Procese si metode de epurare.

Combaterea polurii apelor se realizeaz prin msuri ce urmresc, n primul rnd, prevenirea
polurii apelor. Pentru multe ramuri industriale, pentru zootehnie i diverse activiti siciale,
modalitatea cea mai eficient de combatere i limitare a polurii este epurarea apelor uzate
nainte de evacuare. Prin aceast operaie, apele uzate sunt supuse unor tratamente succesive,
prin care coninutul de poluani este diminuat, astfel nct, n urma dilurii cu apele rurilor n
care ajung s nregistreze concentraii ct mai mici.

2.3.1.Epurarea mecanic.
Se mai numete epurare primar i se bazeaz pe procese fizice de separare a poluanilor din
apele uzate .
Epurarea mecanic realizeaz n prima etap ndeprtarea materiilor grosiere n suspensie,
mai mari de 1 milimetru, n general solide organice plutitoare, prin reinerea lor pe grtare i
site. n a doua etap, prin procese de decantare gravitaional, n instalaii numite
deznisipatoare, se ndeprteaz suspensiile constituite din particule minerale (sol i nisip).
Materiile grosiere se ndeprteaz entru protejarea pompelor i evitarea nfundrii
conductelor. Apele uzate, dup primele dou etape, sunt conduse n instalaii numite
decantoare primare, unde se sedimenteaz restul de substane n suspensie i parial cele aflate
n dispersie coloidal, care contin i substane organice. Exist mai multe tipuri de
decantoare, n funcie de natura apelor i procedeul aplicat. Decantoarele sunt construcii din
beton de form dreptunghilar sau radial n care apa uzat curge cu vitez mic pentru a
grbi depunerea particulelor n suspensie. Namolul rezultat din depuneri e colectat, periodic i
evacuat din instalaie. Unele staii de epurare mecanice sunt prevzute suplimentar cu
separatoare de uleiuri i grsimi.

2.3.2.Epurarea chimic
Aceast metod utilizeaz pentru ndeprtarea poluanilor prin procese chimice i fizicochimice. Metoda se aplic apelor uzate industriale i altor categorii de ape cnd se urmrete o
epurare rapid i eficient. Epurarea chimic se aplic att poluanilor n suspensie, ct i celor
dizolvai.
Astfel materiile n suspensie fin care nu se decanteaz n decantorul primar, ele aflndu-se
dispersate coloidal, se elimin cu ajutorul unor reactivi chimici, numii coagulani, se mai
folosesc i coagulani sintetici numii polielectrolii. Aplicarea produsului de decantare cu
coagulani, asigur eliminarea materiilor n suspensie i reduce coninutul de substane
organice dizolvate.

Pentru eliminarea poluanilor dizolvai se recurge la reacii chimice n care reactivul introdus
formeaz cu poluantul un produs greu solubil, care se depune pe fundul bazinului de reacie
sau e descompus sau transformat ntr-o substan inactiv. Astfel se pot elimina din soluie:
metale grele, cianuri, fenoli i colorani. Ca reactivi se utilizeaz laptele de var, clorul i
ozonul.
Apele uzate acide sau alcaline, datorit agresivitii lor chimice, se supun preepurrii, operaie
ce constat n neutralizarea lor n bazine cu ajutorul unor reactivi chimici.

2.3.3.Epurarea biologic.
I se mai spune epurare secundar i se aplic pentru eliminarea din ap a poluanilor organici
biodegradabili, care pot constitui hran pentru microorganisme.
Eliminarea substanelor organice dizolvate n ap se face prin absorbia lor la suprafaa
celulelor, microorganismelor, n principal bacterii.
Ca urmare apar noi celule de bacterii i aa numii metabolii (bioxid de carbon ,sruri
minerale). Se practic trei procedee principale de epurare biologic.
a).Cu nmol activ .
Instalaia de epurare include un bazin de aerare numit aerotanc, n care apa uzat
provenit de la decantorul primar este aerat puternic cu ajutorul unor dispozitive de insuflare
a aerului i un bazin de sedimentare- decantorul secundar. Nmolul sedimentat n decantor
este utilizat parial pentru nsmnarea aerotancului, iar excesul este ndeprtat sau condus n
alt instalaie a staiei de epurare.
b).Cu biofiltre.
Instalaia de epurare conine biofiltru propriu-zis, care este un turn de 1-4 metri nlime, ce
conine o umplutur de material inert, format din piatr sau mase plastice, i un decantor
secundar.
Apa uzat provenit de la decantorul primar este introdus prin partea superioar a biofiltrului
i cade liber pe materialul de umplutur, contra curent cu aerul. n timp ce la nmolul activ
biocenoza este relativ uniform n masa aerotancului, datorit agitrii continuie a apei, n
biofiltru are loc o stratificare a grupelor pe nlime, n funcie de gradul de epurare realizat.
c).Cu iazuri de oxidare.
Se utilizeaz de obicei ca un procedeu de epurare global pentru ape uzate cu volum relativ
mic. Iazul biologic poate fi amenajat n bazine de pmnt cu adncime mic, sub un metru i
dotat sau nu cu instalaii de agitare i reaerare. El poate prelua toate operaiile efectuate n
treptele staiei de epurare, sau poate fi utilizat n completarea decantoarelor primare ca treapt
de epurare biologic, aa cum se practic de obicei pentru epurarea apelor uzate provenite de
la fermele zootehnice. Populaiile de microorganisme care particip la epurare, n iazuri sunt

aceleai ca i n instalaii i n plus se adaug i algele care prin procesul de fotosintez aduc
un aport de oxigen. n plus algele asimileaz pentru hran proprie, ionii de amoniu i srurile
fosfatice care rezult din descompunerea substanelor organice i de ctre bacterii, realiznd
n acest mod epurarea apelor i sub acest aspect.

