STATUL 8 in primul rand, este vorba despre importul deliberat. Aga au stat lucrurile in Imperiul Otoman tarziu sau in Japonia la sfarsitul secolului al XIX-lea, E valabil si pentru Romania, pentru ca dupa crearea ei la 1862, elitele politice si-au propus st importe aceasta form’ creat& in Occident. Dupa cum stiti, avem si o importanta dezbatere, de la sfarsitul secolului al XIX-lea pana la al Doilea Razboi Mondial, pe marginea reusitei acestui import. in al doilea rand, statul occidental este creat prin intermediul fenomenului colonial. in numeroase (ari din America Latina sau din Africa ori de pe continentul asiatic, statul este creat ca urmare a implantarii in aceste teritorii a puterilor coloniale, indiferent ca este vorba despre cea franceza, german, britanicd sau portughezi. fn fine, pentru Badie, a treia cale de producere a statului modern este instrumentalizarea revolutionara sub influenta mar- xismului. Autorul francez observa ci, in ciuda unei retorici a diferenticrii radicale, migcarile marxiste revolutionare au construit, acolo unde au avut Succes politic, un stat dupa chipul si asemanarea celui occidental. in ultimii ani, se discuta foarte mult despre criza statului. Aceasta e pus’ pe seama mai multor fenomene, foarte diferite unele de celelalte, dintre care as cita: prabusirea unui mare imperiu, cel sovietic, destrimarea fostei Tugoslavii sau fragilitatea unor state de pe continentul african - precum Somalia sau Ciad. Un fenomen cu totul nou, care pune sub semnul intre- barii statul din cu totul alte motive decdt criza sau incapacitatea de a ges- tiona societati foarte complexe, este aparitia si consolidarea, ina doua parte a secolului XX, a Uniunii Europene. Intr-adevar, Uniunea nu este nici stat, nici federatie de state, nici organizatie internationald, nici imperiu (Saurugger), ci creatie politica inediti, care este, de altfel, in curs de definire, ultimele tratate, cel de la Nisa sau cel de la Lisabona, complicdnd foarte mult aceasta constructie. Chiar daca nu stim ce va fi Uniunea intr-un viitor mai inde- partat, evolutia ei din ultimii ani este o contestare indirect si supranationala a formei politice numite stat. Texte Stefano BARTOLINI, Restructuring Europe. Centre Formation, System Building. and Political Structuring between the Nation State and the European Union, Oxford University Press, 2005, pp. 60-64: »Procesul de consolidare a puterii guvernului central si de constructie a statu- lui a fost un proces de diferentiere administrativa a subsistemelor [..-] side cen- talizare a controlului asupra acestor subsisteme, Astfel, forta militara si granitele administrative au fost construite treptat pentru a coincide [...J in termenii puterii, Procesul se concentreaza pe acumularea de resurse si de mijloace. Unele centre de82 INTRODUCERE IN $THNTA POLITICA putere politic au avut tendinja s&-si extindd dominaria in spatiu pe un anumit teritoriu impotriva altor centre care contestau acel control [...]. in termeni juridici, centralismul inseamna crearea si monopolizarea unor noi tehnici legale [...] prero- gativele guvernamentale, initial chiar simple si restranse, au fost extinse in mod uniform la aivelul regiunilor care functionau potrivit diverselor jurisdictii locale si cadre administrative [...]. in termeni simbolici, centralizarea a luat forma ratio- Atribuirea unor scopuri abstracte statului a fost esentiala pentru legitimarea sa [...]. Treptat, statul s-a autoreprezentat si a ajuns si fie con- ceput ca 0 entitate destinatd sa transceanda existent fizicd a mai multor generatii c&rora le-au fost atribuite scopuri concrete. in sfarsit, din punct de vedere sistemic, formarea centrului conduce la fixarea frontierelor (...]. in sistemul final, frontierele sunt definite in spatiu, functiile sunt puternic diferenjiate si structurile specializate si distinct articulate de cAtre sistemul diriguitor”. Frédéric BASTIAT, ,,Statul”, Journal des Débais, 25 septembrie 1848, tradu- cere de Bogdan C. Enache dup’ textul din editia original in sapte volume (1863) a operelor complete, Frédéric Bastiat, vol. IV, pp. 327-341 [Institurul Ludwig von Mises Romania, www.misesromania.org] : Ag vrea sa se fi fondat un premiu, nu de cinci sute de franci, ci de un milion, cu coroane, cruci si panglici in favoarea celui care ar da o buna, simpla si intel gibilé definitie a acestui cuvant: statul. Ce imens serviciu ar face el societitii! Statul! Ce este? Unde este? Ce face? Ce ar trebui si fact? Tot ce stim despre el este c& € un personaj misterios, si cu sigurant& cel mai solicitat, cel mai tur- mentat, cel mai aferat, cel mai sfatuit, cel mai acuzat, cel mai invocat si cel mai provocat din cate sunt pe lume! Caci, Domnule, nu am onoarea de a vi cunoaste, dar pun pariu zece la unu cd de sase luni faceti utopii si [...] c& insiireinati statul s& le