CARBUNII

Crbunele a reprezentat primul combustibil utilizat in timpul revoluiei

industriale si a jucat un rol foarte nsemnat in dezvoltarea marilor tari industrializate.
Crbunele este o roca formata din materii organice esuturi odinioar vii, arde
si degaja cldura, conine carbon, care-i si confer acea culoare neagra, caracteristica
si gaze inflamabile, cum ar fi hidrogen, azot si oxigen.
Cea mai mare parte a crbunelui s-a format in urma cu aproximativ 360-286 de
milioane de ani, intr-o perioada numita de geologi era carbonifera, tocmai din cauza
cantitatilor imense de crbune care s-au format atunci. Acesta a luat natere din
pdurile tropicale preistorice, ce creteau pe pmnturile mlastinoase. Padurile se
compuneau din arbori foarte diferii de cei care triesc in zilele noastre. Cea mai mare
parte a lor erau arbori-feriga giganti. Existau,de asemenea, si arbori de coada calului
gigani, dar si multe alte plante mai mici. Dup moarte, ferigile uriae celelalte plante
cdeau in apele mlastinoase. Aceste ape erau foarte srace in oxigenul care favorizeaz
aciunea bacteriei ce produce putrefacia, astfel nct arborii-feriga au putrezit foarte
ncet si s-au transformat in turba, primul stadiu de formare al crbunelui. In timpul
formarii turbei apare o degajare de gaz de mlatina, numit gaz metan. Pentru a se
transforma in crbune, turba trebuie sa fie presata. Un strat de turba cu o grosime de
10 si 15 metri va forma un strat de crbune de doar un metru grosime.
Primul stadiu al comprimrii a avut loc in mlatinile primitive, o data cu
depunerea unor straturi succesive de vegetaie intrata in putrefacie, comprimnd
straturile inferioare sub greutatea lor. In perioada carbonifera scoara Pamatului a
suferit o serie de transformari. In timpul uneia dintre aceste perioade, turba a fost
acoperita cu nisip si mal. Straturile de pamant si turba au fost ngropate sub mari,
pentru ca mai apoi sa revin din nou la suprafata. In timp se formau noi mlatini
si noi straturi de turba. Acest proces numit sedimentare ciclica s-a produs de mai multe
ori.
In regiunile carbonifere exista un numr de zcminte situate unul deasupra
celuilalt, cuprinsa intre straturi de roca sedimentara. Unele straturi de crbune au o
grosime de doar cativa milimetri, altele au grosimi de cativa metri.
Exista trei categorii de crbune, tipurile acestora depind de gradul in care
crbunele s-a modificat in timp:

