Referat

La disciplina : Drept
Privat Roman
Cu tema : Delictele

Realizat de :
studenta Facultatii de Drept
Anul I, grupa 112
Cibotaru Cornelia

Cuprins :
1.

Notiuni generale

2. Trasaturi caracteristice ale

delictelor private
3.

Delicte private secundare

4. Delicte private principale vechi

furtul
5.

Vatamarea corporala

6.

Violenta

7.

Inselaciunea

8.

Tilharia

9.

Frauda creditorului

1.

Notiuni generale

In
sens
general prin delicte (delictum,
maleficum) se inteleg fapte ilicite care
afecteaza interesele particularilor sau
interesele publice. Din aceasta notiune
generala se poate spune ca delictele erau
de doua feluri:
a) delicte publice (infractiuni comise
impotriva statului), (delicta publica):
- paricilium (asasinatul)
- perdualium (inalta tradare)
b) delicta privata. Acestea lezau numai
interesele particulare.
Din punct de vedere structural cele
doua categorii nu se deosebesc. Exista
diferente numai in ce priveste organele
inaintea carora pot fi invocate si judecate,
procedura de judecata si sanctiunea si
judecata dupa procedura civila romana, iar
delictele publice erau sanctionate dupa
normele procedurii penale.
Intre cele doua categorii de delicte mai
exista o
deosebire
esentiala in
ce
priveste modul cum erau sanctionate:
- delictele publice erau sanctionate,
de regula, cu moartea
- delictele private erau sanctionate,
in principiu, cu amenda. Asupra amenzii
victima are drepturile unui adevarat
creditor, de unde si ideea ca delicventul
este obligat ex delicto.
Trebuie sa retinem totusi ca amenda
nu a fost de la inceput principala sanctiune

a delictului. In oranduirea gentilica victima

se putea razbuna personal sau prin ceilalti
membrii ai gintii ca o indatorire ce rezulta
din
legatura
lor
de
sange.
Cu
timpul razbunarea
nelimitata a
fost
ingradita de legea talionului in virtutea
careia victima sau rudele ei nu puteau
pricinui faptuitorului un rau sau o paguba
mai mare decat fapta delicventului: dinte
pentru dinte.
Mai tarziu legea talionului a fost
atenuata
prin
asa-zisele compozitii
voluntare: victima putea sa renunte la
razbunare in schimbul unui bun cum ar fi
de pilda metalul, animalele, etc. Aceasta
este
forma
de
trecere
catre amenda poena. Statul incepe sa
pedepseasca cu pedepse publice si
delictele private, transfomrandu-le cu
timpul in delicte publice. Victima avea
dreptul
de
optiune
intre
pedeapsa
corporala si plata unei anumite sume de
bani. Asa fiind, se poate spune ca la un
moment dat anumite fapte au fost
considerate atat delicte private cat si
publice.

2. Trasaturi caracteristice ale

delictelor private

Datoriile delicventului nu trec asupra

mostenitorilor sai. Tarziu pretorul a admis
ca in cazul unor delicte pretoriene sa fie
urmarit si eredele delicventului in masura
in care a obtinut un profit de pe urma
delictului autorului sau.
- Creantele
delictuale,
initial
nu
treceau asupra mostenitorilor victimei.
Ulterior a fost admisa transmisiunea dar au
ramas unele exceptii cum ar fi cele care
ating indeaproape persoana cuiva. De pilda
faptele care respira razbunarea cum ar fi
actiunea de injurii. Explicatia: la anumite
delicte numai victima are dreptul la o suma
de bani, pentru ca numai ea avea drept la
razbunare.
- In caz de capitis deminutio, datoriile
nascute din delicte nu se sting, pentru ca
apasa pe corpul delicventului nu pe
personalitatea sa.
- Obligatia
delictuala
implica
intotdeauna un fapt din partea autorului
delictului.
- Capacitatea delictuala de a fi obligat
cineva era interpretata mai larg. Ulpian ne
spune ca la un moment dat sclavii pot fi
obligati delictual chiar dupa dreptul civil.
- La inceputuri se poate vorbi de o
raspundere obiectiva, pentru ca nu se ia in
considerare ca cineva este minor, nebun,
animal, in toate cazurile razbunarea avea
loc.
- Intre persoane care apartin aceleiasi
familii nu exista drept de creanta pentru ca

nu exista drept de razbunare. Se mentine

dreptul de pedepsi al sefului de familie.
- Obiectul obligatiei delictuale este
intotdeauna o suma de bani.
- Obligatia delictuala este sanctionata
printr-o actiune penala cu scopul de a
obtine o poena (amenda) valoare care nu a
iesit din patrimoniul victimei constituind
pentru el o imbogatire.
- In caz de pluralitate de faptuitori, se
admite cumulul actiunilor delictuale,
fiecare poate fi obligat la plata intregii
datorii.

3.

