Dupa infaptuirea Marii Uniri din 1 decembrie 1918, noul stat format, Romania,

trebuia sa indeplineasca anumite actiuni pentru a-si mentine integritatea si

suveranitatea pe arena tumultoasa din perioada interbelica. De asemenea, ea s-a
pomenit cu un sir de obiective in politica externa, cum ar fi: recunoasterea
internationala a Marii Uniri, extinderea relatiilor de colaborare cu vecinii si statele
europene, activitatea in vederea stavilirii revizionismului maghiar si bulgar,
incercarea de a rezolva definitiv problema Basarabiei pe cale diplomatica si
activitatea pentru cresterea increderii internationale. Astfel, diplomatia romana a
fost nevoita sa lucreze din greu pentru a indeplini scopurile puse, unul cite unul, cel
mai remarcant fiind Nicolae Titulescu care a avut o cariera politica extraordinara,
atit pe plan national cit si European.
Nicolae Titulescu a fost reprezentantul Romaniei la Societatea Natiunilor. El a
folosit tribuna acestui for international pentru apararea si promovarea intereselor
tarii noastre. El a folosit prezenta sa la Geneva pentru a negocia documente
diplomatice de cea mai mare importanta: pactul de reorganizare a Micii Intelegeri
din 1933, modalitati de reluare a relatiilor diplomatice cu URSS in 1934 , perfectarea
proiectului pactului de asistenta mutual intre Romania si Uniunea Sovietica din
1936, prin care urmarea recunoasterea Actului de Unire a Basarabiei din 27 martie/
9 aprilie 1918, etc.
Anume pe timpul mandatului sau in calitate de Ministru de Externe, relatiile cu
Uniunea Sovietica au inceput sa se imbunatateasca, ajungind chiar si la apropierea
de a se semna un tratat de asistenta mutual, dar din cauza ca Nicolae Titulescu a
fost demis din functia pe care o ocupa, in august 1936, relatiile cu URSS se
inrautatesc, deoarece singurul reprezentant roman cu care doreau sa discute era
el.
Pe linga aportul nepretuit pe care l-a facut pentru Romania, Nicolae Titulescu a
fost un important politic European interbelic, prezidind Adunarea Generala a
Societatii Natiunilor doi ani consecutive (1930 si 1931). Aceasta era cea mai inalta
functie politico-diplomatica ocupata vreodata de un roman.Rolul lui Titulescu in
perfectionarea activitatii Societatii Natiunilor, propunerea unor norme juridice cu
valabilitate permanenta asupra problemelor dezarmarii, securitatii collective, pacii
si democratizarii relatiilor international au fost unanim recunoscute in diplomatia
europeana. De la inalta tribuna a SN, Nicolae Titulescu afirma ca dreptul
international trebuia sa aiba ca finalitate mentinerea pacii, interzicerea razboiului de
agresiune, facilitarea colaborarii intre state libere, suverane si egale drepturi. El a
luptat pentru aplicarea Pactului Briand- Kellogg, numit si pactul de la Paris, semnat
in 1928, care excludea razboiul din relatiile internationale. De asemenea, a acordat
o importanta deosebita tratatelor internationale, care avea functia unui instrument
bazat pe consensul statelor, de creare a unor raporturi amicable intre le si de
interzicere a agresiunii.
Din toate acestea e lesne de inteles ca Nicolae Titulescu avea scopul principal,
mentinerea pacii internationale, scop pentru care a luptat toata viata sa. Activitatea
sa diplomatica atras ura unor oameni politici din strainatate si autohtoni. Carol al IIlea dorea sa preia conducerea politicii externe a Romaniei, drept care, la 29 august
1936, Nicolae Titulescu a fost demis din guvern, fara a mai primi vreo insarcinare

politica sau diplomatic. Inlaturarea lui Titulescu a fost o pierdere si pentru

Societatea Natiunilor, care a intrat intr-un tot mai puternic declin.
Astfel, prin demiterea acestui om de vaza din postul de Ministru de Externe au
avut de suferit toti. Importanta pe care a avut-o nu poate fi masurata, prin stabilirea
relatiilor de prietenie intre Romania si celelalte state europene a indeplinit scopurile
cu care a fost insarcinat, iar prin activitatea sa din SN a prelungit perioada de pace
si a implementat notiuni necesare mentinerii acestei paci dar care au fost folosite
ulterior in Natiunile Unite. Ne putem mindri cu aceasta persoana de vaza care a
promovat statul Roman pe plan international, fiind un exemplu demn de urmat
pentru orice roman care isi iubeste si respecta poporul.