2.3.4.Eputarea avansat.
Prin aplicarea procedeelor de epurare mecanic i biologic nu pot fi eliminate din apele uzate
multe dintre substanele, organice nedegradabile biologic, astfel nct, pentru unele folosine
importante, cum sunt alimentrile cu ap pentru populaie i unele alimentri industriale,
epurarea clasic, convenional, nu sete suficient. Este necesar o epurare mai avansat din
punct de vedere al ndeprtrii poluanilor i datorit neutilizrii surselor de ap, care conduce
la concentrarea poluanilor neepurai n treapta primar i secundar.
Epurarea avansat a apelor uzate, ca i a apelor reutilizate se poate obine prin aplicarea
procedeelor care se bazeaz pe procesele fizico-chimice cunoscute i folosite deja n
tehnologiile chimice de fabricaie; adsorbie, extracie, distilare, spumarea, denitrificarea,
schimbul ionic i oxidarea chimic.
a). Procedee de epurare cu adsorbie.
Se aplic pentru eliminarea cantitilor mici de substane organice rmase dup epurarea
biologic. n practic se utilizeaz, n special, pentru epurarea avansat a fenolilor,
detergenilor i a substanelor care pot mprumuta miros i gust neplcut apei de but.
Ca material adsorbant se utilizeaz, cel mai des crbunele activ obinut prin condiionarea
special a crbunelui vegetal sau fosil.
b).Procedeul de epurare cu schimbtori de ioni.
Se aplic n general pentru demineralizarea apelor uzate sau de alimentare, srurile organice
nefiind epurate n instalaii clasice. Schimbtorii de ioni se utilizeaz frecvent pentru
eliminarea poluanilor minerali aflai n ap sub form ionic: fenoli, detergeni i colorani.
c).Procedeele de oxidare chimic.
Utilizeaz o gam larg de produi chimici cu proprieti oxidante, dintre care cele mai uzuale
sunt substanele care degaj oxigen: ozonul, apa oxigenat i clorul cu produii si.

2.3.5.Epurarea apelor fenolice.

n prezent se procedeaz la extracia fenolului prin dizolvare selectiv n hidrocarburi
aromatici, diizopropil eter, sau se aplic procedee de epurare biologic, mai lente dect cele
catalitice i care necesit volum mare de investiii i consumuri energetice ridicate.

Dac se urmrete recuperarea fenolului din apele uzate de la fabricarea fenolului se poate
realiza o epurare n trepte; n primul rnd prin extracia fenolului dintr-un amestec rezultat
intermediar i din care nu poate fi separat prin distilare cu soluie de hidroxid de natriu, urmat
de descompunerea acestuia cu acid sulfonic. Distrugerea fenolului din apa rezidual sulfatic
n care concentraia fenol este mai mic de 20 ppm. i se face n continuare prin epurare
biologic.

2.3.6.Injectarea profunda- o alternativa la epurare.

O solutie mai putin ecologica in locul tratarii in statii de epurare sau alta metoda este
injectarea profunda a apelor uzate, in zone si adancimi unde nu contamineaza surse de apa
subterana in uz curent sau cunoscute. In functie de natura poluantului, unele speram sa isi
modifice sau reduca continutul de poluanti, dar la majoritatea se spera doar sa nu ne deranjeze
in urmatoarele secole sau chiar milenii,ceea ce nu este deloc o abordare durabila, dar se
practica, la fel ca depozitarea deseurilor nucleare puternic radioactive.
Injectarea se face la adancimi, de regula de 500-2000 metri, cu extreme de la cateva sute de
metri pana la peste 4000 de metri. Depinde si de tipul de roca formatiune geologica in care
se injecteaza ,de regula nisip,gresie, dolomit sau calcare.
Debitul si presiune sunt si ele variabile, iar tipurile de ape uzate care se injecteaza sunt de
regula ape grav contaminate si foarte greu de epurat sau in cantitati foarte mari.
Categorii de ape uzate injectate profund :
-ape uzate comunale si industriale,
-ape sarate de la exploatari petroliere,
-ape utilizate la minerit prin solvire a diverselor minerale (clorura de sodiu ,potasiu, fosfati,
uraniu, cupru etc.).
-ape utilizate in procedeul de ardere in situ a combustibililor fosili (carbune, sisturi
bituminoase,etc.).
Producerea de energie electrica pe baza celei geotermale ;
-ape radiactive sau incarcate cu substante de inalta toxicitate din industria farmaceutica,
chimica etc.
-ape de racire,
-ape meteorice colectate de canalizari municipale si alte structuri.
Se practica si reinjectare de ape ne sau putin uzate din ratiuni hidrogeologice, cum sunt
reincarcarea acviferelor, injectii de barare a intruziunii apei sarate in acvifer, injectii de solide
sub forma de suspensie apoi in golurile de unde au fost extrase, exemplu: steril inapoi in