realizeze. $i dumneavoastra, Doamna, sunt sigur c& va doriti din adancul inimii si vindecati toate relele tristei umanitati si cd nu ati fi deloc stanjenité dacd statul ar dori doar si dea o mana de ajutor. [...] Deci tofi, cu orisice titlu, sub un pretext sau sub altul, ne adres statului. [...] Cum [...] este vadit c4 statul nu poate s& procure satisfactie unora frad sd adauge la munca altora, in asteptarea unei definitii a statului, ma consider autorizat si o dau aici pe a mea. Cine stie dac& nu va cAstiga premiul? Tato: Statul este marea fictiune prin intermediut cdreia toati lumea se strdduieste sd trdiascd pe cheltuiala a toata |umea”. Norberto BOBBIO, Liberalism si democratic, traducere de Ana-Luana Stwicea. prefati de Daniel Barbu, Nemira, Bucuresti, 2007 [1985]. p. 35: «Am vorbit pana acum in termeni generici despre stat limitat sau limite ale statului. Trebuie precizat ins& cd aceste expresii cuprind doud aspecte diferite ale problemei, care nu sunt fntotdeauna bine diferentiate: a) limitele puterilor; b) limitele functiilor statului. Doctrina liberal cuprinde amandoua aspectele, chiar daca ele pot fi tratate separat si exclusiv unu! fati de altul. Liberalismu! este o doctrind a statului limitat fie in privinta puterilor, fie in privinta functiilor sale. Notiunea curent& folosit& pentru a desemna primul caz este star de drept, nojiunea curent& pentru a desemna cel de-al doilea caz este stat minimal”.STATUL, 83 Jean BODIN, Les six livres de la République, Paris, Dupuys, 1877, apud Dominique COLAS (ed.), La pensée politique, Larousse, Paris, 1992, p. 160: »Suveranitatea este puterea absolut si perperua a unei Republici. E nevoie s4 definim suveranitatea, pentru c& ea nu a fost definitl nici de vreun jurist, nici de vreun filosof politic, desi acesta este punctul principal si necesar dintr-un tratat despre Republica. Am spus ca puterea este perpetua, deoarece e Pposibil ca o putere absolut si-i fie daté unuia sau mai multora pentru un timp, iar dup’ expirarea acestuia ei si redevind supusi; in asemenea condifii, ei nu se pot numi principi suverani, deoarece nu ar fi decat depozitari si pastratori ai acestei puteri, pan& ce fi revocd poporul sau principele, care dau putere si autoritate de a judeca sau de @ porunci, find deci stépani i domni la fel cum cei care igi imprumut& bunurile rimén stapani ai acestora”. Philippe BRAUD, Science politique, vol. 2: .L’Etat”, Seuil, Paris, 1997, p. 134: +E important de subliniat ci forma de stat din zilele noastre este, fie siin chip superficial, aproape intotdeauna inrudité cu modelul occidental. Intr-adevar, inca din secolul al XIX-lea, miscarea de modernizare din diferite tari independente din Asia sau Orientul Apropiat s-a indreptat spre Occident pentru a copia de aici cdteva dintre metodele care favorizasera triumful hegemonici sale. in paralel, fenomemul colonial a impus in majoritatea tarilor de pe glob categorii de gandire politica Provenite din Europa, ceea ce a facilitat, dupa decolonizare, instituirea unor state inspirate de Occident. in sfarsit, chiar si miscarile marxiste de eliberare au con- tribuit, in ciuda discursului lor de ruptura radicala, la favorizarea receptarii unui asemenea tip de stat, chiar dac& era vorba de a-i atribui apoi o noua misiune, si anume emanciparea muncitorilor si popoarelor. Pot fi deci identificate trei Pprocese istorice care explicd expansiunea contemporan’ a statului in afara locului unde a apdrut si care au dat nastere la diverse adaptiri, modificari si distorsiuni”, Jacques CHEVALIER, L’Etar de droit, Clefs Politique, Montchrestien, Paris, 1994, p, 102; »Modificand in profunzime echilibrele tipice societatilor liberale, nasterea statului-providenta a naruit temeliile pe care era asezata teoria statului de drept: obiectivul limitarii puterii statului, care se afla in inima liberalismului taditional, @ lasat locul reprezentarii unui stat investit cu misiunea de a satisface nevoile tutu- Tor categoriilor de indivizi gi de grupuri, iar credinjele pe care se baza dogmatica juridicé s-au diluat. Refondarea statului de drept va presupune integrarea noilor valori, aparute ca efecte ale dinamicii expansioniste a statului-providenya. [...] Drepturile-libertati traditionale nu mai puteau avea aceeasi semnificatie intr-un context in care statu! e considerat ca un furnizor de acces la consumul de bunuri, fie ele materiale sau simbolice. [...] Drepturile-creante nu se adaugi drepturi- lor-libertati, ci le modifica sensul”. Dominique COLAS, Sociologie politique, Presses Universitaires de France, Paris, 1994, p. 74; ln practica, se poate distinge federalismul vertical de federalismul orizontal in primul caz, federatia si statele poseda puteri specifice si independente, fiecare84 INTRODUCERE IN $THNTA POLITICA nivel asumand in principiu intreaga responsabilitate, de