Lignitul, numit si crbune brun dup culoarea lui, este

cel mai puin modificat si are cel mai mic coninut de carbon
de aproximativ 30%. In timpul arderii acesta degaja mult fum
si relativ putina cldura.
Huila este cea mai rspndita si degaja cea mai multa
caldura. Acest crbune are de obicei straturi alternante
ntunecoase si lucioase. Benzile lucioase erau la baza material
lemnos, iar straturile ntunecoase s-au format din ramasitele
plantelor mai mici. Huila conine si un alt compus, mai puin
dur, asemntor cu mangalul. Acesta face crbunele sa
murdreasc in timpul manipulrii.
Antracitul este crbunele superior. Se compune din 98%
carbon si este foarte greu de extras, dar este curat la
manipulare. Arde cu o flacra foarte mare si fierbinte, degaja
puin fum, insa este foarte greu de aprins.
Crbunele este utilizat cel mai des ca si combustibil. Pana nu de mult, o
cantitate mare de crbune era arsa pentru nclzirea locuintelor. In zilele noastre este
ars pentru a genera electricitate sau in procese industriale. nainte de exploatarea pe
scara larga a gazelor naturale, unele tari isi produceau ntreaga cantitate de gaze din
crbune.
Tarile fara resurse de gaze naturale, recurg inca la acest procedeu. Producerea
gazelor din crbune este asociata cu producerea cocsului, un combustibil esenial in
producerea si topire metalelor. Producerea cocsului: crbunele este ars in cuptoare
etane. Crbunele nu arde din cauza oxigenului, dar odat cu cldura se degaja
amoniac, gudroane, gaze si uleiuri uor volatile lsnd in urma un reziduu dur. Acesta
este cocsul.
Carbunele este si materia prima pentru procesele chimice. Amoniacul,
gudroanele si uleiurile uor volatile rezultate din cocsificare sunt utilizate pentru
realizarea altor produse cum ar fi: vopsele pentru tesaturi, antiseptice, medicamente,
parfumuri, fertilizatori, pesticide, insecticide, sau chiar lac de unghii. Din crbune se
poate produce chiar si zaharina.
Crbunele este zacamantul cel mai bogat de combustibil fosil. Muli experi sunt
de prere ca exista cam de 15 ori mai mult crbune rmas nedescoperit.
Uneori pe pantele dealurilor si pe malul rurilor apar aflorimente de carbune. O
data descoperit, zacamantul a fost exploatat in adncime. Astzi, prospeciunea
crbunelui reprezint una din activitatile de baza ale geologilor. Ei cunosc din
experiena, genul de teren sub care s-ar putea ascunde crbune, mai ales in zonele cu
roci din perioada carbonifera.
Grosimea unui zacamant de crbune poate varia de la cativa centimetri la cativa
metri. Indiferent de grosime, exista doua feluri de extracie:
- mineritul de suprafaa

- mineritul subteran

Mineritul de suprafaa se practica atunci cnd zacamantul de crbune este

aproape de suprafaa solului. Este rspndit in Australia si SUA si folosit la
exploatarea lignitului in Europa de Est. In majoritatea minelor de suprafaa din Marea
Britanie se extrage crbunele aflat pana la 33 metri sub pamant. In alte regiuni
adncimea poate fi mai mare.
Principala metoda de minerit utilizata in Marea Britanie si in Europa
Continentala este cea a mineritului in subteran.
Multe zcminte de crbune sunt situate la mare adncime. Cea mai adnca
mina din Marea Britanie se afla la peste 1300 m sub pamant. Pentru a ajunge
asemenea adncimi se sapa puuri verticale. Minerii coboar cu lifturile si crbunele
este adus la suprafaa la fel. Uneori galeriile subterane se pot extinde pe orizontala pe
mai muli kilometri si transportul este asigurat cu trenuri elctrice. Unde zcmintele
pot fi atinse de pe panta dealurilor, se sapa galerii principale de patrundere. Minerii
coboar in aceste galerii cu trenuri electrice, iar crbunele este adus la suprafaa pe
benzile rulante ale conveioarelor.
Exista doua tehnologii principale de minerit subteran. Vechea tehnologie este
cea in abataje. Aceasta tehnologie presupune sparea galeriilor prin crbune, lsnd
piloni de crbune pentru susinerea tavanului. Prin utilizarea acestei metode nu se
poate extrage dect o parte a zacamantului de crbune.
Cealalt metoda este mineritul in fatada. Se sapa doua galerii paralele la o
distanta de aproximativ 20 m una de alta. Echipamente speciale taie zacamantul dintre
cele doua. Pe msura ce echipamentul nainteaz, galeriile ramase in urma sunt lsate
sa se surpe. Prin aceasta tehnologie se poate extrage aproximativ 90% din crbune.
Arderea crbunelui produce fum ce conine compui sulfurati. Acestia provoac
ploi acide care distrug vegetaia, ucide petii si alte creaturi marine, provocnd si
deteriorarea cldirilor construite din crmizi si piatra. In urma arderii crbunelui
rezulta dioxid de carbon care este un factor responsabil de una dintre marile probleme
ecolegice contemporane, numita efect de sera.