Soricelul cenusiu I Casula intr-o casa mare, inconjurata de o gradina frumoasa, triia un om bogat, impreuna cu fiica sa Rozalia. Mama fetei murise la citeva zile dupa ce o nascuse. Tatil isi crescuse conila sinonr en mnults draanecte ci grija sa nu se de curiozitatii. Rozalia nu i gradina imprejm Nu vedea pe tatal sau. Nu 2 cas parea ca t sine. Rozalia nu « Avea mincare, f jucarii. Desi in eincicnrevace ansuti fari ferestre si cu o singura usi, care era totdeauna incuiata. Tatil Rozaliei intra zilnic in cAsuta, dar tinea cheia la el. Rozalia era fnctedintata ci acolo e o magazie unde se tin uneltele pentru gradina. Intr-o zi cAuta o stropitoare pentru a-si uda florile si ceru tatalui ei cheia casutei. —Pentru ce iti trebuie aceasta cheie? — Imi trebuie stropitoarea si cred ci o voi gasi in cAsuta. Cu 0 voce foarte schimbata, tatal ji rispunse cA in cisuté nu € nici o stropitoare. Surprinsi de tonul schimbat al vocii lui, Rozalia il privi si vazu cA era galben la fata si parca speriat. — Ce ai, tata? i] intreba ea ingri- jorata. —Nimic, copila mea, nimic. —Dar ce se afli in cisuti de te-ai inspiimintat astfel cind ti-am “cerut cheia? — Vezi-ti de treaba, Rozalia, stro- pitoarea e in sera. — Tati, spune-mi, ce se afla in casuth? — Nimic care te-ar putea interesa, Cu si pui intrebari. un cusur uricios. Rozalia nu mai spt rimase pe ginduri. ( la care nu se gindise n nu-i iesea din minte. «Ce sa fie in aceasti inspaimintat tata cin ma duc acolo? S-a g' mejdios pentru mine, duce zilnic? Poate du unei fiare salbatice f inchisa? Daca ar fi o as auzi urletele ei, d nici cel mai mic z¢ miscare. Ar putea sa- cind se duce acolo, « legata. $i daci-i lega primejdios nici pentr fie oare? Un prizon meu e bun, n-ar tine « nevinovat fri aer, Trebuie si descopar fac? De-ag putea sa a o jumiatate de ora! F intr-0 zi» Rozalia fu trezita | duri, care ii chinui tatal ei care o sti schimbati. Wis teowprefacu veseli si nepasitoare. in felul acesta, isi spunea ea, el nu se va mai gindi tot timpul la cheie siea va reusi si i-o sustraga. Se ase- zara la masa. Tatil minca putin, era tacut si trist desi se silea sk pari vesel. Vazind-o pe Rozalia voioasi si fara griji, se mai linisti at ely Rozalia avea si implineasci peste trei saptamini, cincisprezece ani, Ta- tal ii fagadui de ziua ei o surpriza plicuta. Mai trecu un timp; avea de asteptat numai cincisprezece zile. Intr-o zi tatal ii spuse Rozaliei: — Copila mea drag’, trebuie si lipsesc o or’, in legitur’ cu ziua ta de nastere. Asteapti-m4 in cas Te rog, Rozalia, s4 nu te lagi ispitita de curiozitate. Peste cincisprezece zile vei afla tot ce doresti atit de mult sa sti. Iti ghicesc gindurile, stiu ce te framinta. Ramii sandtoasi, co- pila mea, si fereste-te de curiozitate! O imbratisi si plecd cu parere de rau cA o lasi singura. Dupa plecarea tatilui ei, Rozalia alerga in camera lui si vizu cu bucu- tie ci uitase cheia pe mas. O lud repede si fugi spre cisuti. Cind s-o he ave ee ae auzi un geamit. ] si auzi O voce s cetisor : Sint in ini Singura pe Curind voi De aici nu «Cu sigurantg, biata fiinta pe cat inchisa.» Batu incet in — Cine esti si « — Deschide, | deschide. —De © esti | vreun luctu rau? — Vai, nu, Ro ma tine aici. Salv arata recunostint cine sint. Rozalia nu mai Curiozitatea fu m: cumintenia. Puse dar mina ji trem incit nu era in s Era aproape si re: ji spuse: — Rozalia, din | vesti vei afla mult intereseaza. TatalLT Zina-cea-Nesuferita Rozalia se uitd in casuta, curioasa s& vada cine e acolo. Era intuneric si nu vedea nimic. Auzi vocea