la legiferare la punerea in opera (Statele Unite). in al doilea caz, asa cum se intamplé in Germania, in afara unor competente particulare atribuite Landurilor, separatia priveste puterea legis- lativa (detinuti de Bund) si executarea deciziilor — federale si federate -, care € de competenta generali a landurilor. De aici rezulti o cooperare obligatorie intre centru si periferie, ca si o negociere politic intre Bund si landuri. Acest federalism cooperativ se regiseste in Elvetia, tard in care pluralismul etnic e inradacinat In distribuirea teritoriald a puterii”. Héléne Carrére D'ENCAUSSE, Triumfiul natiunilor, traducere de Sofia Oprescu, Remember Press, Bucuresti, 1993 [1990], pp. 258-259: win Europa, natiunea, chiar si in Est, nu este tribul; a dori cu pasiune conso- lidarea ei in cadru! unui stat nu presupune alunecarea spre tribalism. Atasamentul fajd de natiune, adic& fad de o comunitate largité, sudat& prin proximitatea terito- rial& si printr-un trecut comun, dotata cu structuri acceptate, este proprie omului civilizat: este un progres fata de societatea primitiva, nu un regres inspre ea. Natiunea se construieste in jurul unei memorii comune. Este natural, chiar inevi- tabil ca, reinnodand cu aceastA memorie indelung interzisi, popoarele care se elibereaza si regdseasca si urmele conflictelor si ranchiunelor care le-au opus altor popoare. [...] A omite natiunea, imaginandu-ti ci aceste popoare ce renase la 0 viatd proprie ar putea sA se modernizeze si s4 ajungd la democratic sdrind peste ea si peste puternicul sentiment national in jurul cdreia se consolideaza, inseama a rajiona inc’ o dati ca Lenin, considerand ca, in numele unui simplu postulat, se pot economisi anumite etape ale dezvoltarii sociale”. Norbert ELIAS, Procesul civilizdrii. Cercetéri sociogenetice si psihogenetice, vol. II; ,,Transformari ale societitii. Schita unei teorii a civilizarii”, waducere de Monica-Maria Aldea, Polirom, lasi, 2002 [1980], p. 101: Societatea pe care o definim ca moderna este caracterizata, indeosebi in Occident, de un anumit nivel de monopolizare. Libera dispunere de mijloace mili- tare a fost sustrasi de sub puterea individului, find rezervata unei puteri centrale, oricare ar fi forma pe care o imbraca aceasta, si totodaté ineasarea impozitelor din proprietate sau din veniturile indivizilor este concentrati de o putere sociala cen- tral. Mijloacele financiare care ajung astfel la dispozitia puterii centrale mentin monopolul de putere, in timp ce monopolul de putere mentine monopolul taxelor. Nici unul dintre cele doud nu predomind in vreun sens oarecare asupra celuilalt, nici monopolul economic asupra celui militar, nici cel militar asupra celui econo- mic. [...] Este necesara o diviziune extrem de avansati a functiilor in societate pentru a putea fi creat un aparat specializat si durabil de administrare a acestor monopoluri. Abia odat& cu formarea unui aparat diferentiat de dominatie, contro- lul asupra armatei si fiscalitasii dobandeste pe deplin caracterul sau monopolist. Abia odati cu acest control, monopolul asupra armatei si fiscalitatii devine un fenomen bine stabilizat [...]. Abia odaté cu formarea monopolului constant al puterii centrale si al aparatului specializat de dominajie, unititile de dominatie dobandese caracterul de stare”.STATUL 8s Francis FUKUYAMA, State Building. Governance and World Order in the Twenty First Century, Profile Books, 2005, pp. 1-2 si 9: »Statele au o mare varietate de functii [...]. Aceeasi putere contrangatoare care le ingaduie s& protejeze drepturile de proprietate si si asigure siguranta publicd le permite de asemenea si confiste proprietatea privat si si abuzeze de drepturile cetijenilor lor. Monopolul constrangerii fizice legitime pe care statele 1] exercit& le permite pe plan intern indivizilor s4 scape de ceea ce Hobbes a numit rézboiul tuturor fmpotriva tuturor, dar serveste drept bazi a conflictului si razboiului la nivel international [...]. De aceea are sens sa distingem intre intinderea activitatilor statului, care se refera la funcjiile directe si scopurile asumate de catre guverne, si fort puterii statului sau abilitatea statelor de a planifica si a aplica politici side a respecta legea in mod clar si transparent - ceea ce este astizi numit in mod obis- nuit ca stat sau capacitate institujionala. Una dintre confuziile prezente in injele- gerea statalitatii este cuvantul forjd, care este adeseori utilizat nediferentiat pentru a se referi atat la ceea ce este aici numit intindere, cAt gi la putere sau capacitate”, John GRAY, Liberalismul, traducere de Anca Gheaus, introducere Ia editia romana de Catalin Avramescu, Du Style, Bucuresti, 1998 [1986], p. 101: »Ce implicd principiile liberale in ceea ce priveste forma juridical sau consti- tujionali a statului? In primul rand, este clar cd