Memoriile lui Charlie Chaplin, intr-o carte, ,,Viata mea": ,,M-am asezat langa

Bernard Shaw, ceea ce a starnit aplauze"

Ionela Rosu,

In ,,Viata mea" de Charlie Chaplin, tradusa integral in Romania la Editura Nemira, cititorul va descoperi o
poveste nu doar cu lumini, ci si cu multe umbre: de la copilaria petrecuta intr-o saracie lucie la pretul
celebritatii. Document inestimabil al unui destin personal si al istoriei artelor, cartea lui Chaplin, geniu al
cinematografiei, este totodata cartea unei epoci stralucit evocate.
Sambata, 4 iunie, de la ora 15.00, la standul editurii Nemira de la Bookfest se lanseaza ,,Viata mea" de Charles
Chaplin aparuta in Colectia Yorick a Editurii Nemira si publicata in coproductie cu Centrul Cultural Casa
Artelor, Primaria sectorului 3.
Vor vorbi despre carte Monica Andronescu, coordonatoarea Colectiei Yorick si autoarea traducerii, Alice Barb,
directoarea Centrul Cultural Casa Artelor, Primaria sectorului 3 si actorul Andrei Hutuleac, care va citi cateva
pagini din volum. In ,,Viata mea", acum tradusa integral in Romania, cititorul va descoperi o poveste nu doar cu
lumini, ci si cu multe umbre: de la copilaria petrecuta intr-o saracie lucie la pretul celebritatii. Document
inestimabil al unui destin personal si al istoriei artelor, cartea lui Chaplin, geniu al cinematografiei, este totodata
cartea unei epoci stralucit evocate.
Editura Nemira sarbatoreste anul acesta 25 de ani de la infiintare, cu evenimente speciale la Salonul de carte

Bookfest (1-5 iunie) si cu surprize pentru cititori in toate librariile din tara pe parcursul lunilor iunie si iulie.
Editura Nemira va asteapta la Salonul International de carte Bookfest in perioada 1-5 iunie, la Romexpo in
Pavilionul C2. Pentru a sarbatori alaturi de voi aniversarea a 25 de ani de placerea lecturii va asteptam cu peste
800 de titluri la reducere generala de 25% si campanii speciale pentru Super-Cititorii Nemira: toti cei care vin la
stand se pot inscrie la tombola ce are ca premiu o biblioteca de 100 de carti si pot pastra amintire poze de la
panoul special creat pentru fanii cartilor noastre.

FRAGMENT
La premiera cu Luminile orasului a plouat torential, dar a fost lume destula, iar filmul a mers bine. M-am asezat
langa Bernard Shaw, ceea ce a starnit aplauze si rasete. A trebuit sa ne ridicam amandoi si sa salutam publicul.
Ceea ce a starnit un nou val de rasete.
Churchill a venit la premiera si la dineul de dupa. A tinut un toast spunand ca vrea sa inchine in cinstea unui om
care si-a inceput viata ca un baiat hoinar pe strazile de pe celalalt mal al Tamisei si care a ajuns sa cucereasca
lumea - Charlie Chaplin! A fost total neasteptat si am fost miscat, mai ales ca si-a inceput discursul cu
,,Inaltimile Voastre, doamnelor si domnilor"... Patruns de solemnitatea momentului, am raspuns in acelasi stil:
,,Inaltimile Voastre, doamnelor si domnilor, asa cum spunea prietenul meu, regretatul ministru de finante..." Si
m-am oprit. S-a starnit o rumoare. Si am auzit o voce puternica repetand: ,,Regretatul, regretatul! Imi place
asta." Era Churchill, desigur. Cand mi-am revenit, am incercat s-o dreg: ,,Mi s-a parut ciudat sa spun fostul
ministru..."

