UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA

VETERINARA ION IONESCU DE LA BRAD

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
SPECIALIZAREA: C.E.P.A.

PORTOCALUL
( Citrus sinensis, Fam. Rutaceae )

Indrumator:
Asist. Dr. Murariu Otilia

Student:
Lungu Iasmin Eduard

CUPRINS

1. RASPANDIRE LA NIVEL MONDIAL SI IN ROMANIA

2. VARIETATI SI SOIURI
2.1 Varietati
2.2 Soiuri
3. COMPOZITIA CHIMICA SI CLASELE DE CALITATE
3.1 Compozitia chimica
3.2 Clase de calitate
4. UTILIZARE
5. CONDITII DE PASTRARE
6. BOLI SI DEREGLARI FIZIOLOGICE
6.1 Boli
6.2 Dereglari fiziologice
BIBLIOGRAFIE

I. RASPANDIRE LA NIVEL MONDIAL SI

IN ROMANIA

Portocalul (Citrus sinensis) este un arbore fructifer din genul Citrus, care face parte
din familia Rutaceae. Din punct de vedere botanic, aceste fructe sunt considerate bace cu
structur hesperoid. Sunt deosebit de apreciate datorit valorii lor nutritive si n special a
continutului n vitamina C. Se consum n stare prospt sau prelucrate sub form de sucuri,
dulceturi, compoturi etc.

1.1 RASPANDIREA LA NIVEL MONDIAL

Portocalul are origine n India, Pakistan, Vietnam, sud estul Chinei i a fost adus de
arabi n occident. n sanscrit se numea nranga (probabil de origine darvidic, nu arian; n
tamil naru nseamn parfum. Din India a trecut n Arabia unde se numea naranj i apoi n
sudul Franei, numit naurange (pronunat nornsh).
Productia mondial de portocale este n continu crestere datorit dezvoltrii cererii
pentru acest gen de fructe si a perfectionrii tehnicii de industrializare a sucurilor naturale si a
extractiei uleiurilor.
Pe plan mondial, productia anual de fructe citrice se estimeaz la circa 40 milioane
tone ponderea important fiind detinut de portocale si mandarine. Principalele tri
productoare sunt S.U.A. (cu peste 50% din productia mondial), Spania, Italia, Israel,
Grecia, Cipru, Turcia etc.

1.2 RASPANDIREA IN ROMANIA

n Romnia, nu se poate cultiva n plantaii obinuite, din cauza cerinelor specifice de
temperatur, lumin i umiditate i de aceea se gsete numai ca plant ornamental n
apartamente i balcoane nchise.
Tara noastr se aprovizioneaz cu fructe citrice din bazinul mediteranean (Grecia, Liban,
Cipru, Turcia, Italia.

II. VARIETATI SI SOIURI

2.1 VARIETATI
Pe plan mondial, sunt cunoscute dou varieti: portocalul dulce i portocalul amar
(Citrus aurantium) .
La ambele varieti, pomul este nalt pn la 10-12 metri, cu ramuri spinoase, frunze
persistente, lucioase, ascuite la vrf. Florile sunt albe, grupate cte 2-3, puternic parfumate.
nflorirea are loc n lunile aprilie-mai, iar recoltarea fructelor se face ealonat, ntre lunile
octombrie-aprilie. Fructele sunt cutate pentru sucul aromat, ct i pentru coaj. Decojirea se
face manual, dup care coaja se usuc i se pstreaz n recipiente nchise, ferite de lumin i
umiditate.

2.2 SOIURI
Pe plan mondial, exista un sortiment varietal deosebit de larg si cu o flexibilitate
remarcabila. Soiurile de portocal existente in cultura, in functie de epoca de maturare
( timpurie, mijlocie si tarzie ), culoarea si particularitatile fructului se casifica in trei mari
grupe:
1.Grupa soiurilor navel numite astfel deoarece fructele au o cicatrice specifica cu un
ombilic ( eng. navel) si toata regiunea stilara. In interiorul fructului principal este inclus
complet, un fruct mic, bine individualizat, provenit din verticilul secundar de carpele al florii.
Soiurile de portocal navel se caracterizeaza prin aceea ca formeaza pomi vigurosi, sunt relativ
rezistenti la frig, sensibili la excesul de umiditate si psoriosis. Fructele se matureaza timpuriu,
sunt lipsite de seminte, au un gust excelent si importanta deosebita pentru comertul mondial.
Principalele soiuri din aceasta grupa sunt urmatoarele:
Washington navel (fig.1) originar din Brazilia (fiind o mutatie genetica a soiului
portocal select), s-a extins foarte repede in cultura datorita calitatilor deosebite ale fructelor.
Acestea sunt mari (200 300 grame) de culoare portocalie intens, au coaja subtire, sunt lipsite
de seminte, pulpa este fina, ferma, potrivit de suculenta. Au o perioada larga de valorificare,
din noiembrie pana in martie.