principiile liberale pretind o limitare a guvernarii cu ajutorul unor reguli stricte. Guvernarea liberala nu poate fi altfel decat limitata, de vreme ce toate orizonturile traditiei liberale confera: persoanei drepturi sau pretentii la dreptate pe care guvernarea trebuie s& le con- stientizeze si sa le respecte si care deci pot fi invocate impotriva guvernarii. Aceste motive nu determina cu necesitate ca statul liberal si fie un stat minimal, Este adevarat cA unii liberali clasici, ca Humboldt, Spencer sau Nozick, au argumentat ca functiile statului trebuie sf fie cu necesitate restranse la protejarea drepturilor si la sprijinirea dreptatii, Dar aceasti pozitie nu igi gaseste un garant clar in prin- cipiile liberale, ci tine de o viziune minoritara in cadrul tradisiei liberale”, Friedrich A. HAYEK, Constitujia libertatii, twraducere de Lucian-Dumitru Dirdala, prefaté de Paul E. Michelson, postfaga de Vasile Boari, Institutul European, lagi, 1998 [1960], pp. 271-273: »Spre deosebire de socialism, conceptia statului-bundstarii nu are un inteles Precis. Expresia este folositA uneori pentru a descrie un stat care se preocupa si de altceva decdt de apararea legii si ordinii. [,..] Sub acest nume se ascunde un conglomerat format din atatea elemente diferite si chiar contradictorii, incat, in timp ce unele ar face societatea liber’ mai atragatoare, altele sunt incompatibile cu ea sau ar putea reprezenta, in orice caz, potentiale ameningari la adresa ei. [...] Unele dintre scopurile statului-bunastarii pot fi realizate fara a fi lezata libertatea individuala, desi nu neaparat prin metodele cele mai evidente si, in consecinta, cele mai populare ; altele pot fi si ele indeplinite pana la un punct, desi cu costuri mai mari decat isi inchipuie sau ar fi dispus& lumea si suporte, sau doar lent sau gradual, pe masura ce sporeste avutia; in fine, exist altele ~ si acestea le sunt cele mai scumpe socialistilor - care nu pot fi realizate intr-o societate ce doreste prezervarea libertatii personale [...] O ambigie care inspira statul-bunastarii [este86 INTRODUCERE IN $TIINTA POLITICA si] dorinta de a folosi puterile guvernamentale pentru a asigura o distributie mai uniform’ sau mai justi a bunurilor. in masura in care aceasta implicd folosirea puterilor coercitive ale guvernului pentru a garanta objinerea anumitor lucruri de catre anumite persoane, ea reclama o anumit4 discriminare gi un tratament inegal aplicat indivizilor, procedee incompatibile cu o societate liber’. Acesta este tipul de stat al bunastirii care [...] ne va conduce inapoi la socialism si la metodele sale coercitive, esentialmente arbitrare”. Hans KELSEN, Doctrina purd a dreptului, waducere de loana Constantin, Humanitas, Bucuresti, 2000 [1934], pp. 367-368 : »Statul existent independent de drept ca realitate socialé creeazd mai intai dreptul si apoi se supune [...] acestui drept. Doar atunci este un stat de drept. Mai intai trebuie constatat ca un stat nesupus dreptului este de neconceput. Cici statul exist doar in actele statale, deci in acte definite de oameni, atribuite statului ca persoana juridica. Iar 0 asemenea atribuire este posibila doar pe baza unor norme Jjuridice care stabilesc aceste acte intr-un mod specific. [...] Daca statul este recu- noscut ca 0 ordine de drept, daca orice stat este un stat de drept, cuvantul devine pleonasm. Este ins folosit intr-adevar pentru denumirea unui alt tip de stat, si anume a celui care corespunde cerintelor democratiei si securitatii juridice. Satul de drept este in acest sens specific 0 ordine de drept relativ centralizata, dup4 care jurisdictia si administratia sunt legate prin legi, deci prin norme generale decise de catre un parlament ales de popor cu sau fara colaborarea unui guvern sau sef de stat aflat in varful guvernului; membrii guvernului raspund de actele lor, instantele sunt independente si anumite libertati ale cetajenilor sunt garantate, mai ales libertatea de credint& si de constiinta si libertatea de exprimare”. Juan LINZ, Alfred STEPAN, Problems of Democratic Transitions and Consolidation : Southern Europe, South America, and Post-Communist Europe, The Johns Hopkins University Press, Baltimore si Londra, 1996, p. 22: 0 natiune nu are reprezentanti si nu exist& roluri de conducere definite, desi exist4 indivizi care actioneazd in miscari sau organizatii nationaliste drept catali- zatori, in sensul weberian de Trdger, ai sentimentului national. Nu exista reguli clare cu privire la apartenenja la o natiune si nu exist’ drepturi si datorii definite care pot fi impuse in mod legitim [...]. Cu toate acestea, fara controlul statului, comportamentele dezirabile nu pot s& fie in mod legal sau legitim impuse. O nati- une gi liderii nationalisti care actioneaz& in numele ei nu dispun de resurse precum puterile coercitive sau impozitarea pentru a putea pretinde ascultare ; doar un stat poate furniza aceste resurse pentru a atinge obiectivele nationale intr-o maniera constrangatoare |...]