Sunteți pe pagina 1din 141

Coordonatorul colecţiei: dr.

LEONARD MICA BIBLIOTECĂ DE


PSIHOLOGIE
GAVRILIU Coperta: VENIAMIN & VENIAMIN

ALFREDADLER

CUNOAŞTERE
A OMULUI

Traducere, studiu
introductiv şi note de dr.
LEONARD GAVRILIU

ISBN 973-97229-6-2 EDITURA IRI


1996
Coperta reproduce: Salvador Dali, Autoportret moale cu CUPRINS
slănină prăjită, 1941

Traducere după volumul Studiu introductiv Alfred Adler — o revanşă a


Alfred Adler, Menschenkentnnis, Rascher socialului asupra
Verlag, Fischer biologismului freudian (Dr. Leonard Gavriliu)
Bucherci.Zurich, 1966 .......................................................................................
7
Cuvânt înainte
............................................................................................
39
Partea generală
Introducere
............................................................................................
41
Capitolul I Viaţa psihică a omului (1. Noţiunea
de psihic şi
condiţia vieţii psihice; 2. Funcţia organului
psihic; 3. Finali
tatea în viaţa psihică)
......................................................................................
51
Capitolul II Esenţa socială a vieţii psihice (1.
Adevărul absolut;
2. Necesitatea vieţii în comun; 3. Securitate
şi adaptare;
4. Sentimentul de comuniune socială)
.......................................................................................
59
CapitoluHII Copilul şi societatea (1. Situaţia
sugarului; 2. Influ
enţa dificultăţilor; 3. Omul ca fiinţă socială)
.......................................................................................
65
Capitolul IV Amprentele lumii exterioare (1.
Generalităţi privind concepţia despre
lume; 2. Elementele dezvoltării
concepţiei despre lume: a) Percepţiile;
b) Amintirile; c) Reprezentările;
3. Fantezia; 4. Visele (generalităţi); 5.
Transpunerea afectivă
(Einfiihlung); 6. Influenţa omului asupra
celorlalţi (hipnoza
şi sugestia)
.......................................................................................
74
Capitolul V Sentimentul de inferioritate şi
tendinţa de a se
impune (1. Situaţia din prima copilărie; 2.
Compensarea
sentimentului de inferioritate; aspiraţia de a
se pune în valoare
şi de a dobândi superioritatea; 3. Linia
directoare şi concepţia
despre lume)
.......................................................................................
95
Capitolul VI Pregătirea pentru viaţă ( 1 . Jocul; 2.
Atenţia şi distragerea ei; 3. Delăsarea şi STUDIU INTRODUCTIV
uitarea; 4. Inconştientul;
5. Visele; 6. Aptitudini, talent) ............................................ 113
Capitolul VII Relaţiile dintre sexe (1. Diviziunea muncii şi
cele ALFRED ADLER - O REVANŞĂ
două sexe; 2. Supremaţia bărbatului în civilizaţia
actuală;
A SOCIALULUI ASUPRA
3. Prejudecata inferiorităţii femeii; 4. Fuga de BIOLOGISMULUI FREUDIAN
rolul de
femeie; 5. Tensiunea dintre cele două sexe; 6.
încercare de
reformă) ............................................................................. 136
Capitolul VIII Fraţi şi surori .................................................... 160
Caracterologie De obicei numele lui Alfred Adler este asociat cu psihanaliza,
care pentru mulţi nu este de conceput fără faimosul ei
Capitolul I Generalităţi (1. Esenţa caracterului şi
formarea sa; 2. Importanţa sentimentului de „triumvirat: Freud, Adler, Jung. în realitate însă
comuniune socială pentru dezvoltarea ambiţiosul concetăţean al părintelui legitim al
caracterului; 3. Direcţii ale dezvoltării psihanalizei nu a fost mai mult decât unul din efemerii
caracterului; „tovarăşi de drum" ai lui Sigmund Freud, fără a fi şi
4. Delimitări faţă de vechea şcoală psihologică; 5. un psihanalist în adevăratul înţeles al cuvântului, cu
Tempera toate că într-o vreme a îndeplinit funcţia de
mentele şi secreţia endocrină; 6. Recapitulare). . 168 preşedinte al Asociaţiei Psihanalitice din Viena. Adler
Capitolul II Trăsături de caracter de natură agresivă (1. „never practisedpsychoanalysis" („nu a practicat niciodată
Vanitatea; psihanaliza"), susţin apodictic, pe drept cuvânt, J. P.
1
2. Gelozia; 3. Invidia; 4. Avariţia; 5. Ura) ............. 191 Chaplin şi T. S. Krawiec . Freud însuşi s-a văzut
Capitolul III Trăsături de caracter de natură neagresivă obligat să facă precizarea că Adler „nu are nimic comun
2
(1. cu psihanaliza'* , că el a avut încă de la început propriul
Izolarea; 2 Angoasa; 3. Laşitatea; 4. Impulsii său „sistem", doctrina sa, pe care încerca să o
neînfrânate, ca substituie psihanalizei, atunci când nu încerca să-şi
expresie a unei adaptări deficiente)........................ revendice idei manifest freudiene, străduindu-se să le
224 travestească într-o terminologie diferită.
Capitolul IV Alte forme de expresie ale caracterului (1. Voioşia; Adevărul este că „psihologia individuală"
2. Moduri de gândire şi de exprimare; 3. 3
profesată de Alfred Adler nu se încadrează şi nici nu s-
Atitudinea şcolă ar putea încadra în psihanaliză, nici ca teorie, nici ca
rească; 4. Oameni cu principii şi pedanţi; 5. practică, aşa cum lucrul este în bună măsură posibil
Subordonarea;
cu „psihologia analitică" a lui Cari Gustav Jung. Dar cum
6. Infatuarea; 7. Susceptibilitatea; 8. Ghinionişti şi
concepţia lui Adler s-a dezvoltat paralel cu psihanaliza,
pieze-rele;
stabilind cu aceasta şi relevante puncte de contact, ea
9. Religiozitatea)....................................................................
poate fi considerată foarte bine drept o concepţie
240
parapsihanalitică, cunoscându-se că etimonul „para"
Capitolul V Afectele (A. Afecte disociante: 1. Mânia; 2.
Tristeţea; înseamnă în greceşte „în afara" sau „pe lângă",
3. Folosirea abuzivă a afectelor; 4. Dezgustul; 5. Frica (spaima); „vecin". Ne
B. Afecte asociante: 1. Bucuria; 2. Compasiunea; 3.
Ruşinea) ... 251

Anexă Observaţii generale privind educaţia ... 262


Cuvânt de încheiere .................................... ... 268
Indice de nume ............................................ . . . 271
LEONARD GAVRILIU STUDIU INTRODUCTIV

putem permite, aşadar, să autorului, explicaţie pe care el,


includem în de altfel, o autorizează. Adler a
parapsihanaliză(termen care exclude fost, într-adevăr, un copil firav,
orice tangenţă cu aşa-numita rahitic, peste măsură de
parapsihologic, disciplină care îşi bolnăvicios, aşa încât în mintea lui
reclamă drept obiect de cercetare s-a înfiripat încă din copilărie
fenomenele psihice „paranor- gândul de a se face medic pentru a
5
male") pe toţi cei care dovedesc, „lupta contra morţii" . Dar nu numai
într-un fel sau altul, raporturi de „inferiorităţile" fizice l-au stimulat la
„vecinătate" cu freudismul, aceste „compensări" ambiţioase, ci şi
raporturi (de obicei rele) putând unele considerente de ordin spiritual. La
merge până la o antiteză net liceu, de exemplu, fiind foarte slab la
exprimată, cum este cazul lui matematică, tatăl său 1-a obligat
Alfred Adler şi al adepţilor săi să repete clasa, în ciuda recomandării
(Cari Furtmiiller, Ermin Wexberg, unui profesor care-1 sfătuia să-şi
Ferdinand Birnbaum, Arthur dea fiul ucenic la o croitorie. „Dacă
Holub, Ernst Jahn, Ida Lowy, Otto tata — spune Adler — ar fi ascultat
Kaus, Sophie Lazarsfeld, Alfred de povaţa profesorului, aş fi
Appelt şi mulţi alţii) sau al lui devenit probabil un bun croitor, dar
Roger Mucchielli, care, cultivând toată viaţa aş fi crezut că anumiţi
la început cu dezinvoltură teze oameni au cu adevărat «darul»
6
psihanalitice, la un moment dat a matematicii' . Repetând clasa, elevul
trecut în opoziţie, făcând chiar „nedotat" a devenit cel mai bun
exces de zel în această direcţie. matematician.
„Parapsihanaliză" se dovedeşte şi Alegând exemple care să
socioanaliza lui Jacob L. Moreno, care ilustreze teoria sa a „sentimentului
i-a şi fost elev lui Freud la Viena, de inferioritate" şi a „compensării"
înainte de a emigra în America. subsecvente (şi chiar a „supra-
Moreno nu scapă nici o ocazie de compensării"), Adler pare a se
a-şi revendica meritul „inversării aşeza în compania unor celebrităţi
tehnicii psihanalitice", faptul de a ca Homer, Demostene, Milton, Beethoven,
fi terminat cu „era verbală" Smetana, Dostoevski, sau Anette
simbolizată de „divanul freudian", Kellermann, Paavo Nurmi etc. De altfel, de
spre a orienta personalitatea Freud se va separa (o primă tentativă
„totală" a pacientului spre a făcut şi în 1904 !) pentru că avea
acţiunea spontană, pe care el o senzaţia că îi este subaltern, pe când
consideră mult mai grăitoare şi el se voia, în inconştientul său, un
7
mai eficientă în plan „spiritus rector" . Intuindu-i
psihoterapeutic. „Vechiul divan ambiţiile, Freud 1-a înscăunat
psihanalitic — scrie J. L. Moreno — a preşedinte al Societăţii
fost îndepărtat în favoarea psihanalitice, dar Adler nu era omul
teatrului spontaneităţii. Acest care să se mulţumească cu
teatru îi oferă pacientului nostru „compensări" minore. în 1911 el a
posibilităţi noi. Când stătea întins iniţiat o îndrăzneaţă mişcare
pe divan şi i se întâmpla să se strategică, redactând o acerbă
gândească la mama sau la sora sa, critică a teoriei sexualiste a vieţii
vorbea despre ele, asta era tot ce putea face psihice, critică în care, la drept
în poziţia culcat. Dar datorită noului vorbind, atingea tocmai punctele
vehicul, mama şi sora pot să apară nevralgice ale psihanalizei
pe scenă, să acţioneze, să-şi joace freudienc din acel timp.
propriul rol, în timp ce toată lumea Un discipol al lui Adler afirmă,
are putinţa să asiste la nu fără temei, că în prima carte de
4
reprezentaţie' . Este ceea ce azi se răsunet a magistrului său, Studie
cunoaşte sub numele de Liber Minderwerligkeit von Organen
„psihodrama" lui Moreno, acesta (Wien, 1907), primită cu
fiind, alături de Adler, cel mai neîncredere de Freud, „este conţi-
notabil „parapsihanalist", desigur nută în germene toată teoria
în felul său. adleriană'*. Pe de altă parte,
Aşa cum despre Freud s-a spus Clifford Allen este de părere că, din
că a descoperit „complexul lui 1913, când a expus un fel de
Oedip" pentru că el însuşi a avut o „tablă de legi" a psihologiei individuale,
mamă cu două decenii mai tânără Adler „nu a mai progresat nici
decât tatăl său şi a crescut într-o măcar cu un deget în anii următori,
familie în care el era unchi al unor iar la sfârşitul vieţii sale, după un
persoane mai în vârstă decât sfert de secol, predica exact acelaşi
>t}
dânsul (copiii unora dintre fraţii lucru ca în 1913 . Un alt adlerian
săi vitregi), tot aşa descoperirea lui observă şi el că, „în stilul fugilor lui
Adler privind inferioritatea constitu- Johann Sebastian Bach, Adler reia
ţională a unor organe, care adesea aceeaşi idee sub forme
dezvoltă în suprastructura psihică diferite"^. Dorind cu tot dinadinsul să
un „sentiment de inferioritate" pună un „fundament de
declanşator al luptei pentru nezdruncinat" concepţiei sale, nu
obţinerea superiorităţii, a fost
pusă pe seama deficienţelor
organice ale
LEONARD GAVRILIU STUDIU INTRODUCTIV
este de mirare că nu de puţine ştiinţifică acele construcţii
ori Adler simplifica şi intelectuale care de mult mi-au devenit
dogmatiza, rămânând familiare prin studierea nevrozelor" .
13

prizonierul propriilor sale limite Dar nu numai nevroticul, ci în general


şi recurgând, mai mult decât s- orice om are, potrivit concepţiei
ar putea crede, la speculaţii adleriene, tendinţa de a-şi
metafizice. „O idee — citim în DerSinn disimula sentimentul de inferi-
des Lebens, Wien, 1933 —, un oritate îndărătul unor ficţiuni ca
sentiment sau o acţiune nu vor fi puterea, actele de răzbunare
considerate juste decât dacă ele imaginare, trăirea interioară a unor
1
sunt astfel sub specie aeternitatis" '. satisfacţii visate etc. Ficţionalismul
Pe când Freud a preluat de la Nietzsche lui Vaihinger îi va servi lui Adler în special
mai ales ideea primatului sexualităţii şi la respingerea determinismului cauzal
afectivităţii, ca şi conceptul de pe care îl promova Freud şi căruia
refulare, Adler şi-a axat concepţia îi va opune un finalism
pe teoria nietzscheeană a „voinţei contradictoriu. Wilhelm Dilthey
de putere" (Wille zur Macht), pare, de asemenea, să-şi fi
adaptând-o la propria sa teorie a exercitat influenţa asupra lui Adler,
căutării obstinate a superiorităţii şi din moment ce vedea în viaţa
psihică un torent continuu,
a aşa-zisului „protest viril"
constând din acte de voinţă
caracteristic femeilor care nu-şi
orientate teleologic, de fapt
acceptă condiţia de inferioritate,
indeterminabile.
nici sub raport biologic, nici sub raport
Se impune să examinăm, în
social.,. Voinţa de putere şi voinţa de
cele ce urmează, uncie aspecte
a se face remarcat ale lui Nietzsche — controversate privind „psihologia
scrie el în Ober den Nervosen Character individuală", opera de psiholog şi
— exprimă în fond acelaşi lucru ca de practician a lui Adler în
şi concepţia noastră care, pe de altă domeniul curei psihoterapeutice
parte, se apropie de aceea a lui sau pur şi simplu în domeniul
Fere şi de a câtorva autori mai vechi, demersurilor psihopedagogice, ştiut
după care sentimentul de plăcere ar fiind că din anul 1920 el a luat contact
fi expresia unui sentiment de cu Institutul pedagogic din Viena, unde
putere, în vreme ce sentimentul mai târziu a ţinut o suită de
de neplăcere ar decurge dintr-un prelegeri în care îşi propunea să
1
sentiment de neputinţă" '. La demonstreze posibilitatea
acestea se adaugă influenţa aplicării concepţiei sale în
ficţionahsmului lui Hans Vaihinger. educarea şcolarilor-problemă.
Arătând că, departe de a stabili
între fenomenele lumii opoziţii 1. „PSIHOLOGIA INDIVIDUALĂ"
rigidie, omul sănătos încearcă mai ŞI INCONŞTIENTUL. De îndată ce
degrabă să-şi detaşeze gândirea şi Freud a emis părerea că în lucrarea
activitatea de o linie de orientare lui Adler Ober den Nervosen Character
„ireală", conformându-le realităţii, inconştientul apare doar „ca o
legilor şi exigenţelor acesteia şi curiozitate psihologică", fără nici o
servindu-se de ficţiuni doar ca legătură cu ansamblul
punct de plecare comod în „sistemului"adlerian^, şi că, de altfel,
abordarea realităţii şi vieţii, pe Adler era prea puţin apt să opereze
când nevroticul, dimpotrivă, se cu materialele furnizate de inconştient,
agaţă de ficţiuni ca înecatul de un adesea a fost pusă la îndoială
fir de pai, reificându-le, iar psihoticul dimensiunea abisală a „psihologiei
merge şi mai departe, făcând din individuale". Clifford Allen va afirma
ficţiuni forţe antropomorfice categoric că dacă Adler
irezistibile („Acţionează ca şi cum „recunoaşte inconştientul (pe când,
ai fi sortit pierzării, ca şi cum ai fi ţinând cont de opera sa, nu parc s-
cel mai tare, ca şi cum ai fi cel mai o fi făcut), aceasta nu înseamnă,
15
duşmănit" etc), Adler subliniază: pentru el, nimic" . Englezul este de
„Simbolul, camodus dicendi, domină părere că psihologia lui Adler este
limbajul şi gândirea noastră. Dar esenţialmente o egopsiholo^ic, adică
nevroticul îl ia ca literă de un studiu al proceselor psihice
conştiente, fondatorului
evanghelie, iar psihoticul caută să-i
..psihologiei individuale" fiindu-i
confere o existenţă reală. Acesta
indiferent dacă un fenomen psihic
este punctul de vedere pe care îl 16
este conştient sau nu .
susţin eu şi asupra căruia insist în
Aserţiunile de acest fel pot să
toate lucrările mele referitoare la
deconcerteze, îndeosebi atunci
nevrotici. Şi numaiprintr-o fericită
când sunt făcute sub semnătura
întâmplare am luat cunoştinţă de
unor autorităţi. Se pare totuşi că
cartea genială a lui Vaihinger, Die
psihiatrul englez cunoaşte
Philosophie der Als Ob (1911), în care
concepţia adleriană mai mult din
autorul arată valoarea pe care o cărţile
reprezintă în gândirea

10 11
LEONARD GAVRILIU STUDIU INTRODUCTIV

lui Ermin Wexberg, unul dintre discipolii de îi spune unui prinţ, personajul
marcă ai teoreticianului „complexului principal al romanului, pe un ton
de inferioritate", pe care îl citează cam răutăcios, să bage de seamă să
mult mai frecvent decât pe Adler, nu cumva să răstoarne vasul chine-
cu toate că se referă la opera zesc de valoare din apropierea sa;
acestuia din urmă. la care el dă asigurări că va fi
Dat fiind că în rândul adlerienilor atent. Câteva minute mai târziu
se vădea o flagrantă lipsă de însă vasul zăcea fărâme pe podea.
unanimitate în a-1 considera pe Adler un Nimeni din cei care au asistat la
psiholog abisal autentic scenă nu a văzut în ea un efect al
{„Tiefenpsychologe"), problema a
hazardului, ci un act absolut logic,
constituit tema generală de
generat de întregul caracter al
dezbatere a Conferinţei Uniunii
acestui om, care se simţise jignit
Internaţionale pentru Psihologic 19
de cuvintele doamnei" .
Individuală, ale cărei lucrări s-au
17 în Ober den Nervosen Character,
desfăşurat în Olanda în anul 1966 .
Abstracţie făcând de concluziile atât recunoaşterea ca atare, cât şi
acestei conferinţe, se cuvine să ponderea acordată inconştientului
arătăm că în Menschenkenntnis, carte în viaţa psihică sunt în afară de
alcătuită pe baza unei largi serii de orice îndoială. „Chiar omul sănătos
prelegeri ţinute după primul război — citim aici — ar trebui să renunţe Ia
mondial la Universitatea populară speranţa de a se orienta în lume,
din Viena, audiate nu numai de dacă nu ar introduce ficţiuni în
marele public, ci şi de studenţi, imaginea pe care şi-o face despre
prelegeri în care Adler urmărea să-şi lume şi propria viaţă. Am şi văzut
expună cât mai clar şi exact că aceste ficţiuni se sprijină pe
concepţia, el admite în mod experienţe vechi («regresiune»), în
explicit existenţa şi funcţiile momentele de nelinişte şi de
inconştientului, contestând chiar şi nesiguranţă ele se manifestă ca o
atenţiei (privită îndeobşte drept putere deosebită, devenind
expresia cea mai pură a actului imperative ale credinţei, idealului,
conştient) caracterul ei de proces libcruiui-arbitru. în afara acestor
psihic propriu conştiinţei. „Cu toate momente, ele acţionează în surdi-
că — scrie el — atenţia conştientă se nă, în inconştient, ca toate
obţine, într-o anumită măsură, prin mecanismele psihice pentru care ele
constrângere, forţa propulsivă a 211
nu constituie decât imagini verbale" . în
atenţiei nu rezidă în conştiinţă, ci în
Praxis und Theorie der
interes, iar acesta ţine în cea mai
Individualpsychologie, referindu-se la
mare parte de sfera
inconştient şi într-un capitol distinct
inconştientului. Acesta este în
(„Zur Rollc des Unbewussten in der
întregul său un produs ai organului
Neurose"), Adler admite că numai
psihic, şi, totodată, cel mai
puternic factor al vieţii psihice. Aici existenţa dimensiunii abisale a
sunt de căutat şi de găsit forţele personalităţii face posibile
care configurează linia de mişcare a comportamentele nevrotice şi
omului, planul său (inconştient) de psihotice, „planul de viaţă" al
viaţă"'*, în conştiinţă — ne mai individului structurându-se în
spune Adler — astfel de forţe inconştientul acestuia. Prefaţând
motivaţionale nu sunt decât versiunea în limba engleză a
reflectarea inconştientului. acestei importante scrieri, el face
Vanitosul, frivolul, de cele mai relevanta precizare că inconştientul
multe ori habar n-au că sunt cum se manifestă în „neputinţa pacien-
sunt. Vanitatea, frivolitatea nu tului de a-şi înţelege impulsurile în
înseamnă şi conştiinţa vanităţii şi raport cu mediul social în care
1
frivolităţii. Există indivizi care nu-şi trăieşte'- . De unde şi cerinţa de
cunosc nici calităţile, nici defectele, bază a psihoterapiei (ca şi la Freud)
trăind într-o totală ignoranţă de de a aduce în conul de lumină al
sine. Cineva se poate crede un om conştiinţei „monştrii" generaţi de
brav, pe când tot ceea ce face el inconştient, pentru a-i anihila:
izvorăşte din egoism etc. „Aşadar „Psihoterapia poate să înceapă aici
— scrie Adler — mulţi oameni prin aducerea în conştiinţă a ideii
dezvoltă în ei forţe care intră în directoare de exagerare a propriei
acţiune fără ştirea lor. Aceste forţe
importanţe, făcând prin aceasta
ale inconştientului influenţează
imposibilă influenţa sa asupra vieţii
viaţa oamenilor şi, dacă nu vor fi 22
active" .
identificate, vor duce la urmări
grave. Un asemenea caz a fost Este limpede că Adler
descris de Dostoevski în romanul profesează o „Tiefenpsychologie",
său Idiotul, într-o manieră care nu fiind chiar încredinţat că a sa este
conteneşte să suscite admiraţia mai „profundă" decât altele, pe
psihologilor. Este episodul în care o care le cataloghează drept
23
doamnă, cu ocazia unei reuniuni de „superficiale" . Nefăcând paradă
societate, de termenul
LEONARD GAVRILIU STUDIU INTRODUCTIV

„inconştient", el îl subînţelege asemenea primejdii şi a le veni


în majoritatea textelor sale, în ajutor. Numai cunoaşterea
dându-i importanţa de rigoare. omului, conştient practicată, ne
26
va sluji în acest sens" .
2. DE CE „PSIHOLOGIE Psihologia adleriană îşi anexează,
INDIVIDUALĂ?" Neavizaţii sunt în consecinţă, o etică şi o pedagogie,
imediat tentaţi să creadă că o are în vedere o tablă de valori morale
asemenea psihologie pune accentul şi îşi propune să-i asigure
pe individul ca individ, fiind un fel promovarea. Ca psihologie
de antiteză la ceea ce reprezintă axiologică şi pedagogică („einer
psihologia socială. „Chiar şi Art von ărtzlichen Pădagogik"=
cuvântul german Individualpsycho- „un soi de pedagogie medicală" o
27
logie — scrie Madelaine Ganz — dă uşor va numi Freud) , psihologia
loc la interpretări greşite, căci eşti individuală va considera că atât
înclinat să înţelegi prin aceasta o cazurile dificile din punct de vedere
psihologie care s-ar aplica individului. în educaţional, cât şi cele dificile din
realitate însă trebuie să ne referim punct de vedere psiho-terapeutic
la sensul etimologic al cuvântului au un singur remediu valabil, cu
(individuere). în acest fel câmpul ei de caracter universal, recte
aplicare devine mult mai întins. Este vorba dezvoltarea sentimentului de
de o psihologie a unui «tot indivizibil» şi comuniune socială, iar la scara maxi-
care se raportează în acelaşi timp mă — dezvoltarea sentimentului
la individul în sine şi la relaţia sa cu cosmicităţii omului. „A căuta sensul
comunitatea" .
24
Iată-ne, prin vieţii — scrie el — nu are valoare şi
urmare, tocmai la polul opus sensului importanţă decât dacă se ţine cont
sugerat de simpla percepere a termenului de sistemul de relaţie om-
„psihologie individuală". într- cosmos. Este uşor de înţeles că
adevăr, dacă citeşti cărţile lui Adler, cosmosul dispune în această relaţie
ai din ce în ce mai mult impresia de o putere creatoare. Cosmosul
că disciplina cultivată de el este este, ca să spunem aşa, tatăl
sociopsihologia. „Cercetarea de întregii vieţi. Iar viaţa în totalitatea
psihologie individuală — va sublinia ei este în luptă continuă pentru
el în prefaţa la prima ediţie a satisfacerea exigenţelor
2
lucrării Praxis un Theorie der cosmosului" *.
Individualpsychologie — caută să Aşadar, psihologia individuală
obţină o aprofundare a cunoaşterii nu se mărgineşte la studiul
omului, posibilă doar prin individului ca entitate socială, ci se
înţelegerea poziţiei individului faţă extinde larg la societate, definind
de misiunea sa socială distinctă" .
25
omul ca fiinţă eminamente socială,
Scopul mărturisit al operei lui Adler animată de un sentiment înnăscut
29
este acela de a face ca oamenii să de comuniune umană , pentru ca
nu mai treacă unii pe lângă alţii ca în cele din urmă această
nişte monade etanşe, vorbindu-şi psihologie să-1 privească pe om ca
fără a putea stabili reale puncte de fiinţă cosmică, având de îndeplinit
contact şi comunicare, cum se un rol în Cosmos. „Sentimentul
întâmplă adesea, nu numai în solidarităţii, al comuniunii sociale,
mediile vaste ale societăţii, ci şi în este implantat de natură în sulletul
grupurile restrânse, de ordinul copilului şi nu părăseşte individul
familiei. „Cunoaşterea omului — decât sub acţiunea celor mai
arată Adler — comportă însă încă o grave maladii ale vieţii psihice. De-a
latură, la fel de importantă, lungul întregii vieţi, acest
reprezentată de aşa-numitul sentiment este nuanţat, se
aspect social al acesteia. Este restrânge sau se amplifică, în
neîndoilenic faptul că oamenii s-ar cazurile favorabile depăşind cercul
comporta mai bine unii faţă de membrilor familiei, spre a
alţii, că ei s-ar apropia mai mult cuprinde tribul, poporul,
dacă s-ar înţelege mai bine unii pe umanitatea. Poate să depăşească
alţii. Această posibilitate de inducere chiar şi aceste limite şi să iradieze
în eroare constituie un pericol imens asupra animalelor, plantelor sau a
pentru societate. Acest pericol trebuie altor obiecte, neînsufleţite,
să-1 demonstrăm noi cuprinzând în cele din urmă
30
colaboratorilor noştri, pe care vrem cosmosul universal" .
să-i iniţiem într-ale vieţii. Ei trebuie Freud are dreptate când
să devină capabili să recunoască tot denunţă plagiatele adesea abil
ce este inconştient în viaţă, toate travestite ale lui Adler: acest
deghizările, disimulările, „sentiment al comuniunii sociale",
şiretlicurile şi perfidiile, spre a-i nativ, care îi uneşte pe oameni
putea avertiza pe cei pândiţi de între ei şi întreaga umanitate cu
infinitul cosmic, nu este altceva
decât „Eros"-ul freudian, un „alter
ego" al libidoului universal. Pe de altă
parte însă prin „psihologia
individuală" adleriană socialul îşi
ia o spectaculoasă revanşă asupra
biologismului

