contencios administrativ, 1.

ansamblul mijloacelor juridice utilizate de

orice persoan interesat pentru restabilirea ordinii de drept, nclcat prin acte
juridice i/sau fapte materiale ale organelor administraiei publice. C.a. desemneaz
toate regulile aplicabile n soluionarea pe cale jurisdicional a litigiilor
administrative; c.a. cuprinde - n sens organic - litigiile soluionate de instanele
judectoreti de contencios administrativ (de justiie administrativ), iar - n sens
material - litigiile n a cror soluionare se aplic regimul juridic de drept
administrativ. Trebuie fcut deosebire ntre c.a. subiectiv i c.a. obiectiv: a)
contenciosul subiectiv (ntemeiat pe vtmarea unui drept subiectiv al
reclamantului) confer oricrei persoane (fizice sau juridice) care se consider
vtmat n drepturile sale recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin
refuzul nejustificat al unei autoriti publice de a-i rezolva cererea corect ndreptat,
dreptul de a se adresa instanei judectoreti competente pentru anularea actului,
recunoaterea dreptului pretins i repararea pagubei ce i-a fost cauzat; b)
contenciosul obiectiv (bazat pe ilegalitatea obiectiv a actului administrativ)
urmrete salvgardarea legalitii generale a activitii administrative (fiind un
contencios n anulare). (M.M.); 2. procedur special de soluionare a acelor litigii n
care cel puin una din pri este o autoritate public, iar conflictul s-a nscut fie din
cauza emiterii sau ncheierii unui act administrativ, fie din cauza nesoluionrii n
termenul legal ori refuzului nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la un
drept sau la un interes legitim [v. i control judectoresc; excepia de nelegalitate a
actului administrativ; procedura contenciosului administrativ].