Cuvantul PS Longhin Jar de la Banceni, 8 mai 2016 (in Duminica a II-a dupa Pasti, a

Tomii)
Mantuitorul Hristos, Care a fost in mijlocul ucenicilor, si Care le marturisea ziua si noaptea cuvantul
adevarului, pentru ca nu erau imbracati [cu putere] de sus, erau in diferite
ganduri, in diferite cugetari, unul s-a lepadat, altul s-a dus, altul s-a inspaimantat,
altul spunea ca daca nu voi pune degetul meu coasta Lui, in semnele cuielor, nu
voi crede. Ei, vedeti, cat de diferite erau cugetele lor si gandurile lor. Ar fi trebuit
sa fie una, dupa cum Mantuitorul Hristos ii invata, ca sa fie una. Dar vedem ca si
atunci, si pana astazi, nu suntem una, marturisim fiecare dupa cum credem, dupa
cum simtim. Dar trebuie ca toti sa marturisim dupa cuvantul adevarului. De ce,
oare, unii spun intr-un fel si altii spun altfel? De ce nu L-au marturisit si atunci pe
Hristos, Mantuitorul si pana astazi tot asa, la fel, de a trebuit sa treaca prin
atatea ispitiri, prin atatea incercari Biserica si crestinii nostri? Si vedem ca de
atunci si pana astazi asa mergem.
Si, cred ca si voi, cei care sunteti in Biserica, nu la fel intelegeti cu totii. Unii vor
iesi din biserica intelegand ce vrea Dumnezeu de la noi, oamenii. Altii se vor duce, tot asa, dupa cum
au venit. Unii vor zice: spune Doamne, ca sunt gata sa Te ascult si sa Te urmez. Si, totusi, diferite
crezuri vor fi si printre voi.
Sau, stand aicea de fata in biserica, cu o saptamana in urma am sarbatorit Invierea Domnului,
Sfintele Pasti, izbavirea din robia pacatului, din robia iadului. Si vedem ca doar in timpul acestei
saptamani [luminate], prea putini au ramas cu cugetul Invierii, cu sarbatoarea Invierii. Pentru fiecare
dintre noi a fost sarbatoarea cum a fost: unii au mancat bine, altii au petrecut bine, unii au baut bine,
dar prea putini au ramas cu Iisus Cel inviat din morti. Deci, asta este durerea crestinismului de astazi,
ca nu mai ramane poporul cu Dumnezeu. Stam cateva clipe aici, in biserica, ne rugam, iubiti
credinciosi, dar nu ramanem urmasi ai lui Iisus Hristos Mantuitorul. Si, totusi, Mantuitorul Se jertfeste,
vine cu multa dragoste, vrea sa-l vada pe fiecare dintre noi.
incredintarea lui TomaVedem ca si atunci, la Apostolul Toma nu era, si nu cred ca a fost o necredinta
in Dumnezeu. Se vorbea de o necredinta ca nu a fost si el acolo cu Mantuitorul ca sa vada, dar nu ca
Toma nu credea in Dumnezeu, cum spune lumea: nu fi si tu necredincios, ca Toma!, Ce, esti Toma?
in batjocura se iau crestinii nostri. Toma credea in Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu a vrut inca o data
sa adevereasca aceasta Inviere. Pentru ca i-au spus si femeile, i-a spus si Magdalena, i-au spus si cei
doi ucenici care mergeau spre Emaus. Si Mantuitorul li S-a aratat si mergea cu ei pe cale, si acei
oameni erau ucenicii ai lui Hristos. Si unul dintre ei spunea: ne-am gandit ca El este Hristos, dar uite
ce s-a intamplat. Si Mantuitorul le-a spus toata Evanghelia de la inceput, de la prooroci pana atunci,
cum trebuia toate sa se intample. Si au mai venit si niste femei si ele ne-au inspaimantat, ne-au spus
ca a inviat Hristos Mantuitorul. Dar, oare, Hristos nu le-a spus ca iata, Fiul lui Dumnezeu se va da in
mainile oamenilor pacatosi, va fi rastignit, va fi ingropat si a treia zi va invia? El toate le-a spus. De ce
ei au ramas neincrezuti, neintariti in Dumnezeu? Ar fi trebuit sa creada toate ce le-a spus Mantuitorul,
pentru ca au vazut atatea minuni, atatea vindecari.