slaba spunind: — Multumese, Rozalia, tie iti da- torez libertatea. Vocea venea de undeva de jos. Se uita si vazu intr-un colt doi ochi mici care o priveau cu rdutate. — Mi-a reusit siretenia, te-am fa- cut s te supui curiozitatii tale. Daca nu m-ai fi auzit cintind si vorbind, ai fi plecat si eu as fi pierit. Acum tu si tatal tiu sinteti in puterea mea. Rozalia incd nu-si didea seama ce nenorocire mare a adus prin ne- ascultarea ci, dar simtea cA sub infa- fisarea acelei fiinte se ascunde un dugman periculos pe care tatal ci 1 tinea inchis. Ea voi s4 ias& repede ‘si sa inchida usa cu cheia. — Stai pe loc, Rozalia! Nu mai ein puterea ta sa mA tii in aceasta jnchisoare, din care n-ag mai fi iesit “niciodat’ dupa ce tu ai fi implinit cincisprezece ani. aceeasi clipa, cisuta E disparu. alan Hi, hi, hil Ce:tar Rozalia! Imi place sa Ce drigut din partea atit de curioasi. De ani stau aici fara sa pc rau tatalui tau, pe care tine te dispretuiesc ps fica lui. — Dar cine egti, so — Sint dusmana fam guta. Ma numese Zin: rita si te asigur c4 n potriveste. Nimeni nut ti si nici eu nu pot suf Te voi urma peste to — Lasa-mi, uricioas rece n-are de ce sa-t am sA giisesc eu ac de — Vom vedea noi, voi tine de tine pas a1 Rozalia alerga spre « recele mergea dupa ea coritor. Ajunsi acasa. s4 prinda soarecele cu nu se inchidea, cu tc fetei, iar soarecele sti — Asteapta tu, anin fata, scoasa din fire d frica. Apucd o matura soarecele, dar mature Aennedproaspat pe care goarecele se puse sa-l bea, spunind cu batjocura: — Ca buna esti, draguta Rozalia! Nu-i destul ci m-ai eliberat, imi servesti $i o mas gustoasa. Biata Rozalia nu mai stia ce si faci. Incepu sa plinga amarnic, cind jl auzi pe tatal ei venind. Vai, vine tata! Ah, soricelule, te rog, fie-ti mil4, pleacd si nu te vada. at ae 1 or) la Rozalia, galbe: se vedea bine ca — Rozalia, 5 tremurinda, am Ai gasit-o cumy Rozalia fi in — Cine a rast — Pisica, tata — Pisica? Dat pisica ceaunul c camerei, ca si-lCum n-avem matura? Cind lecat era aici. Am ars-o tata, din greseala, . si se opri. I se uita la ea nedumerit, 4 o privire in jurul camerei, i si porni spre casuta. Roza- pe un scaun, plingind. $oa- nu se mai misca. Tatal se in- cu chipul desfigurat de ozalia, copil nenorocit, ce-ai Aj cizut prada curiozitatii si at pe cel mai crud dusman ‘ati, iarti-m4, te rog, iarta- igi Rozalia aruncindu-i-se la re. Nu mi-am dat seama ce \ga se intimpla totdeauna cind ti. Crezi ca faci un riu mic, ad colo aduci nenorocire asupra a altora. ir ce-i acest soarece care te atit de mult? Daca e atit ‘nic, cum de |-ai putut tine s si de ce nu-l inchizi din nou? goarece € O zina tea si Eu insumi sint Duhul- wator. De vreme ce tu ai Prevazitor. Mama ta « muritoare, dar era atit si bund, incit Regina Z gele Duhurilor, induio tile ei, mi-au dat voi sotie. La serbarile dat cAsitoriei, am uitat s~ Zina-cea-Nesuferita, cz suparata cA n-am vrut torese cu una din fiicele imi poartA o uri de n familiei mele. Nu-mi amenintarile ei, pentr mea era la fel de mare pe mine mA iubea foa gina Zinelor. De mai impiedicat-o si ne fac La seurt timp dupa c tu, mama ta a fost cup dureri puternice pe c: team linisti. Am lipsi de acasi ca s& cer aju Zinelor. Cind m-am ta murise. Zina aceas' rit-o in timp ce eu lip cale si sAdeasca in tir si toate viciile posibil ricire, m-am intors lz ao impiedica. Am opt momentul cind TeNegina Zinelor, am reusit si ii slabim vraja $i am hotarit ca nu vei intra in stapinirea ei decit daci pina la cincisprezece ani vei cidea de trei ori prada curiozitatii