Calatoria este fatada prejudecatii, bigotismului si ingustimii mintii, si, din aceasta pricina, multi

din oamenii nostri au mare nevoie de ea. Viziunile largi, generoase, caritabile despre oameni si lucruri nu
pot fi obtinute vegetand intr-un mic ungher al pamantului toata viata. (Mark Twain)

Ne este bine cunoscut faptul ca calatoriile au un rol important in viata si

dezvoltarea oamenilor, avand o dubla finalitate, experientele fiind unice pentru
fiecare persoana in parte.

Este bine cunoscut faptul ca un factor decisiv in conturarea

personalitatii unui individ il constitutie calatoriile. In acest sens
Mark Twain afirma (Calatoria este fatada prejudecatii,
bigotismului si ingustimii mintii, si, din aceasta pricina, multi din
oamenii nostri au mare nevoie de ea. Viziunile largi, generoase,
caritabile despre oameni si lucruri nu pot fi obtinute vegetand
intr-un mic ungher al pamantului toata viata.)
Se poate considera ca acestea au o dubla finalitate:
descoperirea de noi culturi si descoperirea de sine, reprezentand
fatete ce ne completeaza existenta, personalitatea.
In primul rand, calatoriile ajuta omul sa desopere culturi, sasi creeze impresii noi, poate sa-si schimbe unele obiceiuri. El isi
poate insusi aceste elemente ale noului , largindu-si orizontul de
cunoastere. De exemplu, in opera literara Balta- Alba de Vasile
Alecsandri, ne este prezentata calatoria facuta de un francez pe
teritoriul Valahiei, un tinut adancit in intuneric si populat de
canibali. Motivul acestei calatorii "primejdioase" este spiritul de
aventura, curiozitate si dorinta de cunoastere.
Acest text reda impresiile de calatorie ale unui pictor
francez, care coboara in portul Brailei adus de un vapor pe
Dunare. El afla in casa consulului francez de existenta unor bai
miraculoase, care te vindecau de multe boli. Dornic sa cunoasca
aceasta statiune balneara, cum isi inchipuia, il roaga pe consul sal ajute sa ajunga la Balta Alba. Calatoria in loc de trasura o face
intr-o caruta de patru cai manata atat de violent de surugiu, incat
un cal isi rupe piciorul iar caruta se rastoarna. El ajunge intr-un
sat, alcatuit din bordeie de lut, gaseste prin ajutorul unui tanar o
gazda. Dimineata are imaginea unui lac inconjurat de corturi si
adaposturi Improvizate pe malul careia o multime pestrita de
oameni se dadeau cu namol. Face cunostinta cu niste tineri
romani, care-l duc seara la un bal. In salonul acela gaseste
imaginea unei societati alese, care vorbea frantuzeste, incat se
crede intr-o tara din Europa.
In finalul operei pictorul francez isi ajunge la concluzia ca a
avut placerea de a descoperi eu insemi aceste frumoase parti de