Multi oameni spun: daca vad o minune, cred in Dumnezeu. Stiu ca un tata a venit cu o fetita si
erau la o secta dati, si a spus: daca fetita mea se vindeca, eu raman ortodox, ma botez aici, la voi. Si
asa s-a petrecut, ca a lucrat Dumnezeu o minune. Cred ca a avut cugetul curat si tatal fetitei a primit
botezul pentru ca fetita s-a vindecat. Si multi altii au vazut multe minuni, insa atat le-a fost de ajuns,
cat au vazut minunea, dar n-au ramas cu Iisus Hristos Cel inviat din morti, iubiti crestini! Si noi credem
ca a inviat, credem ca Dumnezeu S-a nascut in ieslea Bethleemului, dar de ce nu credem cand a spus
Iisus Hristos: ma duc in Cer sa va pregatesc un loc? Iubiti credinciosi, voi credeti in aceasta, ce a spus
Mantuitorul: Eu ma duc la Cer sa va pregatesc un loc, unde Eu am sa fiu, si voi veti fi? Ei, aicea se
termina cu cuvintele: dar cine a venit de acolo, ca sa spuna ce este dincolo?. Si noi totusi ramanem
in viata aceasta in pacat, in placeri, in faradelegi, pentru ca asa ne-am invatat noi, dar nu ramanem in
Hristos, fratilor, ca sa fim urmasi ai lui Dumnezeu si dupa Invierea aceasta, sa inviem si noi impreuna
cu Dumnezeu. De aceea, va rog din tot sufletul: veniti la Dumnezeu si ramaneti cu El!
De aceea crezurile noastre sunt diferite, pentru ca si vietile noastre sunt diferite, pentru ca toata
lumea crede cum crede si nu are taria credintei ca sa-L marturiseasca pe Iisus Cel inviat din morti, sa
marturiseasca Adevarul cuvantului. Si de ce se intampla aceasta? Pentru ca nu am citit Sfanta
Evanghelie, n-am cercetat sfintele carti, nu avem cand ne ruga, iubiti credinciosi! Si de aceea ramane o
necredinta in inima noastra, o necredinta in ceea ce a spus Dumnezeu. Noi ramanem credinciosi

Domnului si spunem: noi credem in Dumnezeu, dar ramanem necredinciosi in ceea ce spune
Dumnezeu, precum Sfantul Apostol Toma de astazi. Si el credea in Dumnezeu, dar de ce nu a crezut in
Invierea Lui, ca Mantuitorul i-a spus? De aceea trebuie mult sa cercetam Sfintele Scripturi si sa umblam
pe calea mantuirii, nu a pacatului. Vedeti cum vrajmasul ne amageste intruna si ne duce din rau in mai
rau, fratilor. []
Crezi in Dumnezeu?, Cred!. Dar spune ca si dracii cred in Dumnezeu si se infioara. Noi,
credinciosii, nu am ajuns sa ne infioram. De aceea trebuie sa ne cutremuram in fata lui Dumnezeu, si
sa spunem: spune, Doamne, ca robul Tau asculta. Spune, Doamne, ca sunt gata sa Te urmez, vreau sa
merg cu Tine!.
Voi, cei care sunteti astazi la slujba, rugati-va lui Dumnezeu sa-L cunoasteti prin Duhul Sfant, sa
deschida inimile voastre, sufletele voastre ca Hristos, Mantuitorul Cel inviat din morti, sa poata sa Se
odihneasca in fiecare inima a voastra, si atunci mergi linistit, frate, si sora. Se spune ca un om invatat
nu credea in Dumnezeu si a trait asa toata viata. Si, intr-o zi, cand s-a apropiat de ceasul mortii, si a
vazut cum numai Dumnezeu stie, ceva inspaimantator si a inceput sa urle, sa zbiere, sa sa albeasca la
fata si a zis: Chemati repede preotul ca sa ma spovedesc! pentru prima data in viata. Insa, n-a mai
apucat sa ajunga preotul, si el a murit. Nu cautati ca [abia] in ultima clipa a vietii voastre sa va
indreptati viata, ci trebuie de astazi sa credem cu toata inima, sa credem in ceea ce spune Dumnezeu
in Sfanta Scriputra, si sa ascultam de Domnul cand spune: Fii credincios si nu necredincios!.