Malcolm MacDonald, fiul primului-ministru laburist Ramsay MacDonald, ne-a invitat pe mine si pe Ralph sa-l
cunoastem pe tatal lui si sa ne petrecem noaptea la Chequers. L-am intalnit pe primul-ministru pe drum, in timp
ce-si facea plimbarea zilnica, in pantofi de golf, cu sal, sapca, pipa si baston, prototipul proprietarului din zona
rurala, ultima persoana din lume pe care ai fi putut s-o crezi liderul Partidului Laburist. Prima impresie pe care
mi-a lasat-o a fost ca e un gentleman demn, extrem de constiincios in ceea ce priveste atributiunile lui de primministru, avand un soi de noblete nu lipsita de umor.
In prima parte a serii, atmosfera a fost mai retinuta. Dar dupa cina am mers sa ne luam cafeaua la celebra Long
Room, iar dupa ce am admirat masca mortuara originala a lui Cromwell si alte cateva obiecte istorice am
inceput o discutie relaxata. I-am spus ca observ ca de la prima mea vizita lucrurile s-au imbunatatit simtitor. In
1921 vazusem multa saracie la Londra, doamne batrane, cu parul alb, care dormeau pe malul Tamisei, si care
acum nu mai erau. Disparusera si vagabonzii de pe cheiuri. Magazinele pareau bine aprovizionate, copiii bine
incaltati, iar toate astea se datorau, desigur, guvernarii laburiste.
Se uita la mine cu o expresie de nepatruns si m-a lasat sa vorbesc fara sa ma intrerupa. L-am intrebat daca
Guvernul Laburist, care, intelesesem eu, era un guvern socialist, avea puterea sa schimbe Constitutia.
Ochii i-au sclipit si mi-a raspuns cu umor:
-Asa ar trebui, dar asta e paradoxul politicii britanice: cum pui mana pe putere, de fapt o pierzi. A stat pe
ganduri un moment, apoi mi-a povestit cum l-au chemat prima data la Palatul Buckingham, in calitate de primministru. Majestatea Sa l-a intampinat cordial: ,,Si cam ce-aveti de gand, voi, socialistii, sa faceti cu mineu"
Primul-ministru a ras si i-a raspuns: ,,Doar sa incercam sa slujim tara si pe Majestatea Voastra. In timpul
alegerilor Lady Astor ne-a invitat pe mine si pe Ralph sa ne petrecem weekendul la resedinta ei de la Plymouth
si sa-l cunoastem pe T.E. Lawrence, care urma sa vina si el acolo. Dar dintr-un motiv sau altul Lawrence n-a
mai venit. Apoi, ne-a invitat in circumscriptia ei electorala, la o intalnire pe docuri, unde urma sa tina un discurs
in fata unor pescari. M-a intrebat daca nu vreau sa spun si eu cateva cuvinte. Am avertizat-o ca eram de partea
laburistilor si ca nu puteam sa sustin politica ei.
-N-are importanta. Cred ca le-ar placea pur si simplu sa te vada, nimic mai mult. A fost o intalnire in aer liber si
noi am vorbit dintr-un fel de tractor mare, folosit pe post de tribuna. Episcopul a fost prezent si el, dar nu era
deloc in toane bune si ne-a primit cu raceala, mi s-a parut mie. Dupa scurtul discurs al lui Lady Astor, am urcat
si eu in tractor. -Buna ziua, prieteni, le-am spus. Noua, milionarilor, ne e usor sa va spunem cum sa votati, dar
conditiile noastre de viata sunt total diferite de ale voastre. Brusc l-am auzit pe episcop exclamand: ,,Bravo!".
Eu am continuat: -Poate ca voi si lady Astor aveti ceva lucruri in comun. Eu nu stiu care sunt acelea. Cred ca
voi stiti mai bine decat mine. -Excelent! Foarte bine! a exclamat episcopul. -In ceea ce ce priveste politica si
serviciile pe care le-a adus Lady Astor acestei... aaa... (circumscriptii electorale, mi-a soptit episcopul, care, de
cate ori vedea ca ma incurc, imi soptea cuvantul), cred ca au fost mai mult decat satisfacatoare.
Si am incheiat spunand ca o cunosc drept o doamna foarte binevoitoare, plina de cele mai bune intentii. Cand
am coborat, episcopul era tot o lumina, mi-a zambit si mi-a strans mana din toata inima.
Clerul englez are un simt al sinceritatii si al franchetei foarte dezvoltat, ceea ce reflecta Anglia in cea are ea mai
bun. Oameni precum doctorul Hewlett Johnson si preotul Collins si multi alti prelati sunt cei care insufla viata
Bisericii Engleze. (Copyright Editura Nemira)