Sunteți pe pagina 1din 5

Decizii ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie si ale Curtii Constitutionale

privind infractiunile de coruptie


Conform Codului Penal, infractiunile de coruptie sunt luarea de mita(art.289), dare de
mita(art.290), traficul de influenta(art. 291), cumpararea de influenta(art. 292). Acestor articole li
se alatura legea Legea 78/2000 privind prevenirea , descoperirea si sanctionarea faptelor de
coruptie.
Inalta Curte de Casatie si Justitie(ICCJ) si Curtea Constitutionala(CC) au dat pe parcursul
timpului anumite decizii in legatura cu aceste infractiuni. In acest referat voi analiza:
1. Decizia nr. 871/2014. Dare de mita - recurs
2. Decizia nr. 603 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 301 alin(1) si art. 308 alin(1) din Codul penal
3. Decizia nr. 597/2014. Luare de mita. Dare de mita recurs
4. Decizia nr. 1801/ 2010
Prima decizie si anume Decizia nr. 871/2014 porneste cu schimbarea incadrarii juridice
de catre Tribunalul Neamt, a faptei pentru care a fost trimis in judecata inculpatul C.M. din
infractiunea de complicitate la dare de mita in infractiunea de dare de mita. Astfel s-a dispus
condamnarea inculpatilor M.D.I. si C.M. la 6 luni de inchisoare pentru savarsirea infractiunii de
dare de mita si li s-au interzis exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit a). si lit b). Conform
art. 81 C. pen si art. 71 alin(5) a fost suspendata conditionat executarea pedepsei principale si a
celei accesorii.
In functie de art. 82 C. pen a fost fixat un termen de incarcerare de 2 ani si 6 luni de la
data cand hotararea a ramas definitiva. Inculpatului C.M i-a fost confiscate suma de 1.000 RON.
Situatia de fapt:
In seara zilei de 5 iunie 2012, T.S. agent de politie a fost apelat de inculpatul M.D.I, insa
acesta nu a raspuns. Putin mai tarziu inculpatul i-a trimis acestuia si un mesaj prin care ii cerea sa
se intalneasca urmatoarea zi, insa T.S. nu a raspuns nici la acest mesaj.
In data de 7 iunie 2012 TS a fost contactat telefonic de un alt numar care s-a recomandat
prietenul lui M.D.I. si i-a solicitat o intalnire. T.S. l-a invitat pe acesta la sediul Sectiei de Politie
Rurala Dulcesti, aici prezentandu-se inculpatul C.M
T.S si-a dat seama ca C.M. doreste sa intervina in numele lui M.D.I si a activat functia de
inregistrare de pe telefonul mobil
Din discutie s-a constatat ca C.M. a dorit sa intervina in favoarea lui M.D.I., in sensul de
a nu da curs dosarului de urmarire penala, iar agentul de politie nu a raspuns ferm la aceasta
solicitare.
Inculpatul M.D.I a declarat ca a vrut sa isi rezolve problema in momentul audierii cat si
ulterior, prin contactarea agentului de politie si ca a relatat lui C.M faptul ca este cercetat in alta
cauza penala insa nu a solicitat acestuia sa intervina sau sa ofere vreo suma de bani lui T.S.
In ceea ce priveste incadrarea juridical a faptei comise de CM instant a constatat ca s-a
retinut savarsirea complicitatii la infractiunea de dare de mita in mod gresit. S-a aratat astfel ca
inculpatul se face vinovat de savarsirea infractiunii de dare de mita in calitate de autor si nu in
calitate de complice.
Impotriva acestei sentinte, inculpatul MDI a declarat apel solicitand admiterea apelului
declarat, desfiintarea sentintei penal si pe fond achitarea prin reaprecierea corecta a probelor
administrate.

