului constatat ca atare, prin mijloace care nu implica participarea la ostilitati, cum ar fi permiterea trecerii prin teritoriul sau a trupelor statelor care iau parte la sanctiunea militara aplicata agresorului, dreptul de a furniza materiale necesare beligerantului care duce un razboi de aparare etc. Asumarea acestor obligatii nu exclude, ins, dreptul statului permanent neutru ca, in conformitate cu Carta ONU privind dreptul la autoaparare, sa intrefind forte armate, s&_ia orice alte masuri necesare pentru protejarea teritoriului national impotriva unei agresiuni cAreia i-ar putea fi victim, sd ceara ajutor gi sd fie ajutat in cazul in care ar fi atacat de un alt stat. Exemple de state neutre De-a lungul timpului se cunosc doar cteva state care si-au declarat statutul de neutralitate permanenta. Elvetia este cazul tipic de stat cu neutralitate permanentd. Lupta Elvetiei pentru recunoasterea neutralitai a durat mulfi ani. In viziunea unoristorici, inceputul neutralitatii Elvetiei dateaza din 1515, cand trupele elvetiene au fost infrante de francezi in batalia de langa Mariliano. Desi dupa aceasta data ea nu a mai purtat razboaie de cotropire, neutralitatea sa nu a devenit un fenomen permanent. Elvetia a inceput 4 urmeze o politica declarata de neutralitate in urma Tratatului de la Utrecht din 1713, dar abia in 1815 regimul juridic al neutralitatii sale permanente a fost stabilit si garantat, prin declaratille statelor participante la Congresul de la Viena. Printr-un tratat din acelasi an semnat de toate marile puteri ale epocii s-a fixat cd neutralitatea si inviolabilitatea Elvetiei este in interesul Europei, reconfirmindu-se acelasi lucru prin Tratatul dela Versailles in 1919, fiind respectata neutralitatea si in timpul celui de al doilea rzboi mondial. Invocdnd statutul sdu de stat permanent neutru, Elvetia nu este membru al ONU. Desi s-a pus aceast problema in cteva randuri, poporul elvetian a respins prin referendum intrarea farii in ONU, in special datorita sistemului de aplicare a unor sanctiuni militare considerat ca incompatibil cu statutul de neutralitate permanenta. Belgia si-a adoptat o politic de neutralitate intre anii 1831-1919. Neutralitatea Belgiei a fost inclcata de Germania in 1914 sia incetat prin vointa statului belgian si in baza tratatelor de pace de dupa primul rézboi mondial. in aceeasi situatie a fost si Luxemburgul, care si-a asumat neutralitatea intre 1867-1919. Neutralitatea sa a incetat s4 mai fie garantata prin tratatul de la Versailles, dar a fost mentinuta unilateral pana in 1940, cdnd teritoriul luxemburghez a fost invadat de cdtre Germania nazista. In prezent, ambele state fac parte din Alianta Atlanticului de Nord (NATO). Austria si-a declarat statutul de neutralitate permanentd printr-o lege interna din 1954 care a intratin vigoare in 1955, dar si dupa semnarea in acelasi an a ,Tratatului de stat" intre Austria si cele patru mari puteri (Anglia, Franta, SUA $i URS). Prin acest tratat Austria se angaja s nu adere la nici o alianta, sé nu permitd nici unui stat strain sa stabileasca baze militare pe teritoriul sau gi s8- si apere neutralitatea prin orice mijloace, iar cele patru state se angajau sa-i respecte independenta si integritatea teritoriala. Ulterior acest statut a fost recunoscut si de alte state. Austria este membru deplin al ONU din anul 1955. Mai pot fi aduse in calitate de exemple un sir de state care si-au asumat neutralitatea, cum ar fi Malta, care si-a declarat unilateral neutralitatea permanent, iar statele europene au luat act de aceasta declaratie prin Actul final al Reuniunii de la Madrid din 1983 a Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa. in Asia de Sud-Est pot fi exemplificate Cambogia, neutralitatea cdreia a fost stabilité printr-o lege constitutionala in 1957, definita ca expresia unei politici internationale. Conform principiului neutralitatii, Cambogia nu intreprindea nici o agresiune contra unei tari straine, insa daca era victima unui atac, isi rezerva dreptul de a se apara, de a face apel la Natiunile Unite, a cdrei membrd este, sau la o mare putere cu care era in relafii bune [10, p. 148]. La fel si Laosul si-a declarat politica neutralitate permanent in 1962, iar 12 state, intre care marile puteri, s-au angajat sd i-o respecte prin Declaratia de la Geneva din acelasi an, insa situatia international din zona (in special izbucnirea razboiului din Vietnam) a facut ca aceasta s4 nu devind efectiva Un caz aparte il reprezinta Turkmenistanul, stat nou aparut, ca urmare a dezmembrarii fostei URSS. Dupa ce s-a hotdrat, printr-o lege interna, cd va avea un statut de neutralitate permanenta, printr-o rezolutie din 1995 Adunarea General a ONU a recunoscut acest statut si a cerut statelor membre sa-l respecte i s8-! sprijine. In practica moderna, neutralitatea permanenta se stabileste prin acte unilaterale ale statului in cauza, care pot fi recunoscute prin acte multilaterale, cum ar fi exemplele mentionate. Totodat, se vede ca statul permanent neutru are dreptul la recunoasterea si garantarea entitatii sale si dreptul de a participa pe deplin la viata international ca orice alt stat. Neutralitatea fsi pastreazé actualitatea, chiar in conditille participarii unui stat neutru ca membru ONU, in cadrul sistemului de securitate prevazut de Carta si in conditile stabilite de Consiliul de Securitate al ONU [6, p. 292) Politica de neutralitate este foarte flexibild si poate fi adaptata la circumstanfe. In viziunea cercetatorului roman luilian Chifu, exist o deosebire intre politica de neutralitate si legea neutralitati. Prima cuprinde actiuni voluntare in timp de pace a unui stat declarat neutru, pentru a- si asigura credibilitatea si eficacitatea propriei neutralitati asumate. Legea neutralitafii (codificata ultima oara in 1907 in cadrul Conventiei de la Haga) a fost implementata numai in caz de conflict armat. Ea interzice statului care s-a declarat neutru sa invervina in orice confit, in schimb ii ofera dreptul la integritate teritoriala. Deoarece Legea neutralitatiinu a fost revizuita mai bine de 100 de ani, aceasta notiune este una depasita, mai ales dupa intrarea in vigoare a Cartei ONU [8, p. 9] Chiar daca despre un comportament neutru al statelor se poate vorbi ca ar exista din anctichitate, pind in prezent nu s-a cristalizat o cutuma in privinta legii neutralitatii, aceasta este definita, in mare parte, prin prisma practicii elvetiene, deoarece nu exista alte state neutre ramase (in sensul direct). Politica neutralitatiiin formula "traditional-izolationista” presupune ca statul sa foloseasca armata doar avand rol principal in apararea nationala $i excluderea implicarii in misiuni (actiuni de cooperare, implicare) externe ale trupelor. Astfel de state, cum ar fi Suedia, Finlanda, Austria, Irlanda — se considera ca ar face parte din categoria celor nealiniate. Doar Elvetia se incadreaza in notiunea de neutralitate, care, istoric, prin mentinerea neutralitatii, a contribuit la stabilitatea acelei parti de Europa si a servit la crearea sila mentinerea unuia dintre elementele de baza aleidentitatii elvetiene. Pentrua raspunde ameninfarilorin actualele riscuri de securitate (nonconventionale), este util ca pentru statele cu politici de neutralitate s8 se adopte principiul unei politici externe si de securitate participativa. Realitatile mediului de securitate actual, indiferent de statul care s-a declarat neutru, indiferent de pozitia sa geografica si geopolitica, indiferent de specificul intereselor nationale $i geopolitice in plan extern, este necesar sA promoveze o “neutralitate activa” care presupune solidaritatea cu comunitatea internationala si adaptarea la circumstantele reale ale jocurilor geopolitice ale centrelor de putere sau ale altor jucatori geopolitci Neutralitate politica versus neutralitate militara Reiesind din experienta istoricd a unor state care si-au asumat politici de neutralitate, este necesar de scos in evident deosebirea intre neutralitatea politica si neutralitatea militar, pentru ca s se interpreteze mai simplu actiunile unor state care au promovat sau promoveaza politica neutralitai. In Europa sunt mai multe state care s-au declarat neutre si anume: Austria, Irlanda, Finlanda, Suedia, dar care fac parte din comunitatea europeana. Uniunea Europeand ca 0 structurd suprastatala cu un centru unic de luare a deciziilor promoveaza actiuni de politica externa, in care se regaseste si politica de securitate si aparare. Statele declarate neutre, integrandu-se in UE, participa activ la deciziile UE si sustin PESC/PESA, mentinand relatii strénse cu NATO, pe care o privesc ca fiind principalul instrument de securitate pe continent, Anumite state (Finlanda, Suedia) isi dezvolta forfele militare interoperabile cu NATO, participand, in special, la misiuni in managementul crizelor. Aceasta situatie provoaca dezbateri cu privire la statutul acestora privind politica de neutralitate, precum si daca acestea sunt astazi neutre sau ar opta pentru integrarea in NATO. Desi strategiile de securitate ale celor doua state neutre sunt diferite, au si elemente commune. In timpul razboiului rece cele doua tari (Suedia si Finlanda) erau neutre militar si politic, insé, odata cu aderarea in 1995 la UE, ele au renunfat la neutralitate politica, mai ales dupa ce UE a lansat PESA. Ele pledeaza pentru un rol tot mai important al UE in politici de securitate pe arena internationala, asumandu-si angajamentul respectarii politicii externe comune ale UE. Ambele coopereaza cu NATO, chiar daca nu s-a decis sa renunte la neutralitate militard gis adere la NATO. Neutralitatea, fie ea politica sau militara indeplineste o functie geopolitica atit pentru statul care si- a asumat-o, cit si pentru statele care garanteaza aceasta neutralitate, iar in aceasta situatie vecinii directi sau indirecti sunt cei care influenteaza politica de neutralitate a statului care si-a asumat-o. Sunt situatii in care vecinii sunt mai interesati de mentinerea neutralitatii unui stat decit statul care si-a asumat neutralitatea, dar explicafille reies din situatiile concrete ale statelor neutre. Geopolitic vorbind, spre deosebire de Suedia, Finlanda s-a aflat in sfera de interese a URSS, deci amplasarea si pozitia geopolitica au influentat direct si asupra politicii de neutralitate Ins, privite din punctul de vedere al securitatii statale, securitatea Suediei era direct legata de cea a Finlandei, siinvers. Interesul de securitate al Suediei era ca Finlanda s& nu intre sub control militar sau chiar sub ocupatie rusa, dar nici Suedia s& nu adere la NATO, fapt ce putea afecta ambele state, deoarece prin aderarea Suediei la NATO, impunea URSS sa-si schimbe atitudinea fata de politica de neutralitate a Finlandei. Dar si nerespectarea din partea URSS a politicii de neutralitate a Finlandei implica si o abordare diferita a Alian|ei fala de neutralitatea Suediei. Moscova controla relatile politice si economice ale Finlandei cu Vestul si le limita drastic pana in 1989. URSS a utilizat politica de neutralitate declaraté de Finlanda pentru a bloca accederea ei in organizatile occidentale, UE si NATO. Finlanda si Suedia au aderat la UE in 1995, apoi au sustinut PESC a UE, inclusiv componenta desecuritate si aparare, intrand formal in acorduri militare si de securitate cu institutille occidentale. Suedia si Finlanda nu au fost real neutre, nici macar nealiniate atat in perioada Razboaielor Reci sinu sunt si nici astazi. In prezent Finlanda tot mai insistent discuta despre aderarea la NATO, iar ca urmare a ultimelor evenimente din Ucraina, si Suedia a accentuat aceasta doleanta in privinta aderarii la NATO. Fiind parfi ale UE, ambele sustin dezvoltarea responsabilitaii apararii si securitatii din partea UE, totodata recunoscand rolul NATO in asigurarea securitatii Europei, de aceea ambele pledeazi pentru coordonarea relatillor UE-NATO, in privinta securitatti continentale. Procesele geopolitice ale continentului european Secolul XXI este marcat de doua procese la nivelul continentului european. Aceste procese influenteaza in mod direct sistemul de securitate europeand. $i anume, extinderea NATO, prin lansarea Conceptului Strategic al Aliantei, precum gi extinderea UE cu promovarea Politicii Exteme si de Securitate Comuna (PESC). Totodata se observa o tendinta de manifestare accentuata a Federatiei Ruse pe continental european, si anume dorinfa acesteia de a pune bazele unei structuri supranationale (Uniunea Euroasiatica), nucleul cAreia il reprezinta Rusia, Belarusi si Kazahstan in care vor incerca sa fie atrase si alte tari ex-sovietice. Extinderea UE si NATO sunt doua procese paralele si complementare. Tarile care au aderat la NATO, ulterior au devenit si parte a UE, cu unele exceptii (Turcia), dar sunt i {ari care au devenit membri ai UE, dar nu sunt membri NATO. In general nu trebuie privit procesul NATO si UE ca o axiomd, lucru demonstrat in practicd. Doar oficialii rusi vad aceste doudi procese identice. Atat NATO, cat si UE s-au extins pana la hotarele fostei URSS (trei tari din fosta Uniune Sovietica sunt parte a UE si NATO, - tarile Baltice). NATO a ajuns in anul 2004, iar UE in anii 2004 si 2007. Alianta nu manifesta tendinte clare de extindere spre est, pentru a fiatrase in aceasta structura si alte state foste sovietice, iar Summit-ul NATO de la Bucuresti din 2008 nu a oferit o perspectiva clara de aderare pentru Ucraina si Georgia, probabil ca sd nu deranjeze Rusia, care se opune vehement ca restul {arilor post-sovietice cum ar fi Ucraina, R. Moldova si Georgia sa adere la aceasta structurd. Tendintele Georgiei de a adera la NATO au costat-o pierderea Abhaziei si Osetiei de Sud, ca urmare a unui rzboi cu Federatia Rusa in august 2008. In schimb, UE in 2009 a lansat, la Praga, proiectul Parteneriatului Estic, care prevede atragerea celor gase {ari ex- sovietice (Belarus, Ucraina, R.Moldova si Georgia, Armenia si Azerbagean ) intr-o strategie a Bruxelului, prin care le oferd o perspectiva de asociere la aceasta comunitate prin dimensiunile politica si economica Federatia Rusa urmareste cu ingrijorare aceste procese de extindere a UE asupra {drilor post- sovietice. Moscova considera aceste state ca zona exclusiva a intereselor sale geopolitice si nu accepté ca cele sase {ari ale Parteneriatului Estic sd se asocieze cu UE. Interpretarea Moscovei confine rafionamente in primul rand geopolitice. Aceasta reiese din declaratile oficialilor de la Kremlin, precum si a diferitor experti rusi. Felul cum a procedat Moscova cu Ucraina si Armenia in preajma Summitului Parteneriatului Estic de la Vilnius este cel mai important argument, dar si acfiunile ulterioare ale Federatiei Ruse in Ucraina, in legaturé cu anexarea Crimeii si a provocarilor separatiste din sud-estul teritoriului ucrainean, la fel induce ideea cd Moscova se opune violent aderéirii Ucrainei la UE, precum si la NATO. Actiuni mai pronuntate ale Rusiei fata de R. Moldova se vor manifesta numai dupa ce Moscova isi va consolida pozitia in anumite regiuni din sudul Ucrainei. Impactul contextului regional asupra situatiei Republicii Moldova Oviziune realist asupra politicii de neutralitate a Republicii Moldova este necesar sa fie abordataprin prisma pozitiei geografice si geopolitice. Totusi, pozitia geopolitica a Republicii Moldopva este specificd, daca se iau in considerare toate aspectele si variabilele regionale (teritoriul Ucrainei, Marea Neagra, Caucazul, Orientul Mijlociu etc.). Totodata R. Moldova este un stat de frontier geopolitica, avand grania direct cu UE si NATO pe de o parte si indirecta cu Federatia Rusa, pe de alta parte. Asa dar, pozitia geopolitica a Republicii Moldova este total diferita de a celorialte {ari neutre, din considerentul ca se afla in spatiul de interese geopolitice vitale ale Federatiei Ruse gi, totodata, in apropiere de celelalte zone enumerate mai sus. Facind comparatie cu alte state neutre, Finlanda are granita direct cu UE, NATO si Rusia, dar presiunea geopoliticé din partea Moscovei asupra acestei tari e diferité de cea pe care o manifesta fata de Chisinau. Teoretic, si situatia geopolitica a Suediei este apropiatd de cea a Republicii Moldova, invecinandu-se direct cu NATO si cu UE si indirect cu Rusia. Din pespectiva amplasarii acestor state, Finlanda percepe amenintarea rus direct, pe cand Suedia e statul protejat de ctre vecinul fintandez. Situatia geopoliticd a Republicii Moldova e dezavantajata si din perspectiva percepliei pe care 0 are Federatia Rusa asupra spatiului post-sovietic (strainatatea apropiatd), si anume sunt privite ca sfere de interes exclusiv. Statele neutre Finlanda si Suedia nu au fost parte a Uniunii Sovietice, nu sunt supuse unor riscuri sau provocaii interne si externe din partea