Cum spunea cineva astazi la manastire ca: voi spuneti intr-un fel, fratii din manastire spun altfel la
lume. Voi spuneti ca acest Sinod [Panortodox] nu-i bun, nu aduce niciun folos Bisericii si este un Sinod
dracesc, fratii vostri la manastire spun ca acest Sobor o sa rezolve niste probleme acolo, nu prea
grele, se intalnesc pentru ceva, asa, usor. Atunci, pe cine sa credem? Si lumea ramane intr-o [deruta].
Cum spune altcineva: dar nu mai fi asa nebun la cap! Ce, esti Toma necredinciosul? Ca nu-i asa,
nimic. Cum, fratilor, cand se duc spre erezie, si vor sa risipeasca credinta? Spre folosul altuia, cand fac
Sinod?! Ca sa credem cu totul altceva, sa ne strice legea si dogmele Bisericii, noi stam si visatori
credem ca probleme administrative se rezolva?! Ce blestem pe capul vostru luati! Problemele
administrative nu se rezolva in Sinoade, fratilor! Si fratilor din manastire vreau sa le spun asta, ca sa
stie, sa nu dea niste raspunsuri gresite, ca pentru asta vom raspunde in fata lui Dumnezeu. PS Longhin
- Lumea monahilorIn fata noastra, va spuneam, ca sta o mare incercare. Este un Sinod ucigas de
suflete, de Biserica, de Sfanta Ortodoxie, de Sfantul Adevar. Pentru ca de la inceput s-au pus niste
intrebari pagane, ca sa patrunda paganismul in Biserica noastra, in credinta noastra, sa distruga
Biserica dinauntru. Nu! Asa vom ramane, cum au ramas Sfintii Parinti! Asa vom crede, cum ne-a lasat
Hristos credinta sfanta. De aceea ne-am marturisit credinta si o vom marturisi, si ii rugam pe Sfintii
Bisericii noastre sa ne ajute asa sa o pastram. Ce ar fi fost daca n-ar fi fost Sfantul Nicolae si nu l-ar fi
lovit pe Arie cu palma peste fata? Daca nu era Sfantul Spiridon, daca nu era Sfantul Marcu al Efesului?
N-ati vazut? Dupa ce au iscalit toti si au tradat credinta si pe Dumnezeu, uniatii au intrebat: dar Marcu
de la Efes a iscalit si el?. Zice: nu, s-a dus. Atunci n-a folosit nimic, totul am pierdut. Ati vazut? De
ce n-au gandit toti la fel?
Si pana in ziua de astazi se spune ca Sinodul este bun. Vom impreuna toate religiile intr-una. Da, asa
va fi, sa stiti! Va fi o singura religie pentru a-l intalni pe Antihrist, dar Adevarul nu-l vom trada. Vom
ramane in adevarul lui Iisus Hristos, Mantuitorul. De aceea trebuie sa ramanem credinciosi in ceea ce
ne-a lasat Dumnezeu, in Sfintii Bisericii, nu ceea ce spune unul si altul: da, nu ascultati, ca acela este
nebun, da, nu ascultati ca acela nu stim ce spune. Cum, nu stim ce spune? Sau, noi cei care vorbim,
atat de usor am luat actele care se pregatesc in acest sobor talharesc. Vladica Onufrie de atatea ori a
spus: e foarte rau, e un Sinod foarte rau, sa stiti! Si, de aceea vor starui ca sa faca tot felul, ca sa fie
dupa legea si voia lui Dumnezeu. Dar, noi, credinciosii trebuie sa ne rugam! Dar noi nu avem
rugaciune! Noi nu ingenunchem dimineata si seara, noi nu ne oprim macar cinci-zece minute pe un
drum, intr-un autobuz si in gandul nostru macar sa spunem Tatal nostru, Cuvine-se cu adevarat sau
alte rugaciuni, Crezul. De aceea, fratilor, suntem neajutorati, de aceea spunem ca am umblat si pe la
popi si pe la manastiri si prin tot locul si nu m-a ajutat cu nimic. Nu te poate ajuta nimic, decat credinta
ta, frate si sora! Credinta in Dumnezeu este inceputul caii tale de mantuire, necredinta ta este
inceputul iadului tau. Credinta lui Dumnezeu este inceputul raiului pe care incepi sa-l traiesti pe acest
pamant.
De aceea, straduiti-va, ca stiu ca ati venit astazi cu credinta in suflet si Il rog pe bunul Dumnezeu sa
va pecetluiasca credinta cu puterea Duhului Sfant, sa fiti credinciosi. Prin ce nu va trebui sa treceti?