Fig. 1 Soiul washington navel

Thomson (fig. 2) este o mutatie genetica a soiului Washington navel de care se

deosebeste prin aceea ca pomii sunt mai putin vigurosi, intra mai repede pe rod, iar fructele
sunt de calitate medie.

Fig. 2 Soiul Thomson

Robertson are fructe similare cu Washington navel care insa, se matureaza cu 2-3
saptamani mai timpuriu. Pomii sunt vigurosi, productivi si longevivi.
Alte soiuri: Summernavel, Skaggs Bonanza (vigoare mica, recent introdus in
California), Trovita (cultivat mult in California si Arizona), Carter, Surprise.

2. Grupa soiurile blood orange sau sanguines (portocale rosii-sangerii) se

caracterizeaza prin aceea ca atat in coaja cat si in pulpa fructului contin un pigment rosu,
hidrosolubil . Intensitatea pigmentatiei depinde de conditiile de cultura, factorii ecologici si
cei meteorologici. Pomii au o vigoare mica sau mijlocie, crestere rapida, formeaza foliaj
compact, fructele iind mici, ovoidale. Sunt precoce, productive, dar sensibile la frig. Soiurile
tinctoriale se impart in doua subgrupe, dupa intensitatea pigmentatiei:
a.Soiuri rosii sangerii (fig. 3) - (blood, sanguines), la care atat pulpa cat si coaja sunt
puternic colorate in rosu: Blood oval, Sanguina entrefina, Sanguinelli, Murtera

Fig. 3 Soiul blood orange

b.Soiuri semirosii (fig. 4) (semiblood) culoarea rosie este mai putin intensa, pulpa
fiind mai colorata decat coaja: Sanguinello de Italia, Moro Catania, Tarocco, Maltaises,
Washington blood etc

.
Fig. 4 Soiul semi blood

3. Grupa soiurilor blondorange soiuri cu fructe obisnuite, neombilicate si

nepigmentate cu rosu. Dupa epoca de maturare a fructelor, se impart in doua subgrupe:
a.soiuri timpurii si mijlocii, la care fructele se recolteaza in noiembrie-februarie:
Cadenera, Salustina, Macetera, Iladonera, Pineapple, Diller etc.
b. soiuri tarzii, cu perioada de recoltare a fructelor in zona mediteraneana, dupa 1
aprilie pana in iunie: Berna (se cultiva in special in Spania si Africa de Nord, formeaza puncte
mijlocii ca marime, ovale sau filiforme, cu pulpa fina si coaja subtire), Valencia (fig. 5) (cu o
mare importanta comerciala, fiind foarte raspandit in cultura datorita calitatilor gustative
deosebite ale fructelor si ale rezistentei la transport).

Fig. 5 Soiul Valencia

III. COMPOZITIA CHIMICA SI

CLASELE DE CALITATE

3. 1 COMPOZITIA CHIMICA
Valoarea alimentara a portocalei rezulta din compozitia ei complexa si echilibrata. Ea
contine:
- vitamina C cantitati remarcabile, care exercita o actiune preventiva si curativa fata de
bolile respiratorii (raceala, gripa), protejeaza organismul de radicalii liberi, care pot
afecta celulele (procese degenerative, imbatranirea tesuturilor) si favorizeaza absorbtia
fierului, necesar globulelor rosii din sange;
- vitamina A, in cantitate redusa, este importanta pentru crestere, vedere si integritatea
pielii si a mucoaselor;
- calciu si potasiu, necesare pentru activitatea musculara si, prin aceasta, si pentru
activitatea inimii;
- zaharuri usor asimilabile de catre organism;
- fibre folositoare pentru reglarea intestinului.
Compozitia chimica a portocalei: apa 87 g, proteine 0,7 g, lipide 0,2 g, glucide 7,8
g, fibre alimentare 1,6 g, fier 0,2 mg, calciu 49 mg, sodiu 3 mg, potasiu 200 mg,
fosfor 22 mg, zinc 0,2 mg, vitamina B1 0,06 mg, B2 0,5 mg, C 50 mg, E 0,24 mg,
acid folic, retinol, etc.