Federatiei Ruse. Contextul regional developeaza pozitia geopolitica a R. Moldova prin prisma anumitor riscuri, precum si oportunitai. Politica de neutralitate a R. Moldova influenteazé asupra Ucrainei, dar si asupra comportamentului Rusiei, atat asupra Chisinaului, cat si a Kievului. Ca urmare a ultimelor evenimente in context regional, s-a demonstrat cA securitatea statala a R. Moldova este influentata direct de securitatea Ucrainei si invers. Interesul R. Moldova e ca Ucraina sa nu intre sub controlul Moscovei, desi Kievul a pierdut Crimeea si se lupta cu separatistii in sud-estul tri Intrarea sub controlul Rusiei a Ucrainei presupune si intrarea intregii Moldove sub acelasi control. Gradul de presiune geopoliticé asupra Moldovei depinde de gradul de rezistenta a Ucrainei fata de Rusia. Chiar daca Ucraina si Moldova sunt doua tari cu caracteristici diferite (teritoriu, populatie, economie, putere statald), acestea sunt privite in bloc (in comun) de Moscova, iar cedarea uneia presupune cedarea celeilalte parti, iar datorit& pozifiei pe care o define R Moldova, se simte protejata intr-un anumit fel de Ucraina, In urma unor presiuni geopolitice continue din partea Rusiei, poate aparea varianta ca Ucraina sa reziste, dar s4 cedeze R. Moldova (in urma alegerilor parlamentare, dar si alte provocari), atunci prin teritoriul R. Moldova ar creste presiunea asupra Ucraine’ si gradul de rezistenta a Kievului va fidiminuat. Actualmente, Republica Moldova si Ucraina sunt doua state care depind reciproc din perspectiva securitatii nationale. O diminuare a presiunii ruse in raport cu ambele state ar putea fi contracarata cu suportul NATO, UE, SUA etc.) Ambele percep amenintarea rusd la moduldirect, ins un mic avantaj il posed R. Moldova neavand frontiera direct cu Rusia. Ambele sunt privite de Moscova ca apartinand sferei sale de interese, chiar daca ar mentine politici de neutralitate, asa cum a fost cazul Finlandei in perioada razboiului rece, iar mentinerea unui echilibru intre NATO si Rusia prin politica de neutralitate a Chisindului si Kievului devine ineficienta in cazul in care Rusia nu respect dreptul international i alte acorduri pe care si le-a asumat, afectand in mod direct securitatea Ucrainei si a Moldovei: Astfel, contextul regional scoate in vileag vulnerabilitatile la care este expusd R. Moldova atit in exterior, c&t siin interior, si fac Chigit masuri rapide si eficiente pentru a face fata riscurilor de securitate. Politica externa si interna pe care le promoveaza R. Moldova trebuie si se incadreze in limitele minime ale "marjei de eroare’. "Marjele de eroare” constau din doua parti: tipurile de pericole cdrora un stat trebuie sé le facd fata si cantitatea de putere pe care un stat 0poseda. Actualul contextul regional a atras atentia Chisinaului asupra starii sistenului national de securitate (institufi, legislatie, resurse umane, logisticd, finanfare etc.) si oferd prilej pentru analizarea profunda a politicii de neutralitate pe care R. Moldova si-a asumat-o constitutional din 1994. Premisele asumarii statutului de neutralitate a Republicii Moldova Momentul asumarii neutralitatiR. Moldova a fost dictat de specificul raporturilor intre Moscova si Chisinau, dupa obtinerea independentei statului moldovenesc in 1991. R. Moldova a fost nevoita. sa includa in Constitutie in 1994 neutralitatea la insisten{a Rusiei, dar R. Moldova si-a asumat neutralitatea in urmatoarele circumstan{e: dupa alegerile parlamentare din februarie 1994, guvernarea a fost formata din partide filo-ruse; prin neutralitate se urmarea ca Rusia sa fie convinsa s-gi retraga fortele armate din zona de est a tarii. Diplomatic s-a reusit ca Moscova sA semneze un act prin care sé-si retraga forfele armate din Moldova a Summit-ul OSCE de la Istambul din 1999, insa nici pina in prezent nu si-a indeplinit angajamentele asumate. Prin neutralitate R. Moldova urmarea sé obtina acceptul Rusiei de a rezoiva problema transnistreand pentru a fireintegrat statul Totodata, trebuie de mentionat ca $i Chisinaul profita de neutralitate, revendicind-o atunci cand Rusia punea accent pe cooperare militaré cu R. Moldova, pentru a respinge propunerile Moscovei. Oricum, Rusia nu era categorica, asteptnd un context favorabil, pentru a putea impune cooperarea militara. Neutralitatea R. Moldova, pana nu demult, a fost una pro-rusa, deoarece si guvernarile in mare parte au fost pro-ruse, iar alternativa la neutralitate era mai mult vazuta ca o integrare/cooperare cu structuri politico-militare sub egida Rusiei, si mai putin sau deloc cu NATO. Astazi contextul regional inclind balanta in directia vestica. Din momentul introducerii in Constitutie a principiului de neutralitate, acesta a fost intens promovat de toate guvernarile, indiferent de orientare doctrinara, de aceea a cdpatat o rspandire larga in randul populatiei. La nivel de societate, neutralitatea e sustinutd de un numar mai mare de cetteni in comparatie cu cei care ar sustine aderarea la un bloc politico-miltar (un rol important in mentinerea acestei percept il are mass-media, o parte din liderii de opinie etc.). Neutralitatea este sustinuté de un sir de forte politice care impartasesc atat orientarea pro-estica, ct si pro- vestica, asta desi in cadrul actualei coalitii de guvernare nu exist o singura viziune cu privire la neutralitate; o forta politica (PLR) pledeaza pentru aderarea la NATO, iar celelalte doua formatiuni (PLDM gi PD) considera cd nu este momentul ca R. Moldova sa renunfe la neutralitate. Interesele Federatiei Ruse privind politica de neutralitate a Republicii Moldova Neutralitatea nu a fost atat o necesitate pentru R. Moldova, cat un interes geostrategic al Rusiei Includerea, in Constituia moldoveneasca, a articolului cu privire la neutralitate a fost mai mult 0 conditie a Moscovei, decat o dorinfé a Chisindului. Rusia este interesata in mentinerea neutralitati din partea R. Modova. Moscova a insistat si insista in continuare pe neutralitate, pentru c in felul acesta R. Moldova este menfinuta in sfera sa de influent, pentru c& neutralitatea garanteaz Rusiei nesemnarea de catre R. Moldova a unor acorduri politico-militate cualte state sau cu organizati, cum ar fi NATO. Rusia profitd de neutralitatea R. Moldova pentrua 0 folosi drept "zona tampon’, care indeplinea si indeplineste in continuare o functie geostrategica pentru Rusia, eliminind influenta altor state sau actori, furnizori de securitate. Pe parcursul a 23 de ani de independenta ai R. Moldova, politica externa a avut o marja de flexibilitate, marja reiesind din gradul de presiune venit din directia Moscovei asupra Chisindului. Relatille intreChisinau si Moscova au evoluat din 1991 pana in prezent mai mult conflictual decat normal, cauza principala find conflictul transnistrean si tendinfele de integrare a R.Moldova in comunitatea europeana. Se poate considera ca prin politica de neutralitate impusa Moldovei, Rusia controleaza politica externa a Chisinaului, controleaza relatile politice si economice, si foloseste diverse instrumente pentru a nu permite independenta de Moscova. Necesitatea reevaluarii politicii de neutralitate Situatia din Ucraina determina R. Moldova sa abordeze printr-o prism noua abordarea cu privire la politica de neutralitate (analizdnd gi implicarea Rusiei in problemele interne ale Moldovei din 1992 pnd tn prezent). Neutralitatea trebuie reganditd prin prisma tuturor riscurilor care provin din exterior, siin special din directia Rusiei, Moscova impune oneutralitate fals Republicii Moldova, prin menfinerea fortelor armate in zona transnistreana. Aceasta falsitate e inteleas de majoritatea clasei politice si de catre o buna parte din cetateni. Schimbarea hartii politice in zona de est a Europei de catre Rusia necesita o abordare diferita a politicii de neutralitate, care trebuie sa reiasa din rafiuni de securitate prin intensificarea unei cooperari cu NATO, precum si cu anumite state cu capacitati de a fi furnizori de securitate in regiune. R. Moldova nu este in stare de una singura sé-si asigure securitatea deoarece in regiune se aplicd principiul politicii de putere, iar prevederile dreptului international, normele constitutionale, dar si acordurile pe care le-a semnat Rusia la nivel international sunt incdlcate flargant (totodata trebuie de accentuat ca si decalajul de putere intre R. Moldova si Rusia este enorm). Republica Moldova doreste sa promoveze stabilitatea mentinandu-i neutralitatea, dar circumstantele prezente o impun sa regandeasca politica respectiva, ca urmare a schimbarilor majore care s-au produs in vecinatatea estica. Coneluzii Prin evolutia situatiei Republicii Moldova si a mentinerii politicii de neutralitate pe parcursul a douazeci de ani, de cand a fost introdus in Constitutie, principiul de neutralitate, asumat in cadrul politicii externe, este unul formal, care a mentinut in sah politica externa (diplomatia), pentru ca s& nu se poata identifica instrumente internationale de depasire a unor vulnerabilitati de securitate Pentru R. Moldova asumarea neutralitajii nu a fost atat un scop al politicii externe, cat mai degraba un mijloc pentru a atinge alte obiective: securitatea, integritatea teritoriala, eliminarea prezentei militare ruse in zona de est, eradicarea separatismului. Chisinaul nu poate adopta formula "securitate si independenta prin neutralitate’, deoarece, pe langa amenintarile conventionale, exist o serie de ameninyari externe (non-conventionale), precum terorismul, crima organizata, problemele ecologice, iar, pentru a se proteja de astfel de fenomene (riscuri), e necesar sa se adopte formula de "securitate prin cooperare”, deoarece de una singura Moldova nu poate face faja tocmai din cauza neutralitayi Pozijia geopolitica a Moldovei, amplasata intre doud centre de putere (NATO/UE - Rusia), va mentine $i pe viitor vulnerabila neutralitatea. Politica de neutralitate, in actualul context regional, afecteaza securitatea Moldovei, din cauza actiunilor de implicare a Rusiei. Neutralitatea Repubiicii Moldova nu trebuie asociata si nici comparata cu neutralitatea altor state cum sunt Finlanda, Suedia, Austria, Elvetia etc., fiindca sunt diferite atét amplasarile geografice, cat si pozitile geopolitice. Nu este suficient ca neutralitatea sa fie inclusd in constitutie; este necesar sa fie oferite garantii intemationale asupra neutralitatii. Neutralitatea permanent trebuie validatd prin tratate. RM nua semnat tratate prin care sa i se ofere garantii internationale de neutralitate, ca in cazul altor state.S-a incercat semnarea unui acord international prin care sé se garanteze neutralitatea R.Moldovei si anume Pactului de stabilitate si securitate pentru Moldova la Sofia, unde urmau s& depuna semnaturi statele cu interese directe in R.Moldova, dar Rusia a refuzat. Prin asumarea neutralitatii, teoretic, R. Moldova are dreptul la integritate teritoriala, iar, daca admitem ca aceasta neutralitate a fost asumata la insistenta Federatiei Ruse, tot ea nu asigura si nu respecta integritatea teritoriala. Neutralitatea Republicii Moldova e incdilcata de Federatia Rus, care mentine forte armate in zona de est si nu intentioneaza sa le retraga. Neutralitatea permanenta pe care ne-o impune Rusia presupune s& nu aderam la aliante militare, s& nu permitem baze militare straine pe teritoriul Moldovei si nici utilizarea teritoriului in scopuri militare. Ins Federatia Rusd, actionand geo-strategic, propune Chisinaului aderarea la organizatia de securitatea colectiva sub patronaj rusesc, insista asupra legalizarii mentinerii armatei in zona de est si gandeste teritoriul Republicii Moldova (inclusiv zona transnistreana) in termenii militari ai propriei securitati nationale, presand Chisindul sa nu colaboreze cu alte state din punct de vedere politico-militar. In pofida insistentei cu care sustine neutralitatea Moldovei, fr acceptul Chiginaului, menfine forfe militare si, totodata, susfine separatismul in regiunea transnistreana siin zona de sud. Astfel, neutralitatea e mai mult formala pentru Republica Moldova si e folosit de Federatia Rusd drept un instrument pentru ca Chigindul s4 nu oblind garantii de securitate din partea altor state sau structuri internationale. Folosirea mecanica a unui model de stat neutru, pentru a fi aplicat in totalitate Republicii Moldova, e lipsita de viziune. Argumentarea mentinerii neutralitatii folosind exemplele Elvetiei, Austriei, Suediei, Finlandei etc. reflect o abordare superficial. O viziune profesionista implica o analiza a starii sistemului de securitate regional si intern, raportarea potentialului sistemului de securitate inter la provocarile interne si externe. Contextul regional si pozitia geopolitica a Republicii Moldova dezavantajeaza atat mentinerea neutralitafii, cat si renuntarea la aceasta si aderarea la NATO (deoarece tensiunile din est pot lua amploare, iar in interior s-ar produce o destabilizare). Asa cum Rusia respect neutralitatea R. Moldova doar declaratiy, la fel si Chisinaul poate s8-l respecte, dar in realitate s& coopereze cu NATO, precum gi cu alte state, pentru ca in caz de razboi sa aiba sustinerea direct si indirect de la acestia; deci, sd fie o neutralitate pe timp de pace, dar sd fie raliere la NATO in timp de razboi, in cazul unui atac din partea Federatiei Ruse Fara o acoperire a securitatii din partea unei structuri sau state care ar garanta securitatea tari, Chisindul nu va reusi s-si construiascé politici sigure de securitate, iar acest lucru ar putea sa se realizeze numai daca Moldova va adera la organisme de securitate internationale. Daca Moldovei nu-i vor fi deschise usile pentru astfel de tendinte, ea va filasata in sfera de interes si influent rusd, care ar impune-o sa coopereze si militar cu Moscova, sub forma prevederilor Memorandumului Kozak, sau prin alte variante intr-o anumité masura, neutralitatea Republicii Moldova poate fi privita ca un egec. S-a incercat prin neutralitate sa se rezolve niste probleme cu Rusia, dar fra rezultat. In 1992 Rusia a purtat rzboi cu Moldova si a construit un regim separatist, menfinut pe toata perioada independentei, prin intermediul cdruia incearca sa mentind Chisinul in sfera sa de influent. Republica Moldova nu are garantii de securitate (nu are capacitati proprii pentru a-si asigura securitatea), de aceea e necesara o garantie viabila de securitate de tip NATO, decat in alta formulé (de a adera la organizatii de securitate colectiva sub egida Rusiei). Astazi neutralitatea R. Moldoveie utilizata impotriva aspiratillor sale pro-occidentale. Dezvoltand o colaborare cu NATO inca din 1994, prin aderarea la Parteneriatul pentru Pace si semnand in 2006 Planul Individual de Actiuni R. Moldova- NATO), in prezent Chiginaul are o politica mai mult de nealiniere militard, decit o politica de neutralitate. Limitele politicii denealiniere a R. Moldova constau in confortul Rusiei de a se mentine in regiunea transnistreand, dar gi sd influenteze politicile Chisindului Ideea neutralitatii R. Moldova poate fi vazuta ca o optiune adoptata in niste circumstante geopolitice concrete, dar nu nelimitat. Atunci cand sunt conflicte sau chiar razboaie in vecinatate, Chigindul trebuie sé-si rezerve dreptul de a mai fi neutra in cazul unui razboi din vecinatatea nemijlocité a sa, Republica Moldova nu poate ramane neutra atunci cAnd Ucraina e atacata. La potentialul pe care il poseda statul in comparatie cu vecinii directi, dar si indirecti, nu e posibil ca R. Moldova sa ramana, ci sa ise si garanteze neutralitatea in cazul unui razboi, Recomandari Reiesind din contextul geopolitic regional, Moldova are nevoie s coopereze cu NATO, pentru a- si garanta securitatea (integritatea teritoriala gi stabilitatea interna), trecand la un stadiu cu mult mai avansat fat de ceea ce reprezinta Programul Parteneriatului pentru Pace sau Planul Individual de actiuni al Parteneriatului Republica Moldova — NATO. Chiar daca ji va mentine in continuare neutralitatea, R. Moldova e nevoita sa-si dezvolte o armata puternicd si s& investeasca in politica de aparare (aga cum a procedat si procedeaz in continuare statul suedez), pentrua face fata unor provocari. Contextul regional necesiti ca atét NATO, cat si Moldova sa intensifice colaborarea (este necesara o deschidere sincera din ambele parti), deoarece contextul geopolitic regional reflect un raport de forte, iar Rusia are suficiente parghii sé- influenteze conform intereselor sale. Situatia din regiune va fi tensionata gi in vitor, de aceea Republica Moldova trebuie sa obtina garantii de securitate prin incadrarea sa in structurile euro-atlantice. De zece ani NATO este la hotar cu Moldova, dar relatiile cu aceasta structura au fost dezvoltate superficial. Prin cooperarea aprofundata cu NATO, Moldova