. Pe cand statul poate exista pe baza conforméarii externe la regulile sale, 0 natiune necesita o oarecare identificare interna”. John LOCKE, Al doilea rratat despre cérmuire. Scrisoare despre toleranga, traducere de Silviu Culea, prefati de Adrian-Paul Iliescu, comentarii de Catalin Avramescu, Mihaela Czobor-Lupp, Radu M. Solcan, Nemira, Bucuresti, 1999 [1690], pp. 124-127: »Scopul principal si important urmarit de oamenii care se unesc in comunitati si care se supun ei ingigi unei carmuiri este conservarea proprietatit lor, in privintaSTATUL 87 cAreia starea natural cunoaste multe neajunsuri. fn primul rand, lipseste 0 lege stabild, consecventa 3 stiuta, acceptat’ si recunoscut& prin consimtiméntul comun drept etalon al corectitudinii si al incorectitudinii si drept masura pentru rezolvarea disputelor dintre oameni. [...] fu al doilea rénd, in starea naturala lipseste wn judecttor cunoscut sé impartial, cu autoritatea de a rezolva toate disputele conform legii stabilite. [...] in al treilea rand, in starea natural lipseste adesea purerea de @ sustine si de a sprijini sentinta, atunci cand aceasta este corecta, si de @ 0 executa cum se cuvine [...]. Astfel oamenii, in ciuda tuturor avantajelor starii naturale, aflandu-se intr-o conditie nefavorabil& daca rman in aceasta, au fost repede impinsi catre societate. De aceea gisim rareori oameni care sa triiascd o vreme in aceasti Stare. Neplacerile la care ei sunt expusi, datorate exercitirii inconsecvente $i nesi- gure a puterii de a pedepsi infractiunile celorlalti, putere pe care o detine fiecare om, fi fac s& caute ad%postul legilor stabilite de carmuire, urmarind astfel conser- varea proprieté{ii lor”. Niccolo MACHIAVELLI, Principele, traducere, tabel cronologic, note si post- fay de Nicolae Luca, prefagi de Gh. Lencan Stoica, Editura Minerva, Bucuresti, 1994 [1532], p. 37; »Simtindu-se ducele atat de puternic gi oarecum asigurat impotriva primejdiilor existente, deoarece, in felul sau, se inarmase si nimicise, in buna parte, armatele care, fiindu-i vecine, puteau sd-i faci rau daca dorea sa-si continue campania de cuceriri, nu-i rimanea decat si aib’ acordul regelui Frantei. Deoarece stia bine ca acesta, care isi diduse seama tarziu de greseala sa, nu-i va mai ing&dui actiunea [...] a inceput s& caute sa lege noi prietenii [...] Asa s-a purtat ducele fata de ches- tiunile de zi cu zi (...] Cat despre cele viitoare [...] el se indoia c& noul papa o sA-i fie prieten si [s-a decis sa aplice] patru planuri: mai intai, s4 distruga toate nea- murile celor pe care-i jefuise [,..]; in al doilea rand, [...] s& castige de partea sa toati nobilimea Romei pentru a-! putea tine in frau pe papa; in al treilea rand, s4 facd din Colegiul Cardinalilor un instrument al stu ; inal patrulea rind, sa doban- deasci o putere atat de mare inainte ca papa, tatal sau, si moara, incét s4 poata tezista cu propriile forje primului atac”. Pictre MANENT, Ratiunea nariunilor. Reflectii asupra democrayiei in Europa, traducere si postfaté de Cristian Preda, Nemira, Bucuresti, 2007 [2006]. p. 8: »Fenomenul despre care vorbese consta in disparitia - sau demolarea - acelei forme politice care, vreme de mai multe secole, a gazduit progresele omului euro- pean: este vorba despre natiune. Dar 9 forma politic’ - precum natiunea sau cetatea — nu e 0 hain& pe care s-o poti pune gi scoate de pe tine, dup cum ai chef, tu rimanand ceea ce esti, Ea reprezinti acel Intreg in care se reunesc toate ele- mentele vietii noastre si in cadrul creia ele capati un sens. Daca natiunea noastra ar disparea diner-odard si dacd tot ceea ce ea reuneste s-ar raspandi in toate direc- fille, fiecare dintre noi ar deveni un monstru pentru el insusi. Cei care se cred emancipati de propria lor natiune traiesc, de fapt, in mare masura de pe urma fecunditatii sale”.88 INTRODUCERE IN STIINTA POLITICA Karl MARX, Friedrich ENGELS. Manifestul Partidului Comunist, editie ingri- jit de Cristian Preda, comentarii de Catalin Avramescu, Radu Cosagu, lon lanogi, Iulia Motoc, Dan Perjovschi, Dan Petrescu, Cristian Preda, Mihai Zamfir, Nemira, Bucuresti, 1998 [1848], p. 12: Stare asuprité sub dommia feudalilor, asociatie inarmat& ce se autoadministra singur in comuna, ici republicd municipal independenta, dincolo stare a treia, datoare si plateasca biruri monarhiei, apoi, pe vremea manufacturii, contrapondere imii in monarhia bazata pe stiri sau absolut, temelie principala a in genere, burghezia a cucerit, in sfarsit, de la crearea mari industrii si a pietei mondiale, dominayia politica exclusiva in statul reprezentativ modern, Puterea de stat moderna nu este decat un comitet care administreaza treburile