3.2 CLASELE DE CALITATE

Scopul standardului este de a defini cerinele de calitate ale citricelor dup pregtire i
ambalare.
Cerine minime
n toate categoriile, sub rezerva dispoziiilor speciale pentru fiecare categorie i a
toleranelor admise, citricele trebuie s fie: intacte, fr zgrieturi i/sau tieturi refcute,
sntoase, curate, practic lipsite de orice urme vizibile strine, fr semne de zbrcire
interioar, fr deteriorri cauzate de temperatur sczut sau nghe, lipsite de umezeal
extern anormala, lipsite de orice miros i/sau gust strin.
Citricele trebuie s fi fost culese cu atenie i s fi ajuns la un grad corespunztor de
maturitate i coacere, lundu-se n considerare criteriile specifice soiului, perioadei de
culegere i zonei de cre tere. Dezvoltarea i stadiul coacerii citricelor trebuie s fie astfel
nct s le permit: s reziste la transport i manevrare i s soseasc n condiii satisfctoare
la locul de destinaie. Citricele care ndeplinesc aceast cerin de coacere pot fi dezverzite.

a. Categoria Extra
Citricele din aceast categorie trebuie s fie de calitate superioar. Ca form, aspect
exterior, dezvoltare i culoare, trebuie s fie specifice soiului i/sau tipului comercial.
Acestea nu trebuie s prezinte defecte cu excepia unor defecte superficiale nesemnificative,
cu condiia ca acestea s nu afecteze aspectul general al produselor, calitatea, meninerea
calitii i prezentarea n pachet.

b. Categoria I
Citricele din aceast categorie trebuie s fie de bun calitate. Acestea trebuie s fie
specifice soiului i/sau tipului comercial. Cu toate acestea, urmtoarele defecte minore pot fi
permise cu condiia ca acestea s nu afecteze aspectul general al produselor, calitatea,
pstrarea calitii i prezentarea n pachet:
defect minor de form;
defect minor de culoare;
defecte minore pe coaj care apar n procesul de formare a fructului, cum ar fi cruste albe,
ro cate etc.;
defecte minore netratate produse de cauze mecanice cum ar fi deteriorri cauzate de
grindin, frecare, manevrare etc.
c. Categoria II
Aceast categorie include citricele care nu se calific pentru a fi incluse n categoriile
superioare , dar corespund cerinelor minime menionate anterior. Urmtoarele defecte pot fi
permise, cu condiia ca citricele s-i pstreze caracteristicile eseniale cu privire la calitate,
meninerea calitii i prezentare:
defect de form;
defect de culoare;
coaj aspr;
defecte pe coaj care apar pe parcursul formrii fructului, cum ar fi cruste albe, ro cate
etc.;
defecte netratate produse de o cauz mecanic cum ar fi deteriorri cauzate de grindin,
frecare, manevrare etc.;
alterri superficiale refcute ale cojii;
desprindere u oar i parial a pericarpului pentru portocale (care este permis pentru
mandarine).

IV. UTILIZARE
In afara valorificrii n stare proaspt, fructele citrice pot fi transformate pe cale
industrial n diverse alte produse, care pot fi pstrate si consumate pe o perioad mult mai
ndelungat de timp. Astfel, din portocale se pot obtine: dulceat (fig. 6), compoturi (fig. 7) si
sucuri naturale (fig. 8), att n stare lichid ct si sub form de pudr (realizat prin
deshidratarea acestora, n instalatii speciale).

