Juan Ramon Jiménez (1881-1958)

Strada aşteaptă noaptea...

(traducere de Florin Caragiu)

Strada aşteaptă noaptea.

Istorie şi tăcere-i totul.
De-a lungul drumului
arborii dorm pe cer.

Iar oraşul trist e violet.

Un cer de aprilie, fantastic,
cer violet cu uşoare preludii
de lumini stelare.

Acum lămpile ard la ferestrele

zăbrelite. Un câine scheaună
la o uşă-nchisă. O pisică neagră
se roteşte iute pe cerul calm...

Ah! Acea lampă galbenă,

pacea copiilor orbi,
nostalgia ferestrelor,
prezenţa celor ce au murit!

Şi poveştile pe care le-am spus

în acele seri de aprilie,
care nu s-au mai întors vreodată,
în timp ce scrutam stelele!

Iar întunericul cade

intim şi uriaş, cu-mpăcare,
între îndepărtatele murmure
ale oraşelor mărunte…