obstesti ale intregii clase burgheze”. Ludwig von MISES, Birocrayia, traducere de Dragos Paslaru si Livia Paraschiv, prefaté de Vlad Topan, Institutul Ludwig von Mises, 2003 [Institutul Ludvig von Mises Romania, www.misesromania.org] : Orice amestec al statului in treburile intreprinderilor private are aceleasi consecinte dezastruoase. ParalizeazA initiativa si naste birocratia, Nu putem sd analizim toate metodele aplicate. Va fi suficient s4 consideram un caz deosebit de neplacut. Chiar in secolul al XIX-lea, in plin liberalism european, intreprinderile private nu au fost niciodata atat de libere cum au fost odinioard in aceasta cara. In Europa continental’, fiecare intreprindere si, in special, fiecare corporatie era, in multe privinge, la discretia agentiilor guvernamentale. Birourile aveau puterea sa produci serioase pagube oricarei firme. Pentru a evita aceste neajunsuri, era nece- sar ca managementul s4 convietuiascd in bune relatii cu cei de la putere. Cea mai freeventa metoda era sé se supuna dorinjelor guvernului in ceea ce priveste com- ponenta consiliului director [...]. Pe masura ce a crescut interventia guvernului in afaceri, a devenit o necesitate si se numeasca directori a céror datorie era si netezeasca dificultatile cu autoritatile. Mai intai a fost numai un yicepresedinte care se ocupa cu afacerile legate de administratia guvernamentald. Apoi, cerinya principala pentru un presedinte si pentru toti vicepresedintii era ca ei sa se inteleaga bine cu guvernul si cu partidele politice”. MONTESQUIEU, De ‘esprit des lois, editia Victor Goldschmidt, Paris, Garnier-Flammarion, 1979 [1748], traducere de Cristian Preda, preluata din Cristian PREDA (ed.), Liberatismul. Antologie comentari de filosofie politica, postfati de Horia-Roman Patapievici, Humanitas, Bucuresti, 2003, p. 137: win fiecare stat, exist trei tipuri de puteri: puterea legislativa, puterea care executtt ceea ce tine de dreptul public si puterea care executd ceea ce tine de dreptul civil. Prin intermediul puterii legislative, principele sau magistratul face legi. pentru un timp oarecare sau pentru eternitate, gi le corecteazd sau le abroga pe cele care exist deja. Prin cea de-a doua putere, el declara rizboi sau incheie pacea, trimite sau primeste ambasadorii, vegheaza la siguranya, previne invaziile. Prin intermediul celei de-a treia puteri, el pedepseste infractiunile sau judeca litigiile dintre parti- culari. Vom numi aceasta ultima putere judecitoreasca, iar celeilalte fi vom spune pur si simplu puterea executiva a statului. Libertatea politicd a unui cetayean esteSTATUL, 89 acea liniste sufleteasca nascuta din convingerea fiecdruia despre propria siguranta ; pentru ca aceasti libertate si existe, se cuvine ca guvernarea sa fie in asa fel ran- duit, incat unui cetitean s4 nu-i fie teamd de alt cetitean, Daca puterea Jegislativa gi cea executiva sunt reunite in méinile aceleiasi persoane sau aceluiasi corp de functionari, nu existé libertate, caci te poyi teme ca monarhul sau senatul s& nu intocmeasca legi tiranice, pe care sf le execute apoi in chip tiranic. Tot astfel, nu exist libertate acolo unde puterea de a judeca nu este separati de cea legislativa, Dac ea ar fi reunitd cu puterea legislativa, atunci puterea asupra viefii si libert&- fii cetatenilor ar fi arbitrara, intrucdt judecatorul ar putea avea o fort de oprimare”. Robert NOZICK, Anarhie, stat si utopie, traducere din englezi si cuvant inainte de Mircea Dumitru, Humanitas, Bucuresti, 1997 [1974], p. 159: »Asociatia dominanta de protectie dintr-un teritoriu ar trebui sa satisfac’ doua eonditii necesare cruciale pentru a fi un stat: sa aiba tipul corespunzator de monopo! asupra folosirii fortei in teritoriu si si apere drepturile fiecdruia din acel teritoriu, chiar dacd aceast4 protectie generala ar putea fi oferitcd numai int-o modalitate redistributiva. Aceste fatete cruciale ale statului au constituit subiectul condamnarii statului ca imoral de catre anarhistii individualisti, |...) Acest monopol si elemen- tele redistributive sunt in ele insele legitime din punct de vedere moral, [...] tre~ cerea de Ja starea naturala la un stat ultraminimal (elementul monopolist) este legitima din punct de vedere moral, [...] nu violeaza drepturile nimanui si [...] trecerea de la un stat ultraminimal la un stat minimal (clementul redistributiv) este, de asemenea, legitima din punct de vedere moral si nu violeaza drepturile nimanui”, Thomas PAINE, Political Writings, Cambridge University Press, 1989 [1775], qaducere de Florin Popa, prejuaté din Adrian-Paul ILIESCU, Emanuel-Mihail SOCACIU, Fiundamentele gdndirii potitice moderne. Antologie comentatd, lagi, Polirom, 1999, p. 147: win orice stat, societatea este o binecuvantare, pe cAnd guvernarea, chiar in forma ci cea mai bund, este doar un rau necesar: pentru c& atunci