Fig. 6 Dulceata de portocale

Fig. 7 Compot de portocale

Fig. 8 Suc de portocale

V. CONDITII DE PASTRARE

Depozitarea fructelor citrice se va face n ncperi uscate, curate, aerisite, fr mirosuri

strine, vruite si dezinfectate. Pentru perioade mai mari, se vor depozita numai fructele care
au fost supuse, dup recoltare, unui tratament fungicid. Fructele astfel tratate, se nvelesc ntro foita din hartie impregnat cu diphenil.
Fructe exotice de climat tropical si subtropical protector mpiedic fructele stricate s
contamineze pe cele sntoase de alturi. Dup asezarea n lzi, fructele vor fi usor presate,
pentru a se evita balansarea acestora pe timpul transportului. Temperatura de depozitare
depinde de varietatea fructelor, starea lor fiziologic, gradul de maturitate si durata de
conservare. In situatia n care se depaseste temperatura limit de conservare, alterarea
10

fructelor se produce foarte rapid. De asemenea, pe timpul depozitrii trebuie mentinut

umiditatea relativ ntre 85 si 90%.
Un alt factor determinant n buna depozitare a fructelor citrice este ventilatia si
reimprosptarea cu aer rece; ele trebuie s fie continue, respectiv de 4-6 ori n 24 ore. In acest
mod, se vor evita acumulrile masive de gaz carbonic, care deterioreaz, n mare msur,
fructele. Durata depozitrii nu trebuie urmrit numai din punct de vedere al temperaturii.

Fig. 9 Conditii optime de depozitare a portocalelor

VI. BOLI SI DEREGLARI FIZIOLOGICE POST-RECOLTARE

6.1 BOLI
Principalele boli si dereglari fiziologice care afecteaza portocalele pe parcursul
fluxului de valorificare sunt:
-

Alternarioza (alternarea citri) pete brun inchise pana la negru, cu tesuturi relativ
ferme; petele apar cu precadere in timpul depozitarii; mai este numit si putregaiul
negru (Black rot).

Putregaiul brun simptomele apar pe fructele mature. Se manifesta prin pete

pieloase care devin moi, umede, capata culoare brun-maslinie si un miros intepator.

Antracnoza se manifesta prin pete de culoare roz somon, care se inchid la culoare si
se adancesc usor.
11

Septorioza (Septoria citri) se manifesta prin puncte mici, negre, cu diametrul de 1-2
mm. Infectia evolueaza in pete brune, usor adancite, cu diametrul de 2-3 cm, pe care
apar fructificatii brun-negre.

Putregaiul peduncular (Phomosis citri) infectia debuteaza ca o brunificare la

nivelul pedunculului, care se extinde, se brunifica si avanseaza ca necroza spre centrul
fructului. Infectia nu se extinde la fructele sanatoase din ambalaj.

Mucegaiul albastru (Penicilium italicum) evolueaza rapid la temperatura mediului,

apare ca pete moi, umede, decolorate, inconjurate de un miceliu alb. Infectia se
extinde la fructele sanatoase care se inmoaie si se altereaza.

Mucegaiul verde (Penicilium digitatum) pete moi, umede, usor decolorate, care
ajung pe durata unei zile la diametrul de 2-3 cm. Petele se acopera cu un miceliu alb,
care formeaza in scurt timp fructificatii verde-maslinii.

12

Fig. 10 Boli si dereglari fiziologie la citrice

13

6.2 DEREGLARI FIZIOLOGICE

Degeraturile sunt cauzate de temperaturi mai mici de 10 grade pe o perioada de
timp mai lunga, de obicei 3-6 saptamani, simptomele afecteaza calitatea si aspectul comercial
al fructelor, se manifesta prin puncte si leziuni adanci pe suprafata fructului, decolorari,
degradarea membranelor care separa segmentele fructului, alterarea si pierderea aromei
fructelor.
Oleoceloza este rezultatul socurilor mecanice;Stratul exterior al peridermei contine
uleiuri eterice;daca tesuturile sunt zdrobite uleiurile volatile sunt eliberate si distrug celulele
invecinate.Apar pete neregulate galbene, verzui si brune, in care veziculele cu uleiuri eterice
raman proieminente.
Peteca se manifeste prin pete mari si puncte care apar imediat dupa ambalare .
Petele se adancesc usor fara a se decolora, insa veziculele se brunifica .
Prabusirea zonei pedunculare se manifesta prin pete mari, brune ,adancite, pe
extremitatea pedunculara , datorate deschidratarii fructului inainte si dupa recoltare.Apare la
circa o saptamana dupa depozitare .

14

BIBLIOGRAFIE
MariAnn Drobota, Gh. Drobota, 1992, Horticultura tropicala si subtropicala, Vol. 1
Dumitru Mandita, 2002, Fructe exotice Stimulente Condimente naturale, Editura
tehnica
Liviu Irimia, Controlul si expertiza legumelor, fructelor si a produselor derivatelor

15