stat
exista
interese
Anibal Teodorescu mai precizeaza ca, pe de alta parte nu trebuie sa credem ca intre stat, in
general si interesele judetene sau cele pur locale ar exista o separatiune completa ci, dimpotriva si
unele si altele au intotdeauna o anumita inraurire asupra bunului mers al statului. O nevoie
judeteana si chiar una locala sunt resimtite adeseori de intreg statul, numai ca, cu mai putina
intensitate.
George Alexianu intelege ,, prin administratie locala, toate acele organisme ale statului care
sunt chemate sa satisfaca interesele care nu sunt generale, ci privesc in primul rand gruparile
omenesti din localitate, se caracterizeaza prin faptul ca titularii nu detin puterea de la autoritatea
centrala, ci de la grupul electoral local, pe cale de alegere''.
Acesti titulari sunt si ei subordonati autoritatii centrale reprezentata prin Guvern, care isi
exercita dreptul sau de coordonare si unitate a statului pe calea tutelei si a controlului.
Administratia publica locala, fundamentata pe dispozitiile constitutionale, apare ca
totalitate a serviciilor publice locale, organizate sau recunoscute de lege, chemate sa administreze
interesele proprii ale colectivitatilor locale, prin autoritati administrative autonome cu putere de
decizie alese de catre acestea si sub controlul de legalitate al autoritatilor statului.
Rolul administratiei publice locale, consta, in principal in a rezolva treburile publice si a
asigura, in acest cadru, interesele colectivitatilor locale conform nevoilor si cerintelor exprimate de
acestea strans legate de specificul unitatii administrativ-teritoriale de care ele apartin.
Analizand dispozitiile generale ale Legii nr.215/2001 a admistratiei publice locale rezulta ca
menirea acestea este de a rezolva si de a gestiona, prin autoritatile sale autonome, in nume propriu
si sub responsabilitatea lor, o parte importanta a trebutilor publice, in interesul colectivitatilor locale
pe care le reprezinta.
CONCLUZII
Putem deci concluziona ca in ultimii 13 ani procesul de descentralizare a administratiei
publice, desi s-a desfasurat greoi si a intampinat multe obstacole, a dus la obtinerea unei autonomii
locale relative in curs de perfectionare. Un rol capital pentru obtinerea unei adevarate autonomii
decizionale la nivelul administratiei locale l-au avut finantele publice locale.
Autonomia financiara a administratiilor locale determina o degrevare a finantelor centrale
de o seama de venituri si cheltuieli publice, o reducere a fluxurilor financiare realizate intre cele
doua nivele structurale ale finantelor publice, precum si o mai mare transparenta a utilizarii
fondurilor publice.
Se observa o crestere considerabila a veniturilor proprii in anul 2008 fata de 2007, adica cu
140,66% ceea ce denota o mai buna colectare a acestora si o descentralizare a impozitelor si
taxelor la bugetul de stat catre bugetele locale.
La impozitul pe mijloace de transport se observa o crester considerabila (in medie de cca
100%), iar modul de calcul a acestuia se face la capacitatea cilindrica fractionata de 200cmc fata
de 500cmc cat era in 2006.
Conceptul de autonomie locala este insa sortit sa ramana golit de continut atata vreme cat
autoritatile locale nu dispun de resursele financiare, de competentele legale si de autoritatea
politica de care au nevoie pentru a-si asuma efectiv responsabilitatile ce le sunt acordate de
aceasta autonomie. De aceea, trebuie sa se realizeze o echivalenta intre competentele acordate
autoritatilor publice locale si modalitatile de atragere a veniturilor aflate la dispozitia acestora,
pentru a analiza cu strictete efectuarea cheltuielilor.
In momentul de fata, cu toate prevederile favorabile ale legii finantelor publice locale
( Legea nr.189/1998 care va fi abrogata prin Ordonanta de urgenta nr.45 publicata in M.O. 431/19
iunie 2003, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2004), organele de conducere locale sunt confruntate
inca cu imposibilitatea asigurarii anumitor servicii publice din cauza insuficientei fondurilor pe care
le au la dispozitie.
Deci se impune aplicarea unor masuri care sa duca la cresterea fondurilor disponibile
organelor de conducere locale.Una dintre aceste masuri ar fi cresterea valorica a cotelor defalcate
din impozitele directe si indirecte, in sensul acordarii unei parti mai mare din acestea bugetelor
locale, cum ar fi :
- impozit pe venit persoane fizice ;
- impozit pe venit asociatii familiare ;
- T.V.A aferenta activitatii desfasurate pe raza localitatii respective.