14 15
LEONARD GAVRILIU STUDIU INTRODUCTIV

freudian, aspect minimalizat de Freud la nului vizual atins de


31
un moment dat . Repu-nând în drepturi inferioritate originară îi
dimensiunea socială definitorie a corespunde o percepţie vizuală
35
omului, „psihologia individuală" exacerbată , un aparat digestiv atins de
aduce psihanalizei zise inferioritate va avea drept corolar o
„ortodoxe" un amendament intensificare a activităţii psihice, în
capital, care s-a dovedit ulterior raport cu tot ceea ce priveşte sau are
perfect asimilabil de către o tangenţă cu alimentaţia; această
concepţie care, oricum, ori de câte intensificare se va transpune în
ori a fost somată, nu a ezitat să-şi lăcomie, poftă de câştig şi, prin
legitimeze fundamentele sociale. intermediul echivalentului reprezentat
de bani, se vor întări spiritul de
36
3. „COMPLEXUL DE economie şi avariţia" .
INFERIORITATE" LA SCARĂ Cu atari explicaţii suntem în
MONDIALA. „Sentimentul de imediata „vecinătate" a psihana-
inferioritate şi complexul de inferi- lizei freudiene,căci, după Freud,
oritate — aceste concepte fundamentale ale copiii care, bunăoară, muşcă sânul
psihologiei individuale, care altădată, mamei, ca adulţi devin nişte
asemenea protestului viril, îi certăreţi şi sarcastici, veşnic în
făceau pe psihanalişti să vadă căutare de scandaluri, pe când cei
negru înaintea ochilor — sunt înţărcaţi prea devreme vor deveni
astăzi (constată Adler cu beţivi, încercând să înlocuiască cu
satisfacţie, n. n.) în întregime acceptate alcool laptele de care au fost
62
de Freud' . privaţi intempestiv. în aceeaşi
Conceptele invocate sunt cu manieră „parapsihanalitică", Adler
adevărat fundamentale pentru va susţine că în privaţiunile şi
doctrina adleriană, pentru care a fi senzaţiile de inconfort din primii
om înseamnă a avea un sentiment ani ai copilăriei, în sentimentul de
de inferioritate, care cere o inferioritate al copilului, generat
compensare permanentă -*, legea
3
de imaturitatea organelor sale, de
vieţii fiind triumful asupra lipsa de independenţă în relaţiile
dificultăţilor. Am şi văzut, în linii cu părinţii etc. trebuie căutat
mari, ce înţelege Adler prin punctul de plecare al unui anumit
acestea. Sentimentul de număr de trăsături de caracter,
inferioritate, generat de sesizarea foarte generale, care fac din copil
(nu neapărat conştientă) a un individ agresiv, cu ambiţia
insuficienţelor cutărui sau cutărui afirmării superiorităţii faţă de
organ, devine pentru individ un ceilalţi. „Acest sentiment de inferioritate
factor stimulator al dezvoltării — specifică Adler — este cauza
psihice. Aşa, de exemplu, neastâmpărului copilului, a dorinţei
strabismul, anomaliile de sale de acţiune, de a juca diverse
acomodare ale organului vizual, roluri, de a-şi măsura puterea cu
fotofobiile, hipoacuziile, mutismul, alţii, ca şi cauza viziunilor sale
logone-vroza şi alte tulburări de anticipatoare privind viitorul, a
vorbire, inconvenientele organice şi pregătirilor sale pe plan fizic şi
psihice cauzate de vegetaţiile psihic în acest sens. întreaga
adenoide, afecţiunile frecvente ale educabilitate a copilului depinde de
organelor de simţ, căilor acesl sentiment de insuficienţă
respiratorii şi digestive, (Insufficienzgefiihl). în felul acesta
malformaţiile şi urâţenia, semnele viitorul devine pentru el o ţară a
periferice de degenerescentă care făgăduinţei în ceea ce priveşte
37
trădează inferiorităţi mai profunde, compensaţiile" . încă din fragedă
hidrocefalia, rahitismul, anomaliile copilărie, printr-un proces in-
scheletului (scolioză, cifoză, genu conştient, se trasează liniile unui
valgum sau gemi varum, pes varus sau pes „stil de viaţă", de regulă invariabil,
valgus)^, incontinenţa persistentă la baza căruia stă conceperea
anală sau uretrală, viciile de unui „plan secret", ca şi cum ar fi
conformaţie ale organelor genitale, vorba de pregătirea unui act
defecte ale cordului, arterelor, ale glandelor subversiv. „Tendinţa infatigabilă
endocrine, ca şi alte nenumărate spre superioritate încearcă să
anomalii, pe scurt, existenţa unui ascundă acest complex (de
organ deficitar ca formă şi inferioritate, n.n.) printr-un complex de
funcţie, „impun traiectelor nervoase superioritate care, întotdeauna în afara
corespondente şi suprastructurii sentimentului de comuniune
psihice un efort de natură să aducă socială, ţinteşte la aparenţa unei
31
din partea acesteia o compensaţie, superiorităţi personale" *. în
în cazul în care ea este posibilă, asemenea cazuri se impune ca „stilul de
caz în care legăturile care viaţă" să fie modificat radical, în
ataşează organul inferior de sensul integrării sociale a
lumea exterioară trebuie să-şi individului deviant, deoarece „a fi om nu
găsească o întărire în este doar un fel de a vorbi,
suprastructură. Orga-

16 17
LEONARD GAVRILIU STUDIU INTRODUCTIV

ci a fi o parte dintr-un întreg, a te tivă", ar sta „complexul lui


39
simţi parte dintr-un întreg" . Oedip", în timp ce Adler pune
Pârghia modificării „stilului de întregul Univers sub stăpânirea
viaţă" este mereu una şi unui „complex de inferioritate"
aceeaşi, constând în consolidarea primordial, în acest demers el
sentimentului de comuniune socială. este de o perseverenţă care
„Tehnologia" punerii în practică a adesea frizează artificiul şi
acestei pârghii nu este de obicei stridenţa. Astfel, dintre copii, cadetul ar
descrisă, ci numai prescrisă.
fi inamicul jurat al principiilor şi
Chiar şi suferinţe cum sunt cefaleea
regulilor, un adversar al puterii stabilite,
nevrotică, migrena, nevralgia
pe care are tendinţa s-o atace în orice
trigemenului şi accesele
condiţii, în vederea răsturnării în
epileptoide, acolo unde tulburările
favoarea sa a raportului de forţe.
organice lipsesc — ne asigură
Criminalitatea nu ar fi decât
Adlerîn ultima sa carte — vor
rezultatul exhibării sentimentului
putea fi vindecate, chiar şi
de superioritate. Prostituţia ar fi
definitiv, printr-o modificare a
un mijloc prin care femeile, animate de
stilului de viaţă, printr-o scădere
proverbialul „protest viril", îi umilesc pe
a tensiunii psihice, printr-o lărgire
a sentimentului de comuniune bărbaţi, care le socotesc
socială, panaceul său universal .
40 inferioare. Cum are loc această
paradoxală umilire? Foarte
Dar, susţine pe de altă parte
simplu: pe când bărbatul care se
întemeietorul „psihologiei indivi-
serveşte de o prostituată crede
duale", nu numai individul ca
a-şi dovedi superioritatea faţă de
atare, ci şi specia umană în
ea, femeia îl stoarce de bani şi,
întregul ei s-a dezvoltat tot
datorită slăbiciunii sentimentului în felul acesta, îl degradează la
de inferioritate faţă de celelalte starea de mijloc de subzistenţă (!)
specii, compensarea supremă Numai la dogmaticii
având loc prin constituirea pansexualismului se mai pot
societăţii omeneşti. „în ceea ce întâlni interpretări atât de siluite.
priveşte structura sa naturală —
4. INDIVIZIBILITATE ŞI
scrie Adler — omul este o fiinţă
STRUCTURĂ. Sistemul psiho-
inferioară. Dar această
etico-pedagogic al lui Alfred Adler
inferioritate constitutivă, pe care
este logic (până la absurd !) în
şi-o conştientizează ca pe un
articulaţiile sale numai dacă se
sentiment de neîmplinire şi de
are în vedere teoria „complexului
insecuritate, acţionează
de inferioritate". în rest,
permanent ca un stimulent în
contradicţiile cele mai elementare
direcţia descoperirii unei căi de
abundă. El susţine, de exemplu,
adaptare la viaţă, unde să-şi
pe de o parte ideca
creeze situaţii în care să fie
indivizibilităţii personalităţii
echilibrate dezavantajele poziţiei
umane (individuus !), dar pe de altă
omului în natură. Este vorba, în
parte nu ezită să vorbească la
fond, tot despre organul psihic,
fiecare pas despre „structura
care arc capacitatea de a realiza
41 psihică" sau despre structura
adaptarea şi securitatea" .
„organului psihic". Structură
Complexul de inferioritate este astfel
indivizibilă însă nu poate exista.
prezentat ca un fenomen universal care a
Dacă matematicienii admit, în
prezidat geneza omenirii. „Gorila — scrie
lumea construcţiilor abstracte,
el altundeva —, căreia îi admirăm
„mulţimi" compuse dintr-un
forţa, tigrul, cel mai redutabil
singur element (caz în care
dintre animale, nu au nevoie de
copula „compuse" este o
comunitate. Omul, dacă ni-1
absurditate) şi „mulţimi vide", în
reprezentăm lipsit de toate binefacerile
lumea reală nu există şi nu pot
culturii, despuiat de toate mijloacele
exista sisteme „compuse" dintr-
pe care i le-a procurat inteligenţa,
un singur element, adică
ar fi fost pierdut încă din prima zi,
structurate şi în acelaşi timp
fără cooperare, în pădurea virgină.
indivizibile,întrucât o structură
Observaţia noastră ne duce şi mai
presupune cel puţin două
departe. Achiziţiile cele mai
elemente şi raporturile dintre ele,
preţioase ale omului i-au venit de
4 ergodivizibilitatea ca o
la inferioritatea sa' -.
consecinţă nu numai logică, dar
Caracterul „parapsihanalitic"
şi ontologică. Un organism uman,
al acestei speculaţii de antropo-
de exemplu, îşi poate continua
logie este evident. în Totem şi Tabu
viaţa fără apendice, fără splină,
(1913), alambicând o idee a lui Darwin,
fără un rinichi sau fără un
Freud se străduieşte să
plămân, fără amigdale, fără ochi,
demonstreze că la originea unor
fenomene sociale, în special desprinderea fără urechi, fără tuspatru
omului din „hoarda primi - membrele, deşi toate acestea
sunt elemente (şi nu toate
apendiculare !) ale organismului
ca structură sistemică. Organismul
îşi continuă viaţa şi în cazul unor
LEONARD GAVRILIU STUDIU INTRODUCTIV
47
imense lacune în structura posibilităţilor individuale (ca
psihicului, proba făcându-ne-o şi cum o „vocaţie", un „dar",
existenţa idioţilor, de pildă, un element nativ nu ar
nivelul cel mai de jos al constitui în acelaşi timp şi o
deficienţei mintale. înseşi ideile „posibilitate individuală" !),
adleriene de inferioritate a Adler se angajează până la urmă
organelor şi de compensare- pe o cale divergentă faţă de
supracompensare presupun stări de propria sa cale, sprijinindu-se în mod
structură şi transformări de critic — din punctul său de vedere —
structură, inclusiv ideea divizibilităţii şi pe cunoscuta lucrare a lui Ernest
structurii, în cazurile în care din „stilul Kretschmer, Charakter und Temperament
de viaţă" trebuie eliminate şi, ne (1921), în care se demonstrează
asigură Adler, de fapt se şi ajunge relaţiile dintre temperament şi
48
la eliminarea unor componente sistemul endocrin . Dar acest lucru îl
antisociale din concepţia despre face numai pentru că găseşte din
lume şi viaţă a individului şi la nou material apt să-i ilustreze
„înlocuirea" unor trăsături de teoria „complexului de
caracter prin altele, mai conforme cu inferioritate". După ce ne arată că
integrarea socială. tipurile sunt de o rară flexibilitate
La drept vorbind, ideea şi că, de exemplu, temperamentul
indivizibilităţii psihicului vine în flegmatic nu este niciodată
flagrantă contradicţie cu altceva decât „o mască
optimismul pedagogic al acestui artificială", „o manieră de
oculist convertit la psihologie şi securizare, un răspuns
43
psihoterapeutică . El nu numai că semnificativ la întrebările puse de
neagă orice potenţial sau substrat viaţă" şi că, prin urmare, cu greu s-
înnăscut pentru trăsăturile de ar putea admite rolul secreţiilor
44
caracter (ceea ce, desigur, este endocrine în determinarea
49
veridic, dar în contradicţie cu temperamentului , Adler scrie: „Nu
propria sa concepţie despre putem trece uşor peste această
„inferiorităţi" înnăscute care, de observaţie semnificativă, chiar
fapt, după Adler, ar determina dacă s-ar ajunge să se
caracterul ca trăsătură a demonstreze că au temperament
45
personalităţii omului) , ci neagă şi flegmatic doar cei la care s-a
caracterul nativ a ceea ce noi numim „tip dovedit o tulburare patologică în
de activitate nervoasă superioară" secreţia glandei tiroide. Nu aceasta
sau, în termenii psihologiei este esenţa fenomenului, ci avem
clasice, „temperament", de-a face aici cu un întreg fascicul
postulând dislocarea facilă a de cauze şi de scopuri, cu un
acestora, trecerea fără dificultăţi întreg complex de funcţiuni
insurmontabile de la un tip la organice şi de influenţe exterioare,
altul, ca şi cum ar fi vorba de care generează mai întâi un
înlocuirea mecanică de tipuri de sentiment de inferioritate
motoare în caroseria unui organică, de unde pornesc apoi
automobil. „Seîntâmplă... — scrie el — tentativele individului, dintre care una
ca diferitele temperamente să se poate fi protejarea, cu ajutorul unui
detaşeze unul de altul. De temperament flegmatic, a sentimentului
exemplu, un copil care la început personalităţii, împotriva lezării
este coleric va deveni mai târziu acestuia. Cu alte cuvinte, ne
melancolic şi poate în cele din urmă regăsim aici în faţa unui tip despre
flegmatic. în legătură cu care am mai discutat, numai că
sanguinicul trebuie să constatăm acum trebuie să specificăm că pe
că în el se manifestă individul primul plan trec inferioritatea
care, ca copil, a fost cel mai puţin organică a glandei tiroide şi
expus să-şi exercite sentimentul consecinţele ei, inferioritate care
de inferioritate, în care nu s-au determină situarea pe opoziţie mai
produs câtuşi de puţin deficienţe modestă în viaţă şi pe care acum
organice şi care n-a suferit de pe încearcă să o compenseze printr-
urma excitaţiilor puternice, aşa un artificiu psihic, cum este
50
încât s-a putut dezvolta în linişte, nepăsarea" . Iar mai departe: „Dat
obişnuindu-se să iubească viaţa şi fiind apoi faptul că suntem obligaţi
46
să înainteze în ea cu paşi siguri" . să admitem că, în realitate, nu
Daca ar fi să se respecte întocmai există nici un aspect al vieţii
fundamentele „psihologiei individuale" psihice care să se poată raporta
adleriene, ar trebui, dimpotrivă, să direct la funcţiile glandelor sexuale,
se tragă concluzia că toţi că nu există aspecte care să
sanguinicii sunt sortiţi să devină rezulte dintr-o situaţie
nişte nulităţi, deoarece le lipseşte determinată „glande sexuale-
imboldul magic al „sentimentului boală", înseamnă că şi aici ne
de inferioritate". lipseşte baza solidă pentru o
Tinzând, aşa cum bine fundamentare psihologică. Putem
observă Josef Rattner, să reducă să stabilim doar că şi de la
rolul determinismului biologic şi al glandele sexuale emană anumite
eredităţii, spre a face cât mai mult impulsuri necesare vieţii, impulsuri
loc care pun bazele poziţiei copilului
în mediul său specific, dar

20
LEONARD GAVRILIU
___________STUDIU INTRODUCTIV________________________
mai departe, datorăm simţului comun, întărit de
care pot să provină şi de la alte organe şi care sentimental comuniunii sociale, această
nu conduc în mod necesar la o structură psihică eliberare de sub tirania unor încercări exagerate
51
clară" . de securitate şi apărare, care sunt expresia unui
Critica absolutizării determinismului biochimic al penibil sentiment de inferioritate şi insecuritate.
vieţii psihice trebuie să aibă, bineînţeles, votul Cazul care urmează, destul de obişnuit, dovedeşte
nostru, dar Adler o face în favoarea monoideismului între altele că acelaşi proces eronat se produce şi la animale:
său absolutizant prin definiţie, punând la baza un căţeluş a fost dresat să-şi urmeze stăpânul pe
întregului comportament uman „complexul de stradă. Era destul de avansat în această deprindere,
inferioritate" şi adaptând, cu sadismul teoretic de rigoare, când, într-o zi, nu rezistă impulsului de a sări asupra
toate faptele la acest „pat alluiProcust". unui automobil în mers. Fu izbit lateral, fără a fi rănit.
Dacă Adler accentuează caracterul unitar şi de Era, desigur, o experienţă singulară, pentru care nu
unicat al fiecărei persoane umane, afirmând putea avea de-a gata un răspuns înnăscut. Nu s-ar
câteodată că diviziunea psihicului în conştient şi putea vorbi decât cu greu de un răspuns condiţionat,
52
inconştient este artificială şi încercând să estompeze dacă vom spune că acest câine a continuat să facă
colţurile şi scizurile structurii psihicului (mitica progrese în dresajul său, dar că era cu neputinţă să-1
indivizibilitate a personalităţii), el o face în semn de mai duci la locul accidentului. El nu se temea nici de
reacţie, adesea necontrolată logic, împotriva freudismului, stradă, nici de vehicule, ci de locul întâmplării, pentru
care legitimase o viziune structuralistă în psihologie; în că ajunsese la o concluzie generală, din acelea din
realitate însă Adler îşi subminează propria poziţie care trag uneori şi oamenii: locul este de vină, nu
teoretică (pentru care s-a propus denumirea de propria neatenţie şi lipsa de experienţă. Pericolul te
53
monism psihic , dar pentru care mai convenabil ar fi termenul pândeşte totdeauna din acelaşi loc. Mulţi oameni
monolilism psihic), făcând frecvent uz de sintagma procedează ca acest câine, întreţin prejudecăţi
„structură psihică" şi distingând un conştient şi un asemănătoare şi reuşesc cel puţin performanţa de a
inconştient, acesta din urmă incluzând „planul de nu mai putea fi prejudiciaţi «într-un anumit loc».
viaţă", „stilul de viaţă", „sentimentul de inferioritate", Structuri analoage găsim adesea în nevroză" .
54

„sentimentul de comuniune socială" etc. şi Nu este prea greu de identificat în structurile


demonstrând astfel, de fapt, divizibilitatea psihice descrise de Adler corespondenţi ai structurilor
personalităţii, cu osebire în cazurile de reeducare, „aparatului psihic" descris de Freud. „Planul de viaţă",
reeducarea neputând fi decât restructurare. Iată în de exemplu, despre care Herbert Schafl'er ne spune
acest sens un citat foarte edificator, pe potriva a că reprezintă motivaţiile inconştiente proprii fiecărei
nenumărate pagini din opera suprasaturată de motive fiinţe umane, o lege inconştientă care guvernează
iterative a lui Adler: „Plan de viaţă şi opinie se personalitatea, corespunde „Sinelui" freudian (das Es),
completează reciproc. Amândouă îşi au rădăcinile într- „idealul de personalitate" corespunde „Eului ideal",
o perioadă în care copilul este incapabil să „stilul de viaţă" corespunde „Supraeului" (das Uberich),
formuleze în cuvinte şi concepte concluziile „simţul comun" este echivalentul „principiului
experienţei sale. Dar deja în acest stadiu el începe să- realităţii", după cum, de asemenea, chiar în citatul de
şi dezvolte formele generale ale conduitei, pornind de la mai sus se pot distinge o serie de „mecanisme de
concluzii neverbale, adesea de la evenimente inconsistente sau de apărare" ale „Eului". Eul (conştiinţa de sine) se dezvoltă
la experienţe inefabile, puternic afective. Aceste ca o putere de previziune, de adaptare anticipativă, ca
concluzii generale şi tendinţele corespunzătoare, o ficţiune premeditată, ca un fel de „organ al
formate într-o perioadă în care cuvintele şi gândirii", generat de permanentul sentiment de insecuritate .
55

conceptele lipsesc, cu toate că se modifică şi se Conştiinţa ca atare prinde consistenţă pe măsură ce


denaturează, continuă să acţioneze ulterior, când se constituie şi se rafinează limbajul. „Limbajul — scrie
simţul comun intervine ca factor mai mult sau mai Adler — prezintă o semnificaţie din cele mai profunde
puţin corectiv şi când îi poate împiedica pe oameni să pentru dezvoltarea vieţii psihice umane. Gândirea
se bizuie prea mult pe reguli, pe fraze sau principii. logică
Cum vom vedea
23
22
LEONARD GAVRILIU STUDIU INTRODUCTIV

nu este posibilă decât dacă dispune imagine care, conform principiului efortului
de limbaj, care, singur, permite formarea minim al lui Avenarius, rezultă din
56
noţiunilor" . tendinţa de economie a gândirii,
în Ober den Nervosen Character se nu este decât reziduul unui
trage o concluzie care calchiază eveniment psihic, prin
concepţia freudiană a filiaţiei intermediul căruia s-a realizat
materiale a psihicului: „ceea ce la un moment dat voinţa de
noi numim viaţă psihică, Psyche, putere. După Adler, dorinţa de
naşte din viaţa organică, dominaţie apare din cea mai
obiectivă, din reflex sau din fragedă copilărie, copiind un
57
instinct, din viaţa pulsională" . model indiscutabil, plasat la o
Principiul economic adlerian altitudine maximă, conceput din toate
(analog „libidoului") se numeşte perfecţiunile imaginabile, pe când
voinţă, iar uneori, după Henri individul îşi impune un efort voluntar
Bergson, elan vital. Psihonevrozele nu durabil „spre a urmări cu ochii închişi,
sunt decât un produs al amorului- cu o ascultare oarbă, ideea
propriu, al ambiţiei şi vanităţii, directoare reprezentată de voinţa
servind în ultimă analiză la 62
de putere" . O serie de „încercări
protejarea individului faţă de un de tatonare" au drept scop
contact prea dur cu viaţa şi realizarea compensării
exigenţele acesteia. Nevroticul, sentimentului de inferioritate primitiv.
care îşi structurează un „ideal de „într-o situaţie de inferioritate
personalitate" ca un complement psihică, ideea directoare,
al dorinţei de securitate şi la care personificată, divinizată — scrie
primează voinţa de putere, ca Adler —, apare adesea ca un al doilea
58
expresie a căutării perfecţiunii , Eu, ca o voce interioară care,
căutare mai febrilă decât la ceilalţi asemenea demonului lui Socrate,
indivizi, pune în evidenţă marcante avertizează, încurajează,
structuri specifice în acest sens, 63
pedepseşte, acuză" . Avem aici un
fapt care nu-i scapă lui Adlcr, calc cât se poate de străveziu al
care, la un moment dat, ne pune Supraeului definit de Freud, fiind vădit
chiar şi în faţa unei scheme grafice a faptul că Adler nu a putut evita
„idealului de personalitate ca scop" eşafodajul structural al aşa-nu-
59
(„Personlichkeitsideal als Zweck") , pe mitelor „instanţe ale psihicului"
care ne-o explică într-o descrise de părintele psihanalizei,
terminologie structuralistă pe care le combate pur şi simplu
(componente, asociaţii posibile formal, din raţiuni de polemică
între „elementele componente" programată afectiv, dar pe care,
etc). „Idealul de personalitate — scrie el pe de altă parte, le adoptă sub
— prezintă, fireşte, cel puţin în travestiri lesne de străpuns.
majoritatea cazurilor, un mare
număr de nuanţe, fiecare fiind 5. CAUZALITATE SAU
determinată de o inferioritate FINALISM? Opunându-se lui Freud —
organică distinctă, cei mai mulţi arată Ernest Aeppli —, acelui
indivizi având în general mai mult Freud care cercetează prin
decât o inferioritate. Iată aici o excelenţă cauzalitatea, motivaţia
schemă provizorie, cu siguranţă inconştientă a comportamentului,
incompletă, deoarece nu s-a ţinut atribuită îndeosebi refulării
seama de rectificările aduse de instinctelor, Adler, dimpotrivă,
sentimentele altruiste, schemă cercetează în primul rând
care se potriveşte mai mult finalitatea, scopul şi direcţia
psihicului abstract al individului 64
diferitelor acte ale individului . Aşa
nevrotic decât structurii concrete cum apar lucrurile din discursurile
şi reale a psihicului sănătos. sale teoretice, cel puţin, Adler se
Consultând această schemă, arată un adversar neîmpăcat al
destinată să ne ofere un mijloc de determinismului cauzal şi chiar al
orientare superficială, trebuie să determinismului în genere,
ne gândim la nenumăratele invocând în sprijinul atitudinii sale
asociaţii posibile între elementele care concepţiile indeterministe care
o compun"**'. aveau într-o vreme mare trecere
Fiecare vector al nevrozei, ca în fizica modernă. „întreaga
şi mecanismul psihic pe care cauzalitate aparentă din viaţa
acesta se sprijină, ne spune Adler, psihică — scrie el în Der Sinn des
poate deveni conştient sau poate Lebens — este rezultatul înclinaţiei a
fi făcut accesibil conştiinţei cu numeroşi psihologi de a-şi
ajutorul unei imagini-amintire prezenta dogma sub o înfăţişare
61
(„Erinnerungsbild") , care poate să- mecanică sau fizică... De când
şi aibă sursa în experienţa fizica însăşi le-a luat apa de la
infantilă sau poate fi doar un moara cauzalităţii, spre a da
produs al imaginaţiei, un simbol, cuvântul, în desfăşurarea eveni-
un fel de etichetă care mentelor, unei probabilităţi
desemnează un anumit mod de statistice, nu mai este cu putinţă
reacţie. Această să se ia