lume si a ma incredinta ca, departe de a fi locuite de sutrofogi, ele

cuprind in sanul lor o societate foarte placuta.
La fel si in Micul print de Antoine de Saint-Exupry, ne
este prezentata calatoria micului print pe cele 6 planete in care
intalneste diferite tipuri de oameni , invatand de la fiecare cate
ceva. De la rege a invatat ca sa nu se lase prada puterii false,
altfel va ramane singur. De la vanitos a invatat sa nu se creada
cea ce nu este de fapt. Betivul l-a invatat ca nu poti sa fugi de
probleme la nesfarsit, pentru ca intr-un final te vor ajunge.Pe
planeta bussinesmanului a invatat ca nu numai ce faci tu este
important. De la lampagiu a invatat ca a face o munca care nu-ti
aduce nici o satisfactie sufleteasca este doar un chin. Iar de la
geograf a invatat ca sa nu astepte pe altcineva sa-i arate lumea.
Iar de pe ultima planeta, a invatat de la vulpe ce inseamna
prietenia si cum lucrurile si oamenii dragi nu au seaman pe lume.
In al doilea rand, majoritatea calatoriilor insa influenteaza
personalitatea omului, il ajuta sa vada lumea cu bune si cu rele si
sa-si creeze o parere, poate chiar sa-si schimbe comportamentul.
In romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu, avem calatoria
lui Gheorghita, fiul Vitoriei, impreuna cu mama sa pentru a-l
razbuna pe tatal sau, dar acesta este si un drum in care trebuie sa
se gaseasca pe sine si sa se maturizeze, la sfarsit luand locul
tatalui sau.
Inca de la inceput, Gheorghita este prezentat ca un personaj
temator gandindu-se mai mult la horele din sat decat la linistea
mamei . Femeia observa atitudinea retinuta a fiului ei, pe care il
caracterizeaza drept sfios si nesigur si hotaraste sa plece in
calatorie alaturi de el.
Drumul este lung si greu, asemenea unui labirint, iar traseul
urmat este cel ivners transhumantei. Mergand dinspre iarna spre
primavara, dinspre intuneric spre lumina, Gheorghita invata sa se
supuna mamei, sa cunoasca firea oamenilor si sa-si infranga
propriile limite.
In scena praznicului, desi Vitoria se afla in prim plan cu
inteligenta ei de-ai face pe faptasi sa-si recunoasca faptele,
Gheorghita este cel care savarseste dreptatea. Bogza, intr-un
moment de manie ,se repede la baiat care ii da cu baltagul in cap,
la fel cum a fost ucis si tatal lui.

Se poate afirma astfel ca intregul drum al lui Gheorghita

echivaleaza cu un drum al initierii, iar opera cu un Bildungsroman,
acesta trecand din stadiul de neofit in cel de initiat in tainele lumii
La fel si in romanul Chira Chiralina de Panait Istrati, avem
drumul de formare al lui Dragomir, care pe parcursul calatoriei va
lua numele de Stavru.
Personalitatea unui om depinde de momentele cheie care au
aparut in viata lui si de oameni pe care i-a intalnit. Drumul lui
Dragomir spre a se gasi pe sine incepe prin despartirea lui de
catre mama .Aceasta despartire , bazata pe egoismul mamei
sale ,reprezinta o maturizare fortata a lui Dragomir, despartinduse de aparatorul sau care l-a crescut si care a avut grija de el in
tot acest timp, prima persoana draga din viata lui. Totusi atunci
primeste si prima lui lectie de viata : cea de a fi unic, de a se iubi
pe sine insusi impreuna cu defectele sale si sa traiasca clipa.
Aceasta lectie si-o va aminta in intalnirea sa cu Lupul in timpul
captivitatii sale la Mustafa Bei, cainele fiind descris ca fiind prima
persoana sincera pe care a cunoscut.
Pe langa intalnirile sale cu oameni care-i voiau raul: Nazim
Efendi; Mustafa Bei; Stavru, in momentele sale cele mai grele,
ajunge sa-l cunoasca pe ocrotitorul sau si primul sau prieten
adevarat, Barba Iani. Acesta il invata cum sa traiasca o viata
simpla si frumoasa si meseria de salep din care desi nu se castiga
mult, era suficient pentru traiul zilnic. Ii este cel mai bun prieten
pana la finalul vietii sale, Barba Iani murind pe neasteptate si
lasandu-l pe Stavru singur , acesta pierdandu-si pentru a doua
oara pe ocrotitorul sau.
Din punctul de vedere al evolutiei celor doua personaje :
Gheorghita si Stavru, se poate zice ca operele sunt un
Bildungsroman
La sfarsit , experientele calatoriei difera de la persoana la
persoana dar acestea avand aceeasi menire pentru toti oameni :
sa invete, sa descopere, sa se bucure, sa se distreze si sa se
formeze.