trebuie s4 devina un membru nedeclarat, dacd actualul context regional e nefavorabil extinderii Aliantei. Moldova trebuie, ca paralel cu politica de neutralitate, s8-si pregateascd armata, pentru a avea capacitatea de a se apara in cazul unui alac asupra statului. In conditiile actuale Chiginaul are nevoie de mai mult sprijin extern occidental, pentru a-si dezvolta politicile sale de securitate. In prezent NATO nu este pregatita s& propuna Republicii Moldova sa adere, dar nici Republica Moldova nu este disponibila aceastei oferte. Existd niste cerinte pe care trebuie sale indeplineasca partea moldoveneasca. - Republica Moldova nu are o istorie a strategiilor de securitate, nu are traditii in astfel de politic. In acest domeniu trebuie sa fie incadrati specialisti bine pregatifi (Ia fel, e necesar de vazut cadrul normativ in domeniul securitatii, institutile si interactiunea lor etc.) Prin guvernarile care s-au perindat nu s-a observat o gandire si abordare profunda a strategiei de securitate a tarii, domeniul era in mare parte ignorat de conducatorii (ari, iar instituliile care sunt responsabile de sectorul de securitate au fost politizate excesiy, fiind folosite in rol de instrumente de gantaj a unor politicieni ‘impotriva altor concurentietc. In timp, s-a creat in mentalul colectiv perceptia lipsei unei culturi de securitate. Memoria istoric&, fiind mereu marcata doar de conflictul transnistrean, a mentinut aceasta perceptie in toaté perioada independentei. Nu a fost constientizata nici pozitia geografica, care determina in mare masurd strategie de securitate. Deci, sistemul de securitate a fost neglijat, neconstientizand rolul pe care il are acesta asupra mentinerii stabilitati interne, dar si ca riposta fata de o agresiune extema. Intelegerea adecvata a contextului geopolitic, prin dezvoltarea unor politici de securitate inteligente si eficiente, poate minimaliza riscurile externe gi s se mentina un echilibru geopolitic regional Chiar daca R. Moldova si-a asumat neutralitatea, prin tendinfele sale dea se integra in UE, poate c manifest mai mult o politica de nealiniere, si nu de neutralitate (ca in cazul Elvetiei). Atat asocierea la UE, cat si aderarea ulterioara va face ca neutralitatea asumata sa fie formala.Asocierea, dar maiales integrarea, presupun racordarea politicii externe a tariila politicile externe side securitate a UE, iar dacd NATO este garantul securitaii UE, atunci Alianta va fi si garantul seouritatii RM. In doctrina de securitate a R. Moldova trebuie sa se introduca idea ca, in cazul unui atac asupra ari, Chigindul s& accepte asistenta altor state sau organizatti, dar sé nu se rezume doar la apdrare pe cont propriu. Oferirea de asistenta din partea garantilor internationali, furnizori de securitate, trebuie sd fie credibild, si nu una nu formal. La modul practic, o astfel de asistenta pentru apdrare ar putea fiprimita de la SUAsi NATO. In actualul context geopolitic, Chisindul ar putea sa priveasca in directia aderdirii la NATO, ins la moment NATO nu poate deschide usa pentru R. Moldova, pind cind nu se reseteaza relatiile intre Bruxelles si Moscova; deocamdata reactia Rusiei va fi negativa dacd NATO va accepta membri din zona Parteneriatului Estic. Neutralitatea Moldovei nu trebuie privité ca un obstacol pentru cooperarea militara cu NATO. Chiar daca R. Moldova nu are garantii formale de securitate din Vest si nici nu e pregatité s& primeasca o asistenta majora directa din partea NATO, Chisindul trebuie sa fie pregatit s& primeasca asistenta indirect. Pentru inceput, e necesara crearea unui cadru normativ clar cu privire la aspecte ce tin de domeniul securitatii interne a tari; apoi, reformarea institutillor care au drept comeptenta securitatea statului si adaptarea atributiilor acestora la realitatile specifice ale Repubiicii Moldova (SIS, Armata, Politia, inclusiv cea de frontier); continuind cu delimitarea clara a atributillor fiecarei institutii in probleme de securitate (largirea prerogativelor SIS dupa modelul statelor care se confrunta cu acliuni separatiste ); colaborarea eficienta intre institufile care au ca atribufii de baz4 securitatea statului; depolitizarea institufillor cu prerogative de securitate si numirea in functii a unor persoane competente si buni specialigti, pentru a eficientiza activitatea acestor institutii (institutile ce fin de securitatea statului sd nu fie imparite politic si sA nu fie folosite drept instrumente a unor politicieni impotriva altora; conducatorii institutilor respective sd nu fie implicati in jocuri politice); pregaitirea specialistilor inalt calificati in cadrul institutillor ce {in de securitatea statului (finantarea adecvata a acestor institutii, care s4 asigure o activitate normala si eficienta); crearea unui centru de analiza strategic din specialisti bine pregatiti pentru a analiza, monitoriza si evalua actiunile si strategiile in domeniul securitatii nationale, s& analizeze riscurile si s4 propuna solutiila nivel inter-institutional Bibliografie: 1. Gherghescu V,, Closca |. Regulide drept international prvi starea de pace side rézboi.— Bucuresti: Editura Miltard, 1972. 2.Mazilu D. Drept intemational public. vol, - Bucuresti: Editura Lumina Lex, 2001. 3. Hauser G. Securitatea miltara si conceptul de neutralitate in Securitatea internafionala si fortele armate.- Bucuresti: Editura Tritonic, 2005, 4,Closcé |, Suceava |, Dreptul international umanitar. - Bucuresti: Editura Sansa, 1992. ‘5. Closca |. Dreptul umanitar sinoua ordine internationals. — Bucuresti: Ediura Miltard, 1978. 6. Banu L., Roxana O., lonescu |. Neutalitatea statelor si dreptul intemafional.//Drept roménesc, nr. 3- Bucuresti, 2009, p. 287-296. 7. Chifu lu. Neutralitatea intre mit, imagine sirealitate. /Infostera, 2009, nr.4, p. 9-17. 8. Dragoman |. Dreptul intemational umanitar. - Constanta: Eaitura Fundatiei “Andrei Saguna’, 1999. 9, Geamanu G. Drept international public. vol. I, - Bucuresti: Editura Didacticd si Pedagogicd, 1983. 10. Colliard C. A, Institut internationale, - Paris: Ed. Dalloz, 1970.Republica Moldova in cadrul Parteneriatului pentru Pace Colonel Vitalie Ciobanu La 16 martie 1994, Republica Moldova devenea al doisprezecelea stat membru al Programului PpP, important pentru securitatea internationala si cea europeana, Crearea de parteneriate a reprezentat o etapa-cheie in modificarea structuri Aliantei. Reuniunea de nivel inalt a sefilor de state si guverne din tarile membre NATO, din ianuarie 1994, desfagurata la Bruxelles, a demonstrat c Alianta Atlanticului de Nord isi confirma angajamentul pentru un parteneriat transatlantic impunaitor intre America de Nord si Europa, un rol special revenindu-i in acest sens responsabilitatii sporite in probleme de aparare. A fost reafirmata valabilitatea functiilor principale ale Aliantei si sprijinul deplin pentru edificarea unei refele europene de securitate si aparare Implicarea statului nostru in PpP poate fi divizata in cateva etape, prima constituind-o semnarea la 16 martie 1994 a documentului-cadru. Aderand la Programul Parteneriatului pentru Pace, Republica Moldova se angaja sa sustina eforturile internationale in domeniul reglementérii situatiilor de criza si prevenirii confictelor. ‘In documentul de prezentare, care continea gase puncte, se mentiona ca tara noastra sustine eforturile tarilor aliate, in scopul largirii cooperdrii reciproc-avantajoase in Europa, si isi asuma responsabilitatile descrise in documentul-cadru, considerand PpP drept garantie a consolidairii securitatii gi stabilitatii pe continent. Pentru Republica Moldova, participarea la program presupunea crearea unor conditii de securitate si de crestere a capacitafii defensive a statului La acel moment, in contextul participarii la operatiunile de mentinere a pacii, Republica Moldova urma sa puna la dispozitie o companie militar, un poligon pentru efectuarea exercitilor tactice $i aplicatiilor la nivelul ,companie-batalion”, un aerodrom militar pentru asigurarea operatiunilor de mentinere a pacii si celor umanitare, un avion militar de transport de tipul AN-72, doua elicoptere de transport de tipul MI-8, precum si cadre calificate de medici militar Dup& cum am mentionat, Parteneriatul pentru Pace (PpP), apare ca un program eficient de cooperare practica bilateral stabilit intre fiecare stat partener si NATO, in vederea organizarii unei relat individuale cu Alianta, bazata pe relatiiindividuale si prioritati de cooperare. O etapa important a Parteneriatului a fost redactarea documentului de prezentare si elaborarea in baza lui a Programul individual de Parteneriat (IPP). Acest program a fost elaborat in 1995 si continea mai multe domenii de colaborare, inclusiv controlul asupra armamentului si dezarmari, protectia civila, prevenirea si solutionarea situatiilor de criza, pregatirea cadrelor si alte aspecte de activitate militara planificarea, desfasurarea in comun a operatiunilor de mentinere a pacii. Pentru fiecare perioada de doi ani, pentru fiecare stat in parte, era elaborat un Program individual de Parteneriat (IPP), care continea scopurile politice, resursele puse la dispozitie, obiectivele ce acopereau diferite domenii de cooperare, activitatile specifice. Cerintele si prioritatile specifice pentru un stat aparte erau incluse in lista de activitati si prioritati din Programul de lucru al Parteneriatului (PWP). La inceputul anului 1995 a fost elaborat primul program individual de parteneriat pentru fara noastra. Documentul a fost aprobat de catre Consiliul Atlanticului de Nord. Textul programuluicorespundea tuturor rigorilor stabilite in cadrul Parteneriatului. Pentru toate statele incluse in program, IPP este revizuit bienal. In cazul Republicii Moldova, este prezentat spre aprobare de ctre Consiliul Suprem de Securitate. Pe parcursul anilor, militarii din Republica Moldova au participat a diverse activitati in cadrul Parteneriatului In 1999, a summit-ul NATO de la Washington, a fost lansat Conceptul Capacitatilor Operationale (OCC), intentionat ca instrument de testare a interoperabilitatii fortelor in cazul participairii in comun la operatiuni de mentinere a pacii. Aderarea la initiativa OCC nu obliga fara noastra sa participe la operatiunile intemationale de mentinere a pacii. Detasarea forfelor militare este negociata separat, cu conducerea politica a tari, in cazul in care este inaintata o cerere oficiala de participare. Aderarea Republicii Moldova la inifiativa OCC este o continuare logic a participairii Armatei Nationale la Programul Parteneriatului pentru Pace, in baza de date a OCC fiind deja incluse 0 companie ugoara si o grup de geniu din Moldova. Evaluarile implica doua nivele: evaluarea interoperabilitali si testarea eficacitatii subunitajii. In iunie 2008, la baza de instruire din Bulboaca, a avut loc autoevaluarea (nivelul 1), in conformitate cu OCC, a unui grup pregatit de Armata National; un an maitarziu, s-a desfasurat urmatoare etapa de evaluare, la acelasinivel. Pe parcurs, in cadrul programului Parteneriat pentru Pace, reiesind din angajamentele si obiectivele de interoperabilitate, prevazute in documentul de prezentare a Republicii Moldova, Programul individual de Parteneriat, obligatiunile asumate de tara noastra, militarii Armatei Nationale au participat la multiple activitati. Participarea la activitati a oferit factorilor de decizie, comandamentelor marilor unitaii si unitati militare, efectivului Batalionului 22 posibilitati de a se familiariza cu experienta constructiei militare a tarilor Aliantei si a partenerilor in scopul pregatirii pentru exercitile de Parteneriat i, totodata, perfectionarii permanente a propriilor cunostinte si deprinderi. in acelasi timp, participarea la programul de Parteneriat asigurd efectivul cu acces la informatii, statistica, diferite surse de asistenta, oferind Armatei Nationale avantaje deosebite, atat pe plan intern, cat sipe cel extern Un compartment aparte in activitatea din aceasta perioada il are Memorandumul privind cooperarea in domeniul suportului logistic intre Guvernul Republicii Moldova si Agentia pentru intretinere si aprovizionare a Organizatiei Nord-Atlantice (NAMSA), semnat la Bruxelles, la 28 iunie 2001. La aceeasi data, la Cartierul General NATO, a fost semnat Memorandumul de intelegere cu Organizatia NATO pentru mentinere si aprovizionare (NAMSO) privind cooperarea indomeniul logistic. In rezultatul acestui Memorandum, in anul 2002 a fost instituit Fondul special, finantat de statele NATO, destinat distrugerii unui lot de mine anti-personal si munitii cu termen expirat din dotarea Armatei Nationale, si respectiv a unei cantita{i importante de combustibil rachetar (melanj). Aceste proiecte au fost puse in practicd de catre Agentia NATO pentru mentinere si aprovizionare tehnicd (NAMSA). Ca rezultat al acestui proiect a fost eliminat pericolul ecologic. Conform prevederilor cu privire la interzicerea minelor antipersonal a Conventiei de la Ottawa, Republica Moldova este printre primele state din regiune care a exclus acest tip de arme din arsenal. O realizare eficienta cu suportul financiar al Aliantei este si distrugerea stocurilor de pesticide interzise si inutilizabile in Republica Moldova. Acest Memorandum, oportun si util pentru noi, apermis evitarea aparitiei unor probleme cu caracter ecologic. Totodata, Republica Moldova si-a onorat obligafiunile asumate conform documentelor privind interzicerea minelor anti-personal, demonstréndu-si disponibilitatea de a aprofunda masurilor de creare de incredere si transparenfa. In scopul implementarii Memorandumului, au fost desfasurate sesiuni bilaterale de cooperare pentru stabilirea detalilor si modalitatilor de realizare a proiectului, in urma crora, in luna noiembrie, intre Ministerul Apararii al Republicii Moldova si Agentia de Intretinere si Aprovizionare NATO a fost semnata intelegerea privind gestionarea proiectului fondului NATO PpP. Acordul intre Ministerul Apardrii al Republicii Moldova si Ministerul Apararii al Statelor Unite ale Americii privind Sistemul de administrare a informatiei programului Parteneriat pentru Pace (PIMS) a fost semnat tot in aceasta perioada. Pentru asimilarea terminologiei militare NATO, in aceasta perioada s-au desfasurat mai multe activitati ce aveau ca scop schimbul de informatie dintre tarile partenere. Subiectele abordate in cadrul atelierului de lucru au constituit un pilon important pe care se sprijina activitatea ofiterilor ce interactioneaza nu doar cu structuri ale NATO, ci si cu statele membre ale Aliantei, in parte, dat fiind faptul cd acestea folosesc aceeagi terminologie militara si aceleasi proceduri de legatura si cooperare care sunt folosite in cadrul Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord Un loc considerabil in cadrul Parteneriatului este acordat invatémédntului si stiintei militare. In acest context Consoriul PpP al Academiilor de Apairare si a Institutelor de Studi de Securitate a desfagurat sedinte ale grupurilor de lucru ce se acupa de studierea cailor de dezvoltare a NATO. Acest forum oferd diferitor cercetatori, analisti si specialisti in domeniul securitatii europene un cadru pentru discutil. In cadrul activitatilor s-au discutat subiecte ce {in de extinderea NATO, impactul acestui fenomen asupra statelor din regiune si nemijlocit probleme de securitate europeana. Aceleiasi teme i-a fost consacrata si reuniunea de lucru a Grupului de instruire si invaitémant militar in cadrul programului de Parteneriat (PpP). In cadrul activitatilor s-au discutat un spectru larg de subiecte privind coordonarea procesului de instruire militaré comund in cadrul programului PpP, masurile privind schimbul de opinii in domeniul informational, identificarea cerintelorin domeniul instruiri si educatiei militare Sistematic, la Mons, Belgia, au loc activitati de planificare a Programulul individual de Parteneriat (PIP), aprioritatilor si necesitatilor fiecdrui stat partener. La activitate sunt invitafi ofiferi ce au participat la elaborarea PIP si sunt autorizati sa exprime doleantele, solicitarile si viziunea autoritatii ce o reprezinta despre activitatile Programului de lucrual Parteneriatului (PWP) in conformitate cu Planul de lucru al Parteneriatului si Programul individual de Parteneriat, s-au desfasurat conferinfe anuale de planificare organizata de Celula de Coordonare a Parteneriatului. Ofiterii Armatei Nationale, pe parcursul anilor, au participat la un sir de activitati, conform Planului participarii Armatei Nationale la exercitii si activitati internationale . Scopul de baza al exercifilor comune este antrenarea interoperabilitati intre ofiterii de stat-major, trupele{arilor partenere in cadrul operatiunilor de mentinere a pacii Ministerul Aparérii identifica in