24 25
LEONARD GAVRILIU STUDIU INTRODUCTIV

în serios atacurile împotriva psihologiei cineva întrezăreşte un scop,


individuale, care neagă cauzalitatea în mişcarea psihică are loc în mod
65
domeniul psihicului" . Iar, în altă parte, necesar, ca şi cum ar guverna
avertizează categoric: „Toţi cei aici o lege a naturii după cam
care cred că viaţa psihică umană suntem constrânşi să acţionăm.
se bazează pe cauzalitate se Totuşi, în viaţa psihică nu există
66
înşeală" . nici o lege naturală, ci în acest
Cauzalităţii reliefate de S. domeniu omul însuşi îşi face
Freud el îi opune finalismul, departe de a 73
legile" . Astfel Adler (cel puţin în
bănui că finalitatea însăşi se cazul de faţă, căci vom vedea că el
defineşte ca un raport cauzal nu este consecvent) taie legăturile
67
inelar şi că, prin urmare, care conexează psihicul la
neexcluzându-se unul pe altul, cele mişcarea şi transformarea
două concepte se implică universală a materiei, reînviind
reciproc. concepţia liberului-arbitru, pe urmele lui
Concepţia despre om ca Jung & Comp., dar în mod
totalitate axată pe o teleologie independent de şcoala aceasta „cu
imanentă — observă M. Ganz — îl 74
antecedente teologice" , a „psihologiei
apropie pe Adler de psihologii ger- analitice" jungiene. „Cauza eficientă,
mani Eduard Spranger şi William
68 atât de fecundă în domeniul
Stern . Potrivit concepţiei adle-
materiei — notează Made-leine Ganz
riene, este cu neputinţă să ne
—, nu ar putea face faţă în acela al
reprezentăm o viaţă psihică în
psihicului. De aceea psihologia
absenţa unui scop (ceea ce,
adleriană face apel în plus la cauza
desigur, este întru totul
finală. Când un copil, de exemplu,
adevărat), dar scopul conceput de
nu spune adevărul, ea se întreabă
dânsul este un determinant nedeterminat,
nu numai «care este cauza
un impuls obscur, iraţional, căruia,
minciunii?», ci şi «care este scopul
cu toată „imanenţa" invocată,
pe care îl urmăreşte el în felul
numai Dumnezeu i-ar putea da de
capăt. „ Viaţa psihică a omului — acesta ?» Deoarece tot ceea ce face un
scrie el — esfe determinată de un individ o face spre a atinge un scop pe
scop. Nici un om nu poate gândi, care şi-1 dă el însuşi, în mod
15
simţi, voi sau chiar visa, fără ca conştient sau inconştient" .
toate acestea să fie determinate, Madeleine Ganz nu greşeşte deloc
condiţionate, limitate, dirijate de atribuindu-i lui Adler asocierea
un scop care îi stă în faţă" .
69 explicaţiei finaliste cu cea cauzală,
Promovând o asemenea pentru că, în contradicţie cu
concepţie asupra vieţii psihice, declaraţiile sale ritoase, de care
Adler formulează o serie de „legi" şi am luat act mai sus, el nu renunţă
„reguli", cum ar fi următoarele: şi nu poate renunţa la explicaţiile
„Dacă privim mai îndeaproape cauzale cele mai autentice, după
problema, vom descoperi cum nici în perimetrul fantezist al
următoarea lege care guvernează determinismului intrapsihic nu
dezvoltarea oricărui eveniment poate rămâne, deşi îşi propune
psihic: nu putem gândi, simţi, voi acest lucru. Ca şi în cazul
sau acţiona fără să avem în minte problemei individualităţii, el îşi
70
un scop" ; „orice fenomen psihic, dacă autoamendează de fapt propriile
este să ne ofere înţelegerea teorii, obligat de logica naturală a
persoanei respective, poate fi faptelor.
sesizat şi descifrat numai dacă Fără îndoială, impresia cea
este privit ca o pregătire pentru mai clară pe care ne-o lasă formu-
71
un scop" ; „am dori să propunem lările obişnuite ale lui Adler este
următoarea regulă: de îndată ce aceea că el se situează ferm pe
scopul unei activităţi psihice sau poziţiile finalismului şi
planul ei de viaţă a fost identificat, determinismului intrapsihic.
putem pretinde că întreaga „Individul — scrie el, de pildă — este
dinamică a părţilor sale determinat de structura stilului său
constituente va coincide cu scopul de viaţă. De legile acestuia
72
sau cu planul de viaţă" . ascultă de acum înainte şi pe
Scopul poate fi conceput ca durata întregii existenţe,
fix, ca transformabil sau ca unul sentimentele, emoţiile, gândurile
integral substituibil, dar, oricum, şi acţiunile. Activitatea creatoare a
„psihologia individuală" priveşte stilului de viaţă îşi începe opera.
toate fenomenele psihice ca fiind Pentru a se facilita această
îndreptate spre un scop, direcţia activitate, sunt elaborate reguli,
mişcării acestor fenomene fiind principii, trăsături de caracter şi o
eminamente viitorologică. „Psihicul concepţie asupra lumii. O schemă
— subliniază Adler — nu se supune nici bine determinată a apercepţiei se
unei legi naturale, deoarece scopul care
stabileşte, iar concluziile, acţiunile
îi stă înainte nu este imuabil, ci
sunt divizate în plină concordanţă
variabil. Când însă
cu această formă finală ideală la
care aspiră. Ceea ce în conştient se
dezvăluie ca nefiind factor de
perturbaţie, ca

26 27
LEONARD GAVRILIU STUDIU INTRODUCTIV

acţionând în conformitate cu acest unor sarcini stabilite de undeva din


sens, este menţinut aici. Restul afară. Toate aceste sarcini sunt
este uitat, diminuat sau acţionează inseparabil legate de logica vieţii
ca un model inconştient, sustras mai în comun a oamenilor, condiţia
mult decât de obicei criticii sau esenţială care acţionează
comprehensiunii. Rezultatul final al neîntrerupt asupra individului şi
acestei scheme, fie că întăreşte
(
care nu se lasă influenţată de el
78
liniile dinamice conştiente, fie că le decât într-o anumită măsură" .
anihilează sau le paralizeazăprintr-o Suntem, aşadar, la antipodul
reacţiune, conducând astfel la finalismului exclusivist, Adler
neezitând acum să recunoască
conflicte prin inhibiţie, este
faptul că viaţa psihică a omului
întotdeauna determinat mai dinainte de
76 este determinată de existenţa
către stilul de viaţă" . O primă
socială. Iar ceva mai încolo Adler
observaţie care se impune este
arată că „cerinţele colectivităţii au
aceea că Adler admite de fapt reglat în aşa fel relaţiile dintre
refularea în forma descrisă şi oameni, încât ele au apărut de la
teoretizată de Freud. Observăm, în bun început ca un «adevăr
al doilea rând, că ne aflăm în faţa 79
absolut» , de la sine înţeles,
unui „model" de determinism strict axiomatic. Deoarece societatea a
intrapsihic, fenomenele psihice fiind preexistat vieţii individuale a
explicate prin ele însele în interiorul unuia şi oamenilor. Nu există în istoria
aceluiaşi individ, care îşi fixează culturii umane nici o formă de viaţă
scopurile şi „stilul de viaţă" în fără caracter social. Nicăieri
calitate de variabilă absolut oamenii nu au apărut altfel decât
80
independentă, autocreatoare de în societate" . în DerSinn des Lebens,
variabile dependente. Nu este sinteză a întregii sale opere, el chiar
atunci de mirare că, pentru susţine că este necesar să se aibă
înţelegerea individului, pentru în vedere „natura factorului exogen
diagnosticarea fenomenelor care a declanşat simptomele
81
psihice, Adler invocă nu metodele morbide" , deschizând prin aceasta
ştiinţei, ci „facultatea de câmp de acţiune determinismului
divinaţie". Cum subliniază şi Josef social în practica psihote-rapeutică.
Rattner, Adler preconizează o Extrem de semnificativ în acest
cunoaştere a omului bazată pe sens este faptul că, în Psihologia
şcolarului greu educabil, Adler
pura „comprehensiune", â la
mărturiseşte că, oricând i se
Wilhelm Dilthey (Ideen iiber eine
prezintă un caz dificil (un nevrotic,
beschreibende und zergliedernde
un criminal), el se străduieşte să
Psychologie, 1894), pe „empatie",
descopere „cauzele adevărate"
indicând drept ajutoare în această 82
ale acţiunilor greşite, antisociale .
direcţie pe marii scriitori Din cazurile descrise şi discutate în
(Shakespeare, Goethe, Ibsen, această carte reiese că aşa-numitul
Dostoevski etc.) şi minimalizând „stil de viaţă" nu este nicidecum o
77
utilizarea testelor şi a metodelor de construcţie arbitrară a individului
investigaţie psihologică obiectivă (o „liberă determinare", cum se
în general. exprimă J. Rattner, sau mai curând
o „autodeterminare"), ci o
6. PRIMATUL DIMENSIUNII structură subiectivă rezultată din
SOCIALE. Breşele determi-nist- interacţiunea cauzală cu un mediu
cauzale, foarte largi în definitiv, pe de viaţă dat. Ca să nu mai vorbim
care Adler însuşi le face în teoria de faptul că atunci când prescrie
sa declarat finalistă, îşi găsesc acţiuni pedagogice de reprofilate
explicaţia în abordarea fenome- a „stilului de viaţă" Adler are în
nelor prin prisma realităţilor vedere factorii generatori ai unui alt
sociale, a existenţei sociale a comportament, deci cauze eficiente,
omului, în societate indivizii nu se bineînţeles refractate prin „stilul
pot mişca numai pe baza de viaţă" a cărui remediere se are
„motoarelor" lor interioare, fără în vedere, ceea ce, fără îndoială,
carburantul relaţiilor este întru totul rezonabil.
interpersonale şi, deci, fără „Educatoarele — scrie el — iau în
intervenţia unor cauze exogene, primire copii pe care nu-i putem compara
care infirmă precara construcţie cu o pagină nescrisă. La o anumită
teoretică a determinismului vârstă copiii posedă deja o
intrapsihic. Examinând în mod individualitate'^.
pertinent esenţa socială a vieţii Din felul în care lucrează în
psihice („soziale Beschaffenheit des această direcţie Adler şi colabo-
Seelenlebens"), Adler pare să uite ratorii săi, determinând la copil
toate aserţiunile sale finaliste. „ „prize de conştiinţă" şi lăsându-i
Viaţa psihică a omului — scrie el de iniţiativa corijării conduitei,
data aceasta — nu este în stare să se precum şi din structura dialogului
guverneze în mod liber, ci se psihoterapeut-pacient, înţelegem că
găseşte în permanenţă înaintea „psihologia individuală" este

28 29
LEONARD GAVRILIU STUDIU INTRODUCTIV
în realitate o psihologie împiedică dezvoltarea
centrată pe problematica sentimentului de comuniune
socială a omului, pe necesitatea socială. Luând în considerare aceste
integrării sociale a individului,
obstacole, trebuie, o dată mai mult,
pe linia de forţă a unui sănătos
să respingem orice principiu
„sentiment de comuniune socială".
fundamental, direcţional sau
„Adler simţea — remarcă pe bună
dreptate Harold H. Mosak — că omul cauzal, văzând în manifestarea lor
nu poate fi înţeles decât ca fiinţă numai un element înşelător care
socială. în consecinţă, de-a lungul poate fi exprimat în termenii unei
întregii sale cariere a privit probabilităţi statistice. Diversitatea
problemele omului în legătură cu şi singularitatea fiecărei
84
sarcinile vieţii" . manifestări individuale nu trebuie
Putem spune, în concluzie, că să ne scape. O manifestare de felul
punctele de maximă rezistenţă ale acesta este expresia puterii creatoare,
operei lui Alfred Adler sunt de fapt aproape arbitrare, a copilului în formarea
situate în afara psihologiei propriu- 87
legii sale dinamice" . Cu toate acestea,
zise, în etica sa socializantă şi în cauzalitatea este manifest
pedagogia sa. Dacă implicată, şi încă din exterior
„descoperirile" şi „inovaţiile" sale (răsfăţarea copilului de către
în psihologie nu sunt adesea
părinţi). Deşi se impune să nu
decât simple reformulări sau
confundăm noţiunea de
travestiri terminologice ale unor
probabilitate cu aceea de posibilitate, cu
idei ale lui Freud, ambiţia
originalităţii şi a surclasării toată marea asemănare dintre
88
adversarilor ducându-1 la unele ele , gradul de probabilitate fiind
incongruenţe şi inconsecvenţe în funcţie de realitate, nu riscăm
flagrante, în schimb el a avut atunci când admitem corelaţia
vocaţie de educator, soluţionând cauzalităţii cu statisticitatea,
cu succes numeroase cazuri dificile pentru că există realmente
(a se vedea, între altele, cele două raporturi cauzale statistice, cu
volume Heilen und Bilden, scrise în caracter probabilist. „Coeficientul mai
colaborare cu Cari Furtmiiller şi E. mare sau mai mic de certitudine în
Wexberg sau Individualpsychologie in cadrul probabilităţii — observă Ion
der Schule), pe linia integrării Tudosescu — variază direct
sociale, pe care o prescrie încă proporţional cu funcţia de
85
din prima copilărie . Centrele de distribuire a parametrilor cauzali şi
consultaţii psihopedagogice
condiţionali, necesari şi
înfiinţate de el la Viena şi acele
întâmplători, caracteristică stării
„Childhouses" organizate mai târziu în
iniţiale. Nu putem prevedea cu
S.U.A. urmăreau să imprime copiilor
un solid comportament social, punând certitudine absolută starea viitoare
accentul nu pe instruire, nu pe a sistemului, dar, o dată
informaţie („tete bien pleine"), ci desfăşurată (realizată) una din
pe formaţie C, tete bien faite'"), întocmai posibilităţile sale, această stare
ca Montaigne, Rousseau, Pestalozzi sau (finală) constituie efectul stării
Froebel. iniţiale cu care se găseşte într-un
Marile probleme ale vieţii sunt, raport cauzal (genetic) obiectiv.
după Adler, trei: viaţa în în acest raport cauzal, efectul nu a
societate, munca şi iubirea, depins numai de cauza iniţială care
deoarece — ne explică el — 1-a produs, deşi aceasta are un rol
„fiinţa umană privită ca produs al primordial în producerea sa. într-o
acestei planete nu şi-a putut mai mare sau mai mică măsură
menţine şi dezvolta relaţiile cu (aici apare probabilitatea,
restul lumii decât prin necoincidenţa relativă a cauzei şi
încorporarea în comunitate, prin
efectului), efectul este generat
aportul material şi spiritual pe care
deopotrivă atât de cercul iniţial de
i-1 furnizează acesteia, prin
condiţii şi cauze, cât şi de
diviziunea muncii, prin efort
susţinut şiprintr-opropagare complexele ulterioare de
86
suficientă a speciei" . Ca şi pentru interacţiune şi factorii aleatori care
89
Pestalozzi, pentru Adler mama este însoţesc procesul respectiv" .
aceea care are datoria sacră de a- Oricum, Adler are meritul major de a fi luat
şi educa copiii în acest spirit. Este de în considerare problema legilor
remarcat că, mai evident decât în probabiliste ale comportamentului
cazul freudismului, Adler pune uman, depăşind din acest punct de
problema probabilităţii statistice a vedere determinismul de fapt
comportamentului uman, cu toate nestatistic al psihanalizei lui
că şi aici el opune în mod tranşant Sigmund Freud, în care totuşi
probabilitatea şi cauzalitatea, Norbert Wiener vedea un
găsindu-le incompatibile. „Aşa cum reprezentant al probabilismului modern ,
90

am arătat — scrie el —, există şi alte având pesemne în vedere


handicapuri care, ca şi faptul de a
imponderabilele pe care le-a
răsfăţa un copil,
introdus în analiza determinării
multiple („supra-determinare") a
comportamentului.

30 31
LEONARD GAVRILIU STUDIUINTRODUCTIV
3
Unii exegeţi l-au comparat Alfred Adler a văzut lumina zilei
pe Alfred Adler cu Socrate, în Ia7 februarie 1870, într-o familie mic-
favoarea „socratismului" său burgheză, care locuia la periferia
fiind invocate, pe lângă Vienei. Tatăl său se ocupa cu comerţul
adoptarea imperativului de cereale, având de crescut patru
cunoaşterii de sine, unele similitudini băieţi şi două fete. între aceş tia, Alfred
superficiale (pasiunea cu care Adler era al doilea născut, un copil foarte
dialoga în agora, lipsa sa de entuziasm plăpând, rahitic. De mic l-au
pentru exprimarea în scris etc). în impresionat puternic boala şi moartea.
realitate, „socratismul" său este Nu avea decât 4 ani când unul din
unul mai de adâncime, la Adler cunoscutul fraţii săi a murit lângă dânsul, în patul
precept Gnothi seauton (Cunoaşte-te pe în care dormeau împreună. Acest fapt,
tine însuţi!) căpătând pe parcurs ca şi sănătatea mereu şubredă a
dimensiuni de profundă şi amplă mamei sale, pe care el dorea din toată
rezonanţă socială: Cunoaşteţi-vă fiinţa s-o poată însănătoşi, i-au trezit de
unii pe alţii! Acesta este, la urma urmei, timpuriu interesul pentru medici şi
mesajul major al întregii sale opere. medicină. Chiar el afirmă că încă de pe
atunci a luat hotărârea de a deveni
„Oamenii — scrie Adler — ar duce o
medic, orientare care a rămas
viaţă în comun mult mai bună dacă
definitivă. în anul 18 95 absolvea cu succes
cunoaşterea omului ar fi mai
facultatea de medicină din Viena,
profundă, deoarece anumite forme
specializându-se în oftalmologie. în
perturbatoare ale vieţii în comun ar
1898, ca urmare a preocupărilor sale
fi suprimate, forme care sunt astăzi
de larg orizont social, publică o
posibile pentru că nu ne
91 broşură de sfaturi medicale pentru
cunoaştem unii pe alţii" . Preceptul
croitori (Gesundheisbuch fiir c/as
adlerian înseamnă, desigur, mult
Schneidergewebe), în c are semnificative
mai mult decât acela al lui Socrate
sunt relaţia pe care o stabileşte între
în orizontul existenţei reale şi al
starea de sănătate şi „starea
conduitei realiste, din moment ce
economică" a populaţiei, precum şi
până şi simpla cunoaştere de sine
concepţia sa despre om ca „produs
este, după cum o demonstrează
92 social" („als Gcselschaftsprodukt"). Un rol
studiile moderne , esenţialmente aparte în evoluţia pe plan profesional a
condiţionată de descifrarea tânărului oftalmolog vienez 1-a avut
propriilor relaţii sociale însă Freud, căruia, între anii 1902-1908,
definitorii,ceea ce echivalează, în i-a fost un discipol mai mult sau mai
definitiv, cu cunoaşterea semenilor puţin credincios şi de care, în 1911, s-
cu care avem de-a face şi care au a separat cu mare vâlvă, împreună cu
de-a face cu noi. adepţii săî, respingând viziunea
Dincolo de teorie şi de exagerat sexuali stă a freudienilor
„sistem", cititorul găseşte în cărţile „ortodo cşi"şi trasând treptat
lui Alfred Adler extrem de coordonatele aşa-numitei „psihologii
penetrante şi exacte observaţii individuale", pe care Adler a propagat-
caracterologicele o mare utilitate în o cu o rară râvnă până la sfârşitul
orientarea practică pe planul vieţii. Din amul 1912 începe să
relaţiilor sociale concrete în care organizeze în zeci de şcoli vieneze
fiecare om se află necesarmente centre de consultaţii
angajat, ca fiinţă prin excelenţă psihopedagogice, bazate pe prop ria sa
socială, după cum va găsi şi o concepţie asupra naturii umane şi a
sănătoasă pedagogie a integrării educabilităţii copiilor. După ce, ca
şi a colaborării, bazată pe etica reacţie imediată la rupturai cu
datoriei, de perpetuă actualitate. psihanaliza freudiană, constituise de
urgenţă mai întâi o „Asociaţie pentru
dr. LEONARD GAVRILIU psihanaliza liberă" (,, Verein fiir freie
Psychoanalyse") , ulterior creează
„Societatea de psihologie individuală"
NOTE
(1912), iar doi ani mai târziu (1914)
1
J. P. Chaplin,T. S. Krawiec, Systems Internationale Zeitschrift fiir
und Theories ofPsychology, IndividuaJpsychologie, puiblicaţie care a
Hoit, Rinehart & Winston, New York, 1968, p. contribuit asiduu la cristalizarea
orientării noii şcoli, adleriene. Punând
403.
2 apoi în practică planul „cuceririi
Sigmund Freud, Zur Geschichte
Americii", unde Freud căilcase victorios
derpsychoalalitischen Bewegung, încă în anul 1909, începând din 1925
Werner Fritsch, Miinchen, 1966, p. 61. Adler întreprinde to>t mai frecvente
călătorii peste Atlantic, ţinând
conferinţe în mai multe orraşe din
Statele Unite ale Americii, unde în cele
din urm ă se şi stabileşte. Din 1927
(anul apariţiei cărţii Cunoaşterea
omului) i se oferă posibilittatea de a ţine
un curs de psihologie medicală la

32
LEONARD GAVRILIU STUDIU INTRODUCTIV
14
Columbia University şi la New York Sigmund Freud,op. cit.,p.59.
15
Medical Center, pentru ca în anul
1932 să ocupe un post de
„visitingprofessor"la Long Island College Clifford
for Medicine. Trei ani mai târziu, când Allen,
devine cetăţean american cu drepturi op.ctt.,
depline, fondează Journal oflndividual p. 22.
l6
Psychology. Moare la 28 mai 1937, la Ibide
Aberdeen, în Scoţia, unde venise să m,p.
conferenţieze pe teme de psihologie 138.
individuală. A decedat în plină stradă, 17
Oliver Brachfeld,op. cit., p. 7.
nu departe de hotelul la care trăsese, 18
Alfred Adler,Menschenkenntnis,
răpus de un fulgerător atac de Verlag von S. Hirzel, Leipzig,
apoplexie. Principalelesale scrieri sunt: 1927,pp.77-78.
Studiu asupra inferiorităţii organelor 19
Ibidem,pp.79-80.
(1907), Cu privire la caracterulnevroticilor 20
A l f r e d A d l eOr b, e r d e n N e r v o s e n
(1912), A vindeca şi a educa(1914, în C h a r a c t e r ,1p6. .
colaborare cu CariFurtmiiller), Practica şi 21
I d e m , 7 7 Pi er a c t i c e a n d T h e o r y
teoria psihologiei indi viduale(1920), o f l n d i v i d u a l P r y c h o Hl oagryc,o u r t ,
Cunoaşterea omului (1927), Psihologia B ra c e a n d C o m p a n y , N ew Y o rk , K e g a n P a u l,
individuală în şcoală(1929), Psihologia T re nc h , T ru b n er & C o L td .
şcolarului greu educabil(1930) şi
London,1932,p.V.
Sensul vie(/i(1933). 22
4 I d e m P, r a x i s u n d T h e o r i e d e r
J. L. Moreno,Fondcments de la
I n d i v i d u a l p s y c h o l oVgei rel,a g v o n
sociometrie,P.U.F., Paris, 1970,
J . F . B e rg m a n , M iin c h e n , 1 9 2 4 , p . 1 6 4 .
p.316. 23
A p u d P a u l P l o t tokpe. , c i t .p, . 1 0 .
5
Cf. Paul Plottke,Avant-proposla Alfred 24
M a d e l a i n e G a nL za, p s y c h o l o g i e
Adler, Letemperament d 'A lfr e d A d le r e t le d e v e lo p -
nerveux,Payot, Paris, 1970, p. 7; vezi şi p e m e n t d e l 'e n f aDn te,l a c h a u x e t N i e s t l e ,
Oliver Brachfeld,Einleitung, în N eu ch âtel, 1 9 3 6, p . 1 1 .
Alfred Adler, Menschenkenntnis, Fischer 25
A l f r e d A d l ePr r, a x i s u n d T h e o r i e d e r
Biicherei, Frankfurt am Main, In d ivid u a lp sy ch o lo g ie,
Hamburg, 1966, p. 9. V o rw o rt zu r ers ten A u flag e, p . 1 5 .
^ Ibide m,p .l. 26
I d e m ,M e n s c h e n k e n n i n i s8, . p .
7
Manes Sperber crede că 27
S i g m u n d F r e uodp, . c i t .p, . 3 8 .
„ruptura" cu Freud a fost determinată 28
A l f r e d A d l e r , sLeen s d e l a v ipe., 1 9 3 .
de 29
I d e m ,M e n s c h e n k e n n t npi.s ,3 2 .
un „important element caracterologic": 30
I b i d e m , p p3.2 - 3 3 .
„Adler, cu 14 ani mai tânăr decât 31
S i g m u n d F r e uodp, . c i t . , p6. 6 .
Freud, nu-1 putea recunoaşte pe acesta 32
A lf r e d A d le r , L e sdeen sl a v i ep, . 6 1 .
drept autoritate paternă. El era mai 33
J b id em , p . 5 6 .
degrabă înclinat... să vadă în el un frate 34
G e n u v a l g u md i, f o r m i t a t e c o n s t â n d
mai mare"(Manes Sperber,Alfred d in d e v ie re a a x e i g a m b e i în
Adler oder das Elend der Psychologie, a fa r ă f a ţ ă d e a x a fe m u r u lu i, în a ş a fe l
Fischer Taschenbuch Verlag, în c â t e le fo r m e a z ă u n u n g h i o b t u z
Frankfurt am Main, 1971, p. 40). d e s c h is în a fa r ă ; în c a z u l c ă
8
Herbert Schaffer,Avertisment du d if o r m it a t e a e s te b ila t e r a lă , b o ln a v u l
traducteur,în Alfred Adler, are
Le sens de la vie,Payot, Paris, 1968, p. 9. p i c i o a r e l e îXn , c u g e n u n c h i i l i pGi ţei n. u
9 v a r u m d, i f o r m i t a t e î n c a r e
Clifford Allen,Les decouvertes
d e v ie r e a e s t e in v e r s ă f a gţ ăe n d u ev a lg u m ,
modernes de la psychiatrie,
Payot,
b o l n a v u l a v â n d p ic io a r e l e î n O ,
Paris, 1951, p. 128. c u g e n u n c h ii la d is ta n ţ ă u n u l d e a ltu l.
10
M. Laignel-Lavastine,Preface a P e s v a l g u ds ,i f o r m i t a t e a p i c i o r u l u i
1'edition frangaise,în A. Adler, c o n s t â n d d in d e v ia ţ ia s a în a fa r ă f a ţ ă
Le sens de la vie,p. 6. d e a x a g a m b e i , p e cpâe ns dv a r u s
1! c o n s t ă în tr -o d e v ia ţ ie în ă u n tr u a
Alfred Adler, Lesens de la vie,p. 108.
12
Alfred, Adler,Ober den Nervosen p ic io r u lu i fa ţă d e a x a g a m b e i.
35
„ e i n ev e r s t ă r k t e
Character. Grundzuge einer
v i s u e l l e P s y c h, îen "t e x t u l o r i g i n a l .
vergleichenden Individualpsychologie und
Psychotherapie,Verlag von
J. F. Bergmann, Wiesbaden, 1919, p. 5.
13
ibide/n, p. 40.