Prigoane, necazuri si suferinte, ca greu va fi fratilor, nu usor! De aceea va indemnam totdeauna: macar

daca am pierdut totul din lumea asta ce am avut, scump, sfant si drag, sa nu ne pierdem credinta in
Dumnezeu, sa nu ne pierdem Adevarul, ci sa-L marturisim pana la moarte. Sa ne cunoastem dogmele,
canoanele Bisericii, sa cunoastem cele Sapte Soboare care au fost si ne-au intarit credinta pentru
totdeauna. Si, ii rog pe toti sa nu raspunda usor la unele intrebari, pentru ca ducem lumea in eroare, in
ratacire. Noi nu ne pornim la razboaie, la lupte, noi vrem sa ne pastram credinta dreapta, curata. E
vremea marturisirii, fratilor! Nici acum nu ne trezim? Asa a spus Mitropolitul Onufrie: a venit vremea
marturisirii. Ce, el nu stie ce vorbeste? Noi nu stim sa primim invatatura sanatoasa? Si, apoi unii zic ca
de frica, ca unii sunt calugari, preoti, arhierei, si spun: nu asculta pe nebunii `ceia. Dar Sfintii au
vorbit si au lasat scris! Si este cel mai greu pacat, pentru ca este impotriva Duhului Sfant: ceea ce a
facut Duhul Sfant noi vrem sa risipim, ce a facut Dumnezeu, noi vrem sa daramam.
Si va chem, si va indemn pe toti, cu inima curata, cu suflet curat, cu viata traitoare cu Dumnezeu,
porniti pe calea mantuirii, pe calea marturisirii, aparati adevarul sfant, aparati Biserica de ereziile care
se abat asupra ei. Cei care s-au indepartat de aici, sa se intoarca inapoi. Dumnezeu are loc pentru
fiecare si iertare pentru fiecare suflet. Voi, iubiti credinciosi, cei care ati cazut in pacate, veniti la
Domnul Iisus, nu ramaneti mai departe in pacatele voastre, ca multe necazuri vin si din cauza aceasta.
Lumea a uitat de Dumnezeu. Nu vedeti in ce stare am ajuns noi, fratilor?
As intreba o persoana care are 40-50-60 de ani, ce legatura a fost intre ea si parinti, mama si tata. Si,
apoi sa intrebe pe copiii lui care au 20 de ani, ce legatura mai este intre mama si copil. Nimic, nimic,
nimic! Gol, rece, gheata. Vedeam copiii insurati, maritati, si-si cuprindeau parintii si plangeau cu
lacrimi, se imbratisau. Mama nu dovedea sa-l intrebe ce-l doare, cum traieste, cum ii e viata. Sfatuiau
din copilarie, mama ii povestea facea cand era copil mic, cat de greu i-a fost in viata. Si se impreunau
inimile acestea intr-o dragoste, intr-o atmosfera plina, cereasca, pot spune. Se vorbea mult despre
Dumnezeu, despre credinta. Acuma, in afara de internet, televizor, calculatoare, nu mai auzi nimic:
Lasa-ma, n-am timp, mama. Nu vezi ca sunt ocupat?!. Nu mai iau o matura, ca sa mature pe afara.
Nu am mai vazut copii de mers cu vaca de funie ca sa o duca la pascut. Atuncea de la cinci anisori
copiii pasteau vacile. Era alta legatura, era mintea linistita. Acuma a innebunit toata lumea, nu stie
nimeni unde merge si de unde vine. Cu minciunile, cu televizoarele, cu ziarele, cu presa, omoara tot
pamantul, si cu multe minciuni, fratilor. De aceea, e bine sa ne intoarcem la omenie, la acea gingasie,
sa poti din nou simti bratele mamei, nu bratele internetului si a calculatorului si a televizoarelor si a tot
ceea ce este rau si spurcat, ca a otravit atata lume. Nu se mai poate astazi de pacate, de ucideri de
copii, de curvii, de preacurvii, de lumea care vrea numai asa, sa-si hraneasca pofta, in desfrau lasand
femeie plangand in casa, copii plangand, sau lasand barbat cu copii, sotia merge in curvii, petrecanduse. Si toata lumea a cazut. De tineret nu mai avem ce spune. Lumea e pierduta in pacatul desfraului, a
pierzarii. Rugaciune nu mai exista. La asta stare a ajuns omenirea de pe pamant Ce sa mai asteptam
noi, fratilor. Nu mai este nimic.