Curtea de Apel Bacau a respins ca nefondat apelul declarant de inculpatul MDI impotriva
sentintei date si a retinut ca fapta inculpatului care prin intermediul inculpatului CM a oferit
agentului de politie T.S. suma de 1000 Ron pentru a nu fi cercetat penal intruneste elementele
infractiunii de dare de mita.
Impotriva acestei decizii, inculpatul M.D.I. a facut recurs solicitand admiterea acestuia,
casarea deciziei recurate si in rejudecare, achitarea inculpatului si aplicarea legii penale mai
favorabile din noul C. pen.
Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca recursul este nefondat pe urmatoarele
considerente: Inculpatul a motivate recursul sub aspectul gresitei incadrari juridice a faptei
solicitand schimbarea de incadrare si achitarea. Instanta de recurs verifica daca a fost correct
incadrata juridic fapta din perspectiva corespondentei elementelor faptice retinute fara sa se
procedeze la analiza sau reaprecierea situatiei de fapt, o atare verificare nefiind posibila in calea
recursului. Cu privire la aspectul aplicarii legii penale mai favorabile, Inalta Curte de Casatie si
Justitie constata ca in cazul lui MDI, legea veche este mai favorabila.
Comparand limitele de pedeapsa, dupa cum au fost stabilite in textele incriminatoare, se
observa ca legea veche este mai favorabila datorita limitelor mai scazute, instant de fond
aplicand o pedeapsa orientata spre limita minima prevazuta de lege.
In concluzie ICCJ va respinge recursul declarat de inculpatul M.D.I si il va obliga pe
acesta la plata sumei de 200 Ron cheltuieli judiciare catre stat.
In cea de-a doua decizie este prezentata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 301 din Codul penal si a dispozitiilor art. 301 alin (1) din Codul penal, exceptie ridicata de
Florentin Lungu. In apel se constata lipsa autorului exceptiei.
Cauza fiind in stare de judecata presedintele da cuvantul reprezentantului Ministerului
Public care pune concluzii de respingere a exceptiei ca neintemeiata. Astfel se arata ca din
punctul de vedere al lipsei precizarii caracterului injust al folosului patrimonial procurat prin
savarsirea infractiunii, exceptia de neconstitutionalitate apare ca fiind inadmisibila deoarece
sugereaza completarea dispozitiilor art. 301 CP. Este pus in vedere totodata faptul ca textul
criticat nu prevede decat ca functionarul sa isi desfasoare activitatea cu un grad inalt de probitate
morala sis a nu se implice in luarea unor decizii care sa opuna intereselor sale private sau ale
persoanelor cu care se afla in raporturi specifice, intereselor autoritatii sau institutiei publice care
o reprezinta.
Se mai subliniaza faptul ca textul nu restrange dreptul persoanelor care provin din mediul
de afaceri de a candida pentru functii publice si ca exista o diferenta intre persoanele care inainte
de a fi numite intr-o functie publica si-au desfasurat activitatea in mediul public si cele care si-au
desfasurat activitatea in mediul privat. Se mai sustine ca exista persoane care detin functii
publice si respecta cerintele si interdictiile referitoare la exercitarea respectivelor functii. Se arata
ca functionarii publici la care face trimitere autorul exceptiei nu sunt singura categorie de
persoane supuse acestor interdictii, de exemplu magistratii si profesorii cad tot sub incidenta
acestei legi.
Curtea in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate arata ca prevederile art. 301 alin(1)
nu prevad ca folosul patrimonial procurat prin luarea deciziei la care functionarul public
participa sa fie injust. Se sustine ca textul este defectuos redactat, lipsit de claritate, precizie si
previzibilitate plasand in sfera penala orice persoana care desfasoara o functie publica si care