34 35
LEO NA R D G A VR ILIU STUDIU INTRODUCTIV
36 52
A l f r e d A d l e r ,U b e rd e n N c r v o s e n A l fr ed A d le r ,S o c ia l In te re st,F a b e r B
C h a r a c t e r , ? .1 3 . F a b e r, 1 9 3 8 , p . 1 6 1 .
37 53
I d e m , P ra x i s u n d T h e o r i e A l fr ed F a r a u , H e r b e rt S c h a ff erL,a
d e r I n d i v i d u a l p s y c h o l o g i e , ^9. . p s yc h o l o g i e d e s p ro fo n d e u r s
38
I d em , L e se n s d e la v ie ,p . 3 2 . d e s o rig i n es a n o sjo u r s,P a y o t, P a ri s, 1 9 6 0 , p .
39
Idem, Die Technik der 104.
54
Individualpsychologie, Zweiter Teii. Die A l fr ed A d le r ,L e se n s d e la v ie ,p p . 2 2 -
Seele des schwehrerziehbaren Schulkindes, 23.
Fischer Taschenbuch Verlag, 55
Id e m . M e n sch en k e n n tn i s,p p . 2 1 - 2 2 .
FrankfurtamMain, 1974, p. 16. 56
Ib id e m , p . 2 2 .
40
Idem, Le sens de la vie, p. 59. 57
41 A l fr ed A d le r,U b e rd e n N e rv o s c n
I d e m , M en sc h e n k e n n tn i s , p . 2 1 .
42 C h a r a c t e r ,p .5 6 .
I d e m , D i e S e e l c d e s sc h w e r c z i e h b a re n 58
Ib id e m , p . 3 9 .
S c h u l k in d e s,p . 1 7 . 5
43
în m o d g re şi t v o rb ete ş d r. C o n s ta n tin 9

G o r g o s d esp re„n e u ro lo g u l
ş i p sih i a t ru l a u s tria c "A lfr e d A d le r I
( D ic ţio n a r e n c ic lo p e d ic d e p s ih ia t ri c ,
b
v o i. I, E d i tu ra M e d ic a lă , B u c u re ş ti , 1 9 8 7 ,
i
p . 7 9 ). G ra tu it ă e st e ş i a fi rm a ţia
d
c ă A dle r e ste„un autor prolific",când el nu a
e
p ub licat m ai m u lt de 17 cărţi,
m
d i n c ar e tr e i în c o la b o r ar e , m u lte d i n e le d e
,
d i m e n siu n i re d u se. A d le r e ste
m ai de grab ăprolix de câ t p ro l ific. E l n u se
?
a pu ca cu p lă c e re d e sc ri s şi nu -1
p re o c u p a ţ in u t a s ti li st ic ă a te x t u l u i p e .
c a r e î l s e m n a . U n e le d i n c ă rţi le sa le
a u a p ă r u t n u m a i d a t o r i t ă f a p tu l u i c ă 4
s - a u g ă s i t a u d i t o r i c a re s ă - i 0
s te n o g ra f ie z e c o n f e rin ţe le , c u m e s te şi .
c a z u l lu c r ă r ii d e f a ţăC , u n o a ş te re a
H
o m u l u i, „ s a lv a tă " p e n t r u p o s te r i ta t e d e
)
u n a n u m e B ro se r .
44
A l f r e d A d l e r ,M e n sc h e n k c n n t s i s, p p .
128-129 I
45
C f . P a u l P lo ttk e ,o p . c i t ., p . 8 . b
46
A lfr ed A d l er ,o p . c i t., p p . 1 4 5 -1 4 6 . i
47
Jo se f R a ttn e r ,In d iv id u a lp sy c h o lo g ie , d
R in e h a rd t, M ii n ch e n / B a s el , e
m
19 63 .
48 .
„C a u z a m ic i lo r v a ria ţ ii c a re s e 61
/b/dem.p.41.
g ă se sc î n t re v â rs te le a p ro p ia te a le 6

a c e l u ia ş i s e x c u p r iv i r e l a te m p e ra m e n t 2

— s c r ie ş i D im i tr i e T o d o ra n u —
tr e b u ie c ă u ta tă în fa p tu l c ă s tr u c tu ra I
te m p e ra m e n tu lu i e s te st râ n s c o n e x a tă b
d e ch im ism u l or g a n ism u lu i ş i de i
s tr u c t u r a lu i so m a t ică c on s id e ra tă în d
to ta li ta te a sa . A ce st c him ism răm ân e, în e
co nd iţii n o rm a le de v ia ţă , a p ro ap e m
a ce la ş i în d e cu rs u l v ie ţii in div idu ale. .
N u m ai b o lile , fie p sihice , fie
fizio lo g ic e, p o t a d u ce o tran sfo rm a re p
ra d ic a lă a c h im ism u lu i in te rio r şi p rin .
a ce as ta a co nfig ura ţie i 4
t e m p e r a m e n t u l u i "( P s i h o l o g i a 8
temp era m en tu lu i. .
C lu j , 1 9 2 1 ,p . 1 1 8 ).
49
A lf re d A d l e r ,M e n sc h e n k e n n t n i s ,p . 6

147. 3
50
îbidem.pp. 147-148. 7
51
Ibidem, p. 149. 5
j
d
e
m
,
p
.
5
0
.
64
E rn e s t A c p p l i P, s y c h o l o g i e d u c o n s c i e n t
e l d e l 'i n c o n s c i c n tP, a y o t ,
Paris, 1953, p. 194.
65
A l f r e d A d l e r L, e s e n s d e l a v i e , p1. 4 .
6h
Idem ,D ie Seele des schw ercrziehbaren
S c h u l k i n d e s ,p . 7 6 .
67
I o n T u d o s e s c u ,D e t e r m i n i s m u l ş i
ş t i i n ţ a , E d i t u ra Ş t i i n ţ i f i c ă ,
B u c u re ş ti , 1 9 7l , p . 9 7 .
68
M a d e le in e G a n z,o p . c i t., p . 9 .
69
A l fr ed A d le r,M e n s ch e n k e n n tn i s,p . 1 3 .
70
Idem, Praxis und Theorie der
Individualpsychologie, p. 2.
7
,
1
p
.
I 4
b .
i 73
A lf r e d A d l e r ,M e n sc h e n k e n n t n i s,p . 1 4 .
d 74
Sigmund Freud, Zur Geschichtc
e der Psychoanalytischen
m Benegung,p. 65.
. 75
M a d e l e i n e G a n zo, p . c i t ., p . 1 2 .
p 76
A lfr e d A d le r,D ie S ee le d e s
. s ch w e re r zie h b a re n S c h u lk in d e s,p1.2 .
3 77
Jo se f R a ttn e r ,o p . c it., p . 1 0 1 .
. 78
A l fr e d A d le r,M e n s c h en ke n n t n i s , p p .
1
18-19.
79
2
„E s gibt hein e a bsolute W ah rh e il, w a s
a be r e in e r so lc hen n och a m
I năchsten kommt, ist die
b Gemeinschaft" este, după Oliver
i Brachfeld
d (op. cit., p. 1), una din tezele adleriene
e cardinale, tipică pentru ansamblul
m concepţiei sale.

36 37
LEON A RD GA V RILIU
80

81
A lf r e d A d leD
r , e r Ş in a d e s L e b e W
n si e, n , 1 9 3 3 , p . 1 9 . CUVÂNT ÎNAINTE
Id em , L ese n s d eV a v ie , p . 3 3 .
82
Idem, Die Seele des schwererziehbaren Schulkindes, p. 24.
83
Jbidem,p.l82.
84
H a r o l d H . M o s a k ( e Ad .l )f ,r e d A d l e r : H i s I n f l u e n c e o n
P s y c h o l o g y T o d aNyo, y e s P r e s s , P a r k R i d g s , N e w J e r s e y , 1V9.7 3 , p .
85
L e o n a r d G a v r i l iuA lf
, r e d A d l e r ş i p r o b le m a i n t e g r ă r i i
preco ce a
c o p i lu l u i,c o m u n ic a r e la S e s i u n e a d e c o m u n i c ă r i ş t ii n ţ if i c e a
In s t it u t u l u i
P e d a g o g ic d in C o n s t a n ţ a , 2 2 - 2 3 o c t o m b r i e 1 9 7 1 .
86
A lf r e d A d leLr ,e s e n s d e l a v ie p ., 3 6 .
87
I b i d e m p, . 3 9 . Cartea de faţă încearcă să prezinte celor mai
88
A n t o n D u m i t r iLuo, g i c a p o l i v a l e n Et ăd,i t u r a largi cercuri de cititori bazele de nezdruncinat ale
E n c ic lo p e d ic ă psihologiei individuale şi valoarea acestora pentru
R o m â n ă , B u c u rt ie, ş1 9 7 1 , p . 2 7 6 . cunoaşterea omului, ca şi însemnătatea pe care o au
89
I o n T u d o s e s c ou p, . c i t .,p . 5 3 . pe planul relaţiilor interumane şi al organizării
90
N o r b e r t W i e n eCr ,y b e m e t i q u e e t s o c i e t e . L ' u s a g e h u m a i n d e s propriei noastre vieţi. Am adunat aici prelegeri pe
a u t r e s h u m a i n eUs ,n io n G e n e r a l e d ' e d i ti o n s, P a r i s , 1 9 6 2 , p p . 1 0 - 1 1 . care le-am ţinut în faţa unui public de mai multe sute
91
A lf r e d A d l eM r , e n s c h e n k e n n t npi s. , 2 0 . de persoane, într-un cămin cultural popular din
92
V as ile P a v e lcIn u , v it a ţie la c u n o a ş te re a d e Es dinitu e,ra Viena. Principala sarcină a acestei cărţi constă în a ne
Ş t iin ţ ific ă , face să înţelegem neajunsurile activităţii şi creaţiei
B u c u r e ş ti, 1 9 7 0 , a s e v e d e a p a r a g ra f u l „ P a r a d o x u l noastre pe plan social, arătând cum decurg acestea
c u n o a ş t e r i i d e s in e " , din conduita eronată a individului; problema care se
pp .6 0 -67 . pune este ca acesta să-şi recunoască erorile şi să
obţină o mai bună integrare a sa în mediul social.
Fără îndoială, erorile sunt regretabile şi
dăunătoare în profesie şi în domeniul cercetării
ştiinţifice. în domeniul cunoaşterii omului, ele sunt
însă de-a dreptul periculoase. Sper că acei
conştiincioşi colaboratori care contribuie la
progresul ştiinţei noastre vor ţine seama câtuşi de
puţin de constatările şi experienţa prezentate aici,
cum au făcut-o şi în cazul lucrărilor mele anterioare.
Mă simt dator să aduc mulţumirile mele cele
mai profunde domnului doctor în ştiinţe juridice
Broser. Nu exagerez afirmând că, fără ajutorul său,
cartea aceasta numai cu greu ar fi putut vedea
lumina tiparului.

38
AL FR ED ADL ER
___________________________

îi mulţumesc, de asemenea, fiicei mele, dr.


Alexandra Adler, pentru revizuirea corecturilor şi
PARTEA GENERALĂ
pentru finisarea, în acelaşi timp, a textului.
Editorul S. Hirzel a favorizat într-un mod
exemplar apariţia cărţii şi i-a pregătit o discretă INTRODUCERE
publicitate, psihologia individuală fiindu-i deosebit de
recunoscătoare pentru aceasta.
Prelegerile noastre urmăresc să aprindă o lumină
pe drumul pe care înaintează umanitatea.
„Caracterul omului este
Londra, 24 noiembrie 1926
dr. ALFRED ADLER destinul

său."

HERODOT

Principiile cunoaşterii omului sunt de aşa natură


încât să nu permită generarea unei prea mari
infatuări şi trufii. Dimpotrivă, adevărata cunoaştere a
omului nu poate să inspire decât o anumită modestie,
prin aceea că ne demonstrează că avem de-a face
cu o sarcină de o excepţională însemnătate, la a cărei
îndeplinire umanitatea lucrează chiar de la începuturile
civilizaţiei, fără a o fi abordat în mod sistematic, cu o
clară conştiinţă a scopului, în aşa fel încât vedem
mereu ieşind în faţă numai câţiva oameni mari, ici-
colo, care au dispus de o mai bună cunoaştere a
omului în comparaţie cu media. Atingem aici un
punct sensibil: dacă verificăm pe neaşteptate gradul
de cunoaştere a omului într-un eşantion oarecare,
constatăm că majoritatea subiecţilor îşi declină
competenţa în această materie. Nimeni nu se poate
lăuda cu o profundă cunoaştere a omului. Această
situaţie ţine de existenţa noastră individualistă. Se
poate afirma că niciodată oamenii nu au trăit mai
izolaţi decât azi. încă din copilărie avem prea puţine
raporturi între noi, o slabă coeziune. Familia ne
izolează. întregul nostru mod de viaţă ne refuză
contactul mai intim cu semenii noştri, care este de o
absolută necesitate în elaborarea unei arte cum
este cunoaşterea omului. Cele două elemente se află
în interdependenţă: nu putem restabili contactul cu
ceilalţi oameni pentru că, în lipsa unei mai bune
comprehensiuni mutuale, ei ne dau impresia a ceva cât se
poate de străin.

41
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

Consecinţa cea mai gravă a în majoritatea cazurilor, să nu


acestui neajuns este mai fim în măsură să sesizăm
renunţarea care survine aproape conexiunile şi să ne tulbure
întotdeauna atunci când se impune să ne constatarea că o inexactitate în
comportăm într-un anumit fel cu judecarea unui om a dus, fie şi
semenii noştri şi să ducem cu ei o după un deceniu, la grele
viaţă în comun. Este un fapt eşecuri şi vicisitudini. Asemenea
adesea dovedit şi subliniat că împrejurări nu încetează de a
oamenii trec unii pe lângă alţii şi ne reaminti necesitatea şi
îşi vorbesc fără a putea găsi un obligaţia de a dobândi şi de a
punct de contact, coeziunea aprofunda cunoaşterea omului.
necesară, ei tratându-se ca nişte în cercetările noastre am
străini, nu numai în vastele cadre ajuns repede la concluzia că
ale societăţii, ci chiar şi în sânul aceste anomalii, conflicte şi
grupului celui mai restrâns care eşecuri pe plan psihic, atât de
este familia. Foarte frecvent frecvent inerente cazurilor patologice,
suntem confruntaţi cu plângerile de fapt nu au în structura lor nimic
părinţilor care nu-şi înţeleg copiii străin vieţii psihice a omului aşa-
şi cu acelea ale copiilor care se zis normal. Sunt aceleaşi
consideră neînţeleşi de către elemente, aceleaşi condiţii, numai
părinţii lor. Cu toate acestea, în că mai reliefate, mai desluşit
manifestate şi mai uşor de
condiţiile fundamentale ale vieţii
identificat. Vom putea profita de
umane colective se face simţită o
aceste cunoştinţe şi, prin
vie înclinaţie spre
comparaţie cu viaţa psihică
comprehensiunea reciprocă,
normală, să acumulăm o
pentru că întreaga noastră
experienţă care în cele din urmă
comportare faţă de aproapele
să ne permită să aruncăm o
depinde de aceasta. Oamenii ar
privire mai pătrunzătoare asupra
duce o viaţă în comun mult mai
raporturilor normale. în continuare, avem
bună dacă cunoaşterea semenului
nevoie de exerciţiu, asociat cu acea
ar fi mai profundă, deoarece
dăruire şi cu acea stăruinţă pe care
anumite forme perturbatoare ale le cere orice vocaţie.
vieţii în comun ar fi suprimate, Prima constatare care ni se
forme care sunt astăzi posibile impune este aceea că stimulenţii
pentru că nu ne cunoaştem unii cei mai puternici pentru edificarea
pe alţii, expunându-ne pericolului vieţii psihice a omului provin din
de a ne lăsa amăgiţi de aparenţe cea mai fragedă copilărie. Nu
şi de a cădea pradă ipocriziei este vorba de o descoperire
celorlalţi. formidabilă, dat fiind că
Este necesar acum să vedem asemenea constatări au fost
de ce tocmai din partea medicinei făcute de cercetători în toate
are loc încercarea de a constitui timpurile. Elementul nou constă în
în acest vast domeniu o disciplină strădania de a corela în mod
aparte denumită cunoaşterea organic trăirile, impresiile şi luările
omului şi care sunt premisele acestei de atitudine din copilărie, în
ştiinţe, sarcinile care îi incumbă, măsura în care ele se lasă
rezultatele pe care le putem identificate cu fenomenele
aştepta de la ca. ulterioare ale vieţii psihice,
1
Medicina neurologică este de- efectuând o comparaţie între
acum o disciplină care, înainte de anumite trăiri din prima copilărie şi
toate, pretinde o extrem de anumite situaţii şi atitudini de mai
operativă cunoaştere a omului. târziu. Deosebit de important este
Pentru medicul neurolog este faptul că fenomenele izolate ale
necesar ca,în cel mai scurt timp vieţii psihice nu pot fi niciodată
posibil, să-şi facă o idee despre considerate ca un întreg închis în
viaţa psihică a bolnavului de nervi. în sine; acestea nu pot fi înţelese
acest domeniu al medicinei, putem decât ca părţi componente ale
emite o judecată utilă şi putem unui ansamblu indivizibil şi numai
institui sau propune intervenţii dacă încercăm să descoperim linia
curative numai în cazul în care ne de orientare a individului, tiparul,
este clar ce se petrece în sufletul stilul său de viaţă, convingându-ne
pacientului. Superficialitatea este aici abso- clar că scopul secret al conduitei
lut contraindicată, eroarea fiind infantile este identic cu acela al
urmată de o sancţionare comportării omului în viaţa sa de
imediată, după cum, pe de altă mai târziu. Pe scurt, se vede cu o
parte, aprecierea corectă este, cel surprinzătoare claritate că nu a
mai adesea, urmată de succes. Se intervenit nici o modificare din
impune, aşadar, un examen punctul de vedere al activităţii
riguros şi neîntârziat în acest sens. psihice, că, fără îndoială, forma
în viaţa socială ne putem foarte exterioară, concretizarea,
lesne înşela în ceea ce priveşte traducerea pe plan verbal a
aprecierea unui om. Desigur, de aparenţelor din viaţa psihică, cu
fiecare dată greşeala se plăteşte; alte cuvinte, fenomenalul este
se poate totuşi ca reacţia să se susceptibil de
producă atât de târziu încât,

42 43
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMU LUI

schimbare, invariabile mitoare; dispunem deci de


rămânând însă bazele înseşi, rezerve pentru o cercetare
scopul şi dinamica acestuia, tot ceea ce îndelungată şi oricine poate găsi
orientează viaţa psihică în aici fapte inedite, importante şi
direcţia scopului. Când, de exemplu, un demne de interes.
pacient face dovada unui caracter anxios, Ştiinţa aceasta constituie
fiind marcat mereu de suspiciune şi pentru noi, totodată, un mijloc de a
înclinând să se ţină de-o parte, nu preveni greşelile; dacă am cultiva o
este greu de stabilit că aceleaşi ştiinţă care să nu aibă raţiunea sa
tendinţe îl caracterizau de pe când de a fi decât în ea însăşi, nu am
ajunge la cunoaşterea omului. Pe
avea doar trei sau patru ani,
baza cunoştinţelor noastre
numai că trăsăturile sale de
înaintăm într-un chip absolut
caracter aveau pe atunci
natural pe terenul muncii de
simplitatea proprie acelei fragede
educaţie, pe care o slujim de ani şi
vârste şi erau lesne de sesizat.
ani. Educaţia este o mină de aur
în consecinţă, ne-am dat silinţa pentru oricine concepe
să ne concentrăm sistematic cunoaşterea omului ca pe o ştiinţă
atenţia în primul rând asupra importantă şi doreşte să şi-o
copilăriei pacientului. Ba chiar am însuşească, să o trăiască, să i se
reuşit să presupunem multe consacre; de fapt aceasta nu este
lucruri cu privire la copilăria unui nicidecum o ştiinţă livrescă, ci una
om fără ca cineva să ne fi vorbit care nu poate fi învăţată decât în
despre aceasta. Consideram ceea ce sfera practicii. Trebuie, ca să
vedeam la el ca pe o expresie a spunem aşa, să participi la
primelor sale trăiri din copilărie, dinamica fiecărui fenomen al
trăiri care îl influenţau până şi în vieţii psihice, să-1 retrăieşti în forul
plină maturitate. Iar dacă, pe de intim, să-1 însoţeşti pe om în
o parte, aflăm de la cineva ce bucuriile şi temerile sale, cam la fel
evenimente din copilărie i s-au cum un bun pictor nu poate întruchipa în
păstrat în memorie, acestea ne trăsăturile celui căruia îi face
dau, când sunt corect interpretate, o imagine portretul decât ceea ce a filtrat
a tipului de om cu care avem de-a face. prin propria sa fiinţă. Este cazul,
Utilizăm, de asemenea, şi o altă prin urmare, sa concepem
constatare, anume aceea că cunoaşterea omului ca pe o artă
oamenii se detaşează extrem de care dispune de multiple
2 instrumente, dar şi ca pe o artă
greu de tiparul în care au crescut în
care se juxtapune tuturor
primii ani de viaţă. Puţini sunt cei
celorlalte arte de acelaşi rang şi
care izbutesc să se abată de la
de care o anumită clasă de
acesta, chiar şi atunci când, la
oameni, poeţii, s-au folosit din
vârsta adultă, viaţa lor psihică se
plin. Aceasta trebuie să ne
manifestă în alte situaţii de viaţă servească în primul rând la
şi, drept urmare, înregistrează îmbogăţirea cunoştinţelor, dându-
impresii diferite. Aceasta nu ne tuturor posibilitatea unei mai
echivalează cu o schimbare a bune şi mai mature dezvoltări pe
tiparului de viaţă; viaţa psihică are plan psihic.
întotdeauna acelaşi fundament, O dificultate intervine foarte adesea
omul ne dezvăluie aceeaşi linie de în acest domeniu, prin faptul că noi,
mişcare (Bcwcgungslinie) şi ne oamenii, suntem extraordinar de
permite să ghicim acelaşi ţel în cele sensibili când vine vorba de
două perioade de vârstă, în competenţa noastră în materie de
copilărie ca şi la maturitate. Iată de cunoaştere a omului. Puţini sunt
ce se impune să situăm copilăria în cei care, cu toate că nu au făcut
centrul atenţiei noastre, iar dacă studii în acest sens, sa nu se
proiectăm o modificare, nu este considere buni cunoscători de
necesar să luăm în seamă toate oameni, şi încă şi mai puţini sunt
nenumăratele trăiri şi impresii ale cei care să nu se declare ofensaţi
unui om, ci mai întâi să-i dacă vrem să-i îndemnăm să facă
descoperim tiparul de viaţă şi, progrese în cunoaşterea omului.
pornind de aici, să-i înţelegem Consimt la aceasta doar cei care,
modul personal de a fi şi, în
3 într-un fel sau altul, au ajuns să
acelaşi timp, bizarele fenomene recunoască valoarea cunoaşterii
patologice care ne interesează. omului fie prin experienţa propriilor
amărăciuni, fie datorită capacităţii
în felul acesta, examinarea
lor de a se transpune în trăirile
vieţii psihice infantile devine cheia
celorlalţi. Rezultă de aici, pentru a
de boltă a ştiinţei noastre, de
ne atinge scopul, necesitatea
unde ea îşi trage forţa
adoptării unei tactici bine determinate.
instructivă. Există o mulţime de
Căci nimic nu este mai supărător şi
lucrări consacrate studierii primilor nu este privit cu mai multă
ani de viaţă. Materialele se aversiune decât faptul de a
acumulează, fără a fi supuse unor proiecta pe neaşteptate sub ochii
investigaţii mulţu- cuiva informaţiile dobândite cu
privire la viaţa sa psihică. Pe toţi
cei care

45
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OM ULUI

nu doresc să devină antipatici îi lungul expunerilor noastre, că,


vom consilia să se arate prudenţi din masa experienţelor sale,
în această privinţă. Cel mai bun omul nu extrage decât o morală
mijloc de a căpăta o proastă strict limitată şi că, privită mai
reputaţie constă în a te comporta îndeaproape, această morală se
neprevăzător, utilizând în mod abuziv adaptează într-un fel sau altul la
ştiinţa cunoaşterii omului, dându-le, de linia vieţii sale, întârind-o în tiparele
pildă, de înţeles oamenilor că le sale. Limba a „sesizat" bine
ghiceşti gândurile şi situaţia, căci se spune că noi înşine
sentimentele. La fel de periculos suntem cei care ne facem experienţa,
este să-i prezinţi unui profan drept ceea ce arată că fiecare este
4
adevăruri definitive concepţiile de stăpân pe aprecierea pe care i-o
bază ale acestei învăţături. Chiar şi aplică. Zilnic putem constata că
cei care mai cunosc câte ceva în oamenii trag de fapt din
această materie se simt atunci, pe experienţele pe care le trăiesc
drept cuvânt, lezaţi. Repetăm, concluziile cele mai diverse. Să
aşadar, ceea ce am spus la început, presupunem, de exemplu, un om
anume că această ştiinţă cere care face în mod obişnuit o
modestie, excluzând cunoştinţele greşeală oarecare. Chiar dacă
superficiale sau de prisos, acele reuşim să-1 convingem că
atitudini care amintesc de greşeşte, rezultatele vor diferi de
vanitatea copilului care crede că la individ la individ. Se poate ca
totul îi stă în putinţă. Mult mai unul să tragă concluzia că ar fi
îngrijorătoare este o atare timpul să se dezbare de
atitudine în cazul adultului. De obişnuinţa sa. Un altul va riposta
aceea respingem pripeala şi că, dat fiind faptul că de atâta
recomandăm autocontrolul, amar de vreme acţionează astfel,
abţinerea de a se lăuda în faţa îi este imposibil să facă altfel. Un
cuiva cu cunoştinţele dobândite pe al treilea va imputa părinţilor săi
planul cunoaşterii omului. Altfel nu greşeala educaţiei primite: va
am face decât să ridicăm noi susţine că nimeni nu s-a îngrijit
dificultăţi în faţa acestei ştiinţe pe niciodată de dânsul, sau că a fost
calc de constituire, dăunând tratat cu prea multă indulgenţă,
scopului ei, căci ar trebui să ne sau, dimpotrivă, prea aspru; orice
împovărăm inevitabil cu greşelile ar fi, el rămâne la modul său de a
generate de imprudenţa unor proceda. La drept vorbind, ultimii
novici, oricât de entuziaşti ar fi ei. doi se dau de gol, arătând că ei
Să fim mai degrabă circumspecţi şi înţeleg să dispună de o acoperire,
să nu uităm niciodată ca. mai de justificare. în felul acesta, nu
presus de toate, ca să putem emite fără o aparentă motivare, ei pot
o judecată, trebuie să avem în faţa totdeauna să se sustragă în mod
noastră un tot împlinit şi că o prevăzător de la autocritică. Ei nu
asemenea judecată nu trebuie ar fi niciodată vinovaţi, vina pentru
emisă decât dacă suntem siguri tot ceea ce nu au reuşit ei să facă
că aducem prin ca un beneficiu revenind mereu altora. Neluând în
cuiva. Căci a formula o judecată, considerare faptul că nu fac nici un
oricât de exactă, într-o formă efort ca să evite greşeala, ei
supărătoare şi la loc nepotrivit, persistă, nu fără ardoare, în aceasta,
înseamnă a aduce mari prejudicii. pe când educaţia deficitară nu se
înainte de a continua aceste face vinovată de comportamentul
consideraţii, se impune să preîn- lor decât în măsura în care o vor
tâmpinăm o obiecţie care, cu ei. Semnificaţia multiplă a
siguranţă, se poate naşte în experienţelor de viaţă,
mintea multora. Când facem posibilitatea de a trage din ele
afirmaţia că linia vieţii (d/e concluzii divergente ne fac să
Lebenslinie) unui om rămâne înţelegem de ce un om nu-şi
neschimbată, lucrul acesta schimbă felul său de a fi (seine
trebuie să pară de neînţeles Gangart), ci mai degrabă îşi
pentru mulţi, pentru că, în suceşte şi răsuceşte în aşa fel
definitiv, fiecare trăieşte în viaţa trăirile până când acestea ajung să
sa o multitudine de experienţe, se ajusteze cu felul său de a fi. Se
care determină modificări ale pare că lucrul cel mai greu pentru
comportamentului său. Să om este acela de a se cunoaşte pe
remarcăm, totuşi, că un fapt de sine însuşi şi de a se schimba.
viaţă nu are doar o singură Dacă cineva ar dori să încerce
semnificaţie. Este greu de găsit să formeze oameni mai buni, s-ar
doi oameni care, din una şi găsi într-o mare încurcătură în
aceeaşi experienţă de viaţă, să cazul în care nu ar dispune de
tragă aceeaşi concluzie practică. experienţa şi faptele acumulate
Nu orice păţanie ne face mai ca urmare a cunoaşterii omului.
înţelepţi. Dacă învăţăm să evităm Poate că va opera, ca şi până
cu succes anumite neplăceri, le atunci, la suprafaţă, crezând că
opunem cutare sau cutare din moment ce lucrul a luat un nou
atitudine. Dar linia după care ne aspect, o altă nuanţă, a reuşit
orientăm rămâne neschimbată. cumva
Vorn vedea, de-a

47
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

să introducă o schimbare. peri te. întrebarea de mai sus ni


Prezentând cazurile reale, ne vom se impune şi datorită faptului
putea convinge cât de puţin duc la că noi am reţinut, din perioada în
transformarea practică a unui om care am fost educaţi, mult prea
asemenea procedee; atât timp cât linia de puţine şi uneori inexacte date, aşa
mişcare a individului nu a suferit încât educaţia noastră, chiar şi în
ea însăşi o modificare, nu poate fi prezent, nu este indicată să ne
vorba decât de pură aparenţă, furnizeze o utilă cunoaştere a
repede spulberată. Procesul omului. Fiecare copil este lăsat în
schimbării unui om nu este deloc voia sa în ceea ce priveşte gradul
uşor, cerând chibzuinţă, răbdare de dezvoltare, cât şi extragerea
şi, mai presus de toate, unor principii de morală practică
înlăturarea oricărei vanităţi din lecturile sau din experienţele
personale, întrucât celălalt nu are sale de viaţă. Nu există, de altfel,
nicidecum obligaţia de a fi nici o tradiţie în cultivarea
obiectul vanităţii noastre. în afară cunoaşterii omului. Nu există în
de aceasta, este necesar ca acest domeniu nici o concepţie
procesul să fie în aşa fel condus sistematică, cunoaşterea omului
încât să fie asimilabil pentru găsindu-se cam în situaţia
celălalt. Pentru că este de la sine chimiei pe timpul când încă mai
înţeles că oricine poate refuza o era alchimie.
mâncare, fie ea cât de apetisantă, Dacă îi trecem în revistă pe
din moment ce nu-i este oferită cei care, în haosul care domneşte
aşa cum se cuvine. în domeniul educaţiei, au cea mai
Cunoaşterea omului favorabilă ocazie de a se iniţia
comportă încă o latură, la fel de întrucâtva în cunoaşterea
importantă, reprezentată de aşa- omului, constatăm că sunt
numitul său aspect social. Este oameni care încă nu s-au rupt din
neîndoielnic faptul că oamenii s-ar angrenajul social şi care, într-un
comporta mai bine unii faţă de fel sau altul, mai păstrează
alţii, că ei s-ar apropia mult mai contactul cu semenii şi viaţa,
mult, dacă şi-ar înţelege mai bine rămânând, în consecinţă, optimişti
resorturile interioare. Pentru că, în sau cel puţin pesimişti militanţi,
acest caz, le-ar fi cu neputinţă să dintre acei pe care pesimismul
se înşele unii pe alţii. Această încă nu i-a dus la resemnare. Dar,
posibilitate de inducere în eroare în afara contactului social, mai
constituie un pericol imens pentru este necesară şi o experienţă de
societate. Acesta este pericolul pe viaţă. Ajungem, astfel, la urmă-
care trebuie să-1 demonstrăm noi toarea concluzie: adevărata
semenilor noştri pe care vrem cunoaştere a omului, date fiind
să-i iniţiem într-ale vieţii. Ei lacunele educaţiei noastre, nu
trebuie să devină capabili să este atribuită de fapt decât unui
recunoască tot ceea ce este singur tip de om, „păcătosul care
inconştient în viaţă, toate se căieşte", acela care a trecut
deghizările, disimulările, măştile, prin toate meandrele vieţii psihice
şiretlicurile şi perfidiile, spre a-i şi s-a lecuit, sau cel puţin s-a găsit
putea avertiza pe cei pândiţi de aproape de o asemenea situaţie.
asemenea primejdii şi a le veni în Bineînţeles că pot exista şi alte
ajutor. Numai cunoaşterea omului, cazuri, îndeosebi cazul oamenilor
conştient practicată, ne va sluji în capabili să înţeleagă ceva din
această direcţie. exemplul altora sau al celor dotaţi
Prezintă, de asemenea, cu o rară sensibilitate. Dar cel mai
interes întrebarea cine este indicat, la bun cunoscător de oameni va fi,
drept vorbind, să dobândească şi desigur, acela care el însuşi a trăit
să exercite cunoaşterea omului. toate aceste patimi omeneşti.
Am şi arătat că nu este posibil ca Păcătosul care se căieşte pare să
această ştiinţă să fie cultivată fie nu numai pentru vremurile de
doar pe un plan teoretic. Simpla azi, ci şi pentru timpurile în care
însuşire a tuturor regulilor nu au luat fiinţă religiile, acel tip
este suficientă, necesară fiind căruia i s-a conferit cea mai înaltă
transpunerea acestora în practică valoare şi care stă mai presus de o
şi studierea aprofundată a mie de oameni integri. Dacă ne
conexiunilor, înţelegerea lor, întrebăm cum de stau lucrurile
pentru ca ochiul să înveţe să aşa, trebuie să recunoaştem că un
privească mai în profunzime decât om care s-a ridicat deasupra
ne-a îngăduit-o experienţa vicisitudinilor existenţei,
anterioară. Aceasta este forţa smulgându-se din mocirlă, care a
propulsivă care ne determină să găsit puterea să lase toate
abordăm din punct de vedere acestea în urma lui şi să se înalţe,
teoretic cunoaşterea omului. Dar va fi în mod necesar cel mai bun
nu putem însufleţi cu adevărat cunoscător atât al părţilor bune,
această ştiinţă dacă nu cât şi al celor rele ale vieţii. Din
pătrundem în viaţă, dacă nu acest punct de vedere nu-1 întrece
verificăm şi nu aplicăm în practică nimeni şi, mai înainte de toate, nu omul
principiile desco- integru.

49
ALFRED ADLER

Din cunoaşterea psihicului uman rezultă în Capitolul I


mod automat o îndatorire, o misiune care, pe
scurt, constă în a sfărâma cadrul care-1 înăbuşe pe
om, cadrul care se dovedeşte impropriu pentru
viaţă, înlăturând falsa perspectivă care îl face să VIATA PSIHICĂ A OMULUI
rătăcească şi prezentân-du-i o altă perspectivă, mai
favorabilă vieţii colective şi posibilităţilor de fericire pe
care le oferă acest mod de existenţă, o economie
intelectuală (einc Denkdkonomie) sau, ca să fim mai
modeşti, un alt cadru de viaţă, dar unul în care
sentimentul comuniunii sociale să joace rolul
predominant. Nu intenţionăm deloc să ajungem la o
configuraţie ideală a dezvoltării psihice. Dar se va
recunoaşte că adesea punctul de reper ferm (der Standpunkt) 1. NOŢIUNEA DE PSIHIC ŞI CONDIŢIA VIEŢII
constituie prin el însuşi un ajutor enorm în viaţa celui PSIHICE.
care colindă şi rătăceşte, pentru că, în rătăcirile sale, Faptul de a fi animate nu-1 atribuim propriu-zis decât organismelor
el are sentimentul sigur al direcţiei în care a eşuat. 1
vii mobile. Psihicul stă în cea mai intimă relaţie cu
Determiniştii riguroşi, care fac ca tot ceea ce i se mişcarea liberă, în cazul organismelor imobile, solid
întâmplă omului să depindă de interacţiunea
înrădăcinate, cu greu s-ar putea vorbi de o viaţă
permanentă dintre cauză şi efect, nu vor admite lesne
psihică, aceasta fiindu-le, de altfel, absolut de prisos. Să
acest considerent. Căci este sigur că determinismul cauzal
reflectăm numai ce absurditate ar reprezenta faptul
devine cu totul altceva, că efectele unei experienţe
de a atribui sentimente şi gânduri unei plante imobile
de viaţă se transformă radical în cazul în care în om
care, aşteptându-se la vreo suferinţă, nu ar putea să
există o forţă, un motiv viu, anume cunoaşterea de
se deplaseze în nici un fel spre a se pune la adăpost;
sine, înţelegerea din ce în ce mai profundă a ceea ce
cum să admitem că planta ar avea raţiune sau liberă
se petrece în sine şi a surselor generatoare. Din acel
voinţă, din moment ce acestea sunt din capul locului
moment el devine un alt om, de care niciodată nu va
excluse? Voinţa, raţiunea plantei ar rămâne veşnic
putea face abstracţie.
sterile.
Vedem, prin urmare, cât de netă este deosebirea
NOTE
dintre plantă şi animal, dată fiind absenţa sau
' „Ncrvenheilkundc",în textul original. (Nota trad.) prezenţa vieţii psihice, şi observăm numaidecât uriaşa
2
„von der Sclwblone",în textul original. (Nota trad.) însemnătate pe care o are conexiunea dintre mişcare
3
„seine EigenarV'.m textul original. (Nota trad.) şi viaţa psihică. Rezultă că în dezvoltarea vieţii psihice
4
„als fertiges Produkl", în textul original. (Nota trad.) trebuie inclus tot ceea ce ţine de mişcare, ceea ce
poate fi legat de dificultăţile unei deplasări şi că viaţa
psihică este chemată să elaboreze previziuni, să
acumuleze experienţă, să dezvolte o memorie,
făcându-le utile pentru practica dinamică a
existenţei.
Putem stabili astfel, în primul rând, că
dezvoltarea vieţii psihice este corelată cu mişcarea şi
că progresul funcţiilor psihice este condiţionat de
această liberă mobilitate a organismului, întrucât
mobilitatea este excitantă, ea care şi stimulează
dezvoltarea tot mai

50 51
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OM ULUI

intensă a vieţii psihice. Să ne naturii cosmice, cum sunt


imaginăm o persoană căreia i s-a alternanţa zilei cu noaptea,
interzis orice mişcare; întreaga intensitatea radiaţiei solare,
sa viaţă psihică ar fi condamnată mobilitatea atomilor etc. înseşi aceste
la stagnare. „Numai libertatea influenţe se află în cea mai
zămisleşte coloşi, pe când intimă relaţie cu originalitatea
constrângerea perverteşte şi vieţii noastre psihice.
ucide."
3. FINALITATEA ÎN VIAŢA
2. FUNCŢIA ORGANULUI PSIHICĂ. Ceea ce putem sesiza
PSIHIC. Dacă privim din acest înainte de toate din impulsurile
punct de vedere funcţia vieţii psihice este tocmai mişcarea
psihice, devine limpede faptul că însăşi, îndreptată spre un scop.
ne găsim aici în prezenţa De aceea trebuie spus că am
dezvoltării unei capacităţi native, comite un paralogism dacă ne-
menită să reprezinte un organ de am reprezenta psihicul omului ca
atac, de apărare sau de pe un tot static; dimpotrivă, ni-1
securitate, un organ de protecţie, putem reprezenta doar sub forma
după cum situaţia organismului unor forţe dinamice care pornesc
viu impune ofensiva sau de la o bază unică şi tind spre un
defensiva. Aşadar, nu putem scop unic. Chiar şi în noţiunea de
vedea în viaţa psihică decât un adaptare găsim această năzuinţă
complex de măsuri ofensive şi spre scop. Viaţa psihică este de
defensive, prin care se neconceput fără un scop către
acţionează asupra lumii spre a care are loc mişcarea, dinamica,
se asigura menţinerea scopul fiind parte componentă a
organismului uman şi vieţii psihice.
dezvoltarea sa. Această condiţie Aşadar, viaţa psihică a
fiind stabilită, survin altele, impor- omului este determinată de un
tante pentru înţelegerea a ceea scop. Nici un om nu poate gândi,
ce vrem noi să definim a fi simţi, voi sau chiar visa fără ca
psihicul. Nu ne putem imagina o toate acestea să fie determinate,
viaţă psihică izolată, ci numai una condiţionate, limitate, dirijate de
legată de tot ceea ce o un scop care îi stă în faţă. Acesta
înconjoară, receptând excitaţiile rezultă aproape de la sine în
venite din afară şi răspunzându- legătură cu trebuinţele
le într-un fel sau altul, dispunând organismului faţă de lumea
de posibilităţile şi de forţele exterioară şi în legătură cu
necesare asigurării organismului, răspunsul pe care organismul îl
în luptă sau în alianţă cu mediul are de dat în mod necesar în
ambiant, pentru a-i garanta această privinţă. Fenomenele
existenţa. corporale şi psihice ale omului
Conexiunile care ni se corespund acestei viziuni
deschid acum în faţa ochilor sunt fundamentale. O dezvoltare
multiple şi diverse. Ele privesc în psihică nu este de conceput decât în
primul rând organismul însuşi, cadrul pe care l-am descris, ca o
specificul omului, corporalitatea dezvoltare îndreptată spre un scop
sa, avantajele şi oarecare, generat de forţele
inconvenientele. Dar acestea nu sunt arătate. Scopul poate avea un
decât noţiuni relative, deosebirea caracter mobil sau poate fi un
fiind mare, după cum cutare sau scop fix.
cutare forţă sau un anumit organ Toate fenomenele psihice
prezintă un avantaj sau un pot fi concepute drept o
inconvenient, ca rezultat al pregătire pentru ceva ce trebuie
situaţiei în care se află individul. să se întâmple. Se pare că
Este astfel cunoscut că, într-un organismul psihic (das seelische
anumit sens, piciorul omului este o Organ) nu poate fi altfel considerat decât
mână atrofiată. Pentru un animal ca având în faţa sa un scop,
căţărător, de exemplu, faptul psihologia individuală privind toate
acesta ar fi un grav inconvenient, fenomenele psihicului uman prin
dar pentru om, care umblă pe sol, prisma dirijării lor spre un scop.
avantajul este de aşa natură încât Dacă cunoaştem ţelul unui
nimeni nu ar dori să aibă, în loc om şi suntem informaţi
de picior, o mână ca toate întrucâtva asupra lumii în care el
mâinile. în general constatăm,în trăieşte, atunci cunoaştem şi
viaţa personală, ca şi în viaţa semnificaţia actelor sale
tuturor popoarelor, că expresive şi le putem interpreta
inferiorităţile valorice (Min- în contextul pregătirii pentru
derwertigkeiten) nu sunt de atingerea acelui ţel. Ştim ce
interpretat ca şi cum ele ar acţiuni urmează să întreprindă
ascunde în ele toate acest om, aşa cum ştim ce drum
inconvenientele, totul depinzând urmează o piatră când o lăsăm
de situaţie. Bănuim că un teren să cadă de la o înălţime dată.
extrem de vast se deschide Numai că psihicul nu se supune
investigaţiilor referitoare la rapor- nici unei legi naturale, deoarece
turile existente între viaţa psihică scopul care îi stă înainte nu este
a omului şi ansamblul cerinţelor imuabil, ci

52 53
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

schimbător. Dar când cineva interpretări multiple. Putem,


întrezăreşte un scop, mişcarea de altfel, să luăm în
psihică are loc în mod necesar, considerare şi să comparăm
ca şi cum ar guverna aici o mai multe acte ale unui om, să
lege a naturii, după care trasăm vectori. Putem ajunge
suntem constrânşi să acţionăm. la descifrarea caracterului
Cu toate acestea, în viaţa unui om încercând să legăm
psihică nu există nici o legitate printr-o linie atitudinile, formele sale de
naturală, în acest domeniu omul manifestare în două puncte diferite ale
însuşi făcându-şi legile. Dacă vieţii acestui om. Punem în felul
ulterior acestea îi apar drept nişte acesta stăpânire pe un sistem a
legi ale naturii, este o iluzie de cărui aplicare dă impresia unei
ordin cognitiv; crezând în 2
orientări unitare . Putem astfel
stabilitatea lor, în modul lor descoperi că o structură
determinat de a acţiona, voind să infantilă de comportament se
le confirme ca atare, însăşi mâna regăseşte, adesea într-un mod
omului intră aici în joc. Dacă, de surprinzător, până la vârste
exempllu, cineva intenţionează foarte înaintate. Un exemplu ne
să picteze un tablou, vom putea va lămuri:
observa la el întregul Un bărbat în vârstă de 30 de
comportament al omului care are ani, extraordinar de zelos, a
în faţa ochilor un asemenea scop. obţinut, în pofida greutăţilor
El va face toate operaţiile cu o întâmpinate, bune rezultate şi a
consecvenţă absolută, ca şi cum devenit o persoană de prestigiu.
ar fi vorba de o lege a naturii. Prezentându-se la medic într-o
Este el însă constrâns să picteze stare de accentuată depresiune
acest tablou? psihică, el acuza dezgustul faţă de
Există, prin urmare, deosebire muncă şi viaţă. Era pe cale de a se
între actele naturii şi acelea ale logodi, dar privea viitorul cu o mare neîn-
vieţii psihice a omului. Decurg de credere, îl chinuia o cumplită
aici litigiile cu privire la libertatea gelozie şi exista riscul de a strica
de voinţă a omului, care astăzi par logodna. Faptele invocate de
a-şi găsi rezolvarea în admiterea dânsul nu erau prea
faptului că voinţa umană nu ar fi convingătoare; fetei nu-i putea de
liberă. Este drept că ea îşi pierde fapt aduce nici un reproş. Bizara
libertatea de îndată ce se leagă neîncredere pe care o manifesta
de un scop. Şi cum scopul ne dădea de bănuit că făcea parte
provine atât de adesea din din acei oameni, nu puţini la
condiţionarea cosmică, animală şi număr, care se confruntă cu
socială a omului, fireşte că viaţa semenii lor, se simt atraşi de ei,
sa psihică trebuie să ne apară ca dar în acelaşi timp adoptă o
supunându-se unor legi poziţie ofensivă şi, otrăviţi de
inflexibile. Dar atunci când, de suspiciune, distrug tocmai ceea ce vor să
exemplu, se neagă şi se combate edifice. Ca să tragem vectorul de
conexiunea sa cu colectivitatea, când care am vorbit mai sus, este
se refuză adaptarea teoriei la necesar să punem în evidenţă o
fapte, toate aceste conformităţi la întâmplare din viaţa sa şi să
lege pe care le prezintă viaţa încercăm să o comparăm cu
psihică sunt suprimate şi apare o poziţia sa actuală. Potrivit
nouă legitate, condiţionată chiar experienţei noastre, este necesar
de noul scop. într-un mod analog, să avem în vedere impresiile din
legea colectivităţii nu mai prima copilărie, ştiind prea bine că
acţionează asupra unui om care ceea ce aflam în legătură cu
şi-a pierdut speranţa în viaţă şi aceasta nu suportă totdeauna
care caută să lichideze cu toţi rigorile unui examen obiectiv.
semenii săi. Se impune, deci, să Prima sa amintire din copilărie era
subliniem că numai stabilirea unui următoarea: era la piaţă, cu mama
scop face ca în viaţa psihică să se şi cu fratele său mai mic. în
producă cu necesitate mişcarea. îmbulzeală, mama 1-a luat în
Este posibil şi procedeul braţe pe el, cel mai mare. Când şi-
invers, anume ca, pornind de la a dat apoi seama de greşeală, 1-a
sco-puj aflat în faţa unui om, să lăsat jos şi 1-a luat în braţe pe
tragem concluzii cu privire la celălalt, pe când el, tulburat, abia
acţiunile sale. La drept vorbind se ţinea în urma ei. Avea pe atunci
calea aceasta este mai patru ani. După cum se poate
importantă, deoarece mulţi observa, evocând această
oameni încă nu şi-au clarificat amintire, el face să răsune
scopul. De fapt aceasta şi este coarde similare cu acelea pe care
calea obişnuită pe care trebuie le-am auzit atunci când îşi
s-o urmăm în edificarea ştiinţei descria suferinţa: el nu-i sigur că
noastre, care are ca obiect este cel preferat şi nu poate
cunoaşterea omului. Ea nu este suporta ideea ca preferatul să fie
însă la fel de simplă ca prima, dat altcineva. Când i se atrage atenţia
fiind faptul că acţiunile oamenilor asupra acestei stări de lucruri, este
comportă extrem de surprins şi recunoaşte
îndată relaţia stabilită.

54 55
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

Scopul spre care sunt conservări, al dezvoltării sale


îndreptate acţiunile prin care se armonioase. Prin aceasta îşi
exprimă un om ni se face loc în viaţa sa psihică o
conturează cu claritate dacă nouă dinamică. Linia de
ţinem seama de impresia orientare pe care o observăm
produsă copilului de lumea aici foarte desluşit este aceea
3
exterioară. Idealul, ţelul a vanităţii . Copilul vrea, întocmai
existenţial al omului se ca un adult, să obţină mai mult
formează încă din primele sale decât toţi ceilalţi, aspirând la o
luni de viaţă, dat fiind faptul că superioritate care va trebui să-i aducă
acele impresii primare, cărora acea securitate şi adaptare şi să i
copilul le răspunde fie cu bucurie, le garanteze, aşa cum i s-au
fie cu nemulţumire, îndeplinesc înfăţişat iniţial ca scop. în felul
un rol cardinal în evoluţia sa, acesta el tălăzuie şi în viaţa sa
prefigurându-i imaginea despre lume. Cu psihică se iscă o agitaţie care
alte cuvinte, bazele factorilor vieţii adesea se accentuează. Ne
sale psihice, accesibili pentru noi, putem reprezenta, de exemplu,
se şi pun pe când copilul mai este că influenţele cosmice, eventual,
încă în scutece. în continuare, acestea obţin prin constrângere o reacţie
sunt necontenit perfecţionate, fiind mai puternică. Sau când, aflat în
transformabile şi susceptibile de faţa primejdiei, omul se
4
a suferi multiple influenţe. înfricoşează , necre-zându-se la
Schimbările cele mai diverse au înălţimea misiunilor sale, vom
loc ca urmare a faptului că îl observa din nou o scădere de
obligăm pe copil să ia anumite tonus, ceea ce înseamnă că se
atitudini, ca răspuns la cerinţele afirmă încă şi mai limpede nevoia de
vieţii. superioritate (die Forderung nach
Nu se poate să nu dăm Uberlegenheit).
dreptate, aşadar, acelor Se poate întâmpla ca în acest
cercetători care susţin că caz fixarea scopului să aibă loc în
trăsăturile de caracter ale unui aşa fel încât individul să încerce
om se recunosc de pe când prin aceasta să scape de
copilul este încă sugar, de unde dificultăţi. Se poate constata
mulţi trag concluzia că avem de-a apariţia unui om care să
face cu un fenomen psihic întruchipeze ceva cât se poate de
ereditar. Să ne fie însă permis să omenesc, tipul de om care, aflat la
considerăm că este ananghie, fie că dă înapoi cuprins de
prejudiciabilă pentru teamă, fie că încearcă să se
colectivitate ideea după care refugieze în vreun colţişor liniştit,
caracterul omului ar fi moştenit de spre a evita, cel puţin provizoriu,
la părinţi, ceea ce îl împiedică pe conformarea la cerinţele care i se
educator să se consacre cu impun. Aceasta ne dă posibilitatea
încredere misiunii sale. să înţelegem că reacţiile psihicului
Observaţie întărită prin faptul că uman nu au nicidecum un
ideea caracterului înnăscut caracter definitiv, ele neputând fi
serveşte cel mai adesea celui decât răspunsuri provizorii, care
care o invocă pentru a se degaja nu pot revendica o deplină
de responsabilitatea ce-i revine, exactitate. îndeosebi în ceea ce
contravenind astfel, fireşte, priveşte dezvoltarea psihicului
îndatoririlor educaţiei. copilului, căruia nu trebuie să-i
O condiţie esenţială care aplicăm aceeaşi măsură ca
participă la structurarea scopului adulţilor, se cuvine să luăm
este aceea care acţionează prin aminte că avem de-a face cu
intermediul influenţei exercitate fixarea unor scopuri absolut provizorii.
de cultură. Ea instituie, ca să în cazul copilului, trebuie să privim
spunem aşa, o barieră de care mai departe şi să ne reprezentăm
forţa copilului nu încetează de a se unde l-ar putea duce forţa pe care
lovi, până ce găseşte o cale care i o vedem acţionând în el. Iar dacă
se pare practicabilă, făgăduindu-i ne transpunem în sufletul
realizarea dorinţelor şi, pentru copilului, înţelegem clar că
viitor, securitatea şi adaptarea. aceste manifestări ale forţei sale
Curând vom putea recunoaşte nu reflectă altceva decât
cât de trainică este securitatea la hotărârea sa mai mult sau mai
care copilul râvneşte şi câta puţin fermă de a se adapta
securitate îi garantează definitiv la prezent şi viitor.
sacrificarea pe altarul culturii. Nu Starea de spirit inerentă acestei
este pur şi simplu o asigurare tendinţe poate fi orientată diferit.
împotriva pericolului, ci, ca într-o O direcţie o constituie optimismul,
maşină bine pusă la punct, se copilul având încredere în puterea sa
adaugă şi un alt coeficient de de a se achita de sarcinile care-i
securitate, care poate garanta revin. Optimismul se va manifesta
încă şi mai bine menţinerea prin trăsături de caracter proprii
organismului uman. Copilul şi-1 omului care consideră că sarcinile
procură pretinzând, în afară de sale sunt rezolvabile. De partea
cota de securitate dată, de opusă se situează trăsăturile care
satisfacerea instinctelor sale, un ţin de pesimism.
anumit supliment care depăşeşte
necesarul simplei sale

56 57
_______ ALFREDADLER
_____________
Capitolul II
Dacă reflectăm asupra scopului unui copil care nu se
crede capabil să-şi ducă la bun sfârşit sarcinile, ne
putem reprezenta în acelaşi timp ceea ce se petrece în
sufletul unui astfel de copil. Descoperim aici şovăiala, ESENŢA SOCIALĂ A VIEŢII
timiditatea, închiderea în sine, neîncrederea şi toate
celelalte trăsături prin care cel slab încearcă să se
PSIHICE
apere. Scopul său este în afara graniţelor posibilului,
departe în spatele frontului vieţii.

NOTE
1
„die Seele", în textul original. (Nota trad.)
2
„einer einheitlichen Richtung",în textul original.
(No
3
„Uberhebung", în textul original. (Nota trad.)
4
„die Seele sich ăngstigt",în original. (Nota
trad.)