O alta masura benefica ar fi colectarea mai judicioasa a impozitelor directe si indirecte atat
la nivel central cat si la nivel local. Pe aceeasi linie, se poate inscrie si masura de acordare a cat mai
putine scutiri nejustificative de la plata unor impozite si taxe de catre autoritatile statului.
De asemenea, ar trebui ca autoritatile locale sa depuna un efort mai sustinut pentru
obtinerea unor fonduri suplimentare de pe piata de capital, apeland la imprumuturi sau la obtinerea
unor fonduri nerambursabile de la organismele financiare internationale, pentru a putea duce la
indeplinirea strategiilor de dezvoltare si a proiectelor propuse pe termen lung.
Lucrarea de fata isi propune surprinderea si tratarea aspectelor esentiale privind impozitele si
taxele locale, urmarindu-se o mai buna cunoastere si intelegere a modului de stabilire,
urmarire si incasare a acestor resurse ale bugetului local. Pentru atingerea acestui obiectiv am
intreprins un studiu la Primaria municipiului Bistrita si mai concret, prin intermediul
Serviciului public municipal - ,,Directia Finante Publice Municipale".
Am ales impozitele si taxele locale ca obiectiv al acestei lucrari, datorita cresterii rolului pe
care acestea il au in formarea veniturilor bugetelor locale si in finantarea cheltuielilor publice.
Caracteristica pentru evolutia impozitelor si taxelor este tendinta de crestere continua ca
marime absoluta si relativa, in paralel cu cresterea cheltuielilor publice. Chiar daca aparent,
plata impozitelor se face fara o contraprestatie directa sau fara vreun echivalent, sau
contraserviciu imediat, de valoare egala sau apropiata, din partea statului, in realitate, in timp,
fiecare contribuabil beneficiaza de pe urma impozitelor platite, mai mult sau mai putin, mai
devreme sau mai tarziu, direct sau indirect. Asadar instituirea si obligativitatea achitarii
impozitelor si taxelor locale este pe cat de necesara, pe atat de apasatoare asupra bugetelor
individuale ale contribuabililor persoane fizice si juridice.
Impozitele si taxele locale au fost transferate in sarcina autoritatilor administratiei publice
locale incepand cu data de 01 ianuarie 2000, ca urmare a prevederilor Legii nr.189/1998
privind finantele publice locale, unde se precizeaza ca autoritatile administratiei publice locale
preiau de la organele teritoriale ale Ministerului Finantelor o serie de atributii privind
stabilirea, constatarea, controlul, urmarirea si incasarea impozitelor si taxelor locale si a altor
venituri ale bugetelor locale, inclusiv a majorarilor de intarziere si a amenzilor, solutionarea
obiectiunilor si a plangerilor formulate la actele de control si de impunere, precum si
executarea creantelor bugetare.
Aceasta tema este o tema destul de controversata si trebuie abordata atat din punct de
vedere legislativ, cat si practic. Deoarece este un domeniu, controverst in continua prefacere si
este departe de a fi complet elaborat si definit in stiinta finantelor. In acest sens am citat
urmatorul mooto, apartinand lui Nicolae Iorga: ' Practica este o grosalanie fara teorie si teoria
este o zadarnicie fara fara cunoasterii practicii si indreptarea catre dansa
Posibilitatea de a stabili impozitele si taxe speciale, nu poate sa se transforme intr-o
competenta efectiva a administratiei, deoarece obiectivul dezvoltarii locale impune o relaxare
fiscala.' Astfel, se confirma, un vechi proverb popular: ' Ceea ce da statul cu o mana, ia cu
cealalta'.
Lipsa puterii decizionale efective in materia fiscala este evidenta in Romania. In
general, se apreciaza ca daca ponderea veniturilor fiscale proprii este sub 20 % administratiile
au o putere decizionala foarte redusa. Nu putem vorbi de o autonomie financiara reala a
administratiilor locale, decat la un nivel al veniturilor fiscale proprii de peste 40 %.
Din tema abordata, reiese una dintre problemele fundamentale cu care ne confruntam,
este cantitatea de servicii publice putine, care este direct proportional cu gradul de autonomie
locala.
In acest context, lucrarea de fata, prin continutul sau stiintific, practic, legislativ,
incearca sa aduca in actualitate principalele aspecte teoretice si practice in legatura cu
asezarea, urmarirea si perceperea principalelor venituri fiscale din Romania, cu impact
economico-social atat asupra agentiilor economici, cat si asupra persoanelor fizice.