tale, in impre- juriri foarte grele. In acelasi timp, pentru a o pedepsi, Regina Zinelor a prefaicut-o intr-un goarece gi a inchis-o in cisuta pe care ai vazut-o. Regina Zinclor a hotarit ct nu va putea iesi de acolo decit daca tu ii vei deschide de buna voie usa. Ca nu-si va relua infatisarea de zini decit dac& tu te vei Misa ispitita de curiozitate de trei ori, inainte de aimplini cincisprezece ani. In sfirsit, daca vei rezista mAcar o data acestei inclinari rele, vei fi eliberata pentru totdeauna, impreund cu mine, din puterea acestei zine rele. Am obti- nut aceste favoruri cu mari greutati si numai fagaduind cA voi impartasi soarta ta si voi deveni ca si tine sclavul dugmancei mele, daci tu nu-ti vei infringe curiozitatea macar o dati. Mi-am luat obligatia de a te creste astfel incit si sticpesc in tine acest cusur care aduce atita ne- norocire, Tati de ce te-am tinut izolata aici WAL edd uate Nes 2 oe ta, si ai fi fost el deauna din jugu cind jata cA mi-ai nu te gindisesi n putut ascunde ci grijorat aceasta. 7 stitnit si mai mult te prefaceai ci e pasi de nimic, eu tale. Acum inch: mea, cind Regina runcit sa las chei a te ispiti sia te Am fost silit sa | nenorocirii si pri acasa ti-am dat f prada ispitei, iti am suferit in tim singura? Cind an cere, rogeata din curcdtura din car iesi, am inteles ca infrunti curiozitai si-ti ascund totul de primejdiile ce dupa ce ai fi imp ani si pericolul a nu respectam ace fi fost pedepsit si puterea zinei.sitoresti cu un print fermecator, Printul-cel-Gratios. Acest lucru este inc cu putinta. Ah, Rozalia, scumpa mea copila, nu pentru mine, ci de mila ta ai taria si nu te lisa din nou ispitita! Rozalia stitea la picioarele tata- lui ci cu fata ascunsa in miini si plingea amarnic. Ascultind cuvintele lui, prinse putin curaj, il imbratis4 cu dragoste si-i spuse: — Da, tata, iti jur c& ma voi sili si indrept greseala pe care am sa- virsit-o. Te rog, insé, nu ma mai lsa singura. Ling’ tine voi avea cu- rajul care mi-ar putea lipsi dacd nu m-as afla sub supravegherea ta in- teleapta. Vai, Rozalia! Nu mai sta in puterca mea de a ramine linga tine. Acum sint in puterca dusmanei mele. Fa nu-mi va ingadui si stau linga tine si si te feresc de capcanele in care va cduta sA te atraga prin rau- tatea ei. MA mira cA n-am vazut-o inca. Durerea mea i-ar face mare placere. — Eram aici, la picioarele fiicei tale, spuse soarecele cenusiu cu Taal d te Lata wala gsta Rozalia. O iau cu mine si iti in- terzic s-o urmezi. Spunind acestea, o prinse pe Ro- zalia, cu dintii sai ascutiti, de poalele rochiei, ca s-o traga dup& ea. Rozalia tipA ingroziti tinindu-se de tatil ei, dar o putere mai mare © tragea dupa soarece. Nenorocitul tata puse mina pe un baston, vrind si loveascd soa recele, dar, inainte de a-l atinge, acesta puse o labuta pe piciorul du- hului, care ramase impietrit ca o statuic. Rozalia imbratiga genunchii tatalui si cerea indurare soarecelui care, rizind cu riutate, ii spuse: — Vino, draguta mea! Nu aici e locul unde trebuie si mai cazi de doui ori prada frumosului tau cusur. Vom merge prin toat’ lumea gi vei vedea multe in aceste cincispre- zece zile. Soarecele o tragea mereu, dar Rozalia se tinea cu toate puterile de tatal ei si rezista. Atunci soare- cele scoase un strigat rAgusit si casa fu cuprinsa de flacdri. Rozalia isi dadu seama ci e in pericol viata tatalui ei si ci ea va ramine vesnic in puterea zinei. Trebuia s& urmeze Si fugi reped cuprinsa de flacz Merse multe o se afla. Doborita foame, se adres: sedea in fata un — Doamni, fi