Ca să înţelegem ceea ce se petrece într-un om,


este necesar să supunem examenului atitudinea
acestuia faţă de semeni. Raporturile interumane sunt
în parte date în mod natural şi, ca atare, sunt suscep-
tibile de modificări, dar ele se încadrează şi în
relaţii structurate conform unui plan, aşa cum se
observă în special în viaţa politică a popoarelor, în
formarea statelor, în general în colectivităţi. Viaţa
psihică a omului nu poate fi înţeleasă fără a cerceta
în acelaşi timp asemenea conexiuni.

1. ADEVĂRUL ABSOLUT. Viaţa psihică a omului


nu este în stare să se guverneze în mod liber, ci se
găseşte în permanenţă în faţa unor sarcini stabilite
de undeva din afară. Toate aceste sarcini sunt
inseparabil legate de logica vieţii în comun a oamenilor,
condiţie esenţială care acţionează neîntrerupt asupra
individului şi care nu se lasă influenţată de el decât
într-o anumită măsură. Aşadar, dacă ţinem seama
de faptul că nu putem sesiza totalitatea condiţiilor
vieţii umane în societate, dat fiind că ele sunt prea
numeroase, şi că aceste condiţii stau totuşi la baza
unei anumite conduite, este limpede că nu ne
găsim niciodată în situaţia de a elucida complet
obscurităţile unei vieţi psihice cu care avem de-a
face, dificultate cu atât mai mare cu cât ne îndepărtăm de
relaţiile sociale care ne sunt familiare.

59
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULU I

Rezultă, pe de altă parte, ca o Fenomenul este lesne de explicat. în


cerinţă fundamentală a promo- întregul regn animal predomină legea,
vării cunoaşterii omului, că se principiul potrivit căruia toate
impune să includem în calculul speciile care nu se dovedesc a fi
nostru, ca pe un adevăr absolut, ajuns, într-un context natural, la un grad de
regulile imanente de existenţă ale dezvoltare deosebit de ridicat nu
1
unui grup , aşa cum se manifestă ele acumulează noi forţe decât prin
de la sine pe această planetă în asociere, cale care le permite
organizarea limitată a corpului apoi să acţioneze în exterior într-
omenesc şi în performanţele sale, un mod nou, original. Genul uman
adevăr absolut de care nu ne serveşte şi el acestui scop al
putem apropia decât încet, adesea asocierii, organul psihic al omului
după ce am depăşit o serie de fiind în totalitatea sa impregnat
greşeli şi rătăciri. de condiţiile unei vieţi în
O parte importantă a acestor comunitate. Darwin remarcase la
cerinţe fundamentale este pusă în timpul său că niciodată nu sunt de
evidenţă de concepţia găsit animale slabe care să
materialistă a istoriei, elaborată trăiască izolat. în rândul acestora
de Marx şi Engels. Potrivit acestei trebuie trecut îndeosebi omul, din
teorii, baza economică, mijloacele moment ce el nu este îndeajuns de
tehnice cu ajutorul cărora uri puternic ca să poată trăi singur. El
popor îşi asigură existenţa sunt nu ar fi capabil să-i opună naturii
cele care condiţionează decât o slabă rezistenţă, având
„suprastructura ideologică", nevoie de o mulţime de resurse
gândirea şi comportamentul ca să-şi asigure existenţa. Să ne
oamenilor. Există până aici imaginăm un om în situaţia de a
concordanţă cu concepţia noastră, trebui să vieţuiască singur într-o
a „logicii active a vieţii umane în pădure virgină, lipsit de
comunitate", a „adevărului mijloacele oferite de civilizaţie. El
absolut". Dar istoria şi, înainte de ne-ar apărea incomparabil mai
toate, viziunea noastră asupra ameninţat decât orice altă specie
vieţii individuale, ceea ce am de vieţuitoare, neputând nici
numit psihologia individuală alerga destul de repede,
(Indivi-dualpsychologic), ne învaţă că nedispunând nici de forţa
viaţa psihică umană răspunde musculară a animalelor puternice,
adesea prin erori impulsurilor nici de dinţii fiarelor de pradă, nici
determinate de principiile de fineţea auzului sau de
economice, de care ea nu se agerimea văzului unora dintre ele,
desprinde decât cu mare aşa încât să scape teafăr din
greutate. Drumul nostru către situaţii critice. El este nevoit să
„adevărul absolut" trece prin facă eforturi extraordinare, fie şi
nenumărate erori. numai spre a-şi asigura dreptul la
existenţă şi a evita pieirca. Hrana
2. NECESITATEA VIEŢII ÎN sa este pretenţioasă şi modul său
COMUN. Obligativitatea vieţii în de viaţă cere o protecţie excesivă.
comun este tot atât de naturală Este, prin urmare, de înţeles
ca şi obligativităţile pe care le faptul că omul nu s-a putut menţi-
impun oamenilor bunăoară ne decât situându-se în condiţii extrem
climatul, protecţia împotriva de favorabile. Acestea nu i-au
frigului, construcţia de locuinţe şi fost date decât de viaţa în grup,
altele de felul acesta. Deşi într-o care s-a dovedit o necesitate,
formă încă neinteligibilă, deoarece numai viaţa colectivă îi
observăm o asemenea permite omului, printr-un fel de
constrângere la viaţa în comun în diviziune a muncii, să-şi asume sarcini
cazul religiei, unde sanctificarea care pe individul izolat l-ar fi dus în
formelor sociale serveşte drept mod fatal la dispariţie. Numai
liant, în locul gândirii diviziunea muncii a fost capabilă
comprehensive. Dacă în primul să-i procure omului arme de atac
caz condiţiile vieţii sunt şi de apărare şi, în general, toate
determinate pe plan cosmic, în bunurile de care avea trebuinţă
celălalt caz ele sunt determinate pe spre a supravieţui, bunuri pe care
plan social, dată fiind existenţa le includem astăzi în noţiunea de
colectivă a oamenilor, regulile şi cultură. Dacă luăm în considerare în
normele legale care rezultă de ce condiţii dificile vin pe lume
aici. Cerinţele colectivităţii au copiii, câte măsuri absolut
reglat în aşa fel relaţiile dintre speciale sunt de luat în
oameni încât ele au apărut de la asemenea împrejurări, pe care
bun început ca un „adevăr individul izolat nu le-ar putea lua
absolut", de la sine înţeles. Pentru fie şi cu preţul celor mai mari
că societatea a preexistat vieţii osteneli, dacă ţinem seama de
individuale a oamenilor. Nu există mulţimea bolilor şi infirmităţilor
în istoria culturii umane nici o care ameninţă o fiinţă umană şi,
formă de viaţă fără caracter cu atât mai mult, un sugar — ceea
social. Nicăieri oamenii nu au ce nu se întâlneşte
apărut altfel decât în societate.

60
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

nicăieri în regnul animal —, atunci care ar vieţui într-o totală izolare.


înţelegem cât de mare este grija pe care El are sens doar în cazul vieţii în
o solicită menţinerea societăţii comun a oamenilor, caz în care
omeneşti şi intuim clar necesitatea este şi produsul şi liantul unei ase-
coeziunii sociale. menea vieţi. O dovadă puternică a
acestei coeziuni constă în faptul
3. SECURITATE ŞI ADAPTARE. că oamenii care au trăit în condiţii
Având în vedere cele expuse până care le-au limitat sau le-au interzis
aici, se impune să afirmăm că, în contactul cu semenii suferă
ceea ce priveşte structura sa aproape fără excepţie de carenţe
naturală, omul este o fiinţă de limbaj sau de incapacitatea de
inferioară. Dar această a comunica pe această cale. Este
inferioritate constitutivă, pe care ca şi cum această legătură nu s-ar
şi-o conştientizează ca pe un putea forma şi menţine decât
sentiment de neîmplinire şi de atunci când contactul cu umanitatea este
insecuritate, acţionează ca un asigurat. Limbajul, deci, are o
2
stimulent permanent în direcţia importanţă cu totul deosebită în
descoperirii unei căi de adaptare la dezvoltarea vieţii psihice a omului.
viaţă, cale pe care să-şi creeze Gândirea logică nu este posibilă
situaţii în care să fie echilibrate fără premisa limbajului, care, per-
dezavantajele poziţiei omului în miţându-ne formarea noţiunilor, ne
natură. Este vorba, în fond, tot face capabili să operăm distincţii şi
despre organul său psihic, care are să elaborăm concepţii care nu sunt
capacitatea de a realiza adaptarea proprietate privată, ci, dimpotrivă,
şi securitatea. Ar fi fost mult mai bun comun. De asemenea,
greu să se facă din animalul uman gândirea şi sensibilitatea nu devin
3
originar , cu ajutorul unor produse inteligibile decât dacă presupun o
de evoluţie biologică, cum sunt valabilitate generală, iar bucuria
coarnele, ghearele sau colţii, un pe care o trăim în faţa frumosului
exemplar în stare să înfrunte nu-şi are întemeierea decât dacă
natura vrăjmaşă. Numai organul admitem că sentimentul frumosului
psihic putea să-i vină în ajutor şi al binelui şi recunoaşterea
realmente rapid, înlocuind ceea ce acestora constituie în mod
omului îi lipsea ca valenţă necesar un bun comun. Ajungem
organică. Şi tocmai stimulentul degajat astfel la concluzia că noţiunile de
de permanentul sentiment al neîmplinirii 1- raţiune, logică, etică şi estetică
a făcut pe om să-şi dezvolte nu au putut fi generate decât în
previziunea şi a adus psihicul său la condiţiile vieţii colective a
stadiul de organ al gândirii, oamenilor şi că, pe de altă parte,
afectivităţii şi acţiunii, cum îl ele constituie mijloace de
găsim astăzi. Şi dat fiind faptul că coeziune destinate să prevină
în aceste demersuri, în aceste decadenţa culturii.
eforturi de adaptare societatea a Luând în considerare situaţia
jucat şi ea un rol esenţial, fireşte omului izolat, înţelegem de ase-
că încă de la început organul menea ce este voinţa. Voinţa nu
psihic s-a structurat în funcţie de reprezintă altceva decât un
condiţiile societăţii. Toate impuls de a trece de la un sentiment de
capacităţile sale s-au dezvoltat pe neîmplinire la sentimentul împlinirii. Să
o bază care poartă în ea influenţa simţim această orientare şi să-i
vieţii sociale. Fiecare gând al dăm curs, aceasta se numeşte
omului trebuie să se fi constituit în „voinţă". Orice act de voinţă se
aşa fel încât să fie ajustat la bizuie pe sentimentul de neîmpli-
societate. nire, de inferioritate, năzuind spre
Dacă ne reprezentăm acum o stare de satisfacţie, de mulţu-
modul în care s-a progresat mai mire, de împlinire axiologică.
departe, ajungem la originea
logicii, care poartă în sine cerinţa 4. SENTIMENTUL DE
validării generale. Este logic numai COMUNIUNE SOCIALĂ. înţelegem
ceea ce este universal valabil. Un alt acum că regulile privind jocul,
rezultat clar al vieţii sociale îl educaţia, superstiţia, totemul şi
identificăm în limbaj, o operă tabuul, legislaţia, necesare pentru
minunată, care îl distinge pe om a asigura dăinuirea speciei umane,
de toate celelalte vieţuitoare. Este trebuie de asemenea să figureze
cu neputinţă să facem abstracţie cu prioritate în ideea de
de faptul că unui asemenea comunitate. Am văzut aceasta în
fenomen cum este limbajul i se instituţiile religioase, după cum
aplică întru totul noţiunea de vala- găsim cerinţele comunităţii şi în
bilitate generală, de unde funcţiile cele mai importante ale
concluzia că el îşi are originea în organului psihic, regăsindu-le în
viaţa socială a oamenilor. cerinţele vieţii individului, ca şi
Limbajul este absolut de prisos în acelea ale
pentru o fiinţă

62 63
ALFRED ADLER

colectivităţii. Ceea ce numim justiţie, ceea ce


considerăm drept latura luminoasă a Capitolul III
caracterului omenesc, nu este în esenţă decât
transpunerea în realitate a imperativelor care decurg din viaţa
în comun a oamenilor. Ele sunt acelea care au generat organul COPILUL SI SOCIETATEA
psihic. Aşa se face că încrederea, fidelitatea,
sinceritatea, dragostea de adevăr etc. sunt de fapt
cerinţe stabilite şi menţinute printr-un principiu
comunitar de o valabilitate generală. Ceea ce numim
un caracter bun sau rău nu poate fi judecat decât din
punctul de vedere al comunităţii. Caracterele, ca şi
orice realizare ştiinţifică, politică sau artistică, nu se
vor dovedi niciodată mari şi valoroase decât dacă au o
valoare pentru obşte. Un portret ideal (Idealbild), după
Comunitatea instituie un anumit număr de
care măsurăm individualul, nu poate fi luat în
cerinţe şi, prin ele, îşi exercită influenţa asupra
considerare decât prin prisma valorii sale, a utilităţii
tuturor normelor şi formelor vieţii noastre, ca şi
pentru obşte. îl comparăm pe individ cu portretul ideal al
asupra dezvoltării organului nostru de gândire. Ea este
omului comunitar (Gemeinscnaftsmensch), omul care se
de asemenea întemeiată din punct de vedere
achită de sarcinile care i se încredinţează într-un mod
organic. Punctele de legătură cu comunitatea se
general valabil, omul care a dezvoltat la sine sentimentul de
constată chiar şi în bisexualitatea omului, tocmai
comuniune socială (Gemcinschaftsgefiihl) în aşa fel
4 comunitatea, şi nu izolarea, fiind capabilă să satisfacă
încât — după o expresie a lui FurtmWler — el „urmează
elanul vital (Lebensdrang) al individului, să-i garanteze
regulile de existenţă ale societăţii omeneşti". După
securitatea şi bucuria de a trăi. Dacă examinăm
cum se va vedea în cursul expunerii noastre, nici un
lenta dezvoltare a copilului, constatăm că nu poate fi
om nu se poate dezvolta pe deplin fără a-şi cultiva şi
vorba de o dezvoltare a vieţii umane decât daca există
pune în valoare îndeajuns sentimentul de comuniune
o comunitate protectoare. în afară de aceasta,
socială.
legăturile vieţii aduc cu sine o diviziune a muncii, care nu
operează o dezbinare a oamenilor, ci, dimpotrivă,
NOTE determină coeziunea lor. Fiecare are datoria să
muncească umăr la umăr cu ceilalţi, trebuie să se
„immanenten Spielregeln einer Gruppe", în textul original. (Nota
trad.) simtă asociatul lor şi, astfel, iau naştere raporturile
2
„als ein fortwăhrender Reiz", în textul original. (Nota esenţiale care, într-o formă sau alta, preexistă ca
trad.) tendinţe în sufletul oamenilor. Vom urmări, în
3
„aus diesem urspr^ncglichen Tiermenschen", în original. continuare, câteva dintre aceste legături, pe care
(Nota copilul le găseşte gata formate.
4
Cari Furlmiiller, unul dintre colaboratorii cei mai 1. SITUAŢIA SUGARULUI. Copilul, care are atâta nevoie
apropiaţi ai lui Adler, împreună cu care a redactat cele de ajutorul comunităţii, se află inclus într-un mediu
două volume intitulate Heilcn und Bilden, primul (1914), purtând care ia şi dă, cere şi duce la îndeplinire. El se vede pe
subtitlul Ărzrlich-pădagogische Arbeiten des Verdns fiir sine, cu impulsurile sale, în faţa unor anumite
fndividualpsychologw, iar cel de-al doilea (1922), la care
dificultăţi insurmontabile pentru dânsul. Curând va
colaborează şi Ermin Wexberg, subtitlul Grundlagen der
Erzichungskunst fiirĂrzte und Pădasogen. (Nota trad.) învăţa să cunoască suferinţa generată de situaţia sa
de copil, situaţie

65
ALFRED ADLER CUN OAŞTEREA
OM ULUI

care structurează acel organ absolut ostil. Impresia de


psihic ce are drept funcţie să ostilitate se amplifică de îndată
prevadă şi să distingă linia ce copilul se confruntă cu
directoare de safisfacere dificultăţi mai mari, cum se
lesnicioasă a impulsurilor sale, de întâmplă în special cu copiii
asigurare a unei vieţi suportabile. handicapaţi fizic. Aceşti copii vor
El observă mereu oameni capabili avea despre mediul lor ambiant o
să-şi satisfacă mult mai uşor impresie diferită de a acelora care au
impulsurile şi care, deci, au un venit pe lume cu organe relativ integre,
avantaj oarecare faţă de el. Ajunge rezistente. Inferioritatea organică
astfel să aprecieze înălţimea care (Organ-minderwertigkeif) se poate
îţi permite să deschizi o uşă, exterioriza în dificultăţi de
puterea care altora le dă locomoţie, în defecte ale anumitor
posibilitatea să ridice o greutate, organe, în slaba capacitate de
poziţia socială care îi autorizează rezistenţă a organismului, în aşa
pe unii să dea ordine şi să se facă fel încât copilul este expus la
ascultaţi. în organul său psihic se numeroase boli. Dar cauza
iveşte ca un torent dorinţa de a dificultăţilor nu constă
creşte, spre a fi egalul sau întotdeauna în imperfecţiunea
superiorul celorlalţi, spre a-i organismului infantil, ci poate de
depăşi pe cei care, grupaţi în jurul asemenea să stea în greutatea
său, se poartă cu dânsul ca şi cum sarcinilor pe care un anturaj lipsit
le-ar fi subordonat, dar care, de de înţelegere le impune copilului,
asemenea, se şi pleacă în faţa sau în modul imprudent în care i-
slăbiciunii copilului care este el; au fost prezentate sarcinile, într-
aşa încât el are două posibilităţi de un cuvânt, în deficienţele mediului
a proceda: pe de o parte, să-şi ambiant al copilului, care dau
impună acele mijloace pe care el le lumii exterioare un caracter
sesizează la adulţi ca instrumente insuportabil. Aşadar, copilul care
de putere, iar pe de altă parte să-şi vrea să se adapteze la mediul său
manifeste ostentativ slăbiciunea, întâlneşte deodată obstacole care
ca să-şi atragă solicitudinea celor- fac dificilă această adaptare.
lalţi. Regăsim mereu la copii Astfel se prezintă situaţia, de
această bifurcare a tendinţelor exemplu, în cazul în care copilul
sufletului omenesc. Chiar de aici creşte într-un anturaj care este el
începe o conturare a tipurilor de însuşi cotropit de un pesimism
personalitate. Pe când unii se care, lesne, se poate transmite
dezvoltă în direcţia imperativului copilului.
de a se face recunoscuţi,
adunându-şi forţele şi punându-le 2. INFLUENŢA
la lucru, la alţii găsim ceva care DIFICULTĂŢILOR. în ceea ce
aduce cu o speculă cu propria lor priveşte dificultăţile pe care
slăbiciune, ei prezentân-du-şi copilul le întâmpină din diferite
slăbiciunea în cele mai diverse părţi şi care au cauze de
ipostaze. Dacă rememorăm asemenea diferite, în special în
atitudinea,expresia şi uitătura cazul în care se observă că viaţa
anumitor copii, vom găsi psihică a copilului a fost lipsită
întotdeauna din cei care se lasă multă vreme de momente prielnice
clasificaţi într-o categorie sau alta. pentru dezvoltare, este limpede
Toate aceste tipuri nu dobândesc un că va trebui să avem în vedere
sens decât atunci când le reacţii eronate atunci când la copil
înţelegem raportul cu lumea din se instaurează necesitatea
jur. Cea mai mare parte din actele acomodării la condiţiile imperioase
lor sunt, într-adevăr, împrumutate de ale lumii exterioare. Trecând în
la mediul care le este propriu. revistă un număr de eşecuri
Pe aceste condiţii simple, pe (Verfehlungen), se impune ideea că
această tendinţă a copilului de a-şi avem de-a face aici cu un stil de
depăşi starea de slăbiciune, dezvoltare psihică care nu
tendinţă care, la rându-i, încetează de-a lungul întregii vieţi
declanşează imboldul către şi care constă în încercări
dezvoltarea a o mulţime de permanente de a progresa, de a
capacităţi, se bazează da situaţiilor reale răspunsuri tot
educabilitatea. mai exacte. Ceea ce avem de
Situaţiile copiilor sunt extrem observat în mod deosebit în
de variate. Sunt cazuri în care un evoluţia manifestărilor la copii,
anumit anturaj îi lasă copilului este forma luată de răspunsul
impresia de ostilitate, ceea ce face dat într-o situaţie determinată de
ca lumea să-i apară ca fiind individul în plină devenire, care se
duşmănoasă. Această impresie se apropie de maturitate. Răspunsul,
explică prin insuficienţa organului atitudinea adoptată de un om ne
infantil de gândire. Dacă educaţia va oferi puncte de sprijin pentru
nu ia măsuri preventive, sufletul caracterizarea psihicului său. Se
unui asemenea copil se poate cuvine să nu uităm că formele de
dezvolta în asa fel încât mai târziu
el să vadă în lumea exterioară un
domeniu

66 67
ALFRED ADLER CUN OAŞTEREA
OM ULUI

manifestare ale unui om — ca şi permanentă poziţie de luptă,


acelea ale masei — nu pot fi nici- revendicând pentru ei înşişi
decum judecate după şablon. măsuri speciale de atenţie şi
Dificultăţile cu care copilul are fiind înclinaţi să se gândească
de luptat în cursul dezvoltării vieţii mai mult la sine decât la alţii. Cum
sale psihice şi care, aproape fără ei consideră exigenţele vieţii
excepţie, îl împiedică să-şi cultive drept dificultăţi şi nu drept
sentimentul de comuniune socială stimulente, înfruntând
în toată deplinătatea sa, pot fi evenimentele cu o precauţie
clasificate în dificultăţi care, exagerată, între dânşii şi
generate fiind de deficienţele anturajul lor se cască o prăpastie.
societăţii, se vor manifesta în Ei se îndepărtează tot mai mult de
situaţia economică a familiei şi a adevăr, de realitate şi se încurcă
copilului şi dificultăţi generate de mereu în noi situaţii dificile.
deficienţele organelor copilului, în Dificultăţi similare pot surveni
faţa unei lumi create pe potriva atunci când afecţiunea membrilor
unor organe fără cusur şi în care familiei copilului rămâne sub un
întreaga cultură care-1 înconjoară anumit nivel. Această împrejurare
pe copil face apel la forţa şi sănă- are şi ea consecinţe importante
tatea unor organe perfect pentru dezvoltarea copilului.
dezvoltate, vedem un copil care Comportamentul său va avea de
prezintă mari deficienţe la unele suferit ca urmare a faptului că el
organe importante şi care, prin nu învaţă să cunoască iubirea şi
urmare, nu poate răspunde aşa cum nu ştie să facă uz de ea,
trebuie exigenţelor vieţii. Aşa deoarece impulsul său afectiv nu
sunt, de exemplu, copiii care sunt îmboboceşte. Iar când aşa stau
daţi la şcoală mai târziu sau, în lucrurile în familie, există pericolul
general, cei care au greutăţi în ca mai târziu să fie foarte greu
executarea unor mişcări sau cei pentru un om crescut în asemenea
care învaţă să vorbească mai condiţii să participe la un schimb
târziu, fiind timp îndelungat viu de manifestări afective.
stângaci în această privinţă, Excluderea emoţiilor şi a
pentru că activitatea lor cerebrală raporturilor tandre face de-acum
se dezvoltă mai lent decât la acei parte constitutivă din fiinţa sa.
copii pe care se bizuie societatea Acelaşi efect se poate produce dacă
noastră. Se cunoaşte cum părinţii, educatorii sau alte
asemenea copii continuu supuşi persoane apropiate copilului îi
şocurilor sunt lipsiţi de supleţe, inculcă acestuia unele maxime
găsindu-se în chip fatal pradă pedagogice care îl fac să resimtă
suferinţelor corporale şi psihice. ca impracticabile sau ca rizibile pornirile
în mod vădit ei nu sunt plăcut afective. Nu rareori vedem copii înclinaţi
impresionaţi de o lume care nu să asocieze afecţiunii o impresie
prea este făcută pentru dânşii. de ridicol. Este îndeosebi cazul
Dificultăţile condiţionate de copiilor care adesea au fost obiect de luare
insuficienta dezvoltare pur şi în râs. Ei se arată dominaţi de
simplu îi copleşesc. Desigur, aversiunea faţă de sentiment, care
rămâne posibilitatea ca în decursul îi face să considere drept ridicolă
vremii să aibă loc de la sine o şi neomeneasca orice emoţie şi
echilibrare, fără persistenţa unui orice manifestare de dragoste
prejudiciu de durată, dacă nu pentru alţii, ceea ce — cred ei — îi
cumva între timp amărăciunea subjugă altora şi îi coboară în
cauzată de mizeria morală în care ochii acestora. Sunt oameni care,
cresc asemenea copiii şi la care, încă din copilăria lor, au impus o
cel mai adesea, se adaugă şi o barieră tuturor relaţiilor afective
condiţie economică precară, nu le- iminente. Lipsa de afecţiune care, în
a zdrobit inima, punându-şi astfel linii mari, duce la o educaţie dură,
statornic amprenta pe viaţa reprimând orice manifestare de
acestor copii. Este lesne de înţeles tandreţe, i-a determinat pe aceşti
că regulile de convieţuire umană, copii să se închidă de timpuriu
date în mod absolut, sunt anevoie faţă de asemenea porniri şi, acriţi
respectate de aceşti copii. Ei vor şi speriaţi, să se retragă din micul
privi cu neîncredere la agitaţia din cerc al anturajului lor, în loc să-1
jur şi vor înclina să se ţină de-o integreze în propria lor viaţă
parte, să se sustragă de la psihică, ceea ce ar fi avut cea
sarcinile ce le revin. Cu o mai mare importanţă pentru
susceptibilitate cu totul ieşită din evoluţia lor normală. Dacă totuşi
comun, ei vor adulmeca şi simţi o se găseşte vreo persoană în acest
ostilitate a vieţii, pe care o anturaj care să facă posibilă legătura
exagerează. Interesul lor pentru cu copilul, lucrul acesta va avea loc
părţile întunecate ale vieţii este în virtutea unei intimităţi absolut
mult mai mare decât acela pentru particulare. Aşa cresc adesea
părţile ei luminoase. De obicei, le oamenii care nu s-au bucurat decât
supraestimează şi pe unele şi pe de relaţiile cu o singură persoană
altele, adoptând în consecinţă o

