Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
„Spărgând” multe aşteptări şi şabloane ale gândirii repliate într-o redută dialectică,
într-un formalism aproape monologic şi într-o adresare uneori întoarsă într-un gest
reflex, uşor împanicat, de la spontaneitatea realului, Părintele Ghelasie a dat
discursului teologic o nouă turnură, o deschidere mistică, iconologică, ce îngăduie
chiar imposibile altădată „convorbiri între contrarii”.
Trecând prin rigoarea ascultării pustniceşti, ca ucenic al lui Arsenie Praja Pustnicul
din Cheile Râmeţului, Părintele Ghelasie a dat rodul, surprinzător pentru unii, al
unei libertăţi ce poartă spre împlinire însăşi ascultarea ce a născut-o.
Această „aşezare” iconică a zămislit vederea mistică, directă a Sufletului, prin care
lucra „mâna sigură” a cuvântului duhovnicesc şi liniştea ce „topea” tulburările şi
zbaterile convulsive, angoasate ale unor vieţi pradă eşecului, durerilor şi
neîmplinirilor.
După cum în cultură nimic nu e pierdut definitiv, ci prin iconomia lui Dumnezeu
totul poate fi reconvertit, revalorificat şi reinserat în fluxul comunicării, la fel şi în
teologie, limbajul poate fi reinvestit în mod nuanţat şi totuşi nu lipsit de cel mai
autentic contrast existenţial, întru zugrăvirea iconică a aceluiaşi, neschimbător
Chip revelat.