Delicte private secundare

In afara de delictele private principale

vechi (furtum, injuria, damnum in iura
datum) dreptul roman pedepsea si anumite
fapte de mai mica importanta. Acestea
erau:
- fapta tutorelui de a sustrage bunuri
din averea pupilului
- pagube cauzate de animale
- fapta persoanei de a mancipa lucruri
care nu-i apartin
- fapta persoanei care lasa sa-i pasca
vitele pe terenul altuis
- taierea de arbori de pe terenul altuia
- intrebuintarea unei grinde furate la
constructia casei
- coruperea sclavului altuia (sa fure, sa
fuga)

- profanarea unui mormant

4. Delicte private principale vechi

furtul
Furtul (furtum) este insusirea frauduloasa a
unui lucru cu intentia de imbogatire, fie a
lucrului insusi, fie a folosintei lui, fie chiar a
posesiunii lui.
Elementele furtului
- Contrectatio rei luarea in mana a
lucrului. Este ce numim astazi elementul
material al infractiunii de furt. In epoca
clasica se cunosteau mai multe varietati de
furt:
- Furtum possesionis (furtul posesie)
era luarea bunului din mainile unei
persoane care avea doar posesia lui. Si
proprietarul care sustragea bunul de la
posesorul de buna-credinta comite furt.
- Furtum usus (furtul folosintei) era
folosirea unui lucru impotriva regulilor
stabilite prin conventie
- Furtum ipsius rei era sustragerea sau
uneori chiar atingerea unui lucru care
apartine altei persoane.
- Fraus este elementul intentional cu
alte cuvinte, insusirea lucrului altuia
trebuia
sa
aiba
loc
cu
intentie
frauduloasa. Paulspune
ca furtum
est
contrectatio
reai
fraudulosa. Contrectatio trebuia sa aiba loc
fara drept si cu rea-credinta.

- Lucrum inseamna ca insusirea

trebuia sa aiba loc cu scopul de castig.
Daca cineva lua lucrul altuia pentru a-l
distruge nu era furt, dar putea fi alt delict.
Furtul in Legea celor XII table
a) Furtum manifestum (furtul flagrant)
Potrivit Legii celor XII table, furtul in
care hotul era surprins asupra faptului sau
ducand lucrul furat, era considerat flagrant.
- Daca hotul era om liber, era batut cu
nuiele si atribuit (adictus) de magistrat
victimei care il putea vinde ca sclav trans
Tiberium.
- Daca hotul era sclav, era ucis prin
aruncare de pe stanca Tarpeia.
Daca furtul flagrant era comis noaptea
sau cu mana inarmata si hotul era om liber,
putea fi omorat. Daca era sclav, din nou
aruncat de pe stanca Tarpeia. Victima
poate sa renunte la prerogativele pe care i
le ofera in schimbul unui echivalent fixat
de parti (bani, zile-munca, animale, etc)
Victima
furtului
avea
dreptul
la perchezitie domiciliara. Perchezitia se
numea lance et licio si consta intr-o
procedura solemna: victima imbracata
sumar, doar cu un brau (lucium) avand in
mana o bucata de metal lucios si
stralucitor (lanx) ca simbol al fortelor
supranaturale sau un taler care semnifica
principiul echitatii si al dreptatii, facea o
cercetare in casa unde se credea ca a fost
ascuns faptasul cu bunul furat.

Imbracamintea sumara urmarea sa

impiedice victima de a aduce el bunul in
locuinta ca apoi sa-l invinuiasca pe nedrept
pe faptuitor. pazeau toate iesirile casei
pentru ca faptuitorul sa nu dispara. Deseori
obiectul in casa echivala cu prinderea
hotului asupra faptului.
Sanctiunea: pretorul a inlocuit vechea
sanctiune
a
lui furtum
manifestum cu amenda egala
cu
de 4
ori valoare lucrului. Cu aceeasi pedeapsa
erau sanctionati cei care nu se supuneau
perchezitiei.
b) Furtum nec manifestum (Furtul nec
flagrant) este acel furt in care hotul nu era
surprins asupra faptului.

5.

Vatamarea corporala

Ruperea unei parti a corpului cuprindea

infractiunile care implicau o amputare,
smulgerea unui ochi din orbita, taiere a urechii
etc. , precum si alte fapte grave ca bataia
grava cu un bat, injunghierea, biciuirea
Fracturarea osului consta in ruperea unui
os. Legea celor XII Table prevedea ca se va
plati o amenda de 300 de asi daca cineva
fringe unui om liber un os cu mina sau cu
bastonul. Daca victim era un sclav , amenda se
ridica la 150 de asi si suma sa fie incasata de
catre stapinul sclavului.
Lovirea usoara era sanctionata de Legea
celor XII Table cu plata unei sume de 25 de asi.

6.

Violenta

Violenta consta in amenintarea pe care cineva o

provoca cuiva pentru a-l determina sa incheie un
act juridic. Violent putea fi de doua feluri, fizica si
morala (psihica)
Violenta fizica in material contractelor ducea la
nulitatea contractului incheiat prin folosirea
violentei fizice ( ex. Semnarea contractului prin
fortarea minii). In schimb violenta morala nu a
fost sanctionata multa vreme, deoarece cntractele
se incheiau in prezenta martorilor sau a
magistratului si acest caz violenta era greu de
realizat.

7.

Inselaciunea

8.

Tilharia

9.

Frauda creditorului

Dolul desemna mijloacele viclene prin care o

parte determina cealalta parte sa incheie un
act juridic. Mai simplu vorbind, dolul reprezenta
o inselatorie.
Romanii faceau deosebire intre dolul bun si
dolul rau. Dolul bun nu a fost sanctionat,
intrucit nu dadea nastere unor consecinte
grave.

Tilharia era furtul cu violent comis de catre o

persoana sau de catre o banda armata.

Frauda creditorului consta in paguba facuta

de catre debitorul care, pentru a-si crea sau
mari insolvabilitatea, instraina bunurile sale
astfel incit creditorul sa nu mai poata avea
posibilitatea de a-si valorifica creanta.

Bibliografie :
1. Manualul Drept Privat Roman
autor : Iurie Mihalache. Chisinau
2014.
2. http://www.scrigroup.com/legisla
tie/drept/DELICTELE-DREPTROMAN61735.php
vizitat la data de 11.12.14