cand suferim sau suntem supusi de cditre o guvernare acelorasi nenorociri ca gi cele la care ne-am_ astepta intr-o {ara fiird guvernare, nefericirea ne este sporitd de gandul ci noi ingine oferim mijloacele prin care ajungem s4 suferim, Guvernarea, ca si vesmin- tele, este semnul inocenjei pierdute; palatele regilor sunt construite pe ruinele paradisului. Caci daca impulsurile constiinjei ar fi urmate in mod clar, uniform si fara rezerve, omului nu i-ar trebui niciun alt legiuitor; insa pentru ca lucrurile nu stau asa, el considera necesar si renunje la o partedin ceea ce se afl in proprie- fatea sa pentru a oferi mijloacele necesare protejarii celorlalti; si este indemnat ‘sf facd acest lucru de c&tre aceeasi prudenta care il sfatuieste in oricare alt caz s& aleaga dintre doud rele pe cel mai mic. Drept care, siguranta find adevarata menire si adevaratul scop al guvernarii, urmeazd in mod evident ca oricare forma a sa care pare cel mai mare beneficiu este preferabil& tuturor celorlalte”, Ernest RENAN, Qu’est-ce qu'une nation ? , texte alese si prezentate de Joél Roman, Presses Pocket, Paris, 1992 [1882], pp. 54-55: ,O natiune este un suflet, un principiu spiritual. Acest suflet, acest principiu spiritual este constituit din doua lucruri, care ~ la drept vorbind — se confunda.90 INTRODUCERE IN STINTA POLITICA Unul tine de trecut, celalalt de prezent. Unul este detinerea in comun a unei bogate mosteniri de amintiri, iar celalalt este consimpimantul actual, dorina de a wai impreun4, vointa de a pune in valoare mostenirea primita. [...] Existenta unei natiuni este (iertata fie-mi aceasta metafora) un plebiscit cotidian, tot asa cum existenta unui individ este o continua afirmare a vietii. [..] Natiunile nu sunt ceva etern. Ele au un inceput si vor avea un sfarsit. Ele vor fi probabil inlocuite de confederatia european’. Dar nu aceasta ¢ legea veacului in care trim. Acum, existenta natiunilor e ceva bun, ba chiar ceva necesar. Existenta lor este garantia libertitii, care ar fi pierdutt daca lumea nu ar avea decat o lege si un stpan”. Stein ROKKAN, State formation, nation-building and mass politics in Europe. The Theory of Stein Rokkan, Stein ROKKAN, Peter FLORA. Stein KUHNLE, Derek URWIN (ed.), Oxford University Press, 1999, pp. 207 si 219: «Institutiile teritoriale sunt in general clasificate pe un continuum de la confe- derajii slabe Ja structuri unitare puternic centralizate. Riker defineste 0 organizatie politica federal ca una care imparte activititile guvernului intre unit%tile regionale si guvernul central pentru a se asigura cd fiecare nivel de guvernare are decizia final in mécar céteva domenii de activitate [...]. Astfel de clasificari, evident, au sens doar atunci cand coninutu! deciziilor rezervate unitatilor inferioare este spe- cificat. Cea mai frecventé solutie este mentinerea chestiunilor cultrale, de apdrare si politicé externd la nivelul guvernului central [...]. Exista in mod clar un conflict intre centralizarea economicé, omogenitatea culturalé si structura institutionala. Intr-un caz, gasim o reyea ordseneascd monocefalicd intr-un stat structurat federal, in alte doua cazuri gasim retele policefalice in interiorul sistemelor unitare. Intr-un caz, Germania, avem o structura federala cu un nivel ridicat de omogenitate emico-lingvistica la nivelul populatiei, in altul, Italia, avem o eterogenitate a popu- latiei mai marcata in interioru! unei structuri institutionale cvasiunitare. Practic, toate combinajiile posibile au existat istoric, dar unele combinatii au condus intr-o mai mare mésurd la interactiuni pacificatoare intre centru si periferie”. Pierre ROSANVALLON, La crise de !'Etat-providence, Seuil, Paris, 1981, traducere de Cristian Preda, preluat din Cristian PREDA (ed.), Liberalismul. Antologie comentaté de filosofie politic, postfati de Horia-Roman Patapievici, Humanitas, Bucuresti, 2003, pp. 118-121: i »Nu lamurim mare lucru dacd vedem in statul-providentd doar un ersaiz de socialism, un amestec de capitalism si socialism definitoriu pentru social-democratie, respectiv o miscare compensatorie destinatd si corecteze dezechilibrele economice si sociale ale capitalismului. [...] Statul-providenta din secolul XX reprezinté o aprofundare si o extindere a statului protector clasic. Statul protector este forma politica specifica statului modern. Aceste doua afirmatii trebuie precizate. Statul modern, asa cum e gandit si creat intre secolele al XVI-lea gi al XVIl-lea, se defineste ca stat protector, distingandu-se astfel de toate formele politice anterioare de suveranitate. [...] Statul e cel care il face pe individ sa existe ca subiect, deci ca purtator de drepturi, pentru ca statul isi fixeaza ca {el 4 protejeze aceste drepturi : nu exist stat protector in lipsa individului detinitor de drepturi, nu existé individ care s4 detina aceste drepturi fara stat protector. [...] Drepturile economice si socialeSTATUL on apar in chip firesc ca o prelungire a celor civice. Daca adevéiratul cetdtean nu poate fi decat proprietar, atunci este necesar ca tofi cetitenii care nu sunt proprietari 8a fie facuti cvasi-proprietari, adica trebuie instituite mecanisme sociale care sa le dea un echivalent pentru securitatea si siguranja pe care le garanteaza societatea”, Sabine SAURUGGER, Théories et concepts de Uintégration européenne, Presses de SciencesPo, Paris, 2009, pp. 319-320; Europa nu e nici stat, nici organizatie international’, nici imperiu. (...] Lueririle de teorie politic’ asupra Uniunii Europene disting, schematic vorbind, patru pro- bleme normative centrale: legitimitarea si locul anumitor institutii, masura in care institutiile pot rezolva conflictele, principiile fundamemtale ale ordinii politice si, in sfarsit. frontierele comunititii [...] Cele patru intrebari se inscriu in mod clar in ideea de a ameliora democratia liberala. Nu este vorba despre revolusionarea amenajarilor in curs, ci despre modificarea lor in vederea ameliorarii guvernarii”. Carl SCHMITT, Political Theology. Four Chapters on the Concept of: ‘Sovereignty, traducere de George Schwab, The MIT Press, Cambridge, Massachusetts si Londra, 1985 [1922], pp. 5 si 13: ,Suveran este acela care decide asupra exceptiei. [...] Pentru ca ordinea legala ‘si aibi sens, trebuie sa existe o situatie normali gi este suveran acela care decide in ultima instanta daca aceasta situatie normalai exist in fapt. Orice lege este 0 lege a situatiel, Suveranul produce si garanteaza situatia in totalitatea sa. El are monopolul asupra acestei ultime decizii. In aceasta consti esenta suveranititii statului, care trebuie definité corect din punct de vedere juridic, nu ca un monopol de contrangere sau de a conduce, ci ca monopol de a decide. Aceasti exceptie dezvaluie cea mai de pret esenta a autoritatii statului. Decizia isi are originea in norma legal, si (pentru a formula in mod paradoxal) autoritatea atesta ci pentru a produce legea aceasta nu trebuie sa fie bazati pe lege”. Theda SKOCPOL, States and Social Revolutions, A Comparative Analysis of France, Russia, China, Cambridge, 1979, p. 25: ~O presupunere mereu implicita [...] este aceea c& structurile si luptele politice pot fi intr-o oarecare masura reduse (cel putin in ultim’ instanga) la fortele si conflictele socioeconomice. Statul este considerat doar o arena in care sunt eliminate conflictele referitoare la interesele sociale si economice. Ceea ce creeaza sta- tul-arend-politicd este faptul cA actorii care opereazi in interiorul s&u recurg la diferite mijloace pentru a pune in miscare conflicte sociale i economice = mijloace precum coeziunea sau sloganuri care fac apel Ja binele public. Aceasté manier’ general de a gandi statul este un fapt comun pentru ambele varietati ale teoriei sociale: marxista gi liberald. Intre aceste dowd mari traditii ale teoriei sociale, diferenta fundamental de opinie priveste natura mijloacelor pe care arena politica le incarneaz’ in mod caracteristic: consensul fundamental bazat pe autoritate legitima sau dominatia fundamental coercitiva”, Max WEBER, Politica, 0 vocatie $i o profesie, traducere de Ida Alexandrescu, Anima, Bucuresti, 1992 [1926], p. 8: ein trecut, diferitele uniuni politice — incepand cu cele tribale - au cunoscut ca instrument normal constrangerea fizicd. Astizi ins’, va webui sa spunem ca92 INTRODUCERE IN §TIINTA POLITICA statul este acea asociere umana care isi arogd (cu succes) dreptul de a avea, in granitele unui anumit teritoriu — gi acest feriforiu face parte dintre caracteristicile sale -, monopolul asupra constrangerii fizice legitime”. Max WEBER, Etica protestanta si spiritul capitalismului, taducere de Thor Lemnij, postfaya Ioan Mihdilescu, Humanitas, Bucuresti, 2003 [1934], p. 8: Organizarea pe stdri a uniunilor politice si sociale a fost larg raspanditt. Dar chiar si statul organizat pe stari, rex er regnum, a fost cunoscut in acceptia occi- dental numai in Occident. In fine, numai acesta a produs in totalitate parlamente cu reprezenranfi ai poporului alesi periodic, a produs demagogi si dominajia lide- rilor de partid in calitate de ministri raspunz’tori in fara parlamentului, desi. fireste, in toatd lumea au existat partide in sensul unor organizatii pentru cucerirea si influentarea puterii politice. Statul ca atare, in sensul unei in: politice, cuo constitujie rational intocmit’, cu un sistem juridic rational intocmit si cu o admi- nistratie calduziti dupa reguli rational statuate - legé - aplicaté de functionari profesionisti, este cumoscut in aceast{ combinatie de caracteristici esentiale, deci- sive pentru el, numai in Occident, chiar dacd incercari rudimentare au existat Si in alte zone”,