ti-ma. Sint moar oboseala. Dati-m la dumneavoastri — Cum se poa frumoas& si umbk muri gi ce-i cu a cios? Rozalia intoat soricelul, care 0 p Vru sa-l goneasci din loc. Femeia dadu din cap sis — Vezi-ti de nu pot adaposti ocrotitii lui. Rozalia merse gind, si, oriunde era primité din care nu o parasea In cele din urn dure, unde gisi u din belsug. Minc asez4 lingk un < Tease Se exoar Printul-cel-Gratios In timp ce Rozalia dormea, Printul-cel-Gratios vina in pidure la lumina tortelor. Un cerb hiituit de clini se ghemui speriat ling’ tu- fisul unde dormea Rozalia. Ciinii si vinitoriialergau dupa cerb. Deodati ciinii se opriri din latrat si se adu- nara ticuti in jurul Rozaliei. Prin- tul sari din sa ca s4-i goneascd dupa vinat, dar care nu-i fu mirarea cind vazu o fata tinard si frumoasa dormind linistita in tufis. Se uita imprejur, dar nu mai era nimeni. _ Apropiindu-se de ea, z4ti pe obraji urmele lacrimilor ce continuau inca _ si curga din ochii ei inchisi. Imbra- cimintea aleas’ a Rozalici, miinile ei albe, degetele subtiri cu unghii trandafirii, framosul ¢i par castaniu ‘Pieptanat cu grija si prins cu un piep- - tene de aur, incaltamintea frumoasa i colierul de perle, toate aritau cA fata trebuie si fie de neam mare. Desi caii tropaiau, clinii Mtrau si ‘oamenii faceau zgomot, ea nu se ‘trezea. Mirat din cale-afara, printul nu se mai situra privind-o. Ingrijo- sete ae MME ees as ranta ca e jertfa unei Dar cum s-o ducem — Printe, spuse E sau de vinitoare, si din ramuri si s-o tr la vreun han apropi: —Buni idee, Ih targa pe care o vom dar nu o vom duc propriul meu palat. soand de neam mar ca un inger. Voi ve s4 i se dea ingrijirea Hubert si ofiterii targa, peste care | mantaua sa. O ridica pe Rozalia, care cont slo agezara pe targa. Rozalia, care piarea c si sopti: — Tata, tata, sint totdeauna... Regina tul-cel-Gratios... il mos el... Printul, mirat la sau, nu se mai ind vreo printes aflat unei vraji, El por sai si umble cu gri trezi si merse tot tiruga femeile, care trebuiau s-o culce si s-o slujeasc4, si-l anunte de in- data ce se va trezi. Rozalia dormi pini a doua Soarele era sus cind deschise ochii. Se uité mirati in jurul ei, negtiind unde se afli. Soarecele disparuse. «Am fost oare cliberati de vraja zinei rele? MA aflu cumva la o zina mai puternica? O zind buni?» se gindea cu bucurie Rozalia. Se duse la fereastra si vizu in curte soldati, ofiteri in uniforme stralucitoare. camera. Se inte Printul-cel-Grat tr-un frumos ¢ vinatoare. El o j zalia il recunosc pe care il visase — Printul-cel- — Ma cunost: tul. Daci ma ci putut eu sa uit tale? —WNu te-am nrinte risniince—Care e acest mume ce fost tiinuit atit de mult timp? Rozalia fi povesti tot ce aflase de la tatal ci si vina de a fi cizut prada. curiozitatii, precum si nenorocirile care au urmat. — inchipuie-ti durerea mea, prin- te, cind am fost siliti sat para- sesc pe tatil meu pentru a scdpa de ‘flicirile aprinse de zina cea tea, apoi umilinta de a fi respinsa peste tot din cauza soarecelui cenusiu. M-am vazut sortit’ si mor de frig si de foame, dar curind m-a cuprins un somn greu, plin de vise. Nu stiu cum am ajuns aici. Printul ii povesti cum a gisit-o adormiti in padure gi ce cuvinte spunea in vis. —Ceea ce nu ti-a spus tatél tau e ci Regina Zinelor, ruda ta gi a ‘mea, a hotarit de mult c4 vei fi sotia mea cind vei implini cincisprezece ani. Cu siguranti ci ea m-a facut ‘si doresc s vinez la lumina tortelor, anume pentru a te gasi in acea p& dure in care te pierdusesi. Peste citeva zile vei implini cincisprezece ‘ani. Te rog si te simti in palatul meu ca la tine acasa. El iti apartine ti-a frumosului ei var. Ci camera aliturata spre pentru masa de pri multe femei care o ast medenie de rochii, ca! frumoasa, si cu alte ¢ Rozalia se imbricd chie care ii fu aratata. trandafiriu, impodob: cu o mantie din dant trandafiri. Parul ei fru era impletit, ca 0 cos capului. Cind fu gat s-o conduca la masa. Rozalia minced cu mr nu minease din ajun printul o pofti in gra sercle care erau neas moase. La capatul v se afla un rond cu ff alese, iar in mijlocul cate parea sa fie un ar acoperit cu o pinza loc in loc, se vedeau 1 o stralucire uimitoare IV Arborele din seraspunea nimic. Fiind curioasi sa afle, il intreba: —Ce-i cu arborele acela inalt? —E un dar de nunta pentru tine, dar nu trebuie s4-l vezi inainte de a implini cincisprezece ani. — Dar ce straluceste asa de tare sub pinzi? Vei afla peste citeva zile, Ro- zalia, si m& mindresc cA nu va fi un dar obisnuit. — Nu pot vedea inainte? mult pentru a-ti zitatea citeva zi Cuvintele pri: cutremure, amir cenusiu si de t o pindeau pe & se va lisa prada de dugmana lo rita. Nu mai vorb misterios; se p ziua trecu citsi toate se bucurau c4 vor avea 0 regind atit de incintatoare. A doua zi si in zilele urmitoare avuri loc serbiri, vinatori, plimbari. Printul si Rozalia asteptau nerabda- tori ziua de nastere a Rozaliei, care avea sa fie si ziua cAsStoriei lor. Ei se iubeau cu duiosie si Rozalia dorea din toat4 inima sa-l revada pe tatal ei. Gindul la arborele din scri nu o parisea insi nici o clipa. Il visa si noaptea, iar cind raminea singura se stapinea din toate puterile si nu se duci sa afle ce se ascunde sub pinza. Tn sfirsit veni si ultima zi. A doua 7i Rozalia implinea cincisprezece ani. Printul era foarte ocupat cu pre- gatirile pentra nunta, la care erau poftite toate zinele bune pe care le cunostea gi, bincinteles, si Regina Zinclor. in timpul diminetii, Rozalia era singura; se plimba si se gindea la fericirea ce 0 agtepta. Se indrepti spre seri, intra surizdtoare gi se pomeni in fata pinzei care acopera arborele. «in sfirgit, miine voi vedea ce se ascunde sub aceasta pinza, isi spuse an Theat dak eeaan nat ct wid ci pinza la loc dupa numai putin... De v1 imi va apartine, pot arune macar o privirte z Se uita imprejur ¢ nimeni. in dorinta ei face curiozitatea, uit sire de bunitatea prir colele ce 0 amenintau tita. _Introduse deget chizdtura gi trase ug rupse de sus in jos | asurzitor, ca de tun ochilor uimiti ai Roz arbore a carui tulpin: frunzele din smarald pietre pretioase de to diamante, perle, rubit topaz — mari ca si f le reprezentau si de o lucite incit Rozalia an Abia zari arborele, mai puternic decit | din ameteala. Se sim si transportata intr unde vazu prabusi printului, Tipete ing: zeau de sub darimat lia il vazu pe print ruine, insingerat si cu tnite Fl se anronie |ce ai facut, sint sigur c& vei cidea sia treia oara pradi curiozititii tale si atunci nenorocirea tatalui thu, a mea gi a ta va fi definitiva. Ramii cu bine, Rozalia! Fie ca prin cainti si-ti rascumperi nerecunos- tinta fata de un print care te-a iubit si nu dorea decit fericirea ta. Printul se indeparti incet. Roza- lia cAzu in genunchi, inecata in la- crimi. fl striga, dar el dispiru din ochii ei, fara a mai privi inapoi spre a vedea deznidejdea ei. Era aproape si lesine cind auzi risul scirtiit al soarecelui cenugiu ce se afla in fata ei. — Multumeste-mi! Hai, multu- meste-mi, Rozalia, pentru ajutorul ce ti-am dat. Eu te faceam sa visezi noaptea arborele ascuns. Eu am ros