A transmite o nestiint sau o

experient
Jean-Yves Leloup, Scrieri despre isihasm
Trirea isihast se caracterizeaz printr-o dubl afirmatie: afirmarea transcendentei lui
Dumnezeu n natura Sa si afirmarea prezentei lui Dumnezeu n fiecare dintre noi,
adic a ndumnezeirii reale a omului prin energiile divine. Aceste dou afirmatii,
atunci cnd sunt trite si ntrupate ntr-un om, vor da caracterului si nvtturii sale
trsturi unice. Acesta este chipul celor pe care i numim Printii Bisericii sau Printii
desertului, Stareti sau Btrni, asa cum ni-i descrie traditia sau cum i cunoastem pn
astzi, n Athos sau n alt parte, cci este vorba de o traditie ntotdeauna vie.
Acesti ntelepti sunt cu mult mai smeriti dect majoritatea oamenilor, pentru c sunt
mai iscusiti. Mai apropiati de infinit si de incomunicabil, ei sunt de asemenea mai
constienti de limitele lor si de caracterul limitat al cunostintelor lor. Dou din
trsturile lor mi par mai caracteristice: smerenia si certitudinea. Smerenia este legat
de aceast necunoastere a naturii divine sau apofaz, despre care am vorbit.
Certitudinea este legat de realismul experientei lui Dumnezeu. Dac realitatea Sa nu
reprezint ceea ce se poate imagina sau gndi, ea nu este totusi mai putin arztoare,
crucifiant, dar si izvor de pace si bucurie. Prezenta Duhului este ceva ce se poate
simti chiar cu trupul, cum i se va ntmpla lui Motovilov n apropierea Staretului
Serafim.
Dac as spune: "l cunosc pe Dumnezeu", as fi un mincinos; Dumnezeu este
incognoscibil. Mai bine mi-ar fi mie s tac si s rmn n smerenie.Dac as spune:"NuL cunosc pe Dumnezeu", as fi de asemenea mincinos. Atunci cum s tac, cum s nu
mrturisesc c El exist? Aceast dubl atitudine este atestat prin numeroase povestiri
din colectia de fapte si cuvinte ale Btrnilor de demult, pe care o numim Patericul
sau Apophtegma Patrum. Asupra smereniei mai nti:
Un tnr veni s-si afle un printe pentru a-l cluzi pe calea desvrsirii, dar btrnul
nu-i spunea niciodat nici un cuvnt. Tnrul l ntreb care e cauza tcerii sale. "Sunt
eu oare mai mare dect tine pentru a te conduce?", i rspunse el. "Nimic nu-ti voi
zice. F, dac vrei, ceea ce m vezi pe mine c fac". Paul Evdokimov comenteaz
acest cuvnt astfel: "Un printe duhovnicesc nu e niciodat un director de constiint.

El nu d niciodat nastere fiului "su" duhovnicesc; el d nastere unui fiu al lui

Dumnezeu, adult si liber. Ucenicul primeste harisma trezviei, printele primeste
harisma de a fi organ al Duhului Sfnt. Aici, toat ascultarea este ascultare a vointei
Tatlui ceresc, prin participare la ascultarea lui Hristos". Relatia duhovnicului cu
ucenicul devine astfel analogie, participare n duhul dragostei la relatia Tatlui cu Fiul.
Ascultare, smerenie si dar tcut nu sunt doar simple virtuti, ci imitare a vietii
dumnezeiesti.
Zis-a un btrn: "Multi si-au zdrobit trupurile lor fr dreapt socoteal si s-au dus fr
ca s gseasc nimic. Gura noastr miroase urt de atta post, stim pe dinafar
Scripturile, recitm toti psalmii, dar n-avem ceea ce Dumnezeu caut: dragostea si
smerenia". Aceast smerenie conduce la dragostea care este proprie printelui
duhovnicesc. Sfntul Isaac Sirul a spus ucenicului su: "Iat, fratele meu, o porunc pe
care ti-o dau: mila s atrne ntotdeauna n balanta ta pn-n momentul cnd vei simti
n tine mila cu care Dumnezeu acoper lumea". Sau nc: "Sfntul Paisie cel Mare se
ruga pentru ucenicul su care se lepdase de Hristos. Si cnd se ruga, Domnul i apru
si-i zise: "Paisie, pentru cine te rogi?" Dar sfntul nu nceta s se roage pentru ucenicul
su si atunci Domnul i spuse: "Paisie, te-ai asemnat Mie prin dragostea ta..."
Un duhovnic, spune Sfntul Grigorie de Nazianz, este "un depozitar al dragostei
divine". "Inima lui se aprinde de dragoste pentru toat creatia,chiar si pentru reptile si
demoni"(Sf. Isaac Sirul). Avva Pimen refuz pedepsele si manifest aspectul matern al
paternittii sale: "Dac vd un frate la slujb c atipeste, i iau capul si i-l odihnesc pe
genunchii mei". Se spunea despre Avva Macarie c a devenit, dup cum este scris, un
dumnezeu pmntesc, deoarece, asa cum Dumnezeu acoper lumea, asa Avva Macarie
acoperea pcatele oamenilor, pe care le vedea ca si cum nu le-ar fi vzut si le auzea ca
si cnd nu le-ar fi auzit.
"ntrebare: cnd stie omul c inima lui a ajuns la curtie? Rspuns: cnd socoteste c
toti oamenii sunt buni, si cnd nici un om nu-i pare necurat sau murdar, atunci are cu
adevrat o inim curat..."(Sf. Isaac Sirul)
Smereniei si dragostei, care sunt proprii unui adevrat printe duhovnicesc, li se
adaug n isihasm experienta luminii si a certitudinii. Sfntul Simeon Noul Teolog
(917-1022), clugr studit, apoi staret al mnstirii Sf. Mamas din Constantinopol,
ocup un loc exceptional n istoria spiritualittii Orientului crestin. El va vorbi cu
puterea experientei sale duhovnicesti si nu se va teme s opun evenimentul
duhovnicesc al vietii mistice anumitor institutii traditionale ale Bisericii. Unele din
afirmatiile sale par s se opun sensului smereniei si apofazei despre care vorbeam.
Este cellalt versant al incomprehensibilittii lui Dumnezeu.

Inaccesibil, n iubirea sa pentru om El devine participabil. l ndumnezeieste pe cel

care, n nestiinta sa, I se ncredinteaz. "Cel care nu L-a cunoscut pe Dumnezeu n
aceast viat, va spune Sf. Simeon, nu-L va cunoaste nici n cealalt". El insist asupra
necesittii experientei duhovnicesti, mai ales pentru cel ce ar avea misiunea de a-i
ndruma pe altii pe cale. "Nimeni care n-a primit botezul Duhului nu este nscut pentru
viata duhovniceasc: n ordinea harului, el este inexistent, incapabil de vreun lucru bun
si mai ales de a da nastere fiilor duhovnicesti, nefiind nscut el nsusi".(Viata Sfntului
Simeon de Nichita Stethatos)
Traducere de Nicu Turcan
(Publicat n Epifania nr.5 din 1996 si reluat aici prin bunvointa redactiei)