parale! posibilitatile privind viitoarea participare a subunitatilor noastre la operatiuni umanitare si de menfinere a pacii sub egida ONU. Acest sir de activitati, continuat pana in prezent, are o importanté major pentru securitatea {arii si pregatirea specialistilor militari moldoveni alta prioritate de importanta major pentru tara noastra este Procesul de revizuire si planificare a parteneriatului. Procesul de revizie si planificare se desfsoara in baza unui program elaborat de NATO referitor la asistenta partenerilor si evaluarea gradului de participare la program. Pentru Republica Moldova, procesul a inclus mai multe cicluri bienale. In cadrul acestui program, in perspectiva desfagurdrii comune a operatiunilor de mentinere a pacii, tara noastra si-a asumat mai multe angajamente. Republica Moldova a aderat la PARP in perioada celui de-al doilea ciclu (1997-1999), prezentandu-si documentele de intentie la sedinta din 25 aprilie 1997 a Comitetului director politico-militar, ulterior acestea find aprobate de ctre ConsiliulAtlanticului de Nord. Materialele au respectat toate procedurile de rigoare si au inolus: esenta politicii de aparare a {Ari principiile de realizare a controlului democratic asupra forfelor militare; politica de parteneriat si ale activitatilor curente de parteneriat; proceduri de planificare; politica de cadre; cooperarea bilaterala cu alti parteneri; aspectele economico-financiare si planificare a cheltuielilor militare si modul de realizare a programului individual de parteneriat; obiectivele, componenta si starea la moment a forfelor militare sub principalele lor aspecte, inclusiv a fortelor puse la dispozitie in cadrul parteneriatului Procesul de planificare si revizuire a Parteneriatului (PARP), stabileste obiective de Parteneriat, recomandate ca repere clare in procesul de formare a Armatei Nationale, Menirea acestora era de a directiona eforturile de dezvoltare a capacitatilor de detasare a trupelor in misiuni, sustinerea acestor forte. Ele includeau si scoputi intermediare de instruire, orientate spre obfinerea unui nivel de interoperabilitate a respectivelor forte care sa fie acceptabil pentru operatiuni internationale. Din anul 2003, la sedintele de evaluare a Procesului PARP participa si reprezentanti ai mai multor structuri de forta din Republica Moldova: Serviciul informatii si securitate, Ministerului Afacerilor Interne, Departamentul politiei de frontier, Departamentul trupelor de carabinieri si respectiv Ministerului Afacerilor Externe si Integrarli Europene, Ministerului Finantelor. La gedintele de lucru participa experti de la noi din tara, din domeniile politicii de securitate, aparare si buget, forjelor terestre, forfelor aeriene, specialisti in evaluarea Planului individual de Parteneriat. in contextul procesului PARP, Republica Moldova a evaluat esenta politicii de aparare a statului nostru; principiile realizari controlului democratic asupra forfelor militare; prevederile politicii de Parteneriat. Tot in acest cadru a fost dezvoltata si stabilita activitatea curenta de parteneriat; procedurile de planificare a fortelor si planurile respective; principiile politic de cadre; cooperarea bilateral cu alfi parteneri; aspectele economico-financiare $i planificarea cheltuielilor militare, precum si procedurile realizarii Programului individual. Evaluand procesul de realizare a obiectivelor de parteneriat asumate, exper{ii au mentionat ca aufost atinse rezultate pozitive la acest capitol, exprimate prin contributia semnificativa a Armatei Nationale la operatiunile de menfinere a pacii, inclusiv: operatiunea post-conflict din Irak, operatiunea de mentinere a pacii in Bosnia si Herfegovina (SFOR) si operatiunile ONU de mentinere a pacii din Liberia si Cote d'Ivoire, precum gi misiunile OSCE. Astfel, reforma eficienta a sectorului de securitate necesita schimbari esentiale, devenind un subiect important in cadrul dialogului PARP, un dialog de impulsionare a procesului de reforma militara. Obiectivele sunt evaluate anual, in cadrul unor sesiuni speciale cu participarea expertilor occidentali, in cadrul carora se apreciaza starea de executare a obiectivelor si ajustarea acestora la exigentele situafiei curente. Prioritare pentru colaborare sunt: controlul democratic asupra forfelor armate, controlul asupra armamentului si dezarmarea, protectia civilé, prevenirea si solutionarea situatilor de crizd, planificarea si desfagurarea colectiva a operatiunilor de mentinere a pacil, pregatirea cadrelor, pregatirea lingvisticd, alte aspecte de activitate militard, implementate prin intermediul Programului individual de Parteneriat (IPP). Activitatile desfasurate in cadrul acestor programe impli’ seminare, cursuri, exerciti’ multinationale, Armata National participand, anual, la circa 100 de activitati. Pe data de 21 mai 2013, a avut loc reuniunea Comitetului politic si pentru parteneriate (PPC) + Republica Moldova, care a examinat proiectul raportului pentru 2013 privind progresele inregistrate de Republica Moldova in cadrul Procesului de planificare si analizé (PARP Assessment 2013). La reuniune a fost examinat proiectul elaborat de echipa Secretariatului international (dupa consultarile avute cu autoritatile moldovenesti la 26-28 martie 2013), reprezentantitarilor membre venind cu propuneri pe marginea documentului. Reuniunea PPC + RM a permis elucidarea eforturilor intreprinse de autoritatile moldovenesti pentru reformarea Sectorului de securitate si aparare, prioritatilor pentru viitor, precum si a necesitatilor de asistenta: In special a fost menfionata consolidarea capacitailor pentru realizarea scopurilor PARP prin lansarea Proiectului privind distrugerea pesticidelor, precum si dezvoltarea in continuare a capabilitatilor operationale si de interoperabilitate, implicarea militarilor moldoveni in operatiunile conduse de NATO cu mandat ONU oferind o forma de dinamizare a acestor relatii si redarea substantei discutilor politice Astfel, la etapa actual, sunt asumate 45 de obiective noi, 5 dintre care au fost sugerate recent, in urma vizitei de evaluare a experfilor PARP, dupa cum urmeazé: OP G 2784, Securitatea cibernetica, atat la nivel national (SIS) cat sila nivelul Armatei Nationale; OP G 3520 Forte pentru operatiuni speciale; OP L 0956, Observatori inaintafi; OP 10003, Implementarea reformei in cadrul DTC; OP 10008, Managementul personalului in cadrul DTC. Dup& cum am mentionat deja, summit-ul NATO de la Praga a propus instituirea unui nou mecanism, care s4 consolideze relatile cu partenerii, s4 specifice multidimensional domeniile de parteneriat, precum si sa raspunda maibine la necesitafile de securitate in conditille unui climatin plina schimbare. Acest plan asigura interactiunea intre Guvernul Republicii Moldova si NATO. Republica Moldova a semnat Planul individual de acfiuni al Parteneriatului Republica Moldova - NATO (IPAP), care prevede ajustarea institutillor statale la standardele gi valorile euro-atlantice, oferind un reper pentru activitatile bilaterale cu farile euro-atlantice. Una din cele mai importante actiuni ale acestui plan il reprezinta procesul de desfésurare a evaluarii strategice a apararii (SDR) care implica un complex de masuri menite sd evalueze si sd revizuiasca intregul sistem de asigurare a securitatti statului, inclusiv componentele esenfiale aleacestuia Procesul pentru statul nostrua fost lansat a 7 iunie 2005, prin declaratia presedintelui tri privind intenfia de a promova un Plan individual de Parteneriat cu NATO, facut in timpul vizitei la Cartierul General al Aliantei pentru participare la reuniunea NAC. In decembrie 2005, tara noastra a remis spre examinare tarilor membre CPEA Documentul de prezentare IPAP, in care prezenta obiectivele politicii sale externe, in domeniul securitatii si apararii, rezultatele reformelor si necesitatea asistentei. Dupa acest document, s-a trecut la elaborarea listei de obiective si actiuni care urmau sa fie incluse in Planul de acfiuni. IPAP este un element destinat individualizairii, sistematizarii si concretizari relatilor, intensificairit dialogului si consultarilor intre parteneri si NATO la nivel interstatal si interministerial. Planul individual de actiuni a Parteneriatului Republica Moldova - NATO este axat pe optimizarea procesului de reforme in sectoarele aparairii si securitatii nationale. Actualizarea IPAP a fost initiati in noiembrie 2009. Unul dintre obiectivele-cheie ale mecanismului IPAP, capabil sa favorizeze si sa mentind un mediu intern propice reformelor democratice, este consolidarea dialogului si a consultarilor politice intre NATO si Republica Moldova. Astfel, Republica Moldova isi poate exprima si demonstra vointa si capacitatea de a avansa sub cateva aspecte centrale: cel al politicii interne gi externe sau cel al implementarii rincipiilorfundamentale, inscrise in documentul-cadru al PpP siin documentul de baza al CPEA. in urma summit-ului de la Lisabona (noiembrie 2010), sefii de state si guverne au aprobat noul concept strategic al Alian(ei, care evidentiaza securitatea colectiva ca una dintre misiunile-cheie ale NATO. S-a decis, dupa cum am mentionat anterior, reformarea procesului de colaborare cu partenerii, prin stabilirea unui meniu unic de cooperare a Parteneriatului (PCM), mecanism ce incadreaza toate planurile de colaborare cu partenerii, fiind axat asupra intensificarii orientari strategice a colaborarii prin intermediul unei evaluari calitative si eficiente. Prin urmare, Planul de lucru al Parteneriatului Euro-Atlantic (EAPWP), anterior utilizat in procesul de planificare a compartimentului IPP, a fost inlocuit de acest meniu. IPP, supus unor modificairi, a fost inlocuit de IPCP-Planul individual de parteneriat si cooperare Planul IPCP pentru 2014, componenta de care sunt responsabili Ministerul Apararii si Armata National, insumeaza 76 activitati, find axat pe diferite domenii: planificarea si bugetul apardirii (DPB); politica si strategia de aparare (DPS); consultant, comanda si control (C3); angajament efectiv (EE); logistica (LOG); planificarea civild de urgenta (CEP); pregatirea lingvisticd (LNG). in perioada 11-13 mai 2011, la Chisinau, a avut loc o misiune de evaluare, in cadrul cdreia un grup de experfi NATO a intreprins vizite de documentare {a institutille nationale responsabile de implementarea IPAP, in vederea evaluarii rezultatelor obtinute in perioada aprilie 2010 - aprilie 2011 in domeniile de competent. In perioada 16-17 iunie 2011, la Chisinau s-a desfagurat reuniunea EAPC in formatul sesiunii Grupului consultativ pentru politica atlantic’ (EAPC/APAG), care a reunit 59 de delegati din partea Secretariatului NATO, misiunilor tarilor membre si partenere si statele membre ale EAPC. Un astfel de eveniment a avut loc pentru prima data in Moldova, fiind apreciat efortul {arii noastre (inclusiv sub aspect financiar) si reuniunea fiind calificata de catre statele participante drept una de succes.La 13 iulie 2011, Consiliul Aliantei Nord-Atlantice (NAC) s-a convocat in formatul 28 + Republica Moldova, pentru a desfasura consultari multilaterale privind aspectele implementarii Planului IPAP. Delegatia moldoveand la reuniunea in cauza a fost condusa de catre ministrul aparairii si viceministrul afacerilor externe si integrarii europene. Ulterior, folosind procedura tacita, NATO a adoptat Raportul final de evaluare a progresului implementarii IPAP de catre Republica Moldova Avantajele acestei cooperari sunt multiple: pe langai sporirea interoperabilitati fortelor armate, Republica Moldova beneficiaza de asistenta in realizarea unor proiecte importante, asistenta fiind solicitata expres de catre fara noastra si acordata in functie de disponibilitatea farilor membre NATO. Aderarea si conlucrarea cu aceste organisme este vitala astazi pentru Republica Moldova. In acest context, se impune concluzia c& Republica Moldova ar trebui s8-si revizuiasca politica de neutralitate permanent, legiferaté prin actele oficiale, pentru a beneficia din plin de mecanismele de securitate internationala gi. Repercusiunile confruntarii geopolitice NATO - Rusia asupra securitatii nationale a Republicii Moldova Nicolai AFANAS Magistru in stiinfe politice, lector superior Institutul de Relatii Internationale din Moldova(IRIM) The study presents the world politics where the members find themselves partially unable to provide for their own security, the old tools and mechanisms needed in order to ensure internal security and regional concentration are ineffective. Liberalization and increased interstate cooperation in all social and political spheres lead involuntary to the interdependence of member's security systems. States through acts of will give up to some classical state powers to ensure national and regional security. Regionalization processes attract national states in an interdependent security system in which security problems cannot be separated by state borders. Security threats are common for a group of countries or region, and therefore actions designed to prevent and combat these threats must be shared. Each state decides the format of a global partnership in this regard by including plenary political-military structure or establishes a special relationship with one of these organizations Introducere Notiunea de securitate care poate fi definita ca o absent a razboiului, combinata cu convingere c& niciun razboi care ar putea avea loc nu s-ar termina cu infringere. Fenomenul securitatii capata un caracter coprehensiy, care include minimum cinci dimensiuni - securitatea militara; securitatea politica; securitatea economicdi; securitatea social; securitatea ecologica/de mediu. Nu existé o ierarhie dupa importanta, fiecare din aspecte igi are locul si rolul sAu in sistemul national de securitate. Statele devin interdependente, in aspectele de securitate, frontiera nu mai este “scutul" care protejeaza pe un stat de altul. Stabilitatea si securitatea in statul vecin presupune un grad maiinalt de siguranta sin tara ta, astfel ajutind vecnii ajuti propriul sistem de securitate. Statele in secolul XXI se pomenesc in incapacitate partiala de securitate, vechile instrumente si mecanisme de asigurare a securitatii interne precum si celei regionale devin ineficienteLiberalizarea si intensificarea colabordirii/rapoartelor inter-statale in toate sferele social-politice duc involuntar la interdependenta sistemelor de securitate a statelor. Fiecare stat devine element al unui mecanism (sistem politico-militar) regional complex care are la baza un act normativ cadru care institutionalizeaz4 cooperarea inter-guvernamentala in domeniul de securitate. Statele prin acte de vointa cedeaza o parte din prerogativele clasice statale cu scopul asigurarii securitati nationale siregionale. NATO este una din primele organizatii politico-militare cu caracter permanent care avea la baz conceptul securitati colective. Statele membre s-au angajat sa participe reiesind din capacitatile tehnico-financiare la operatiunile de asigurare a securitati colective. Disparitia/implozia URSS a dat posibilitate extinderii organizatiei pe baza fostilor dusmani politico-ideologici spre est. UE fiind © structura cu prerogative clasice economico-sociale, capata doar in ultimul timp preocupari de securitate in sensul larg al acestei notiuni (PESC, JAI). Procesele de extindere spre est a ambilor structuri se stopeaza la frontierele vestice a Republicii Moldova, plasind {ara noastra in situajia de alegere in strategia sa de securitate, intre politica integrationista in una din ele si/sau in ambele organizatii, pastrarea statutului de neutralitate permanent&(cu posibilitatea aderérii la UE) sau reorientarea prioritatilor politicii externe (structurile politico-militare din cadrul CS!) Metode gi material aplicat Extinderea NATO (Organizajia Tratatului Atlanticului de Nord) din perioada post Razboi Rece a dus la schimbarea arhitecturii securitatii europene, implicind si Republica Moldova intr-un nou sistem de securitate. Valurile de extindere din 1999 si 2004 au pozitionat tara noastra in vecinatatea imediata a organizatiei euro-atlantice, cea ce nua putut s& treaca fara efect pentru complexul de securitate nafionala. Exist o mare diferenta intre fara noastra gi alte state sud-est europene, acestea din urma neavind o altemativa viabila si nici una teoreticd de includere intr-un sistem de securitate in afara de cel euro-atlantic. RM fiind un stat mai degraba est-european decit sud-estic, are posibilitatea de a alege in ce structura politico- militara s activeze[5, p. 231]. In acelasi timp, in baza statutului de neutralitate putem s& ne rezervam dreptul de a nu participa la astfel de structuri. Astfel, apar trei variante viabile pentru republica