mine. In Statele Unite ale Americii, cel mai frecvent a fost injectate ape uzate de provenienta
din industria chimica, farmaceutica, petrochimica, rafinarii si industrie extractiva de gaze
naturale si industria metalurgica.
Evacuarea apelor uzate in retelele de canalizare ale localitatilor este permisa numai
daca prin aceasta:
nu se aduc prejudicii igienei si sanatatii publice sau personalului de exploatare;
nu se diminueaza prin depunere capacitatea de transport a canalelor colectoare;
nu se degradeaza constructiile si instalatiile retelelor de canalizare, ale statiilor de epurare si
ale echipamentelor asociate;
nu sunt perturbate procesele de epurare din statiile de epurare, sau nu se diminueaza
capacitatea de preluare a acestora;
nu se creeaza pericole de explozie.
Apele uzate care se evacueaza in retele de canalizare ale localitatilor si direct in statiile de
epurare nu trebuie sa contina:
- materii in suspensie, in cantitati si dimensiuni care pot constitui un factor activ de
erodare a canalelor, care pot provoca depuneri sau care pot stanjeni curgerea normala cum
sunt:
- materialele care, la vitezele realizate in colectoarele de canalizare corespunzatoare
debitele minime de calcul ale acestora, pot genera depuneri;
- diferitele substante care se pot solidifica si astfel pot obtura sectiunea canalelor;
- corpurile solide, plutitoare sau antrenate, care nu trec prin gratarul cu spatiul liber de
20 mm intre bare, iar in cazul fibrelor si firelor textile ori al materialelor similare (pene, fire
de par de animale- care nu trec prin sita cu latura fantei de 2 mm);
- suspensiile dure si abrazive ca pulberile metalice si granulele de roci, precum si altele
asemenea, care prin antrenare pot provoca erodarea canalelor;
- pacura, uleiul, grasimile sau alte materiale care prin forma, cantitate sau aderenta pot
conduce la crearea de zone de acumulari si depuneri pe peretii canalului colector;
- substantele care, singure sau in amestec cu alte substante continute in apa din retelele de
canalizare, coaguleaza, existand riscul depunerii lor pe peretii canalelor, sau conduc la aparitia
de substante agresive noi.
1. Substante cu agresivitate chimica asupra materialelor din care sunt realizate retelele de
canalizare si echipamentele si conductele din statiile de epurare a apelor uzate.
2. Substante de orice natura, care, plutitoare sau dizolvate in stare coloidala sau de
suspensie,pot stanjeni exploatarea normala a canalelor si statiilor de epurare a apelor uzate sau

care impreuna cu aerul pot forma amestecuri explozive, cum sunt: benzina, benzenul, eterii,
cloroformul, acetilena, sulfura da carbon, solventii, dicloretilena si alte hidrocarburi clorurate,
apa sau namolul din generatoarele de acetilena.
3. Substante toxice sau nocive care, singure sau in amestec cu apa de canalizare, pot pune in
pericol personalul de exploatare a retelei de canalizare si a statiei de epurere.
4. Substante cu grad ridicat de periculozitate, cum sunt:
- metalele grele si compusii lor;
-

compusii organici halogenati;

compusii organici cu fosfor sau cu staniu;

- agenti de productie a plantelor, pesticide-fungicide, erbicide, insecticide, algicide si

substantele chimice folosite pentru conservarea materialului lemnos, a pieilor sau a
materialelor textile;
- substantele chimice toxice, carcinogene, mutagene sau teratogene, ca: acrilonitril,
hidrocarburi policiclice aromatice, ca benzpiren, benzantracen, si altele asemenea;
- substante radioactive, inclusiv reziduurile;
- substante care, singure sau in amestec cu apa din canalizare, pot degaja mirosuri ce
contribuie la poluarea mediului;
- substante colorante ale caror cantitata si natura, chiar in conditiile diluarii realizate in
reteaua de canalizare si in statiile de epurare, determina prin descarcarea lor o data cu apele
uzate modificarea culorii apei receptorului natural;
- substante inhibitoare ale procesului biologicde epurare a apelor uzate sau de tratare a
namolului;
- substante organice greu biodegradabile;
Apele uzate provenite de la unitatile medicale si veterinare, curative sau profilactice, de la
laboratoarele si institutele de cercetare medicala si veterinara, intreprinderile de ecarisaj,
precum si de la orice fel de intreprinderi si institutii care prin specificul activitatii lor pot
produce contaminarea cu agenti patogeni microbi, virusuri, oua de paraziti se descarca in
retelele de canalizare ale localitatilor si in statiile de epurare numai in conditiile in care s-au
luat toate masurile de dezinfectie/sterilizare prevazute de legislatia sanitara in vigoare.