pinza in citeva locuri, ca sd poti vedea ce e inauntru. Dacd nu-mi reugea aceasta siretenie, as fi fost pierduta, iar tu si tatal tau ati fi 545 ( § (15 scapat de sub fel va si Prin © mic greseali fi ai mei pentr Soarecele, n cepu sa danse Cuvintele lui, « noase, nu o inf «Eu sint de Daca nu era ct rociti si nerect cele cenusiu n+ sd savirsesc o Trebuie si isp prin ribdare ¢ titd, sd rezist oricit de grea a am decit citev numai de min spunea scumpu mea, a tatalui m Rozalia nu : toate incercari face s& plece ck pietrita in fata Vv Casetarului meu. Voi astepta aici cei cinci- sprezece ani ai m Se lAsi tntunericul noptii. De- odati o femeie batrin’, ce trecea pe acolo, se apropic de Rozalia si-i spuse — Frumoasa mea copila, n-ai vrea si-mi faci un serviciu pastrindu-mi aceasta caseta? Ma duc aici aproape, la o rudd, si mi-e greu s-o port cu mine. >> lucruri cum n-ai mi n-ai si vezi vreodata. fiinde’ o lovitur’ c nica ar putea s-o spa vedea ce e induntru. nimeni nu trebuic s tine. Spunind acestea, Rozalia asgeza caseta ea si se gindi mai ¢ {ntimplarile din acea 7partile, dar nu-si didea seama de unde vine acea lumina nemaipome- nité. Puse jos caseta gi-si spuse: «Ce-mi pasi mie ce contine aceasta caseta? Nu-mi apartine mie, ci batrinei care mi-a incredintat-o. Nici nu vreau si m4 mai gindesc, ca sa nu fiu ispitit’ s-o deschid» Nu se mai wit& si nici nu se mai gindi la caseta. Inchise ochii, hota- rita sd agtepte si se faci ziua. «Miine voi implini cincisprezece ani, voi revedea pe tatil meu si pe Printul-cel-Gratios si nu-mi va mai fi frici de zina cea rea.» — Rozalia, Rozalia, se auzi vocea soarecelui cenusiu, sint linga tine! Eu nu-ti sint dugmana si, daca vrei sa-ti dovedese, iti pot arita ce-i in caseta, Rozalia nu-i rispunse. —Nu auzi ce-ti spun, Rozalia? Sint prietena ta, crede-mA. Nici un raspuns. Atunci goarecele, care nu avea timp de pierdut, se arune’ asupra casetei si incepu sa-i roada capacul, — Monstrule! striga Rozalia, apu- cind caseta si stringind-o la piept. Daci te atingi de caseta, iti sucesc gitul pe loc. un orologiu ba noaptea. In ac scoase un strig: Rozaliei: — Rozalia, a nascut. Ai impli Nu mai ai de c Nu mai am n ta, nici asupra n nici asupra us Ramin osinditi gustatoarea in: pina cind voi rc o alta fata tinara mare ca tine. A poti deschide cz Soarecele dis; dere in cuvini Rozalia nu-i u sa pastreze ca a doua zi. Abiz rire, cind ce v zbura deasupr. cada o piatra { sparse in mic scoase un strig aceeasi clipa ap’ Zinelor care ii s — Vino, Ro sfirsit pe dusr familiei tale Te‘tras de doi dragoni, in care se urcara Regina Zinelor si Rozalia. Revenindu-si din uimire, Rozalia i multumi zinei care 0 ocrotise si O intrebi dac& il va vedea pe tatil ei i pe Printul-cel-Gratios. —'Tatal tiu te asteapta in palatul printului. — Dar palatul printului ¢ distrus ‘sicl insusi e ranit, am vazut cu ochii mei. - Am facut anume sA vezi acel ‘dezastru, dar nu era adevarat. Am -vrut sd te fac sf urasti si mai mult ‘curiozitatea si si te feresti de a-i mai ‘cidea pradi a treia oari. Vei gisi palatul printului asa cum era jnainte de a fi rupt tu pinza care acoperea arborele pe care voia sa Carul se opri in cur Tatal Rozaliei, printul s o asteptau. Ba se arun tatalui si ale printului, cA nu-si mai amintesc ei din ajun. Totul era pt nunta, care incepu ime de fati toate zinele si tinut citeva zile. Tatal Rozaliei a ram alaturi de copiii sai. lecuit pentru totdeaur curiozitatii. Printul si iubit toata viata. Ei 4 frumosi cArora le-au puternice si bune, pen jmpotriva zinelor si a c