efectueaza activitati ce sunt specifice acestei functii in masura in care acesta ar fi desfasurat in
trecut activitati comerciale sau alte activitati cu caracter privat.
Judecatoria Patarlagele opineaza ca exceptia de neconstituionalitate este neintemeiata.
Curtea retine urmatoarele:
CC este sesizata legat si competenta sa solutioneze aceasta exceptie de
neconstitutionalitate. Obiectul exceptiei este reprezentat de dispozitiile art. 301 CP.
Curtea sustine ca textul criticat contravene dispozitiilor constitutionale ale art.1 referitor
la statul roman si ale art. 16 privind egalitatea in drepturi si ale art. 53 cu privire la restrangerea
exercitiului unor drepturi sau libertati.
Analizand continutul infractiunii de conflict de interese Curtea constata ca notiunea de
folos material necuvenit si in particular conditia caracterului necuvenit al folosului material
este lipsita de fundament in raport cu obiectul juridic special al acestei infractiuni. Se retine ca
notiunea de folos patrimonial din cuprinsul acestui articol are in vedere orice tip de folos
patrimonial si nu doar folosul patrimonial necuvenit.
Curtea retine ca in privinta functionarului public art. 175 CP este elocvent.
Cu privire la notiunile de sot, ruda si afin precum si cele de raporturi de munca si
raporturi comerciale vor fi applicate definitiile date acestora in celelalte ramuri de drept si care
constituie legi generale in dreptul penal in vigoare. Curtea constata ca notiunea de raporturi
comerciale nu isi mai are aplicabilitate avand in vedere trasformarile profunde si strcturale oprate
la nivelul Codului Civil, pentru aceasta notiunea este lipsita de claritate si previzibilitate
nepermitand determinarea exacta a continutului constitutive al infractiunii de conflict de interese.
Astfel Curtea Constitutionala admite exceptia de neconstitutionaltate a prevederilor art.
301 alin (1) CP din privinta sintagmei raporturi comerciale si se pronunta si asupra
constitutionalitatii art. 308 alin (1) din CP.
Curtea a constatat ca prin dispozitiile art. 308 alin(1) CP, sanctionand penal fapte ce
contravin unor interese pur private, legiuitorul le-a calificat pe acestea din urma ca avand
caracter public lucru ce a dus la o limitare a dreptului de munca si a libertatii economice.
Prin urmare Curtea sustine ca incriminarea conflictului de interese in mediul privat
reprezinta o incalcare a libertatii economice, nejustificata si a dreptului la munca al persoanelor
care exercita permanent ori temporar, cu sau fara o remuneratie, o insarcinare de orice natura in
cadrul oricarei persoane juridice.
Pentru motivele invocate, Curtea constata ca sintagma ori in cadrul oricarei persoane
juridice din cuprinsul art. 308 alin(1) din CP este neconstitutionala.
In concluzie, Curtea Constitutionala decide admiterea exceptiei de neconstitutionalitate
ridicata de Florentin Lungu si constata ca sintagma raporturi comerciale din cuprinsul
dispozitiilor art. 301 alin(1) din Codul Penal este neconstitutionala si admiterea exceptiei de
neconstitutionalitate ridicata de Florin Lungu si constata ca sintagma ori in cadrul oricarei
persoane juridice din cuprinsul art. 308 alin (1) cu raportare la art. 301 din Codul Penal este
neconstitutionala.
In cea de-a treia decizie Tribunalul Calarasi a admis cererile formulate de inculpatii M.I
si D.N, stabilind in baza art. 257 alin(1) pentru inculpatul M.I. 2 ani de inchisoare si in baza art.
255 alin(1) 6 luni de inchisoare pentru acelasi inculpat, prin urmare se va aplica pedeapsa cea
mai grea respectiv 2 ani de inchisoare. D.N in baza art. 254 alin(1) a fost condamnat la 3 ani
inchisoare, iar in baza art. 242 alin(1) a fost condamnat la 6 luni inchisoare. Tribunalul a dispus

ridicarea sechestrului instituit asupra autoturismului F.J.F, proprietatea inculpatului D.N si a