68 69
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

şi cărora le-a fost peste mijloc poate fi folosit din


putinţă să-şi extindă înclinaţia momentul în care o orientare s-
spre comuniune dincolo de un a cristalizat în acest sens în
singur partener. Exemplul viaţa sa psihică. Se poate ca,
copilului şocat de constatarea întru atingerea scopului, el să
că afecţiunea mamei sale se evolueze în rău, după cum la fel de
adresa fratelui său, şi care de posibil este ca, urmărind aceeaşi
atunci a rătăcit prin viaţă în ţintă, el să devină un copil peste
căutarea căldurii sufleteşti care lui măsură de aşezat. Adesea se
îi lipsise din fragedă copilărie, este întâmplă să observăm cum unul
un caz care arată ce dificultăţi pot dintre copii încearcă să atragă
întâmpina în existenţa lor asupra sa atenţia printr-o
asemenea oameni. zburdălnicie neobişnuită, pe când
Este categoria acelor oameni un altul, mai mult sau mai puţin
a căror educaţie s-a desfăşurat şiret, caută să obţină acelaşi
sub o anumită presiune. efect printr-o supuşenie fără
Şi în direcţia opusă se pot seamăn.
întâlni eşecuri atunci când, sub influ- Tot în categoria celor răsfăţaţi
enţa unei călduri sufleteşti se includ şi copiii cărora le sunt
deosebite care însoţeşte educaţia, înlăturate toate dificultăţile din
copilul răsfăţat îşi dezvoltă dincolo drum, cei de ale căror năzbâtii se
de orice limită înclinaţia spre surâde amical şi care îşi pot
afecţiune, în aşa fel încât se îngădui totul, fără a se lovi de
ataşează prea strâns de una sau vreo rezistenţă în adevăratul
mai multe persoane şi nici nu vrea înţeles al cuvântului. Aceşti copii
să audă de o despărţire de ele. sunt privaţi de orice ocazie care să
Ca urmare a diverse greşeli, le permită de a se pregăti prin
sensibilitatea afectivă a copilului acele exerciţii preliminare în
poate lua adesea asemenea vederea ataşării ulterioare de
proporţii încât să-i impună oameni dispuşi să le vină în
anumite angajamente faţade întâmpinare cu corectitudine, fiind
ceilalţi, cum uşor se poate cu atât mai puţin capabili să se
întâmpla atunci când, de ataşeze de oameni care, rătăciţi ei
exemplu, adulţii spun: „Pentru că înşişi din cauza dificultăţilor
te iubesc, fă cutare sau cutare întâlnite în propria lor copilărie,
lucru". Se întâmplă adesea ca în ridică obstacole în calea acestei
sânul unei familii să crească astfel apropieri. Cum nu li se oferă prilejul de
de buruieni. Aceşti copii sesizează a se exersa în depăşirea
cu uşurinţă înclinaţia celorlalţi şi dificultăţilor, ei sunt extrem de
în viitor ei vor supralicita, prin prost pregătiţi să-şi continue
aceleaşi mijloace, dependenţa viaţa. Ei au aproape întotdeauna
acestora faţă de propria lor afec- de îndurat reculuri, de îndată ce
ţiune. Trebuie întotdeauna avută ies din micul spaţiu în care
în vedere asemenea afecţiune domneşte atmosfera de seră şi
înflăcărată pentru una din dau piept cu o existenţă în care
persoanele din familie. Este nimeni nu-şi mai exagerează
indubitabil faptul că o educaţie obligaţiile faţă de dânşii, cum o
atât de unilaterală exercită o făceau educatorii lor peste
influenţă nocivă asupra destinului măsură de afectuoşi.
unui om. Se pot petrece atunci fenomene Toate fenomenele de genul
ca, de exemplu, acela în care un acesta au în comun faptul că un
copil, pentru a-şi păstra copil devine mai mult sau mai
afecţiunea din partea unei puţin izolat. De exemplu, copiii al
anumite persoane, recurge la căror aparat digestiv prezintă
mijloacele cele mai reprobabile, deficienţe se vor comporta altfel
căutând să-şi discrediteze rivalul, în ceea ce priveşte alimentaţia şi,
de cele mai multe ori fratele sau în consecinţă, s-ar putea dezvolta
sora, dezvăluindu-le cu viclenie cu totul altfel decât copiii normali sub
răutatea, sau folosind alte acest raport. Copiii cu organe
procedee, totul numai şi numai deficiente vor avea un
spre a străluci în ochii părinţilor comportament ieşit din comun,
iubitori. Sau va uza de presiuni, care, cu timpul, îi va împinge la
pentru ca cel puţin să fixeze izolare. Vom avea atunci în faţa
asupra sa atenţia părinţilor, ochilor copii care nu percep clar
nedându-se îndărăt de la nici un legătura lor cu mediul ambiant,
mijloc care să-1 facă remarcat, respingându-1 eventual cu totul.
care să-i confere mai multă Ei nu-şi pot găsi camarazi, se ţin
importanţă în comparaţie cu departe de jocurile celor de-o
ceilalţi. Va deveni leneş sau vârstă cu dânşii, fie privindu-le cu
maliţios ca să-i determine pe pizmă, fie închizându-se
ceilalţi să se ocupe mai mult de dispreţuitori în propriile lor jocuri,
dânsul, sau se va întrece în pe care le practică într-o ursuză
cuminţenie, spre a atrage luarea singurătate. Ameninţaţi de
aminte a celorlalţi, ca pe o izolare sunt şi copiii care cresc
recompensă. Se declanşează în condiţiile unei educaţii
atunci în viaţa copilului un deosebit de
asemenea proces încât devine
evident că orice

70 71
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

constrângătoare, de o început. Dezvoltarea psihică a


severitate excesivă. Viaţa nu le copilului va fi întotdeauna
apare nici lor într-o lumină impregnată de raporturile
favorabilă, pentru că se societăţii cu el, începând cu
aşteaptă să primească mereu şi primele semne ale sentimentului
de pretutindeni semne rele. Ei fie că se nativ de comuniune socială, până
simt martiri care primesc cu umilinţă la înflorirea pornirilor afective, care merg
toate încercările, fie că se atât de departe încât copilul caută să se
consideră luptători gata apropie de adulţi. Se poate face
totdeauna să se bată cu un oricând observaţia că copilul îşi
mediu resimţit ca ostil. Aceşti orientează râvna sa afectivă
copii privesc viaţa şi sarcinile lor asupra altuia, nu asupra lui însuşi,
ca pe nişte dificultăţi cum este de părere Freud.
extraordinare şi este uşor de Strădaniile sale sunt diferenţiat
înţeles că un asemenea copil se va nuanţate, variind în raport cu
îngriji în primul rând „să-şi persoanele cărora se adresează.
păzească graniţele", luând seama La copiii care au trecut de vârsta de doi
ca nici o daună să nu survină şi ani se poate constata această
fiind pururea neîncrezător faţă diferenţiere şi în exprimările
verbale. Sentimentul solidarităţii,
de cei care îl înconjoară. Sub
al comuniunii sociale este propriu
povara acestei precauţii
sufletului copilului şi nu-1
nemăsurate el îşi dezvoltă mai
părăseşte pe om decât în cazul
degrabă înclinaţia de a adulmeca
unor grave degenerări maladive
mari dificultăţi şi primejdii decât
ale psihicului. De-a lungul întregii
de a se expune cu uşurinţă
vieţi acest sentiment rămâne
destinului unei înfrângeri. O altă
nuanţat, se restrânge sau se
caracteristică comună acestor
amplifică, iar în cazurile
copii, care arată totodată clar cât
favorabile se extinde nu numai
de puţin dezvoltat este la ei asupra membrilor familiei, ci
sentimentul de comuniune asupra tribului, poporului, asupra
socială, este faptul că se întregii umanităţi. El poate chiar
gândesc mai mult la ei înşişi decât depăşi aceste limite, adresându-se
la ceilalţi. Avem astfel un tablou animalelor, plantelor, unor obiecte
cuprinzător al întregii dezvoltări. neînsufleţite, ba chiar şi
Toţi aceşti oameni înclină în Cosmosului.
general către o concepţie în efortul nostru de a ajunge
pesimistă despre lume şi nu pot la cunoaşterea fiinţei umane am
fi satisfăcuţi de existenţa lor fără a câştigat un important punct de
se elibera de falsele tipare de viaţă sprijin: înţelegerea necesităţii de
care îi încorsetează. a examina omul ca pe o fiinţă
socială.
3. OMUL CA FIINŢĂ SOCIALĂ.
Ne-am străduit să arătăm că
numai atunci putem trage o
concluzie asupra personalităţii
unui individ când îl judecăm şi îl
înţelegem în situaţia existenţială
care îi este proprie. înţelegem
prin situaţie existenţială poziţia
omului în ansamblul lumii şi în
raport cu mediul apropiat, poziţia
sa faţă de problemele cu care se
confruntă în permanenţă, cum
sunt cele privind activitatea
profesională, relaţiile, raporturile
cu semenii. Am stabilit pe
această cale că impresiile care îl
asaltează pe om din partea
mediului său ambiant
influenţează încă de la început
atitudinea faţă de existenţă a
sugarului, iar mai târziu atitudinea
copilului şi a adultului, persistând
de-a lungul întregii vieţi. Chiar şi la
capătul a numai câteva luni de
existenţă se poate determina
cum se comportă sugarul în faţa
vieţii. De la această vârstă înainte
nu mai poţi confunda între ei doi
sugari, dat fiind că fiecare din ei
manifestă deja în mod pronunţat
apartenenţa la un tip de om, tip
care se conturează din ce în ce
mai net, fără a pierde direcţia
luată de la bun

72 73
CUNOAŞTEREA OMULUI

Capitolul IV impregnată de mişcări rapide, fapt uşor de


constatat dacă aceşti copii sunt întrebaţi ce jocuri
preferă sau ce meserie şi-ar alege. Răspunsul
(vizitiu, conductor de tren, taxator la autobuze
AMPRENTELE LUMII EXTERIOARE1 etc.) va arăta că în sufletul lor se face simţită
aspiraţia de a depăşi toate dificultăţile insuficientei
libertăţi de mişcare, de a ajunge într-o situaţie în care să
nu mai resimtă nici o inferioritate, nici o umilire,
sentiment care poate fi extrem de intens atunci când
copiii se dezvoltă lent sau maladiv. Tot aşa, adesea
se constată că acei copii care, ca urmare a unor defecte
oculare, nu pot vedea lumea decât lacunar se
străduiesc să prindă mai complet şi mai intens
1. GENERALITĂŢI PRIVIND CONCEPŢIA DESPRE imaginea vizuală a lumii, iar copiii cu o sensibilitate
LUME. Condiţionate de necesitatea de a se adapta la auditivă deosebită adesea nu manifestă înţelegere şi
societate, capacitatea de a percepe lumea exterioară predilecţie decât pentru anumite tonuri, care sună mai
şi caracteristica mecanismului psihic de a urmări încântător, pe scurt, ei sunt firi muzicale
întotdeauna un scop ne conduc la ideea că atât (Beethoven).
concepţia despre lume cât şi linia ideală de orientare Printre organele prin intermediul cărora copilul
(Ideale Leitlinie) ale unui om apar de timpuriu în sufletul caută să stăpânească mediul înconjurător se numără
copilului, nu gata formate şi într-o structură sesizabilă, în principal organele de simţ care stabilesc cu lumea
dar evoluând cumva în sferele care ne dau plăcuta exterioară relaţii trainice. Ele sunt acelea care
impresie a cunoscutului, a inteligibilului, întotdeauna participă nemijlocit la edificarea concepţiei despre
în antiteză cu sentimentul de inacccsibilitate. Actele lume. Dintre acestea trebuie să numim mai întâi
psihice nu pot avea loc decât atunci când este ochii, în faţa cărora se deschide larg lumea din jur.
întrezărit un scop. După cum este cunoscut, atingerea Omului i se impune în special lumea perceptibilă
acestuia presupune în chip necesar posibilitatea sau predominant vizual, furnizându-i principalele elemente
libertatea de a acţiona. Iar câştigul care rezultă din ale experienţei sale. Se constituie astfel imaginea
deplina libertate de acţiune nu trebuie subestimat. vizuală a lumii, a cărei importanţă fără egal constă în
Un copil care, pentru prima dată, s-a ridicat copăcel, aceea că dispune de obiecte permanente,
intră din acea clipă într-o lume cu totul nouă, invariabile, contrar celorlalte organe de simţ care, cel
simţindu-se oarecum într-o atmosferă ostilă. El poate mai adesea, sunt legate de surse pasagere de
simţi în puterea cu care stă pe propriile picioare o excitabilitate, cum sunt urechea, nasul, limba şi, în
speranţă crescută în legătură cu viitorul său şi, riscând mare parte, pielea. în alte cazuri organul auzului este
primele încercări de locomoţie, poate fie să aibă acela care predomină şi creează o capacitate psihică
diferite grade de dificultate, fie să nu întâmpine nici o pentru care contează în primul rând lumea audibilă.
dificultate. Asemenea impresii, evenimente care (Psyche cu caracter acustic). Mai rari sunt chinestezicif, oameni
pentru adulţi par insignifiante mărunţişuri, exercită o reglaţi în aşa fel încât sensibilitatea lor este axată pe
enormă influenţă asupra vieţii psihice a copilului şi, procesele motricitatii. O predominare a simţului
înainte de toate, asupra formării concepţiei sale mirosului sau a celui al gustului duce la configurarea
despre lume. Astfel, copiii care întâmpină dificultăţi altor tipuri, din care cel dintâi în special, cu aptitudinea sa
în locomoţie vor avea de obicei în faţa ochilor o olfactivă, este nefavorabil situat în civilizaţia noastră.
imagine ideală puternic Numeroşi sunt, apoi, copiii la care organele de mişcare
joacă un rol important. Unii vin pe lume dăruiţi cu o
mai mare sprinteneală, ei sunt mereu în mişcare, iar
mai târziu sunt constrânşi la o perpetuă acţiune;
aceştia înclină îndeosebi spre performanţe care
implică utilizarea

74 75
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

din plin a musculaturii. Chiar în despre lume cu percepţii


somn impulsul spre acţiune nu auditive. Aşa după cum am
se linişteşte şi adesea se poate menţionat, aceste percepţii nu
observa cum ei se rostogolesc sunt strict identice cu realitatea.
încoace şi încolo în pat. Aparţin Omul este capabil să dea contactelor
aceleiaşi categorii copiii „agitaţi", sale cu lumea exterioară forma
al căror neastâmpăr adesea este cerută de individualitatea sa.
considerat drept infirmitate. în general, Aşadar, ceea ce un om percepe
nu există copii care să nu abordeze şi cum o face, în aceasta constă
viaţa atât cu ochii şi urechile, cât individualitatea sa distinctă.
şi cu organele lor de mişcare, Percepţia este mai mult decât un
pentru ca, din impresiile şi cu simplu fenomen fizic, este o
posibilităţile ce li se oferă, să-şi funcţie psihică şi, luând în
asambleze o imagine globală a considerare natura acesteia,
lumii, iar noi nu putem descifra circumstanţele, modalitatea şi
firea unui om decât dacă ştim cu conţinutul percepţiei unui om, este
ce organ de simţ stă el în faţa posibil să se tragă concluzii
vieţii în modul cel mai spontan. profunde cu privire la viaţa sa
Căci toate relaţiile au aici interioară.
importanţa lor, influenţând b) Amintirile. Putem stabili că
structurarea concepţiei despre organul psihic, ale cărui elemente
lume şi, prin aceasta, dezvoltarea sunt înnăscute, în ceea ce
ulterioară a copilului. priveşte capacitatea sa de dezvol-
tare depinde de cerinţa
2. ELEMENTELE DEZVOLTĂRII imperioasă de activitate şi de
CONCEPŢIEI DESPRE LUME. Acele realităţile percepute. Propulsat de
aptitudini speciale ale organului tendinţa de a se dirija în mod
psihic care participă în prima linie corespunzător spre un scop,
la realizarea concepţiei despre organul psihic este intim legat de
lume au în comun faptul că capacitatea de mişcare a
alegerea, acuitatea şi influenţa organismului uman. Omul este
lor sunt determinate de scopul pe obligat să concentreze şi să
care omul îl întrevede. Aşa se ordoneze în organul său psihic
explică faptul că un individ dat nu toate relaţiile cu lumea
percepe decât o anumită parte a exterioară, iar acesta, ca organ al
vieţii, a mediului ambiant, a unui adaptării, este constrâns să
eveniment etc. De aceea nu dezvolte şi toate acele capacităţi
putem sesiza această latură a psi- necesare securităţii individului şi
hicului uman decât dacă ne facem care ţin de propria sa existenţă.
o imagine despre scopul secret al Este acum clar că răspunsul
omului şi înţelegem că tot ceea personal al organului psihic la
face el stă sub înrâurirea acestui problemele vieţii lasă în mod
scop. necesar urme în procesul de
a) Percepţiile. Impresiile şi dezvoltare psihică şi că, astfel,
excitaţiile primite din afară prin funcţiile memoriei şi evaluării sunt
intermediul organelor de simţ dau obţinute prin constrângerea
creierului un semnal, din care se exercitată de tendinţa de
pot conserva unele urme. Din aceste adaptare. Tocmai stocul de amintiri
urme se construieşte lumea îl determină pe om să se
reprezentărilor, precum şi lumea îngrijească de viitorul său, să-1
amintirilor. Dar percepţia nu este prevadă. Putem trage concluzia
nicidecum comparabilă cu că toate amintirile poartă în ele o
fotografia realizată de un aparat intenţie finală (inconştientă), că
fotografic, ci conţine totdeauna ele nu au în noi o existenţă
ceva ce ţine de specificul neutră, că vorbesc o limbă
individului. Nu tot ceea ce cineva avertizatoare şi stimulatoare. Nu
priveşte este şi perceput cu există amintiri inerte. Importanţa
adevărat, iar când doi oameni au unei amintiri o putem aprecia
privit aceeaşi imagine, pot să dea numai dacă ne-am lămurit în
cele mai divergente răspunsuri, privinţa intenţiei finale care îi stă
dacă li se pun întrebări în la bază. Este important de ştiut de
legătură cu aceasta. Copilul, de ce un om îşi aminteşte anumite
asemenea, nu percepe din lumea lucruri, iar altele nu. Ne amintim
care îl înconjoară decât ceea ce, pe de acele evenimente a căror
o bază oarecare, convine evocare este importantă şi utilă
individualităţii sale de până pentru menţinerea unei anumite
atunci. Astfel, percepţiile copiilor orientări psihice şi le uităm pe
la care plăcerea de a privi s-a acelea a căror uitare este, de
dezvoltat în mod deosebit sunt de asemenea, avantajoasă în acelaşi
natură preponderent vizuală, timp. Aceasta înseamnă că şi
ceea ce este cazul la majoritatea memoria este integral pusă în
oamenilor. Alţii îşi vor satura serviciul adaptării
imaginea lor corespunzătoare la scopul
întrevăzut. O amintire statornică,
fie ea şi eronată, şi înglobând,
cum se întâmplă de obicei în

76 77
ALFRED ADLER CUN OAŞTEREA
OM ULUI

copilărie, o judecată purtase din cale afară de rău


unilaterală, poate, atunci când cu fata, cearta fiind lipsită de orice
favorizează scopul urmărit, să menajament. Chiar şi după ce ea a
dispară din domeniul dat naştere unui copil, părinţii nu
inconştientului şi să treacă în s-au înduplecat nici să-1 vadă, nici
întregime în atitudine, în sentiment şi să se apropie în vreun fel de fiica
intuiţie. lor, iar aceasta, dominată de un
c) Reprezentările. încă şi mai puternic simţ al onoarei, a
desluşit se manifestă individua- dezavuat cu atât mai mult
litatea omului în reprezentările atitudinea părinţilor cu cât mai
sale. Prin reprezentare înţelegem dureroasă era impresia de a fi
reactualizarea unei percepţii, fără fost tratată nedrept, într-o
ca obiectul însuşi să fie prezent. chestiune în care dreptatea era de
Este, prin urmare, o percepţie partea ei.
reprodusă, rechemată doar pe Este necesar să avem clar în
planul gândirii, în circumstanţe minte faptul că starea de spirit a
care reflectă din nou capacitatea tinerei femei era totalmente
creatoare a organului psihic. Nu este dominată de simţul onoarei.
vorba pur şi simplu de repetarea Tocmai această trăsătură de
percepţiei realizate anterior şi deja caracter explică de ce a fost ea
influenţate de puterea creatoare a atât de afectată de învrăjbirea cu
psihicului , ci de reprezentarea pe părinţii. Mama sa era o femeie
care omul şi-o face şi care este din severă, cinstită, desigur dotată cu
nou în întrgime rezultatul specificului calităţi deosebite, dar care îşi trata
său, o nouă operă de artă care îi fiica cu duritate. în aparenţă cel
este caracteristică. puţin, ea înţelegea să se
Există reprezentări care subordoneze soţului, fără ca prin
depăşesc cu mult gradul lor de aceasta să-şi piardă demnitatea.
claritate şi care se manifestă ca Ba chiar accentua această su-
percepţiile, apărând atât de punere cu o oarecare mândrie şi se
tranşant de parcă nu ar fi fălea cu purtarea ei. Faptul că în
reprezentări, ci ca şi cum obiectul familie s-a născut şi un băiat,
absent, excitator, ar fi realmente care, în calitatea lui de
de faţă. Vorbim atunci de descendent masculin şi de viitor
halucinaţii, de reprezentări care moştenitor al numelui stimat, era
izbunesc de parcă ar fi mai preţuit decât fata, a întărit şi
determinate de prezenţa mai mult orgoliul acesteia.
obiectului. Condiţiile sunt Dificultăţile determinate de
similare cu cele descrise mai sus. căsătorie, necunoscute de ea până
Şi halucinaţiile sunt rezultatul atunci, o făcuseră sa se
activităţii creatoare a organului gândească cu şi mai mare revoltă
psihic, formându-se în funcţie de la nedreptatea suferită din partea
scopurile şi intenţiile pe care le părinţilor.
urmăreşte persoana respectivă. Şi iată că într-o noapte,
Un exemplu ne va lămuri mai înainte de a adormi, a avut
bine. următoarea viziune: uşa s-a
O tânără inteligentă se deschis şi Maica Domnului a venit
măritase împotriva voinţei la ea, spunân-du-i: „Pentru că îmi
părinţilor ci. Aversiunea acestora faţă eşti atât de dragă, te vestesc că
de decizia fetei a fost atât de la mijlocul lui decembrie vei pleca
mare încât a dus la ruperea dintre cei vii; nu se cade să fii
completă a raporturilor dintre nepregătită".
părinţi şi fiică. Tânăra a ajuns cu Faptul nu a înspăimântat-o,
timpul la convingerea că părinţii ei dar ea şi-a trezit soţul şi i-a
procedaseră injust faţă de dânsa, povestit totul. A doua zi a fost
aşa încât multiple încercări de încunoştinţat medicul. Era vorba
reconciliere au eşuat, lovindu-se de o halucinaţie. Cu toate
de orgoliul şi îndărătnicia ambelor acestea, femeia stăruia în
părţi. Prin căsătorie tânăra, care convingerea că a văzut şi auzit
provenea dintr-o familie de vază, ceea ce povestise. La o primă
a ajuns într-o situaţie cu totul privire este aici ceva de neînţeles.
mizeră. Examinarea superficială a Numai folosind cifrul nostru vom
situaţiei nu ar fi putut duce la putea obţine unele clarificări.
concluzia că tânăra îşi ratase viaţa Dezbinarea cu părinţii dăinuie,
şi nu ar fi existat nici un motiv de tânăra femeie se găseşte la
nelinişte cu privire la soarta ei strâmtoare, ea este orgolioasă şi,
dacă, de câtva timp, nu s-ar fi după cum au stabilit cercetările;
produs fenomene cu totul stranii. înclină să se considere superioară
Ea era copilul preferat al tuturor. Este de înţeles că o fiinţă
tatălui. Relaţiile fuseseră atât de omenească de felul ei, predispusă
strânse între tată şi fiică, încât o să iasă din sfera dată, năzuieşte
asemenea ruptură trebuie să fi spre divinitate, are dialoguri cu
părut cum nu se poate mai aceasta. Ca Maica Domnului să
surprinzătoare. Cu ocazia apară şi să rămână la nivel de
căsătoriei tatăl se reprezentare, cum este cazul la
cei care se

78 79
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

roagă, faptul nu ar fi mirat pe nimeni. conduita tatălui ei. Şi de ce a


Dar acest lucru n-o mulţumea, ea având făcut-o el pe dânsa să aştepte
nevoie de argumente mai puternice. De atât de mult!? Stăruia,
îndată ce înţelegem că psihicul aşadar,înclinaţia de a nu le da
uman este capabil de tot felul de dreptate altora şi de a se erija pe
artificii, problemă îşi pierde sine în învingător.
caracterul enigmatic. Omul care Putem afirma, în lumina celor
visează nu se găseşte oare într-o arătate până aici, că halucinaţia
situaţie analoagă? Singura are loc în momentul în care
deosebire este că femeia aceasta tensiunea psihică atinge punctul
visează cu ochii deschişi. maxim, omul temându-se de
Trebuie,în plus, să ţinem seama ratarea scopului său. Fără îndoială
de faptul că în acel moment că odinioară, şi poate că şi astăzi,
orgoliul ei era zgândărit de un în cazul unor populaţii înapoiate,
sentiment de umilire. Şi atunci, pe asemenea halucinaţii pot exercita
neaşteptate, o altă mamă vine pur o înrâurire importantă. Unele
şi simplu la dânsa, anume acea halucinaţii, aşa cum le cunoaştem
mamă despre care poporul din scrierile unor călători, se
admite că este o mamă bună a referă la vedenii pe care le au cei
tuturor. Mamele în cauză trebuie care, străbătând pustiuri,
să fie, una faţă de cealaltă, într-o întâmpină dificultăţi, suferă de
anumită antiteză. Maica Domnului foame, de sete, de oboseală, de
apare din cauză că propria mamă dezorientare. Este o tensiune a
a tinerei femei nici nu se gândeşte trăirii celei mai mari mizerii, care
să vină la ea. Apariţia face aluzie se impune puterii de reprezentare
la carenţa de afectivitate a a celui care suferă, făcându-1 să
propriei mame. Tânăra femeie se înalţe foarte clar de la
este în mod vădit în căutarea deprimarea sufletească actuală la
modalităţii prin care să-şi acuze o stare euforică. Aceasta îi
cel mai bine părinţii. Mijlocul lui înviorează pe cei istoviţi,reanimă
decembrie nu este o dată forţele celui şovăitor,îl face pe
calendaristică cu totul lipsită de individ mai puternic sau mai
semnificaţie. Este perioada în care neimpresionabil, când nu are efectul unui
în viaţa oamenilor au loc balsam, al unui narcotic.
manifestări afective mai deschise, Ni se impune constatarea că
în care ei devin mai prietenoşi, îşi fenomenul halucinaţiei nu pre-
fac cadouri etc, perioada în care, zintă de fapt nimic nou pentru
de asemenea, posibilităţile de noi,pentru că am şi găsit
reconciliere devin mult mai mari similitudini esenţiale cu
şi, bineînţeles, momentul are o percepţia, amintirea şi
certă legătură cu problema vitală reprezentarea, după cum
a tinerei femei. urmează să găsim asemenea
Ceea ce este deocamdată similitudini cu visele. Astfel de
straniu este faptul că amicala fenomene se pot produce cu
vizită a Maicii Domnului se uşurinţă printr-o exacerbare *a
însoţeşte cu ceva disonant, cu reprezentării însăşi şi printr-o
vestirea apropiatei morţi a tinerei excludere a spiritului critic. Am
femei. Şi nu poate fi lipsit de o vrea să subliniem că declanşarea
anumită importanţă faptul că ea i- lor este întotdeauna determinată
a comunicat soţului acest lucru cu de situaţii extraordinare.
o mină de bună dispoziţie. Mai Asemenea fapte survin într-o stare de
mult, prevestirea iese din cercul mare suferinţă morală şi sub
familiei, a doua zi fiind înştiinţat impresia unei ameninţări cumplite,
medicul. Era de-acum uşor să se la oameni care, prin depăşirea
determine o vi/ită a mamei tinerei situaţiei, tind să scape de un
femei. La câteva zile după aceea, sentiment de slăbiciune. Cu cât
apare pentru a doua oară Maica tensiunea este mai mare în
Domnului şi-i spune aceleaşi asemenea situaţie, cu atât se ţine
cuvinte. La întrebarea referitoare seama mai puţin de glasul criticii.
la felul în care a decurs Conform principiului „scapă cum
întâlnirea cu propria mamă, poţi", este atunci posibil ca
tânăra femeie a spus că acesteia organul psihic să-şi învestească
îi era greu să recunoască că nu întreaga energie în apariţia
are dreptate. Persistă vechiul reprezentării sub forma
laitmotiv. Avem din nou de-a halucinaţiei.
face cu faptul că nu fusese atins Cu halucinaţia se înrudeşte
scopul afirmării superiorităţii faţă iluzia, care se deosebeşte de cea
de mamă. S-a tăcut atunci dintâi prin existenţa unui punct de
încercarea de a-şi pune clar pe contact exterior, tăgăduit într-un
părinţi în faţa stării de fapt, scop în mod caracteristic, ca de exemplu în Craiul
care a avut loc o întâlnire cu tatăl, ielelorde Goethe. Baza, adică starea
reuşită întru totul. A rezultat o de criză psihică, rămâne aceeaşi.
scenă înduioşătoare. Tânăra
femeie era totuşi în continuare
nemulţumită, de vreme ce ea
susţinea că era ceva teatral în