noastra. Prima alternativa este neutralitatea permanenta, cea pe care se pune astazi accentul i este legiferata prin constitutie. Aceasta ar trebui sa duca treptat la retragerea trupelor strdine de pe teritoriul statului molday, ca urmare a constientizairii cd statul nu va face parte din alte structuri militare antagoniste, iar mai apoi acest proces va duce la solutionarea pasnicd a conflictului transnistrean. Trebuie s& fim constienti cd indiferent de marime si capacitafi tehnico- militare fiecare stat are obligatia de a fi nu doar consumator de securitate dar si exportator al acesteia, ceea ce implica participare directa si indirecta la politicile, programele $i operatiunile menite sa asigure si s4 consolideze securitatea intr-un spatiu geografic. Nu putem cere s fim prote“jati de orice amenintare, nici sa cerem ca securitatea teritoriului nostru sd fie ganrantata de catre partenerii nostri. Cel putin trebuie s manifestém putind solidaritate. Aceasta teorie este valabila si pentru Republica Moldova, pentru ca nimeni nu poate cere sa fie protejat fara sa contribuie la aceasta protectie[6, p. 151], ca de exemplu: cheltuielile pentru securitate, banii investiti in procurarea unei “polite de asigurare", aceasta necesitind investitii financiare, institufionale si umane permanente in folosul comun. Investiille pot fi folosite doar in cazul unui atac sau situatie de insecuritate, in caz contrar cheltuielile nu se vor indreptaiji. In acelasi timp, lipsa "politei de asigurare" in situatii de criz se rasfringe in modul cel mai catastrofal asupra statului. © alta optiune de securitate este aderarea Ia structurile euro-atlantice, fapt ce va implicastandardizarea sistemului de securitate si aparare la normele NATO. Aceasta va necesita cheltuieli majore pentru stat intr-o perioada scurta de timp. Unii politicieni de la Chisinau se pronunta pentru aceasta optiune, argumentind ca aderarea va contribui direct la consolidarea securitatii nationale, intensificarea dialogului_ moldo-comunitar, intarirea prestigiului si atractivitati statului, Aceeasi aderare ins va atrage si obligatia de a gazdui forjele armate euro- atlantice pe teritoriul statului, participarea Armatei Nationale la operafiuni militare sub egida NATO, care nu intotdeauna vor coincide cu_interesul national al RM. O ultima alternativa este integrarea in organismele militare a CSI si consolidarea parteneriatului in aceste domenii cu Federatia Rusa. O parte din clasa politica moldoveneasca vede aceasta varianta ca pe o unic& sansa de solutionare a conflictului transnistrean, benefica pentru RM. In acest caz intervine si factorulistoric al relafillor strategice dintre state in ultimele decenii. Problema includerii Moldovei intr-un sistem de securitate depinde de perceptile clasei politice aflate la conducere[8, p. 42], iar aceasta la rindul sau este dependenta de opinia publica, care are posibilitatea de a aduce un partid sau un lider la conducerea tarii. Rezultate obtinute si discutii Interesele geostrategice ghideaza actiunile externe a statelor mari si a sistemelor de state, realizarea acestora este garantul mentineri si fortficarii statutului de mare putere si a prestigiului international. Statelor mici|le este rezervat rolul de pion in jocul geopolitic a marilor puteri. Acestea pot accepta oferta si oportunitatile oferite de marile puteri sau pot gestiona rational situatia: sunt folositi in jocuri politice regionale gi internationale. Majoritatea statelor mici nu dispun de resursele naturale si de capacitajile politico-administrative care sd le permita sd se auto-gestioneze. Ele fiind predispuse politic dar si din perspectiva psihologiei sociale la un protectorat extem, care le-ar garanta minimum de securitate. Implozia URSS $i disparitia prezentei militare, politice si economice din Europa de Est a dat posibilitate statelor membre NATO, siin primul rind SUA, sa incorporeze aceste state in zona lor de influent. Rusia si NATO la moment sunt doua puteri care se confrunté, fiind intr-o permanenté rivalitate in partajarea zonelor de prezenté si influenta in spatiul est european. Reconstructia hairtii politice europene a atras dupa sine metamorfoze in relatiile dintre aceste doua entitati(7]. In ciuda multiplelor interese si obiective comune, cum ar fi prevenirea si combaterea terorismului international, stoparea pirateriei maritime, gestionarea crizelor regionale, inlaturarea catastrofelor naturale 5.2. Exist o multitudine de subiecte care constituie baza confruntari. Problema cheie pe dimensiunea geopolitica este extinderea NATO spre est, calificata de statul tus ca 0 sufocare, provocare si testare a statului[9]. Sufocarea caracterizindu-se prin inconjurarea Rusiei cu baze militare terestre si marine, provocarea prin actiunile similare care le va intreprinde statul rus in raport cu vecinii membri NATO gi testarea capacitaiilor financiare si logistice de a corespunde la noile riscuri de securitate. Extinderea organizatiei este apreciata cao amenintare directa la adresa securitatii nationale, statele incluse prin ultimele valuri de extindere fiind vecini directi ai Rusiei sau aflindu-se in proximitatea geografica a acesteia. Amplasarea bazelor militare gi a celor de monitorizare militara nu poate s& nu induca la gindul cu privire la limitarea Rusiei de iesire la spatiul geopolitic european. Argumentul major care ne explicd aparitia unui conflict deschis intre partile vizate este interesul economic major pe care il au statele membre NATO in Rusia si vice versa. Astfel, conflictul ramine a fila nivelul discursurilor publice si declarafillor politice, nesoldindu-se cu intreruperea sau diminuarea relatiilor dintre state, deoarece aceasta ar duce la micgorarea schimburilor comerciale dintre parteneri, fapt ce nu intereseaza nici una din parti.Republica Moldova fiind unul din statele, care ipotetic ar putea fi parte a tratatului nord-atlantic, in ciuda faptului c& momentan are un statut de neutralitate permanenta si majoritatea populatei sustine mentinerea acestui statut. Rusia adoptd o politica de riposta, intensificind activitatea partidelor politice si migcarilor social-politice care promoveaza pozitii anti-NATO gi crearea perceptilor agresive in raport cu organizatia. Conflictul si regiunea trasnistreana au un rol primordial in confruntarea dintre Rusia si NATO pe dimensiunea sud-est Europeana. Controlind aceasta regiune fortele respective manipuleazé conducerea RM, iar aceasta este o cale de a influenta Ucraina, care la rindul séu deschide posibilitatea dominarii Europei de Est de catre Rusia. La rindul ei NATO prin stabilirea relattilor speciale cu RM si Ucraina capata posibilitatea de a controla frontiera de est a Rusie’ si de a o transforma dintr-o putere euro-asiatica in una asiatica. Este folostit instrumentul mass-media, prin intermediul companiilor ruse dar si a celor locale, se finanteaz direct si indirect proiectele si programele care au ca finalitate formarea perceptilor negative fata de alianta. Razboiul informational este o realitate a secolului XXI, partile implicate investind major pentru manipularea opiniei publice. Ca urmare, in cadrul RM, are loc aprofundarea liniilor de demarcare a opiniei publice cu consolidarea fobiilor, pe de o parte in raport cu Rusia, si in acelasi timp in cadrul altor grupe sociale in raport cu NATO. Clasa politica moldava exploateaza aceste fobii facindu-si capital politic, iar ca rezultat, statul devine mai putin consolidat si omogen social-politic. Analizind relatiile Rusia — NATO trebuie sa radiografiem rapoartele dintre Federatia Rusa si SUA, care sunt caracterizate printr-o tendinta sinoidald. Initiativa americana de restartare a relatiilor dintre parti a avut un efect declarativ[12]. SUA continuie sa isi extinda prezenta in spatiul post- sovietic, intrind in conflict direct cu Rusia, care a declarat atit in actele sale politico-juridice, cit si prin intermediul liderilor politici ca “strainatatea apropiata" reprezinta o prioritate pe termen lung[11]. RM este parte la o serie de politici si programe americane, ca raspuns Rusia intensificd prezenta economic gi cultural. Statul se afla la confluenta zonelor de conflict geopolitic, la moment selectarea unei directii este imposibila, ca urmare fiind scindarea elitei politice si a societaitii peransamblu In cadrul NATO nu poate fi atestatd o omogenitate politica, un grup de state europene cu tendinta eurocentrista doreste a avea o pozitie egalé cu SUA in cadrul NATO, care decenii la rind a controlatin totalmente aceasta organizatie[3]. Este de mentionat factorul personalin promovarea politicii extere a statelor europene, exist lideri care vad asigurarea securitatii europene prin constituirea unui sistem autonom capabil sé concureze atit cu SUA, cit si cu Rusia. In acelasi timp exist lideri cu viziuni euro-atlantice, care consider ca statele europene trebuie sA se concentreze pe problemele economice lasind subiectele de securitate in preocuparea partenerului strategic - SUA. Politica externa moldoveneasca trebuie sa {ind cont de aceste tendinte, stabilind relatii prioritare cu statele conduse de liderii eurocentrici. Aceasta va permite urgentarea includerii noastre in sistemul de securitate europeana. Astfel, relatile cu Rusia pentru liderii eurocentrici sunt un mecanism de balansare dintre statele europene si SUA. Rusia la rindul su foloseste relatiile cu China pentu a contrapune impactul si implicatiile americane gi europene in restul lumii, Pe moment interesele geopolitice a celor doi giganti euroasiatici coincid si anume consolidarea unui sistem multipolar cu diminuarea treptata a supromatiei americane in sistemul mondial RM atit la nivelulelitelor politice, cit sia societaiiiin ansamblu, trebuie sd-si constientizeze rolul pe care il are in sistemul de securitate mondial. Geostrategia se studiaza implicind marele puteri, RM fi este rezervat rolul de instrument de confruntare, pierderea sau posedarea acestuia nu vaschimba rezultatul final al confruntari. In politica externa e necesar de a identifica mecanismul politico-diplomatic eficient si rational de gestionare a interesului marilor puteri investit in fara noastra. ‘Summit-urile NATO reprezinté mecanismul principal de adoptare al deciziilor strategice a aliantei nord-atlantice. Acestea se desfasoara de obicei o data la doi ani. La lucrarile intrunirii participa sefii de stat si de guvern a statelor membre si a celor mai importante {ari partenere, ceea ce permite ca deciziile aprobate sa fie implementate in politica interna a statului. Summit-ul de la Chicago a avut ca subiecte centrale de discujie prezenta NATO in Afganistan post 2014, capacitatile de apdrare a statelor membre si a organizatillor in conditille austeritatii economice si conceperea gi implementarea aparairii inteligente[2]. Putem constata cd subiectele puse in discutie au un caracter global, ceea ce denota tendinta aliantei de a-si asuma obligatii in afara teritoriilor statelor membre si partenere. Tendintele mondiale denota o micsorare a capacitatilor economiilor nationale cu micsorarea continua a cheltuielelor pentru sectorul de securitate. Astazi tot mai putine state din cadrul NATO menfin plafonul de 2 % pentru domeniul de aparare, prioritate avind subiectele sociale. Ca urmare, se micgoreaza intensitatea activitatilor in domeniul de aparare, dar nu putem constata si o micsorare numerica sau calitativa a amenintarilor de securitate. Solutia viabild in aceste conditii este rationalizarea cheltuielilor de securitate prin diversificarea si aprofundarea parteneriatului in cadrul aliantei, precum si stabilirea relatiilor strategice dintre alianta si statele partenere. Alianta, care este in esenta un grup de state care gindesc la fel, trebuie sa isi unifice fortele in fata pericolelor comune. Amenin{arile globale pot fi stopate doar prin intermediul unui parteneriat global. Securitatea Republicii Moldova este caracterizaté printr-o dependenté majord regional, prevenirea si stoparea ameninfarilor de securitate poate fi realizata prin intermediul activitatilor de complementare a unor operatiuni complexe intreprinse la nivel regional. Deciziile Sumit-ului dela Chicago denota concentrarea Aliantei pe probleme non-europene. Sistemul de securitate global interdependenta transforma problemele de securitate a teritorillor non-europene in subiecte pe agenda statelor nationale si a aliantei. Amenintarile parvenite din aceasta regiune sunt reale si pentru Republica Moldova, fiind vorba despre traficul de substante de stupefiante, folosirea ari noastre ca loc de tranzit pentru teroristi, spalarea si depozitarea banilor. Prin urmare ar trebui in cadrul unui parteneriat largit s& fim parte la operatiunile de impunere si mentinere a pacii in aceasta regiune. Orice stat trece printr-o perioada de maturizare care include trecerea de la categoria consumator de securitate la generator al acesteia. Evident cd capacitatile si experienta statului nostru ne va permite includerea doar in programe internationale realizate prin intermediul forfelor multinationale[] Criza economic s-a rasfrint si asupra Republicii Moldova micsorind bugetul domeniului de securitate. Algoritmul oameni mai putini - mobilitate mai mare, este perfect implementabil in fara noastra. Trebuie de mentionat ca standardele NATO presupun oameni profesionisti care doresc si pot sd 1si apere patria, armata urmind a fi supusé unei reforme comprehensive care va avea ca rezultat micsorarea numericd a efectivului si cresterea calitativa a fortelor armate. Capacitatea de apérare a statului este alcatuité din trei componente: efectiv instruit si devotat; asigurarea tehnico-materiala a fortelor armate si capacitatea managerial a conducerii de a transforma aceste forte in instrumente de interventie mobile si flexibile[10} Apararea inteligenta racordata la realitatile {arii noastre presupune rationalizarea cheltuielilor prevazute din bugetul national la amenin{arile existente si tendinfele vizibile, implicarea maischimba rezultatul final al confruntari. In politica externa e necesar de a identifica mecanismul politico-diplomatic eficient si rational de gestionare a interesului marilor puteri investit in fara noastra. ‘Summit-urile NATO reprezinté mecanismul principal de adoptare al deciziilor strategice a aliantei nord-atlantice. Acestea se desfasoara de obicei o data la doi ani. La lucrarile intrunirii participa sefii de stat si de guvern a statelor membre si a celor mai importante {ari partenere, ceea ce permite ca deciziile aprobate sa fie implementate in politica interna a statului. Summit-ul de la Chicago a avut ca subiecte centrale de discujie prezenta NATO in Afganistan post 2014, capacitatile de apdrare a statelor membre si a organizatillor in conditille austeritatii economice si conceperea gi implementarea aparairii inteligente[2]. Putem constata cd subiectele puse in discutie au un caracter global, ceea ce denota tendinta aliantei de a-si asuma obligatii in afara teritoriilor statelor membre si partenere. Tendintele mondiale denota o micsorare a capacitatilor economiilor nationale cu micsorarea continua a cheltuielelor pentru sectorul de securitate. Astazi tot mai putine state din cadrul NATO menfin plafonul de 2 % pentru domeniul de aparare, prioritate avind subiectele sociale. Ca urmare, se micgoreaza intensitatea activitatilor in domeniul de aparare, dar nu putem constata si o micsorare numerica sau calitativa a amenintarilor de securitate. Solutia viabild in aceste conditii este rationalizarea cheltuielilor de securitate prin diversificarea si aprofundarea parteneriatului in cadrul aliantei, precum si stabilirea relatiilor strategice dintre alianta si statele partenere. Alianta, care este in esenta un grup de state care gindesc la fel, trebuie sa isi unifice fortele in fata pericolelor comune. Amenin{arile globale pot fi stopate doar prin intermediul unui parteneriat global. Securitatea Republicii Moldova este caracterizaté printr-o dependenté majord regional, prevenirea si stoparea ameninfarilor de securitate poate fi realizata prin intermediul activitatilor de complementare a unor operatiuni complexe intreprinse la nivel regional. Deciziile Sumit-ului dela Chicago denota concentrarea Aliantei pe probleme non-europene. Sistemul de securitate global interdependenta transforma problemele de securitate a teritorillor non-europene in subiecte pe agenda statelor nationale si a aliantei. Amenintarile parvenite din aceasta regiune sunt reale si pentru Republica Moldova, fiind vorba despre traficul de substante de stupefiante, folosirea ari noastre ca loc de tranzit pentru teroristi, spalarea si depozitarea banilor. Prin urmare ar trebui in cadrul unui parteneriat largit s& fim parte la operatiunile de impunere si mentinere a