Va indemn, va rog din tot sufletul, iubitii mei, nu lasati, ca viata asta nu stiti pana unde este, ea
repede trece. 50-60-70-80 de ani, noi nu stim cand au trecut. Parca ieri eram copil si, uite, astazi
trebuie sa plecam din lumea asta. Am adunat pacate si pacate, faradelegi, si ne ducem cu ele in fata
lui Dumnezeu, nemarturisite, nespalate, neiertate si nu am lasat acest rau. Sa ne dezbracam de haina
veche, sa ne imbracam in hainele despre care spune Hristos: cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos vati si imbracat. Sa ramanem imbracati in Hristos, si astazi, in biserica aici, spune:
Doamne, eu nu Te cunosc, eu nu stiu, Doamne, ce sa-ti spun, dar atata pot spune: sunt un pacatos,
sunt un rau, Doamne, si nu pot face niciun pas fara de Tine. Da-mi mana Iisuse, ajuta-ma, nu ma lasa,
Doamne, ca mi-e greu aici unde sunt! Vreau spre lumina, vreau spre adevar, vreau spre cer, Doamne,
vreau sa Te urmez, dar nu pot, Doamne, ajuta-ma, scoate-ma de aici!
Si negresit Dumnezeu iti va intinde mana milei, a dragostei, caci pentru asta a venit.
N-am venit sa va pierd, am venit sa va mantuiesc. N-am venit sa va pedepsesc pentru pacatele cele
pe care le-ati facut, ci v-am adus iertare. Pe cruce am intins mainile si am murit rastignit pentru voi.
Voi, poporul meu de ce nu veniti la Mine? Ce n-am facut Eu pentru voi? De ce ma batjocoriti, de ce ma
scuipati? De ce nu va intoarceti cu inima spre Mine?
De aceea va indemn pe toti, astazi: ramaneti credinciosi, si nu necredinciosi! Ramaneti cu Hristos,
fratilor, ca fara de Hristos e vai si jale. Dumnezeu sa va ajute! Ne bucuram mult de voi, ne bucuram ca
sunteti astazi aici. Ne bucuram ca-L iubiti pe Dumnezeu. Asa cum puteti, rugati-va fierbinte, rugati-va
lui Dumnezeu sa va ajute, si pentru toata lumea de pe pamant ca sa-L cunoastem pe Dumnezeu prin
Duhul Sfant. Asa ne-a invatat Sfantul Serafim de Sarov, si toti Sfintii asa ne-au invatat si ne-au
prevenit. Stiti cand a vorbit Sfantul Serafim cu Dumnezeu si a spus ca toti [?! n.n.] arhiereii din

ultimile veacuri vor merge in iad [nota noastra: totusi, un asemenea cuvant nu am gasit in scrierile sau
relatarile despre Sf. Serafim si nici nu ar putea exista un cuvant in aceasta forma absolutizanta, iar
proorociile Sfintilor Parinti vorbesc doar despre o imputinare a celor care vor marturisi adevarul si se
vor mantui; de altfel, si Vladica Longhin, si intai-statatorul sau, Onufrie, sunt totusi ei insisi arhierei
din ultimelor veacuri]. Da, vedem ca usor ne ducem la vale spre iad. Macar credinta sa o pastram
curata, neintinata cu ereticii. Macar atat sa fie pastrat. Apoi Dumnezeu ne-o ridica din celelalte. Ne-o
vedea ca am fost ravnitori pentru sfanta noastra Ortodoxie, pentru sfantul nostru Adevar.
De aceea va spun atat de usor: probleme administrative se rezolva la acest Sinod. Ce nebunie,
fratilor! Dar n-ai citit acolo ca s-a pus postul in lumea asta vremelnica, in lumea de astazi?
[Nota noastra: Documentul IMPORTANTA POSTULUI SI A RESPECTARII ACESTUIA ASTAZI proiectat
pentru Sinodul Panortodox nu am vazut sa ridice probleme din punct de vedere al invataturii ortodoxe
vezi aici].
N-ai citit ca se insoara barbat cu barbat, femeie cu femeie? Nu citesti? Orbule ce esti!