mentinut sechestrul instituit asupra sumei de 1000 euro ridicata de la inculpatul D.N sic el
instituit asupra autoturismului M, proprietatea inculpatului M.I. Totodata a dispus confiscarea
sumei de 600 euro de la inculpatul DN si a 2500 euro de la inculpatul M.I.
Situatia de fapt:
S-a retinut in sarcina lui M.I ca in anul 2012 si anul 2013 pretinzand ca are influenta pe
langa examinatori ai S.P.C.R.P.C.L.V Calarasi a primit de la diferite persoane sume de bani
cuprinse intre 400 si 500 euro in scopul facilitarii promovarii probei practice a examenului auto
si a remis o parte din sumele primite agentului de politie D.N. pentru ca acesta sa declare admise
pe aceste persoane. Inculpatului D.N i s-a retinut ca in calitate de agent de politie cu atributii de
examinator la sustinerea probei practice a examenului auto, a primit de la M.I. in cursul anului
2012 si 2013, sume de bani pentru a declara admise la proba practica a examenului auto mai
multe persoane. Totodata inculpatul a sustras din detinerea S.P.C.R.P.C.L.V Calarasi mai multe
inscrisuri. Instanta a aplicat acestora pedepse orientate catre minimul prevazut de lege.
Inculpatii si Parchetul de pe langa Tribunalul Calarasi au declarat apel.
Curtea de Apel a admis apelul desfiintand sentinta si schimband incadrarea juridica din
art. 255 in art. 254 in ceea ce il priveste pe inculpatul M.I. condamnandu-l la pedeapsa de 3 ani
de inchisoare. Astfel s-a contopit pedeapsa de 3 ani de inchisoare aplicata inculpatului MI pentru
infractiunea de complicitate la luare de mita in forma continuata cu pedeapsa de 2 ani de
inchisoare pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta in forma continuata. Dispozitia cu
privire la confiscarea speciala luata cu privire la suma de 2500 euro s-a inlaturat, iar in temeiul
Legii nr.78/200 se dispune confiscarea a 400 euro de la inculpatul D.N.
Curtea a constatat urmatoarele cu privire la situatia in cauza: schimbarea incadrarii
juridice in dare de mita . Faptele confirma ca inculpatul M.I a pretins ca are influenta pe langa
examinatori din cadrul examenului auto si a remis o parte din sumele de bani primite agentului
de politie DN pentru ca acesta sa declare admise pe aceste persoane, iar acestea reprezinta
elemente constitutive ale infractiunilor de trafic de influenta si complicitate la luare de mita si nu
a infractiunii de dare de mita.
Curtea a dispus schimbarea incadrarii juridice. Astfel a fost contopita pedeapsa de 3 ani
inchisoare pentru inculpatul M.I pentru savarsirea infractiunii de complicitate la luare de mita in
forma continuata cu pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de trafic de
influenta in forma continuata, savarsind in final pedeapsa de 3 ani inchisoare. Aceasta a mai
constata ca nu se identifica vreun motiv intemeiat pentru punerea in libertate a inculpatului M.I.
Privind apelul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Calarasi, fata de inculpatul
DN, Curtea a retinut infractiunea de luare de mita, ca rezultat a folosirii calitatii inculpatului de
politist si examinator S.P.C.R.P.C.I.V Calarasi in momentul in care a primit suma de 400 euro cu
titlu de mita.
Referitor la motivul de apel al inculpatului MI cu privire la aplicarea circumstantelor
atenuante, acesta nu a fost acceptat de catre instanta de apel. Nici motivul referitor la schimbarea
modalitatii de executare in suspendare sub supraveghere a executarii pedepsei.
Cu privire la apelul inculpatului D.N. s-a retinut ca motivul care vizeaza trimiterea
cauzei spre rejudecare la instant de fond nu este intemeiat iar cel de-al doilea motiv privind
individualizarea judiciara a fost apreciat nefondat. Curtea a apreciat ca nu sunt incidente
dispozitiile privind suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei applicate lui D.N.
Impotriva acestei decizii inculpatii au declarat recurs, motivele inculpatilor vizand
individualizarea pedepsei si a modalitatii de executare a acesteia.

Se constata ca motivul privind individualizarea pedepsei si a modalitatii de executare a


acesteia nu vizeaza chestiuni de drept, iar referitor la aplicarea legii penale mai favorabile
inculpatilor, ICCJ apreciaza ca se va analiza acest aspect.
Prin urmare Inalta Curte in urma analizei retine ca: in sarcina inculpatului DN s-a retinut
ca in calitate de agent de politie avand si atributii de examinator la sustinerea probei practice a
examenului auto, a primit de la inculpatul MI sume de bani, fapte ce au fost incadrate la art. 254
alin(1) totodata retinandu-se in sarcina acestuia si sustragerea unor inscrisuri, faptele acestuia
corespunzand infractiunii de luare de mita pedepsite cu inchisoare de la 3 la 12 ani.
In conformitate cu legea noua limitele de pedeapsa privind aceasta infractiune sunt
cuprinse intre 3 si 10 ani, astfel Curtea retine ca impreurarea nu este relevanta deoarece in cadrul
legii noi s-a micsorat maximul, si nu minumul, pedeapsa spre care a fost orientate fapta
inculpatului. Prin urmare leggea noua nu poate fi considerate lege penala mai favorabila.
Cu privire la infractiunea de sustragere a inscrisurilor legea noua a majorat limita minima
de la 3 luni la 1 an astfel ca nu poate retroactiva, legea penala mai favorabila fiind cea veche.
In concluzie ICCJ respinge recursul inculpatului DN ca fiind nefondat.
Referitor la inculpatul MI, cu privire la infractiunea de trafic de influenta, se observa ca
prin legea noua a fost modificat doar maximul pedepsei si ca legea noua nu poate reprezenta
legea mai favorabila. Fapta inculpatului de luare de mita este incriminate in continuare de
art. 289 alin (1).
In concluzie, ICCJ constata ca intrarea in vigoare a legii noi nu reprezinta o situatie mai
favorabila pentru M.I si ca recursul acestuia va fi respins ca nefondat.
Prin urmare, ICCJ decide respingerea recursurilor inculpatilor MI si DN , deduce din
pedeapsa aplicata timpul retinerii si arestarii preventive si oblige pe acestia la plata sumei de 300
lei cheltuieli judiciare.