pacii in aceasta regiune. Orice stat trece printr-o perioada de maturizare care include trecerea de la categoria consumator de securitate la generator al acesteia. Evident cd capacitatile si experienta statului nostru ne va permite includerea doar in programe internationale realizate prin intermediul forfelor multinationale[] Criza economic s-a rasfrint si asupra Republicii Moldova micsorind bugetul domeniului de securitate. Algoritmul oameni mai putini - mobilitate mai mare, este perfect implementabil in fara noastra. Trebuie de mentionat ca standardele NATO presupun oameni profesionisti care doresc si pot sd 1si apere patria, armata urmind a fi supusé unei reforme comprehensive care va avea ca rezultat micsorarea numericd a efectivului si cresterea calitativa a fortelor armate. Capacitatea de apérare a statului este alcatuité din trei componente: efectiv instruit si devotat; asigurarea tehnico-materiala a fortelor armate si capacitatea managerial a conducerii de a transforma aceste forte in instrumente de interventie mobile si flexibile[10} Apararea inteligenta racordata la realitatile {arii noastre presupune rationalizarea cheltuielilor prevazute din bugetul national la amenin{arile existente si tendinfele vizibile, implicarea maiactiva a noilor tehnologii pentru a mari viteza si siguranta, si in acelasi timp a diminua numarul de jertfe umane. Acest concept prevede extinderea dimensiunii de aparare prin includerea securitatii informationale. Informatia capata o important majora in contextul transferurilor de date dintre state procesate folosind retelele de internet, deoarece statele au nevoie de siguranté si garantii in folosirea acestui instrument. Asigurarea securitatii si controlului informational poate fi realizat doar prin intermediul colaborarii institufilor specializate a statelor nationale la nivel regional si global. In lupta cu un flagel trebuie folosite metodele caracteristice dusmanului sau altele superioare acestuia. Instrumentul cheie este activitatea grupurilor mixte gi schimbul de informatii operative in scopul depistarii, stoparii si combaterii crimelor informationale. Concluzii Schimbarea arhitecturii de securitate europeand dupa implozia URSS implica Republica Moldova in noi procese de securitate regionala. Existenta alternativelor presupune alegerea unui sistem de securitate. Avind la baza statutul de neutralitate putem si ne rezervam dreptul de a nu participa la astfel de structuri. Astfel, apar trei variante viabile pentru republica noastra. Prima alternativa este neutralitatea permanenté, cea pe care se pune astazi accent si este legiferat prin actele normative cadru. O altd optiune de securitate este aderarea la structurile euro-atlantice, care vor implica standardizarea sistemului de securitate si aparare la normele NATO. O ultima alternativa este integrarea in organismele militare a CSI si consolidarea parteneriatului in aceste domenii cu Federatia Rusa. Nu putem cere sa fim protejati de orice amenintare interna sau externa, nici s4 cerem ca securitatea si integritatea teritoriului nostru sa fie ganrantata de cre partenerii nostri, Fara s manifestam solidaritate de participare, aceasta teorie este valabila si pentru Republica Moldova, parteneriatul presupune implicare, iar aceasta necesita cheltuieli. Bibliogratie: 1. Conceptia securitaii nationale a Republicii Moldova, adoptata de Parfamentul Republicii Moldova la 22 mai 2008, nr. 112-XVL// Monitorul Oficial 97-98/357, 03.06.2008 2. Déclaration du Sommet de Chicago publiée par les chefs d’Etat et de gouverement participant la réunion du Conseil de Atlantique Nord tenue & Chicago le 20 mai 2012/ Inttp://weww.nato.int/cps/trinatolive/offcial_texts_87593.htm?mode=pressrelease(vizitat la 29 ianuarie 2014) 3. Lefebvre M., Russie: quelles options politiques et strategiques 2// Fondation Robert Schuman, 2009 4, Les ministres des pays du Conseil OTAN-Russie discutent d'un resserrement de la coopération//http://www.nato. in/eps/fr/SID-EB36CFBE-FABF1E94/natoliveinews 86221. htm(vizitat la 12 ianuarie 2014) 5. Lumea in 2020. O schité a viltorului global prezentat de Consiliu! National de Informatii al SUA. Chigindu: Cartier, 2008, 248 p. 6. Lupan V,, Relafile Republicii Moldova cu Alianta Nord-Atlantica (NATO)// Evolutia politi externe a Republicii Moldova (1998-2008). Chsinau: Cartdidact, 2009. 192 p. 7. ONETIU A., Geopolitical and Geostrategic dimensions within the Black Sea Basir/ International Journal of ‘Academic Research in Accounting, Finance and Management Sciences. Volume 2, Special Issue 1 (2012), pp. 238-242 8. Plesca V., Impactul reformei armatei asupra asigurari securitatii nationale. Cazul Republici Moldova. Chisinéu, 2008. 136, 8, Rogov 8, LOTAN eta Russie: wu de Moscou! politique etrangere 42009 10, STRATEGIA SECURITATI NATIONALE A REPUBLICII MOLDOVA// htp:inwwarmy.md/inf/SSN%20Proiect%20transmis%20Guvern%2025Martio 10,pat{vizitat la 10 ianuarie 2014) 11. [EOCTPATETMA POCCHM: PMOPUTET HALMOHASIbHbIX HHTEPECOB// http://yourlib.net/content/view/11676/133/(vizitat la 12 ianuarie 2014) 12. Kpyc A., Hossiii 2eocmpameauveckui nodxod nanoxum KoHeY anacmu Banada/fhttp:/finosmi.rufwortd/20111116/177779866.html(vizitat la 16 ianuario 2014)Securitatea cibernetica la nivel international. Amenintari, tendinte si riscu Natalia Spinu, Sefa Centrului pentru securitate ciberneticd din cadrul Centrului pentru Telecomunicatii Speciale. Numarul mare al utilizatorilor de internet si lipsa constientizariiriscurilor in spatiul cibernetic duc la cresterea importantei ameninfarilor cibernetice. Internetul a devenit mult mai sofisticat in ultimul timp, iar cei neexperimentati pot usor deveni tint pentru programele malitioase. Ritmul dezvoltarii sectorului de telecomunicatii este foarte rapid, Republica Moldova fiind la moment printre primele 10 tari din lume dupa viteza Internet, avand o penetrare a utilizarii Internetului de peste 50% sio ratda telefoniei mobile de peste 114%. Numérul de programe sau aplicatii care utilizeaza sau functioneaz pe baza internetului este de asemenea in crestere. Acest fapt este si o atractie pentru persoanele rau intentionate, avand un domeniu foarte divers de aplicatii, care le pot permite s4 obtina date confidentiale cum ar fi carduri bancare, mesaje electronice etc. De asemenea, atacurile cibernetice au devenit foarte sofisticate si foarte usor de creat, Fiind disponibile coduri malitioase online, oricine poate lansa un atac asupra unui sistem, far cunostinte avansate in domeniu. Astfel, infrastructurile critice, prin domeniul specific de activitate, prezinta un risc sport din punctul de vedere al probabilitatii de a fi afectate de un atac. Lipsa mecanismelor adecvate de protectie, constientizarea slaba a riscurilor si lipsa specialistilor calificati sporesc sansele de succes al unui atac asupra acestor infrastructuri, In prezent atacatorii utilizeaza metode avansate pentru a crea atacuri, care sunt imposibil de depistat si greu de prevenit. Exista probabilitatea unui impact mare in cazul atacurilor, ce deseori sunt orientate spre vulnerabilitatile cunoscute. Atacurile cibernetice sunt printre principalele ameninfari ce duc a indisponibilitatea in infrastructurile de telecomunicatii, si pot afecta numerosi utilizatori. Toate aceste premise descriu situatia securitatii cibernetice la nivel nafional si international, si necesitatea de a lua masuri urgente pentru a asigura anumite cerinte minime de securitate. Prin urmare, solutionarea amenintarilor actuale si intarirea securitafii in societatea digital este o responsabilitate comuné a tuturor actorilor implicafi, atat la nivel national cat si la nivel mondial. Spatiul cibemnetic este un mediu complex, care const din interactiunile dintre persoane, programe si servicii, insotite de distributia mondial& a instrumentelor i infrastructurii ce fin de tehnologille informational si comunicalii Abordarea riscurilor securitatii cibernetice in Republica Moldova. Crearea CERT-GOV-MD Situatia la nivel international, cat si caracterul transfrontalier al amenintarilor cibernetice sunt un risc sporit pentru orice entitate. in cadrul amplului proces de e-Transformare, Guvernul Republicii Moldova acorda o importanta deosebita subiectului securitafii cibernetice, stabilind proceduri, adoptand standarde si luand masuri concrete de protectie ciberneticd. Odatd cu cresterea numéarului de servicii electronice disponibile online, sfidarile cibernetice cresc si iau forma unor ameninfari si atacuti din ce in ce mai sofisticate, constituind o amenintare majora la adresasecuritatii, stabilitatii si prosperita{ii economice a statului, precum si a sectorului privat. Prin urmare, securitatea cibernetica este doar atat de solida ca cea mai slaba veriga, iar intreruperile dintr-un sector au un impact asupra altui sector, creand efecte colaterale cu implicafii pentru economia statului in ansamblul sau. Anul 2013 a adus multe noutati in domeniul securitafii IT. Partea rea consta in faptul c& amenintarile sunt mult mai sofisticate si utilizeaz4 echipamente complexe. Devine tot mai clar caracterul international a activitétilor in spatiul cibernetic. Astfel, pentru a dezvolta capacitati de raspuns, multe state coopereaza, implicdnd mediul privat si cel guvernamental in combaterea amenintérilor existente. Un nivel de protectie al infrastructurilor critice, sistemelor de importanta nationala este crearea unei echipe de tip CERT — echipa de raspuns la incidente de securitate ciberneticd. Echipele CERT asigura servicii institutilor guvernamentale, mediului privat si tuturor cetatenilor une’ tari. Echipele de tip CERT au rolul in depistarea i limitarea daunelor unui atac, pentru constituent. Ca sin alte domenii precum cel al sAnatatii sau al prevenirii si stingerii incendillor, echipele CERT actioneaza pe trei direct complementare, oferind servicii pro active, reactive si servicii aditionale precum audituri de securitate, teste de penetrare etc. Astfel, pentru a raspunde necesitatilor de securitate informationala si a preveni infractiunile cibernetice la nivel guvernamental, in cadrul Intreprinderii de Stat "Centrul de telecomunicatii speciale” a fost creat Centrul pentru Securitatea Cibernetica CERT-GOV-MD, in baza HG 746 din 18.08.2010 "Cu privire la aprobarea Planului Individual de Actiuni al Parteneriatului Republica Moldova — NATO actualizat". CERT-GOV-MD are misiunea de a asista autoritafile administratiei publice in implementarea masurilor proactive si reactive in vederea reducerii riscurilor de incidente a securitatii IT si acordarea asistentei in reactionarea la incidente. Centrul de asemenea examineaza incidentele aparute in retele moldovenesti, inclusiv cele raportate de care cetaifeni si institutii din Republica Moldova si din strainaitate. Printre sarcinile Centrului se numara cresterea gradului de constientizare a securita{ii cibemnetice in sectorul public si construirea unor relafii strategice pentru a imbundtati securitatea cibernetica a infrastructurilor critice nationale. Misiunea Centrului pentru Securitatea Ciberetica este de a sustine societatea moldoveneasca in protejarea impotriva incidentelor IT. CERT-GOV-MD este un punet central de raportare si coordonare a incidentelor de securitate in sistemele de comunicatii si informatice aflate in administrarea Intreprinderii de Stat "Centrul de telecomunicatii speciale’. CERT-GOV-MD faciliteaza schimbul de informatii privind incidentele IT intre organizatille din societate si disemineaza informatille legate de noi probleme, care ar putea impiedica functionarea sistemelor IT guvernamentale. Totodaté, CERT-GOV-MD asigurd informatii si consultanta privind masuri pro-active, precum compilarea $i completarea statisticilor. In calitate de punct unic de acces pentru utilizatorii sistemului informational national cu privire la incidentele de securitate cibemetica CERT-GOV-MD a publicat un raport privind amenintarile de securitate cibemnetica, din ultimul trimestru al anului 2013. Pana in prezent au fost receptionate peste 600 rapoarte de la partenerii internationali ce au totalizat peste 17000 alerte. Din analiza acestor date, rezulta si faptul cd amenintarile de natura informatica asupra spatiului cibernetic guvernamental s-au diversificat, fiind relevate tendinte evolutive, atat din perspectiva cantitativa, cat si din punct de vedere al complexitatii tehnice evidentiate. Mai mult ca atat, numarul de tentative de atac zilnice asupra sistemelor guvernamentale se ridicd peste 1000, amenintari de o complexitate critica si major. Aceasté tendintd este confirmata si de rapoartele internationale, precum cel publicat de Trend Micro , in care se mentioneaz cA {inta principala a atacurilorcibernetice este guvernul, in procentaj de 78% in primul trimestru al anului 2014. Prin urmare, pe fundalul cresterii globale a numérului incidentelor semnificative de securitate cibernetica, pregatirea pentru situatii de urgent devine tot mai importanta. Pregatirea Institutiilor din Moldova de a raspunde la atacuri cibernetice este esentiala pentru rezistenta civernetica a Moldovei. Odata cu aparitia si dezvoltarea programelor malefice si instrumentelor de atac noi si mai sofisticate, CERT-GOV-MD elaboreaza si implementeazd o amplé gama de masuri in domeniul securitati retelelor sia informatie Cooperarea internationala: necesitate sau avantaj? Apartenenta universal a spatiului cibernetic, riscurile de securitate pe care le implica atacurile cibernetice si caracterul global al efectelor lor impun eforturi de cooperare international pentru asigurarea securitatiisistemelor informatice. NATO ofera o platforma de coordonare si consultare in ceea ce priveste evaluarea amenintarilor cibernetice si pentru identificarea solutilor atat la nivel aliat cat si in formatul de cooperare cu statele partenere. Pornind de la caracterul global al spatiului cibernetic, cooperarea cu partenerii, cu organizatille internationale si cu mediul privat reprezinté un aspect de importanta critica pentru apararea cibernetica Amenintarile cibernetice nu au limite sau granife, fiind tot mai des abordate la sedinfele de nivel inalt. Educate si antrenarea specialistilor este fundamentala pentru imbunatatirea protectiei retelelor pentru farile partenere sau aliate NATO. Apdrarea cibemetica este o prioritate in colaborarea cu Moldova, Indiferent de echipamentele utilizate, factorul uman ramane a fi cel mai vulnerabil punct, totodata gi cel mai bun domeniu de a investi. Astfel, cunostintele obtinute vor fi implementate la nivel de instituti, prin urmare ridicdnd nivelul minim de securitate. Protectia spatiului cibernetic este obligatorie pentru asigurarea securitatii nationale. Un obiectiv al cooperarii NATO este cel de a oferi cunostin{e si experien{a practica, pentrua putea crea si mentine un nivel inalt al securitatii retelelor in tara si a rezistentei contra amenintarilor cibernetice. Desi Moldova nua aderat la NATO dar este parte a Parteneriatului pentru Pace (PIP), are sustinerea NATO in dezvoltarea capacitatii de aparare cibernetica, a noilor infrastructuri, sporirea nivelului de constientizare si a pregattri profesionale a experfilor. Drept exemple a acestei cooperairi, putem enumera Conferinta Internationala organizata in 2-3 Octombrie 2013, cea reunit expert internationali sidin tard, cat gi cursurile avansate de instruire la gcolile NATO, la care participa reprezentanti ale institutilor relevante din domeniu din Republica Moldova. Cresterea eficacitatii protejarii spatiului cibernetic in Moldova, va spori si contribufia pentru misiunile NATO in afara spatiului nord-atlantic Securitatea cibernetica necesito abordare complexa. Programele de educare, dezvoltarea tehnologica si vointa politica sunt factori ce creeaz condifille necesare pentru ca institutiile statului sa poata asigura un nivel adecvat al securitatiiinformationale. Totusi, Moldova fiind o tara inplinavanttehnologic, creeaza multe lacune incepand de la nivel de legislatie pana laasimilarea noilor tehnologii gi utilizarea bunelor practici in utiizarea Internetului si a calculatorului. Crearea CERT-GOV-MD este un pas inainte spre atingerea obiectivelor pe termen lung. Totusi, exista 0 insuficienta de cadre calificate, cadru normativ complet si tehnologii specializate pentru activitatea de zi cu zi. Suportul NATO prin intermediul programelor PiP (Parteneriate pentru pace) sau Planul individual de actiuni IPAP, cat si cu suportul altor donatori internationali putem vedea un progres vizibil in acest domeniy, si alinierea treptata a standardelor si a practicilor utilizate lacele de nivel european. Dezvoltarea relat lor Republica Moldova — NATO: o necesitate actuala Veaceslav Berbeca, Expert IDIS Viitorul Evenimentele legate de anexarea Crimeii de catre