[Nota noastra: Poate ca si noi om fi orbi, insa ceea ce vedem este ca macar din acest punct de
vedere, vorbim, dimpotriva, despre o COMBATERE a uniunilor homosexuale si a oricaror alte forme
deviante de familie prin documentul sinodal dedicat casatoriei si familiei, in care se spune:
Presiunea care se propag n lumea contemporan pentru recunoaterea unor noi forme de
convieuire constituie o real ameninare pentru cretinii ortodoci. Criza cstoriei i a familiei sub
multe forme, ngrijoreaz profund Biserica Ortodoxa, nu doar din cauza consecinelor negative ale
acestora asupra structurilor sociale, ci i din cauza ameninrii acestora asupra relaiilor din snul
familiei tradiionale. Principalele victime ale acestor tendine sunt cuplul i n principal copiii care, din
pcate, adeseori sufer din frageda pruncie martiriul fr a fi vinovai. [] Biserica nu accept pentru
membrii Si contractele de coabitare pentru persoanele de acelai sex, i nici orice alt form de
coabitare dect cstoria. Biserica trebuie s fac toate eforturile pastorale posibile pentru ca membrii
care se angajeaz n astfel de forme de convieuire s poat nelege adevratul sens al pocinei i al
dragoste binecuvntate de Biseric. vezi aici integral]
Vedeti cum i-a legat diavolul ochii? Biserica Ortodoxa si cealalta lume crestina? Nu ai citit? Aici se
doreste o impreunare a credintelor. Nu vezi nimic! Sa cununi un catolic, un eretic cu un ortodox, tot n-ai
citit? Tot problema administrativa e si asta? Nu ascultati, fratilor! Astia sunt orbi care duc in groapa.
Acest Sinod se face pentru a darama tot ceea ce mai este sfant si a ramas sfant, ca altfel n-ar putea
veni Antihristul. De aceea va rugam, si va indemnam: fiti cu luare aminte la toate lucrarile! Stiu ca
Dumnezeu nu ne va lasa, dar noi sa urmam Adevarului sfant, sa ne pocaim cu adevarat.
PS-Longhin-de-Banceni-Mihail-JarDumnezeu a spus: sa ne pocaim si sa credem in Evanghelie. Deasta e atata intuneric, pentru ca traim fara de pocainta, traim fara de Duhul Sfant, fara de Lumina. Asta
este problema cea mai mare in viata noastra, ca daca L-am trai pe Dumnezeu, n-ar fi atata intuneric in
mintea noastra si am aduce si pe altii de la intuneric. Am fi luminati de Dumnezeu. Pocainta este
medicamentul Ortodoxiei, a crestinismului. Nu cei care au spus ca s-au pocait [pocaitii, sectantii] si
au ratacit, ci pocainta de a iesi din omul vechi, de a imbraca omul nou, Hristos. Si atunci, cand vei simti
harul Duhului Sfant vei spune: ce bine este cu Tine, Doamne! Iarta-ma ca nu Te-am cunoscut mai
devreme, si am ramas in intuneric pana astazi.
Dumnezeu sa va trimita aceasta binecuvantare cereasca! Ramanem fratilor, si va rog din suflet: hai
sa ne rugam cu totii! Incepeti de acum sa cititi Acatistul Sfantului Nicolae, Sfantului Spiridon, al Maicii
Domnului si rugati:
Doamne, nu ne lasa fara credinta adevarata in Dumnezeu! Nu ne lasa, Doamne, ca sa fim inselati de
patriarhii nostri, de arhiereii nostri, ci sa vedem lumina adevaratei Ortodoxii si credinte in Dumnezeu.
Christ Judged by Annas and Caiaphas - DecaniCa si atuncea Il asteptau multi, dar ce s-a intamplat
cand a venit Hristos? Arhiereii, mai-marii preotilor, preotii cei de vaza au inceput primii sa-L scuipe in
fata si sa-I deie palme. Si astazi la fel, lovim Adevarul, scuipam Adevarul in fata. Dupa atatea mii de
ani, ne bucuram ca am avut intalniri istorice, vanzand pe Dumnezeu si Adevarul, fratilor! Cand
Dumnezeu spune: de ar veni inger din cer sa va marturiseasca o alta Evanghelie, sa nu credeti. Asa
sa ramaneti, credinciosi Domnului, nu noua! Nu v-am chemat la noi, ci la Iisus Hristos, scumpul si
dragul nostru Mantuitor, Care pe toti va iubeste, va cheama si va iarta pe fiecare. Cei care sunteti tare
pacatosi, ca mine, hai sa mai intindem o data [maiinile] la cer, si sa-L rugam pe Domnul:
Gresit-am, Doamne, la cer si inaintea Ta, si nu sunt vrednic sa ma numesc un copil al Tau, ci
primeste-ma ca pe unul dintre argati. Doamne, nu Te cunosc, dar vreau sa Te cunosc, Doamne, cu
inima, cu sufletul, prin Duhul Sfant, prin lumina care sa ma lumineze, sa nu ratacesc de la adevar.