Federafia Rusd precum $i actiunile migcarilor separatiste din Sud-Estul Ucrainei vor avea consecinle importante asupra sectorului de securitate asupra statelor din Europa Centrala si de Est. Fiecare natiune european, indiferent de optiunile sale geopolitice, care se afl in aceasta parte a Europei va acorda o atentie sporita domeniului securitatii in general si sectorului apararii in special dupa evenimentele evidentiate mai sus. Astfel, putem afirma cu certitudine ca preocuparile de securitate vor constitui unul din elementele primordiale ale decidentilor politici in statele din Europa Centrala si de Est. Evident, trebuie s8 subliniem idea o8 domeniul apararii si cel al securitatii a fost mereu in centrul atentiei conducatorilor statelor, ins, evenimentele din Ucraina sugereaz ideea cA aceste subiecte, desi foarte importante, nu mai pot fitratate superficial. Criza din Ucraina se explica prin reactia negativa a Federatjei Ruse fata de politica de apropiere a fostelor republici sovietice de Uniunea Europeana sau Alianta Nord-Atlanticd. Moscova a dezvoltat un proiect propriu, Uniunea Economica Euroasiaticd (UEE), care isi propune s& cuprinda in primul rand statele postsovietice. Chiar daca Uniunea European nu vrea sd intre in concuren{a cu Federatia Rus, pentru Estul Europei si, prin urmare, nu se doreste impunerea unei alegeri dintre Vest si Est, conducatorii rusi nu doresc sé-si piarda influenta asupra statelor din aceastd parte a Europei, Trebuie sa amintim c& Ucraina si Georgia, pe langa faptul ca urmaresc apropierea de UE, au manifestat, de asemenea, si dorinta de aderare la NATO, perspectiva inacceptabild pentru Federatia Rusa. Prin urmare, putem s& ne asteptim la o tensionare a situafiei in aceasta regiune. In aceste conditii, se pune problema optiunilor la care pot apela statele pentru a-si consolida domeniul de securitate. Intelegem ca lista posibilitatilor de intarire a fortelor armate, in special, si a sectorului de securitate, in general, este scurta. Simplificdnd lucrurile, putem spune ca obiectivele in acest domeniu pot fi solutionate prin urmatoarele cai: cooperarea cu un grup de state sau o alianta politico-militara in domeniul apardiri sau aderarea la o alianta politico-militara Evident, colaborarea sau aderarea la o aliantd militara presupune modemizarea forjelor armate siintarirea capacitaiilor militare. De asemenea, precizdm cé, statutul de neutralitate ca model de evadare dintr-un complex de securitate, fie el de amicitie sau inamicitie, nu este aplicabil din cel putin doud cauze in raport cu Republica Moldova. In primul rand, statutul de neutralitate nu inseamné lipsa fortelor armate performante si colaborarea militara cu de exemplu, NATO. In al doilea rand, neutralitatea Republicii Moldova nu este recunoscuta si este incdilcata prin prezenta armatei Federatiei Ruse in regiunea transnistreana Consecintele crizei din Ucraina asupra statelor din Europa Centrala si de Est Lansarea Parteneriatului_ Estic la Summit-ul de la Praga din 7 mai 2009 a fost perceput drept 0 etapa noua in promovarea principiilor democratice si asigurarii unei economico-sociale. Astfel, Parteneriatului Estic si-a propus sa contribuie la dezvoltarea in regiune a unui climat de securitate, stabilitate democratica si progres economico-social, prin intermediul unei asociericele de nivel european. Dezvoltarea relat lor Republica Moldova — NATO: o necesitate actuala Veaceslav Berbeca, Expert IDIS Viitorul Evenimentele legate de anexarea Crimeii de catre Federafia Rusd precum $i actiunile migcarilor separatiste din Sud-Estul Ucrainei vor avea consecinle importante asupra sectorului de securitate asupra statelor din Europa Centrala si de Est. Fiecare natiune european, indiferent de optiunile sale geopolitice, care se afl in aceasta parte a Europei va acorda o atentie sporita domeniului securitatii in general si sectorului apararii in special dupa evenimentele evidentiate mai sus. Astfel, putem afirma cu certitudine ca preocuparile de securitate vor constitui unul din elementele primordiale ale decidentilor politici in statele din Europa Centrala si de Est. Evident, trebuie s8 subliniem idea o8 domeniul apararii si cel al securitatii a fost mereu in centrul atentiei conducatorilor statelor, ins, evenimentele din Ucraina sugereaz ideea cA aceste subiecte, desi foarte importante, nu mai pot fitratate superficial. Criza din Ucraina se explica prin reactia negativa a Federatjei Ruse fata de politica de apropiere a fostelor republici sovietice de Uniunea Europeana sau Alianta Nord-Atlanticd. Moscova a dezvoltat un proiect propriu, Uniunea Economica Euroasiaticd (UEE), care isi propune s& cuprinda in primul rand statele postsovietice. Chiar daca Uniunea European nu vrea sd intre in concuren{a cu Federatia Rus, pentru Estul Europei si, prin urmare, nu se doreste impunerea unei alegeri dintre Vest si Est, conducatorii rusi nu doresc sé-si piarda influenta asupra statelor din aceastd parte a Europei, Trebuie sa amintim c& Ucraina si Georgia, pe langa faptul ca urmaresc apropierea de UE, au manifestat, de asemenea, si dorinta de aderare la NATO, perspectiva inacceptabild pentru Federatia Rusa. Prin urmare, putem s& ne asteptim la o tensionare a situafiei in aceasta regiune. In aceste conditii, se pune problema optiunilor la care pot apela statele pentru a-si consolida domeniul de securitate. Intelegem ca lista posibilitatilor de intarire a fortelor armate, in special, si a sectorului de securitate, in general, este scurta. Simplificdnd lucrurile, putem spune ca obiectivele in acest domeniu pot fi solutionate prin urmatoarele cai: cooperarea cu un grup de state sau o alianta politico-militara in domeniul apardiri sau aderarea la o alianta politico-militara Evident, colaborarea sau aderarea la o aliantd militara presupune modemizarea forjelor armate siintarirea capacitaiilor militare. De asemenea, precizdm cé, statutul de neutralitate ca model de evadare dintr-un complex de securitate, fie el de amicitie sau inamicitie, nu este aplicabil din cel putin doud cauze in raport cu Republica Moldova. In primul rand, statutul de neutralitate nu inseamné lipsa fortelor armate performante si colaborarea militara cu de exemplu, NATO. In al doilea rand, neutralitatea Republicii Moldova nu este recunoscuta si este incdilcata prin prezenta armatei Federatiei Ruse in regiunea transnistreana Consecintele crizei din Ucraina asupra statelor din Europa Centrala si de Est Lansarea Parteneriatului_ Estic la Summit-ul de la Praga din 7 mai 2009 a fost perceput drept 0 etapa noua in promovarea principiilor democratice si asigurarii unei economico-sociale. Astfel, Parteneriatului Estic si-a propus sa contribuie la dezvoltarea in regiune a unui climat de securitate, stabilitate democratica si progres economico-social, prin intermediul unei asocieripolitice si integrare economica, precum si facilitarea apropierii statelor partenere de valorile si normele UE. La doar cinci ani de la lansarea acestui proiect intelegem ca multe din obiectivele propuse sunt departe de a firezolvate. Exista mai multe cauze obiective si subiective care explica aceasta situalie. Totusi, trebuie s& evidentiem faplul ca atitudinea Rusiei fata de obiectivele acestui project explica foarte mult de ce nu s-a reusit proiectarea in regiune a unui climat de securitate. Scopul Uniunii Europene de a dezvolta relatii politice si economice cu statele din Parteneriatul Estic prin semnarea unui Acord de Asociere (AA) si crearea unei Zone de Liber Schimb Aprofundat si Cuprinzaitor (ZLSAC) a fost perceput de catre Moscova drept o intruziune intr-o regiune a intereselor vitale pentru Federatia Rusd. Acest proiect al UE a fost perceput drept un pericol pentru planurile de consolidare a spatiului post-sovietic sub indrumarea Federatiei Ruse. Astfel, daca initial atitudinea Moscovei fata de Parteneriatul Estic nu a fost tranganta, atunci, Moscova, inainte de cel de-al treilea Summit al Parteneriatului Estic de la Vilnius din noiembrie 2013, a depus eforturi considerabile ca Ucraina s nu semneze Acordul de Asociere iar Armenia sd nu parafeze acest document. Amintim c& Fedoratia Rusa a folosit diverse instrumente pentrua decupla Armenia de la acest proces, exercitand presiuni asupra Armeniei din cauza situatiei dificile cu Azerbaijanul si Nagorno-Karaback. Refuzul fostei conduceri a Ucrainei de a semna AA a provocat ample migcari stradale care au culminat cu schimbarea regimului lui Victor lanukovici. Urmarile acestui eveniment, anexarea Crimeii de cétre Federatia Rusa si manifestarile separatiste din sud-estul Ucrainei ne araté cé scopul crearii unui climat de securitate este departe de a fi realizat. Mai mult chiar, putem spune cA situatia va fi tensionata si va provoca o "intoarcere” catre subiectul inarmarii care va insemna implicit acordarea unei atentii sporite sectorului de securitate, Putem spune ca din aceasta cauza, vom vorbi in termeni de dilema a securitatii, deoarece orice stat va acorda o atentie sporita perfectionairi sistemului de securitate care va insemna si modemizarea arsenalului militar al statelor din aceasta regiune. Astfel, termenul de dilema de securitate va fi perfect aplicabil situatiei regionale din Europa de Est, unde orice incercare de autoajutorare ale statelor de a-si asigura propriile nevoi de securitate va determina o crestere a insecuritatii celorlalti, deoarece fiecare va avea propria interpretare a masurilor de securitate ca fiind defensive, iar pe cele ale celorialti le va considera drept potential amenintatoare. De exemplu, autoritatile de la Kiev au declarat c& “Ucraina a efectuat unele calculele gresite in doctrina militard, pentru c& nu s-a asteptat la o amenintare militara din partea Federatiei Ruse” . Acelasi lucru poate fi spus si despre situatia unitatilor sale militare din est si sud care nu erau in stare sd faca fata unor ostilitti militare, deoarece a dominat perceptia cd Federatia Rusa nu poate s4 ameninte Ucraina alt consecinté a evenimentelor din Ucraina asupra sistemului de securitate din regiune tine de intentile SUA de a acorda mai multa atentie masurilor de securitate in aceasta regiune. Astfel, presedintele SUA, Barack Obama a propus alocarea unei sume de un miliard de dolari pentru un plan de securitate in Europa de Est, care vizeaz dislocarea de noi forle americane, lerestre, aeriene si navale, in Europa de Est, preocupatd de criza ucraineana. Astfel, securitatea intregii regiuni este strdns legatd de cooperarea cu Statele Unite, precum si de prezenta trupelor americane pe teritoriul statelor membre ale Alianfei Nord-Atlantice, intr-un moment in care acestea se confrunté cu 0 criza foarte aproape de frontierele statelor NATO. Raspunsul Federatiei Ruse nu a intarziat sa apard. Astfel, potrivit lui Viadimir Titov, adjunctul ministrului rusde Externe, Rusia va considera orice suplimentare a forfelor militare NATO in apropierea frontierelor sale drept "o demonstratie a intentiilor ostile" si va lua masuti politice si militare pentru a-si garanta securitatea. Trebuie de mentionat ca aceasta initiativa a SUA ar urma sa serveasca si dezvoltarii capacitatilor {arilor care nu sunt membre NATO, cum ar fi Ucraina, Georgia si Republica Moldova, pentru ale permite s& coopereze cu Statele Unite $i aliatii lor occidentali si s-si consolideze propria aparare. Mai mult chiar, pregedintele american le-a cerut aliatilor sai europeni sa isi mareasca cheltuielile militare, deplangand taierile de cheltuieli militare in Europa din cauza crizei economice. alté consecinta a evenimentelor din Ucraina va consta in consolidarea cooperarii in domeniul militar intre Ucraina, Georgia si Republica Moldova, pe o parte, si NATO, pe de alta parte. Astfel, problema cooperarii cu Aliana Nord-Allantica pare a fi vitala pentru sporirea capacitatilor de lupta ale fortelor armate ale celor trei state din Parteneriatul Estic. Astfel, Ministrii Apararii NATO s-au intdlnit la 3 iunie 2014 cu omologul lor ucrainean, Mykhailo Koval, in cadrul Comisiei NATO- Ucraina. Ei au salutat rezultatul clar de recentele alegeri prezidentiale si a reafirmat sprijinul pentru reformele de securitate si aparare a Ucrainei. De asemenea, in urmatoarele saptamaini, va fi finalizat un pachet cuprinzator de masuri menile s& sporeasca capacitatea si puterea forfei armate din Ucraina. In acelasi context, mentionam declaratiile Secretarului General al NATO, Anders Fogh Rasmussen. Potrivit lui Rasmussen criza Ucraina a ardtat cé gama de amenin{arila adresa securitatii cu care NATO se confrunta este in crestere si din ce in ce mai imprevizibila. Astfel, va fi elaborat unui plan de actiune, pentru a asigura ca fortele NATO sunt chiar mai receptive si cu capabiltatile potrivite. Una dintre principalele concluzii ale evenimentelor din Ucraina este ca Federatia Rusd a blocat, deocamdata, reinceperea discutillor privind aderarea statului ucrainean la Alianta Nord-Atlantica cu pretul unei angajari mai mari a NATO in Europa Centrala si de Est. Este, probabil, cea mai paradoxala concluzie a acestor evenimente, daca luam in calcul faptul c& extinderea influentei Aliantei Nord-Atlantice a constituit subiectu! fierbinte al relafillor dintre Federatia Rusa si SUA. Republica Moldova — NATO: o relatie sub semnul tacerii Situatia din Ucraina constituie un argument important in favoarea modernizarii sectorului de securitate din Republica Moldova inclusiv a forfelor armate. Vorbind despre modernizarea fortelor armate, infelegem ca exist mai multe constrangeri care impiedica realizarea acestui obiectiv, Astfel, bugetul Armatei Nationale pentru 2013 a constituit circa 303 milioane lei , aproximativ 23 milioane USD (0,3 % din PIB), Raportul Institutului Intemational de Cercetare pentru Pace (SIPRI) de la Stockholm arata cd Republica Moldova aloca de 2,5 ori mai putin pentru inarmare decat Malta, 0 {ara de 70 de ori mai mica, si de 18 de ori mai putin ca Armenia, fara comparabilé dupa populatie, teritoriu si Produs Intern Brut, avand cele mai mici cheltuieli militare din Europa si unele dintre cel mai scazute din lume. In condifile unei penurii financiare si cu un buget de aproximativ 2 miliarde USD la capitolul venituri, Republica Moldova nu-si poate permite s& cheltuiascd sume importante pentru fortele armate. Exemplul unor state mici, precum Singapore, care aloca circa 3.62% din PIB pentru armata, dintr-un buget de circa 46 miliarde de USD la capitolul venituri , nu este relevant pentru Republica Moldova. Autoritatile de la Chisinau nu pot urma exemplul Singapore care are o armataputernica in stare sA provoace pierderi unui potential agresor la un nivel atat de mare incat sa-| descurajeze sa declangeze un atacarmat. In cazul Republicii Moldova se impune o stabilirea unor priorita in privinta modernizarii Armatei Nationale, reiesind din posibilitatile bugetare ale statului. Oricum, alocarea unor sume mai importante de resurse financiare pentru fortele trebuie sa fie un obiectiv al conducerii de la Chisinau. Lipsa unei reactii adecvate faté de o amenintare militard riscé s& afecteze insagi existenta statului. inaceste conditi,relatiile dintre Republica Moldova si Alianta Nord-Atlantica sunt de o importanta deosebita pentru dezvoltarea sectorului de securitate al statului. Este interesant de mentionat faptul cd relatiile dintre Republica Moldova si NATO se desfasoara pe diferite segmente. In ciuda implementarii diferitor programe in Republica Moldova, importanta raporturilor de activitate este slab nuantata in spatiul public moldovenesc. Astfel, cadru de colaborare este extins: de la utilizarea experientei constructiei militare a tarilor NATO gi partenere in scopul perfectionairi permanente a propriilor Forte Armate pana la activitati de evacuare si distrugere a degeurilor de pesticide din localitatile Republicii Moldova. Astfel, participarea ofiterilor moldoveni in cadrul diferitor programe ale Aliantei Nord-Atlantice care ar aduce plus de experienta si ar contribui la pregatirea cadrelor si a altor aspecte legate de activitatea militara trebuie s& constituie unul principalele elemente ale cooperarii intre part Accesul la experienta NATO in domeniul constructiei militare si a dezvoltarii sectorului de securitate constituie o platforma utilé pentru eforturile de modernizare a fortelor armate ale Repubiicii Moldova. Este necesar de a crea cateva unitati militare foarte bine pregatite si echipate modem pentru a putea face fat unor provocari la adresa securitatii statului. Experienta si practica NATO este deosebit de importanta pentru a face aceste unitati militare functionale. De asemenea, se impune elaborarea unei strategii de comunicare cu societatea moldoveneasca pe tema importantei colaborarii cu Alianta Nord-Atlantica. Relatiile Republica Moldova-NATO chiar daca nu constituie un subiect tabu in spatiul public moldovenese, sunt, totusi, tratate foarte discret de cdtre autoritatile statului. Infelegem ca orice discutie despre aderarea Republicii Moldova la NATO sunt mai degraba speculatii in contextul in care populafia nu sustine acest proces, statul moldovenesc este neutru iar pe teritoriul sau in regiunea transnistreana se afla o armata straina. Totusi, aceste conditii nu trebuie s& constituie o piedica in privinta promovairii unei campanii de comunicare pe tema importantei relatilor Republica Moldova-NATO. O astfel de abordare ar urma sa creeze o imagine pozitiva fata de Alianta Nord-Atlantica. Odata promovata o astfel de campanie de comunicare, autoritatile moldovenesti ar putea dezvolta mai multe programe de colaborare cu NATO. In sfarsit, un loc aparte in dezvoltarea raporturilor Republica Moldova — NATO fine de atitudinea autoritatilor de la Chisinau fata de implementarea unor programe in relatille dintre ambele parti. In acest caz, ne referim la Planul Individual de Actiuni al Parteneriatului (IPAP) Republica Moldova — NATO, care marcheazé o etapa calitativ noua in cooperarea dintre cele doua parti, fiind adoptat de catre Consiliul Nord-Atlantic al Aliantei la 19 mai si, respectiv, de Guvernul Republicii Moldova la 24 mai 2006. Acest document fixeaza un sir de obiective importante, precum promovarea reformelor democratice in diverse domenii, reformarea si modernizarea sectorului de securitate si aparare, consolidarea controlului democratic asupra forfelor armate. Au fost stabilite un sir de obiective pe care Republica Moldova urma sd le realizeze, fiind preconizate si resurse financiare pentru indeplinirea obiectivelor stabilite.In noiembrie 2009 a fost initiaté actualizarea IPAP, proces finalizat in 2010 atunci cand versiunea actualizata a IPAP a intrat in vigoare pe 20 august 2010, urmare a adoptarii acesteia de catre Guvernul RM si aprobarii tacite de catre Aliati. Pentru versiunea actualizata nu au fost alocate resurse financiare pentru realizarea obiectivelor stabilite. Actiunile urmau a fi intreprinse in masura identificarii resurselor financiare. O astfel de abordare nu poate contribuila stabilirea unor relajii de cooperare sustenabile din cauza unui astfel de tratament superficial a obiectivelor stabilite in cadrul unui program de colaborare. Coneluzii si recomandari + Anexarea Crimeii precum $i actiunile teroriste din Ucraina au schimbat climatul strategic intr-un mod fundamental. Din aceste considerente este de asteptat ca statele din Europa de Est si Europa Centralé s& acorde o atenjie sporité capabilitétilor lor militare. Cu certitudine, modemizarea militard va constitui un obiectiv fundamental pentru statele din aceasta regiune. + Rolul NATO in asigurarea securitajii membrilor sai se va consolida. De asemenea, tinand cont de declaratiile presedintelui SUA, Barack Obama, va fi intensificata cooperarea militard cu Ucraina, Republica Moldova si Georgia. O astfel de atitudine va trezi reactii adverse ale Federatiei Ruse care va riposta prin diferite metode pentru a-si consolida sentimentul de securitate. Cu alte cuvinte, termenul de dilema a securitatii va perfect utilizabila situatiei regionale. + Federatia Rusa a blocat, deocamdata, reinceperea discutillor privind aderarea statului ucrainean la Alianta Nord-Atlantica cu pretul unei angajari mai maria NATO in Europa Centrala si de Est. Este, probabil, cea mai paradoxala concluzie a acestor evenimente, daca ludm in calcul faptul cd extinderea influentei Aliantei Nord-Atlantice a constituit subiectul fierbinte al relatiilor dintre Federatia Rusa si SUA. + In cazul Republicii Moldova se impune o stabilirea unor prioritati in privinja modemizarii Armatei Nationale, reiesind din posibilitatile bugetare ale statului. Oricum, alocarea unor sume mai importante de resurse financiare pentru fortele trebuie sd fie un obiectiv al conducerii de la Chisinau. Lipsa unei reactii adecvate fal de o amenintare militara risca sa afecteze insasi existenta statului + Este necesar de a crea cateva unitati militare foarte bine pregattite si echipate modem pentru a putea face fata unor provocari la adresa securitatii statului. Experienta si practica NATO este deosebit de importanta pentru a face aceste unitati militare functionale. + Seimpune elaborarea unei strategii de comunicare cu societatea moldoveneasca pe tema importantei colaborarii cu Alianta Nord-Atlantica. O astfel de abordare ar urma sa creeze o imagine pozitiva faté de Alianta Nord-Atlanticé. Odata promovata o astfel de campanie de comunicare, autoritaile moldovenesti ar putea dezvolta mai multe programe de colaborare cu NATO.Republica Moldova si optiunile de securitate in urma noilor provocari la adresa securitatii regionale Mihai Turcanu, coordonator de programe in cadrul CID NATO Republic of Moldova and its security options of the new regional security challenges This study aims to explain Moldova's security issues in the light of the latest developments in the international arena. During this article we will try to adress the aspects related to Moldova's security. First of all we will present a short analysis that is necessary in order to understand how the security paradigm has evolved in Eastern Europe after the end of the Cold War; then we will refer to the the issues we are mainly interested in, those being the security options of Moldova, as well as the threats and vulnerabilities that Chisinau needs to adress in order to ensure its security. Acest studiu trateaza problematica securitatii Republicii Moldova in lumina evolutiei ultimelor evenimente de pe arena international. Pe parcursul expunerii vom incerca sa acoperim aspectele ce {in de securitatea Moldovei. Vom porni mai inti de la o analiz& necesara in vederea intelegerii modului in care paradigma securitatii a evoluat in Europa de est dupa sfirsitul Razboiului rece, iar apoi ne vom referi la chestiunile ce ne intereseaza in mod nemijiocit, acestea find optiunile de securitate ale Republicii Moldova, precum si amenintarile si vulnerabilitatile crora Chisinaul trebuie sa le faca fafa in vederea asigurarii acestei securitai. Europa de Est-un vid al securitafii regionale La ora actual nu existé 0 arhitectura in vederea asigurairii securitatii in regiunea Europei de Est. Cind spunem Europa de est nu ne referim la tari precum Estonia, Romania, ori Bulgaria. Aceste state, desi geografic vorbind se afa in Europa de Rasért, au avut cu mult timp in urma capacitatea de a se consolida din punct de vedere intern si de a promova politici bine definite, al cdror tel final era asigurarea securitatii i bundstarii cetatenilor. Ca urmare, ele sint in prezent membri ai NATO si Uniunii Europene. Ele alcatuiesc, impreuna cu partenerii lor occidentali, 0 veritabila arhitectura de securitate in regiunea euro-atlantic, cea mai puternica alianta defensiva in istorie. Starea aceasta de fapt le permite {arilor aduse ca exemplu mai sus s8 contempleze de pe pozitii incomparabil mai sigure procesele cu adevairat dramatice ce se desfasoard actualmente in regiune. La polul opus din acest punct de vedere, desi in imediata proximitate geograficd a acestor tari, se afl Moldova, Georgia, Ucraina, Armenia, Azerbaijan si Belarus. In ansamblul lor, aceste tari consituie un vid de securitate in Europa de Est. Cu o singura exceptie — Belarus, toate aceste state au fost si unele sint in continuare macinate de tendinte separatiste, conflicte teritoriale si tensiuni interetnice. O alta trasaturé comund a acestor state se regaseste in incapacitatea lor de a-si canaliza resursele gi energiile interne la timpul potrivit in vederea definirii unor politici chibzuite, menite sa le asigure o optiune clara de securitate. Simplificind oarecum procesele prin care aceste state au trecut de la obtinerea independentei, putem spune c miopia, incertitudinea si ezitarea sint cuvintele-cheie care au definit si definesc in continuare — in unele cazuti, politica pe care aceste {ari au promovat-o in vederea securitatil. Principala cauza pentru situatia in care {arile est-europene se regasesc in prezent este anume aceasta. Pe de alta parte, trebuie sa admitem totusi faptul ca fArile acestea au avut de infruntat un mediu extrem de nefavorabil in incercarea de a-si defini o optiune clara de securitate, si aici vom enumera o serie de realitati constitutive ale acestui climat.1.1, Revizionismul ca politica de stat a Federatiei Ruse Iredentismul rus nu-si are originea in politica promovata de Vladimir Putin ci, dincolo de declaratii, else regaseste in fapte concrete, in actiunile subversive ale Rusiei care au inceput imediat dupa destramarea URSS. Acestea pot fi urmarite de Ia inceputul anilor '90 tn Transnistria, Abhazia, Osetia ori Nagorno-Karabah. Peste tot, desi parte activa a acestor conflicte, Rusia si-a asumat intr-un mod cinic rolul de mediatoraf J. Este interesant de observat totusi faptul ca desi Moldova, Georgia sau Azerbaijan au fost victime ale agresiunii militare rusesti, conducerile lipsite acestor ri, urmarind o logicd neclara, au continuat s& graviteze pe orbita Moscovei si nu au intreprins niciun efort pentru a iegi din sfera de influenta ruseascd. Observatia asta ne aduce iarasi la aprecierea negativa pe care am dat-o mai devreme cu privire la capacitatea acestor tari de a promova o politica independent, corespunzatoare intereselor lor, i iarasi, la polul opus se afla {ari precum Estonia, Letonia ori Lituania. Acestea din urma nu numai ca au respins orice perspectiva de aderare la CSI, dar s-au si descurcat incomparabil mai bine din toate punctele de vedere in evolutia lor ca state independente. Exemplul realizarilor lor este, probabil, cel mai bun contra-argument pentru a combate acele opinii care au sustinut si sustin in continuare cu date de ordin economic necesitatea pastrari statutului de membru al CSI pentru Republica Moldova Revenind la problema iredentismului rus trebuie s4 spunem ca actiunile lui Putin din Georgia din 2008, sau din Ucraina —in prezent, nu sint altceva decit o continuare logica si fireasca{[ ]a politici de stat revizioniste pe care Rusia a promovat-o inca din ani ‘90, numai c la aceasta etapa deschis gi fara niciun fel de menajamente. Logica acestor actiuni ale Moscovei releva faptul ca dorinta pe care si-a manifestat-o - exclusiv la nivel deciarativ - de a participa la eforturile internationale pentru mentinerea pacii nu este altceva decit o mare farsa. Pe parcursul acestor ani, Kremlinul nu a facut nimic mai mult decit s& exploateze slabiciunile vecinilor sai, in loc sA participe intr-adevar la ingradirea tendinelor periculoase de pe continent. Astfel, in relatiile sale cu comunitatea internationala, Rusia a ales sabotajul diplomatic si politic in locul asumérii responsabilitatii, dar si pe acela al privilegiilor care decurg de aici, de mare putere 12,In Europa de Est nu se aplica dreptul international, iar acordurile gi garantiile internationale nu au nicio valoare Efortul statelor est-europene de a promova politici care sé le asigure securitatea a fost subminat si de faptul c& in Europa de Est nu se aplicd dreptul international, iar acordurile si garantiile internationale nu au nicio valoare. Acesta este si un motiv important pentru care tarile din Europa de rsarit ezitd s4 intreprinda actiuni politice concrete pentru a-si asigura securitatea, Rusia nu {ine cont de dreptul international, iar impunitatea de care aceasta se bucura sperie pe bund dreptate tarile din regiune. Impunitatea incurajeazé, la rindul ei, politica discretionara a Rusiei si reduce capacitatea vecinilor ei de a reactiona corespunzator pentru a-si apdira interesele. Dispretul Rusiei pentru dreptul international, incurajat de politica conciliatoristé a unor state occidentale si cuplat cu frica ce rezulta din aceasta stare de fapt, se afla la originea insecuritatii statelor din Europa de Est. Acest lucru nu poate fi trecut cu vederea atunci cind analizam modul in care a evoluat paradigma de securitate in Europa de est pe parcusul ultimilor 23 de ani, iar in acest sens pot fi aduse foarte multe exemple. Este suficient sé amintim doar usurinta cu care Rusia a violat dreptul international ce garanteazé suveranitatea si integritatea teritorial a Ucrainei, Republicii Moldovaf ], Georgiei sau Azerbaijanului. Rusia si-a stabilit baze militare pe teritoriul acestor {ari, in unele cazuri a anexat $i teritorii incalcind astfel in mod expres Actul Final de la Helsinki[ ]. Faptul ca Rusia recurge la instrumente de santaj economic si comercial in vederea atingerii unor scopuri politice si nu rateaz nicio ocazie de imixtiune in afacerile interneale vecinilor sai Garanfiile sau acordurile internationale nu au nicio valoare in fata acestei politici promiovate de Rusia. Cel mai relevant exemplu in acest sens jl constituie Tratatul cu privire la fortele armate conventionale din Europa semnat la Istanbul in 1999 si care obliga Rusia sd renunte la prezenta sa militar din Transnistria pina in 2002. Dac Memorandumul de la Budapesta din 1997 nu este decit un document politic care nu obliga statele semnatare la nimic din punct de vedere juridic, atunci se naste intrebarea fireasca cu privire la rostul acestui act. 1.3.Uniunea Europeana si NATO nu si-au asumat un rol activ in vederea crearii unui mediu Acest lucru s-a intimplat partial din cauza concentrairi asupra altor dificultati si provocairi, multe dintre ele de ordin intern, cdrora aceste structuri au trebuit sa le facd fata in anii ce-au trecut, dar parfial si din convingerea, sau mai bine-zis — speranta, cd Rusia poate fiin sfirsit trataté ca un stat prieten, sau cel putin va fi un partener predictibil in afacerile internationale. Un semnal de alarma -a consfituit agresiunea impotriva Georgiei din 2008, dar trezirea la realitate vine abia acum si intr-adevar, declaratia Secretarului de Stat John Kerry conform careia actiunile Rusiei sint de neconceput in secolul XXiI[ ] confirma convingerea noastra in acest sens. Daca manifestarile revizionismului rus reprezinta enormitali de neconceput pentru Secretarul de Stat, atunci ele se incadreaza perfect in logica politicii externe expansioniste a Kremlinului. In anii'90 Occidentul a comis eroarea strategica de a imputernici Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE) sa gestioneze asa-numitele conflicte inghetate din estul Europei. Consecintele acestei decizii se resmit acut in prezent. Un organism politic fara niciun fel de pirghie reala de putere sau forta de coercitie, OSCE —in cadrul careia Rusia are si drept de veto —si-a demonstrat infecienta in Nagorno-Karabah, Transnistria gi in prezent in Ucraina[ ]. Ca urmare, Kremlinul a monopolizat rolul de mediator in conflictele din aceasta regiune. Prea pufine actiuni concrete au fost intreprinse pina acum de catre UE sau NATO pentru a contribui la dezvoltarea unui climat de securitate in Europa de Rasarit. Parteneriatele pe care NATO |e-a semnat cu statele est-europene in ani '90 si care, de allfel, au avut numeroase rezultate pozitive, nu sintinstrumente eficiente de colaborare in fafa noilor provocari si cu atit mai putin reprezinté acestea garantii de securitate pentru statele partenere. Cel mai elocvent exemplu in acest sens este dat de Parteneriatul Distinct NATO-Ucraina. Ucraina a participat, in calitate de stat partener, la toate misiunile militare ale NATO, exista si o comisie NATO-Ucraina fapt ce subliniaza importanta si caracterul distinct al acestui parteneriat. Si cu toate acestea Ucraina nu a beneficiat de suport concret in fata agresiunii militare rusesti, iar asta pentru ci, ad literam, Alianta nu este responsabild decit de securitatea membrilor sai. Cu atit mai dureros pentru ucraineni este faptul ca in 2008, la Summitul de la Bucuresti, 0 parte din statele membre ale NATO au cedat presiunilor ruse si s-au opus perspectivei de aderare a Ucrainei si Georgiei. Ambele tari au fost mai tirziu supuse, pe rind, agresiunii militare rusesti. In ce priveste actiunile intreprinse de Uniunea Europeana in Europa de Rasarit, acestea nu au venit decit foarte tirziu, iar rezultatele lor pe termen mediu si lung inca nu sint clare. Abia in 2009 gi la initiativa unor state europene precum Polonia si Suedia, care resimteau mult profund amenintarile din regiune, a fost lansat Parteneriatul Estic. Acesta nu este insa un proiect incluziv si nu ofera garantii clare de aderare statelor est-europene. Din aceasta cauzé, statele est-europene sint in continuare vulnerabile la instrumentele de presiune i santaj ale Rusiei. Exemplul Armeniei care a renuntat la semnarea Acordului de asociere dupa ce Kremlinul a amenintat ca nu va mai garanta cistigurile leritoriale ale Erevanului in fala Azerbaijanului este unul relevant{ ].