Si sa aveti povatuitori, fratii mei, desigur, ca trebuie sa va fim buni povatuitori care sa va conducem
spre patria cereasca. Pentru asta sunteti astazi in biserica. Avem nevoie de acest cuvant. Dar prea tare
ne-am legat de lucrurile acestea vremelnice, ne-am legat, ca asa au spus la Muntele Athos. Cei de
acolo asa ne-au spus: pentru ca voi, arhierei, preoti si credinciosi v-ati alipit de lucrurile pamantesti, de
averi, de bogatii, v-ati luat toate acestea si ati uitat ca aveti un suflet, si veti muri, si aveti a va intalni
cu Dumnezeu. Pocaiti-va! au spus. Lasati toate cele vremelnice si cautati cele ceresti si apoi
Dumnezeu va purta grija de cele ce veti avea nevoie.
Sa ne dea Dumnezeu aceasta trezvie la intreaga noastra Biserica Ortodoxa, la toata lumea de pe
pamant, si cei care sunt ortodocsi, si cei care sunt pagani si nu-L cunosc pe Dumnezeu, sa-i intoarca
Dumnezeu, pe toata lumea, la Adevarul Iisus Hristos, Mantuitorul nostru. Si sa-I urmam cu frica si cu
cutremur si sa ramanem credinciosi Domnului si nu necredinciosi. Dumnezeu sa ne ajute la toti.
PS-Mihail-JAR-3Sa fiti binecuvantati de Cerul intreg, iubiti credinciosi, ca pasii vostri au pornit astazi
spre sfanta biserica, spre sfanta manastire. Doamne, rasplateste-i cu mila Ta, Doamne, cu putere
cereasca, cu har ceresc, ca sa Te poata urma pana la sfarsitul vietii, si acestia care au venit, si cei pe
care i-au lasat acasa, la casele lor!
Intruna sa veniti, duminica sa nu mergeti la piata, la [targuri] sa faceti bani, ca numai probleme va fac
acei bani, necazuri, ii dati pe medicamente, pentru necazuri. Veniti la biserica si rugati-va, ca veti
castiga pentru hrana, pentru viata voastra. Ca nu stim, fratilor, ce va fi, daca Dumnezeu va lua de la
noi totul. Daca va lua harul, cu ce vom ramane in vremurile grele si de grea incercare care au venit?
Atat de putin a mai ramas, atata lume se roaga si plange, ca stim ce este aceasta, si sa va rugati si voi
si sa lepadati tot ceea ce este rau, pacat. Veniti la Domnul Iisus, veniti la El. Aici nu suntem vesnici.
Dincolo e vesnicia noastra. Va rog sa credeti in viata vesnica, sa credeti ca va veni Mantuitorul Hristos,
va da fiecaruia dupa faptele voastre.
Si, va mai rog un lucru: in vremurile acestea atat de grele, cel mai mare ajutor, fratilor, este sa faci
milostenie. Duceti-va la spitale, la case de batrani, pe la cei necajiti din sat, duceti-le ceva de mancare,
sa aiba toti ce sa manance. Asta tare mult o sa ne salveze. Dumnezeu prin mila aceasta pe care o
faceti, o sa va dea multa mila cereasca. Si, va rog din suflet, cat puteti, faceti ceva si duceti celor
necajiti care au nevoie de acea mancare, de acea milostenie, ca spune ca mila biruie judecata: Mila
voiesc si nu jertfa.
Dumnezeu sa aiba mila de Biserica noastra Ortodoxa, sa ne tina tari, credinciosi, ca mereu, cat vom
mai trai pe acest pamant si acolo sus, in vesnicie, sa aducem lauda, cinste si inchinaciune, Tatalui,
Fiului si Sfantului Duh. Amin!