80 81
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

Un alt caz ne va arăta cum du-i-se că nu e bun de nimic,


este în măsură forţa creatoare aluzia la alcoolismul său i se
a organului psihic, în condiţiile părea mai puţin dureroasă
unei stări de criză, să producă fie decât aceea la incapacitatea sa.
o halucinaţie, fie o iluzie. După vindecare, s-a găsit din
Un bărbat de familie bună, nou în faţa realităţii, a unei
care însă, ca urmare a unei situaţii care nu era cu nimic mai
proaste educaţii, era un
puţin grea decât precedenta. Neputându-
neisprăvit, a obţinut un amărât
se redresa, a recurs din nou la alcool ca
post de copist. El nu mai nutrea
pretext pentru decăderea sa. în
nici o speranţă ca în viitor să
condiţiile acestei mizerii psihice
ajungă la o situaţie demnă de
reapărură halucinaţiile. S-a găsit în
stimă. Această disperare, care
apăsa greu asupra conştiinţei sale, situaţia de mai înainte şi privea
era alimentată şi de reproşurile lucrurile în aşa fel de parcă
venite din partea anturajului său, dintotdeauna ar fi fost un beţivan,
ceea ce nu făcea decât să zicându-şi că şi-a ratat viaţa din
amplifice puternica sa tensiune cauza excesului de băutură şi că
psihică. Căzu astfel pradă beţiei, nimic nu se mai putea îndrepta.
care i-a adus uitarea şi o Ca bolnav, putea să scape de
justificare a cazului său. în scurt noua şi umila lui ocupaţie,
timp a fost internat în spital, ca alcoolic practicată fără nici o tragere de
delirant. Delirurile sunt esenţial inimă, nefiind obligat să ia el
înrudite cu halucinaţiile. Se ştie însuşi o decizie în această privinţă.
3
că, în cazurile de delirium tremens , Aşa se face că sus-pomenita
forma obişnuită a halucinaţiei vedenie a persistat multă vreme,
constă în a vedea şoareci sau readucându-1 în cele din urmă în
animale negre, dar pot să apară şi spital. De-acum încolo el îşi putea
alte forme, în funcţie, de spune, drept consolare, că ar fi
exemplu, de profesiunea fost capabil să parvină la o
pacientului. Pacientul nostru a situaţie mult mai bună, dacă nu l-
încăput pe mâna unor medici ar fi păscut nenorocul beţiei. Pe
care erau adversari neîmpăcaţi această cale el îşi putea exalta
ai alcoolului şi care i-au impus un
sentimentul personalităţii.
regim sever. El a scăpat comple-
întreţinerea acestui sentiment, a
tamente de alcoolism, a părăsit
convingerii de a fi fost apt de
spitalul vindecat şi timp de trei
realizări mai mari, în cazul în care
ani n-a pus în gură picătură de
nu l-ar fi lovit acel nenoroc, era pentru el
alcool. Ulterior a revenit la spital,
cu alte suferinţe. Povestea că la un lucru mai important decât munca
locul lui de muncă (era acum însăşi. în felul acesta a atins el
muncitor agricol) vedea mereu linia de forţă (Machtlinie) şi putea
apărând un ins care îşi bătea joc susţine că ceilalţi nu erau mai
de dânsul, făcând tot felul de buni decât el, dar că lui o piedică
strâmbături. O dată, când asta 1- i-a stat în drum, nelăsându-se
a mâniat peste măsură, a luat o îndepărtată. în această stare de
unealtă şi a aruncat-o în el, ca să spirit, prin care căuta o motivare
vadă dacă are de-a face cu un om consolatoare, s-a structurat în ci,
în carne şi oase. Vedenia s-a făcut ca o izbăvire, imaginea bărbatului
nevăzută, dar după aceea s-a care făcea grimase.
întors şi 1-a stâlcit în bătaie.
într-un asemenea caz nu se poate 3. FANTEZIA. O altă activitate
vorbi de nălucire sau de productivă a organului psihic o
halucinaţie, pentru că vedenia constituie fantezia. Urme de
avea nişte pumni cu totul reali. această natură putem găsi în
Explicaţia este uşor de dat: chiar toate fenomenele de care nc-am
dacă halucina, el îşi suprapunea ocupat până acum. Este ceva
halucinaţia pe un om real. S-a analog cu ceea ce se întâmplă în
constatat că, deşi vindecat de acele activităţi psihice în care
alcoolism la ieşirea din spital, anumite amintiri trec în prim-plan
omul se apucase apoi din nou de
sau când se construiesc
băut. îşi pierduse slujba, fusese
reprezentări. Imaginaţia comportă
alungat de acasă şi îşi câştiga
şi ea, ca pe o componentă
existenţa ca muncitor cu sapa,
esenţială, acea previziune pe
ocupaţie pe care atât el, cât şi
care un organism aflat în mişcare
rudele sale, o socoteau cât se
poate de umilă. Tensiunea sa o poartă cu sine. Fantezia este de
psihică era aceeaşi ca odinioară. altfel legată de mobilitatea
A-l priva de alcool, însemna un organismului , nefiind ea însăşi
enorm avantaj, care însă echivala decât o formă a previziunii. Când,
cu a-l lipsi de consolare. Dacă ar fi în cazul fantazărilor copiilor şi
renunţat la băutură, şi-ar fi putut adulţilor — denumite şi vise diurne
exercita prima profesiune. Când, — se plăsmuiesc himere, avem
acasă, i se făceau reproşuri, de-a face cu aceleaşi reprezentări
spunân- referitoare la viitorul care-1
interesează pe

82 83
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

om şi pe care el încearcă să-1 salvator, de a veni în ajutorul cuiva, de a


edifice, prefigurându-1 în propria sa fi învingătorul vreunui monstru
manieră. dăunător oamenilor şi altele de
Dacă examipăm produsele felul acesta. Este frecventă la
fanteziei copiilor, găsim că jocul copii ideea fantezistă că ei nu fac
puterii (das Spiel derMacht), ca factor parte din familia care îi creşte.
esenţial, ocupă un spaţiu larg şi că Mulţi copii nutresc convingerea că
în el se reflectă întotdeauna în realitate ei provin dintr-o altă
scopuri ambiţioase. Cele mai familie, că într-o zi adevărul va
multe fantazări încep cu ieşi la iveală şi că tatăl adevărat
cuvintele: „când voi fi mare", şi (întotdeauna persoană de vază)
altele de felul acesta. Există şi va veni să-i ia la el. Este
adulţi care mai trăiesc ca şi cum ei îndeosebi cazul unor copii cu un
încă ar trebui să mai crească. puternic sentiment de
Reliefarea liniei de forţă arată că inferioritate, expuşi la privaţiuni,
viaţa psihică se poate dezvolta la umilinţe sau care nu se bucură
doar dacă în prealabil a fost de suficientă afecţiune din partea
stabilit un scop. în societatea anturajului lor. Adesea asemenea
umană scopul este acela al idei de grandoare se manifestă
obţinerii valorii. Nu se rămâne chiar şi în atitudinea exterioară a
aproape niciodată la scopuri copiilor, care se comportă de
neutre, deoarece viaţa comună a parcă ar fi de-acum adulţi. Găsim
oamenilor se asociază cu o şi forme cvasimaladive ale fanteziei,
neîncetată măsurare de sine, din ca de pildă predilecţia unui copil
care rezultă jindul de superioritate şi pentru pălării cu boruri tari sau
dorinţa de a ieşi victorios în pentru mucurile de ţigară sau,
4
competiţie . De aceea este dacă este vorba de o fată,
explicabil faptul că acele forme de strădaniile ei de a părea bărbat.
previziune pe care le găsim în Sunt multe fete care preferă o
produsele imaginative ale copiilor ţinută sau o îmbrăcăminte
5
sunt de regulă reprezentări de băieţească .
putere (Machtworstellungen). Există şi unii de care ne
Cât priveşte sfera acestor plângem că au prea puţină
reprezentări, a imaginaţiei, nu se fantezie. Este, desigur, o
poate stabili nici o regulă sau, cu concluzie eronată. Fie că
alte cuvinte, şi în acest domeniu asemenea copii nu-şi
trebuie să evităm căderea în exteriorizează imaginaţia, fie că
greşeala generalizării. Dar dacă motive temeinice i-au determinat
cele spuse mai sus se aplică la să lupte împotriva dezvoltării
un număr mare de cazuri, sunt produselor fanteziei lor. Se poate
unele situaţii în care nu se poate ca în felul acesta un copil să
proceda în acelaşi mod. Este uşor trăiască sentimentul puterii. în
de înţeles că imaginaţia va fi mai strădania lor de a se adapta la
puternic dezvoltată la acei copii realitate, acestor copii imaginaţia
care privesc viaţa cu ostilitate, li se pare nebărbătească sau
atitudine la care se asociază de infantilă, aşa încât o resping. în
obicei un mai puternic spirit de unele cazuri acest refuz merge
prevedere. Astfel, copiii destul de departe şi atunci se pare
bolnăvicioşi, pe care viaţa îi că imaginaţia lipseşte aproape cu
copleşeşte cu necazuri, au o totul la asemenea copii.
fante/ie mai bogată şi înclinaţia de
a se ocupa de lucruri imaginare. în 4. VISELE (GENERALITĂŢI). în
consecinţă, adesea survine un afară de visele diurne, descrise
stadiu de dezvoltare în care mai sus, există şi un alt
imaginaţia este chemată în ajutor fenomen, care apare foarte de
pentru evadarea din viaţa reală, timpuriu şi care reflectă şi, de
după cum ea este utilizată şi asemenea, stă la baza unei
pentru condamnarea vieţii reale. intense activităţi psihice. Sunt
Celui revoltat împotriva micimii visele care se produc în timpul
existenţei ea îi dă senzaţia de somnului. în general, putem
beţie a puterii (Machtrausch). constata că regăsim aici la copil
Nu numai linia de forţă poate acelaşi mod de a visa ca şi în
fi stabilită cu ajutorul imaginaţiei, cazul viselor diurne. Psihologi de
ci aceasta are un mare rol şi în altădată, experimentaţi, au
geneza sentimentului de co- demonstrat că visele omului
muniune socială. Aproape permit dezvăluirea cu uşurinţă a
niciodată fantazările infantile nu caracterului acestuia. Visul este de fapt
au în vedere punerea în valoare doar a un fenomen care, din toate timpurile, este
puterii copilului, puterea aceasta profund implicat în gândirea omului.
intervenind, într-un fel, în Visele nocturne, ca şi cele diurne,
favoarea altora. Acesta este, de însoţesc dorinţa de previziune a
pildă, cazul fantazărilor al căror omului, dorinţa sa de a-şi croi un
conţinut culminează în dorinţa drum spre viitor şi de a merge sigur
de a fi pe acesta.

85
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

Deosebirea netă între visele scăpat, de exemplu, un pahar. La


diurne şi cele nocturne este popice adesea se poate observa cum unii
aceea că pe când cele dintâi sunt, la jucători tind să participe la
nevoie, înţelese, pentru celelalte mişcarea bilei, anticipând-o prin
faptul acesta nu este posibil decât pantdmimă, ca şi cum ar voi să-i
extrem de rar. Obscuritatea viselor influenţeze cursul. Sau să ne
nocturne este o caracteristică gândim la ceea ce simţim când
distinctă a acestora şi suntem vedem pe cineva curăţând
lesne tentaţi să presupunem că fereastra de la un etaj înalt al
tocmai acesta este semnul unui bloc, ori la ce simţim când
inutilităţii unor asemenea un orator are nenorocul să se
fenomene. Să menţionăm, în împotmolească. La teatru nu vom
treacăt, faptul că în aceste vise putea nicidecum să evităm
se vădeşte acea linie de forţă a împărtăşirea sentimentelor
omului care vrea sa întrezărească exprimate de actori, jucând în
viitorul şi care aspiră să-1 domine. interiorul nostru diversele roluri
Observarea vieţii psihice ne oferă din piesă. Aşadar, transpunerea
elemente importante, asupra afectivă depinde de întreaga
cărora vom reveni. noastră experienţă trăită.
Dacă cercetăm originea
5. TRANSPUNEREA AFECTIVĂ acestei funcţii, a acestei
(EINFUHLUNG). Prin funcţia sa de posibilităţi de a ne transpune în
previziune, necesitate esenţială a simţămintele celorlalţi, vom găsi
organismelor mobile, pentru că explicaţia în sentimentul nativ de
ele sunt mereu puse în faţa unor comuniune socială. Iniţial acesta
probleme privind viitorul, organul este un sentiment cosmic, un
psihic dispune şi de capacitatea reflex al coeziunii întregului
datorită căreia nu numai că Cosmos, care dăinuie în noi, de
sesizează ceea ce există în care nu ne putem înstrăina şi
realitate, ci, de asemenea, simte, care ne face capabili să asimilăm
ghiceşte ceea ce va exista mai târziu. afectiv lucrurile situate în afara
Fenomenul acesta îl numim „transpune- corpului nostru.
re". Această capacitate este Aşa cum sentimentul de
extrem de puternic dezvoltată la comuniune socială pune în
oameni. Fenomenul este atât de evidenţă diferite grade,
larg răspândit, încât îl găsim în transpunerea afectivă comportă
orice compartiment al vieţii şi ea o gradare, fapt observabil
psihice, sensul său fiind chiar şi la copii. Există copii care
pretutindeni necesitatea de a se ocupă de păpuşi de parcă
prevedea; căci atunci când mă acestea ar fi fiinţe vii, pe când alţii
văd obligat să-mi reprezint, să poate că nu sunt interesaţi decât
gândesc cum mă voi comporta în să vadă ce se află înăuntrul
cazul în care se va pune o proble- acestora. Când raporturile de
mă, se impune, de asemenea, să comuniune socială sunt comutate
formulez o judecată întemeiată, de la semeni către lucrurile lipsite
care să se poată degaja din de viaţă, insignifiante ca
situaţia actuală, în curs de valoare, dezvoltarea unui om
evoluţie. Numai adunând într-un poate să eşueze cu totul. Cazurile
mănunchi ceea ce gândim, simţim de torturare a animalelor, pe care
şi intuim în legătură cu o situaţie le observăm adesea la copii, nu
pe care abia urmează s-o trăim, sunt de conceput decât dacă
putem dobândi un punct de admitem absenţa totală a
vedere care să ne îngăduie să ne transpunerii în simţămintele altor
concentrăm forţele într-o anumită fiinţe. Drept urmare, se poate ca
direcţie, sau să o evităm în chip asemenea copii să ajungă să se
prevăzător. Transpunerea are loc intereseze de lucruri fără nici o
şi atunci când contactăm verbal importanţă pentru dezvoltarea lor
pe cineva. Este imposibil să în colectivitate, să nu dea nici o
comunicăm cu un om, dacă nu atenţie intereselor altora şi să nu
ne transpunem în situaţia lui. De se gândească decât la ei înşişi.
o configuraţie specială se bucură Toate acestea sunt determinate
transpunerea în cazul artei teatrale. Alte de gradul scăzut de transpunere
manifestări ale transpunerii se afectivă, în cele din urmă lipsa
referă la cazurile în care oamenii transpunerii afective conduce la
ajung să trăiască un sentiment refuzul categoric al colaborării.
aparte atunci când observă că pe
alţii îi ameninţă vreo primejdie. în 6. INFLUENŢA OMULUI
asemenea împrejurări, ASUPRA CELORLALŢI (HIPNOZA
transpunerea este uneori atât de ŞI SUGESTIA). Dacă ne întrebăm
puternică încât, deşi personal în ce fel se poate realiza, în
omul nu este în pericol, el face general, influenţa celorlalţi
involuntar gesturi de apărare. oameni, stă în spiritul psihologiei
6
Este apoi cunoscută mişcarea de individuale (Individualpsychologie) să
retragere pe care o facem cu răspundă că în
mâna atunci când cineva a

87
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA
OMULUI
această privinţă intervin ascultă de oricine îi ia sub puterea
fenomenele de solidaritate. sa pot comite, la ordin, chiar crime. în
întreaga noastră viaţă se bandele de răufăcători ei
desfăşoară sub semnul îndeplinesc roluri sinistre, pe când
posibilităţii primordiale a capul bandei se ţine în general
influenţării reciproce. Aceasta de-o parte. în aproape toate ac-
este deosebit de accentuată în tele de pedepsire răsunătoare puse
anumite cazuri, cum sunt raporturile la cale de asemenea bande, astfel de
dintre profesor şi elev, părinţi şi indivizi sunt instrumentele de
copii, soţ şi soţie. Sub influenţa 7
execuţie . Asemenea oameni dau
sentimentului de comuniune dovadă de o ascultare
socială are loc, într-o anumită neverosimilă prin proporţiile ei şi
măsură, venirea în întâmpinarea pot simţi în aceasta chiar o
acţiunii exercitate de celălalt. satisfacere a propriei ambiţii.
Gradul acestei influenţabilităţi Dacă ne limităm însă numai la
depinde însă de măsura în care cazurile normale în care are loc
apare întemeiat dreptul celui care influenţa, putem stabili că indivizii
influenţează asupra celui cei mai dispuşi să se lase influ-
influenţat. Este exclusă o influenţă enţaţi şi să coopereze în acest
de durată asupra cuiva, în cazul în sens sunt cei al căror sentiment
care acesta este supus unui de comuniune socială a fost cel
prejudiciu. Influenţa va fi maximă mai puţin contrariat şi că, în
în cazul în care ne aflăm într-o stare schimb, refractari sunt cei la care
de spirit care ne dă sentimentul că înclinaţia de a parveni, aspiraţia la
propriul nostru drept este superioritate au atins cote
garantat. îndeosebi pentru deosebit de înalte. Observaţia ne
educaţie acest punct de vedere oferă zi de zi învăţăminte. Când
este important. Este posibil să se părinţii se plâng de un copil, o fac
propună sau chiar să se practice o extrem de rar pentru a-i reproşa
altă formă de educaţie. O educaţie ascultarea oarbă, pe ei
care ar ţine seama de acest punct neliniştindu-i neascultarea, iar
de vedere ar fi eficientă tocmai examinarea unor astfel de copii ne
pentru că s-ar conecta la ceea ce arată că ei cad pradă impulsului
este absolut fundamental, anume de a scăpa de chingile mediului lor
la sentimentul de comuniune şi că, dacă se străduiesc să frângă
socială. Ea nu ar da rezultate normele vieţii lor mărunte, este
decât în cazul în care un om ar pentru că un tratament eronat i-a
încerca să se sustragă în mod făcut inabordabili în ceea ce
deliberat influenţei societăţii. Iar priveşte intervenţiile pedagogice.
lucrul acesta nu se face fără Năzuinţa intensă spre putere (das
complicaţii; trebuie dusă în intensive Streben nach Macht) este
prealabil o luptă mai îndelungată, astfel invers proporţională cu
în cursul căreia să slăbească educabilitatea. în pofida acestui
legăturile sale cu mediul şi el să adevăr, educaţia noastră familială
se găsească într-o opoziţie totală tinde în principal să incite ambiţia
faţă de sentimentul de comuniune copilului şi să-i inculce idei de
socială. Atunci orice influenţă grandoare. Aceasta nu din nu ştiu
exercitată asupra sa întâmpină ce nechibzuinţă, ci pentru că
rezistenţă sau chiar devine întreaga noastră cultură şi
imposibilă şi avem în faţă civilizaţie, ele însele impregnate
priveliştea unui om care la orice de astfel de idei de grandoare,
tentativă de a se acţiona asupra lui generează asemenea impulsuri,
răspunde printr-o acţiune în sens încât în familie, ca şi în societate,
contrar (spirit de contradicţie). preocuparea primordială este
Avem deci toate motivele să aceea de a-1 face pe tânăr să
ne aşteptăm ca unii copii, care se păşească în viaţă cu o strălucire
simt mai mult sau mai puţin aparte, depăşindu-i pe toţi ceilalţi,
oprimaţi de mediul lor, să pe cât posibil în toate privinţele.
manifeste o slabă capacitate şi în capitolul în care vom trata
înclinaţie de a da ascultare despre infatuare vom arăta mai pe
educatorilor lor. Există, desigur, larg cât de necorespunzătoare
numeroase cazuri în care este această metodă educaţională
presiunea din afară este atât de bazată pe ambiţie şi cum, lovindu-
puternică încât înlătură orice se de asemenea dificultăţi,
rezistenţă, în aparenţă orice dezvoltarea vieţii psihice poate să
influenţă fiind acceptată şi eşueze.
urmată. Ne vom convinge însă în într-o situaţie similară cu a
scurt timp că această supunere nu acelora care, ca urmare a
are nici o valoare practică. Ne înclinaţiei lor de a se supune
aflăm uneori în faţa spectacolului necondiţionat, se conformează
unei fiinţe groteşti, făcută inaptă aproape fără excepţie cerinţelor
pentru viaţă (ascultarea oarbă), un mediului, se găseşte orice
om care pururea aşteaptă să-i mediu/n*. Acestuia trebuie doar
comanzi ce şi cum să facă. Marele să-i fie indusă intenţia de a face
pericol pe care îl aduce cu sine câtva timp tot ceea ce
această supunere dusă atât de
departe poate fi apreciat prin
faptul că acei copii care

89
ALFRED ADLER CUN OAŞTEREA
OM ULUI

i se cere. Iată procesul care stă la fluid misterios, unei puteri extraordinare,
baza predispoziţiei pentru hipnoză. care le-ar fi proprii. Aceasta duce la
în legătură cu aceasta sunt de nemaipomenite scandaluri, la abuzuri,
făcut, în general, următoarele îndeosebi la revoltătoare
observaţii: este posibil ca un om să excese din partea celor care
declare sau să creadă că poate fi practică telepatia şi hipnotismul.
hipnotizat, cu toate că lui îi lipseşte La drept vorbind, se poate afirma
starea de pregătire psihică că ei înjosesc în aşa măsură
favorabilă supunerii. După cum demnitatea umană încât nu
este posibil ca un altul să opună ocolesc nici o posibilitate de a
hipnozei o rezistenţă categorică şi, lucra clandestin. Nu trebuie să se
cu toate acestea, să fie sufleteşte înţeleagă de aici că fenomenele
pregătit la supunere. Hipnoza se pe care le prezintă au la bază
realizează exclusiv pe baza şarlatania. Nicidecum. Dar
atitudinii psihice a medi um-ului, nu creatura umană este atât de
pe baza spuselor sau credinţelor înclinată la îngenunchere încât
acestuia. Din greşita înţelegere a poate deveni victima unui individ
acestui fapt a rezultat multă care are tupeul să se prezinte
confuzie, pentru că în hipnoză drept unul care supralicitează, dat
avem cel mai adesea de-a face fiind că oamenii în majoritatea lor
cu oameni care se împotrivesc, pe sunt dispuşi să se supună, fără să
când, în definitiv, ei sunt înclinaţi verifice cum stau lucrurile,
să îndeplinească cerinţele plecându-se în faţa autorităţii,
hipnotizatorului. Această stare de lăsân-du-se intimidaţi şi captaţi,
disponibilitate (Bereits-wiiligkeit) subordonaţi fără crâcnire, ceea ce,
poate avea diferite grade, aşa fireşte, niciodată nu a putut să
încât rezultatele hipnozei diferă pună ordine în viaţa colectivă a
de la om la om. Dar în nici un caz oamenilor, ci a condus întotdeauna
disponibilitatea în faţa hipnozei la un supliment de revoltă din
nu depinde de voinţa partea celor supuşi. Nimeni până
hipnotizatorului, ci de dispoziţia astăzi nu a practicat telepatia sau
psihică a med/um-ului. hipnotismul cu bune rezultate pe termen
Cât priveşte natura hipnozei, mai lung. Foarte adesea s-a întâmplat ca
ea este înrudită cu starea de hipnotizatorul să dea peste un om,
somn. Enigmatic este doar faptul un aşa-numit medium, care pur şi
10
că pentru ca acest somn să se pro- simplu 1-a „interiorizat" . Acest
ducă este necesară o comandă lucru s-a petrecut şi cu oameni de
din partea altcuiva. Comandă ştiinţă importanţi, care au voit să-
care este eficientă numai dacă se şi exercita forţa asupra unor
adresează unui individ pregătit s- indivizi sugestionabili. De multe
o accepte. Decisive în privinţa ori survin eşecuri când medium-ul se
aceasta sunt, după cum s-a dovedeşte a fi, ca să spunem aşa,
menţionat, esenţa şi dezvoltarea un înşelat înşelător, pe de o parte
personalităţii medium-ului. Numai amăgit, pe de alta îngenuncheat
atunci când cineva este în aşa fel de sine însuşi. Dar puterea care ni
structurat încât să se conformeze se pare a intra în acţiune aici nu
fără spirit critic influenţei altora, este niciodată aceea a hipnotiza-
există posibilitatea de a provoca torului, ci totdeauna avem de-a
în el acest somn specific, care, mai mult face cu înclinaţia medium-ului de
decât somnul natural, este deconectat de a se supune; nu este vorba de nici o
capacitatea de acţiune voluntară putere magică, ci de extraordinara
proprie, în aşa măsură încât pricepere a hipnotizatorului de a
finalmente individul poate fi pus pune în scenă farsa. Dacă, în
în mişcare de centrii motori ai jchimb, cineva este obişnuit să
9
hipnotizatorului care dă comanda . ducă o viaţă întru totul după chib-
Din somnul normal rămâne doar zuinţă sa şi nu-şi însuşeşte fără
un fel de stare crepusculară, aşa discernământ concluziile altora,
încât medium-ul nu-şi poate aminti atunci în mod firesc un astfel de om
din cele ce se petrec în timpul hipnozei nu va putea fi hipnotizat şi nici nu
decât ceea ce vrea hipnotizatorul. Este va prezenta straniile fenomene
eliminat în primul rând spiritul critic, cea ale telepatiei. Deci toate aceste
mai importantă cucerire a organului fenomene nu sunt decât
psihic în condiţiile societăţii fenomene ale ascultării oarbe.
noastre. Un medium este, ca să în acest context este de
spunem aşa, o prelungire a menţionat şi sugestia. Putem
mâinii hipnotizatorului, un organ înţelege esenţa acesteia numai
care funcţionează la ordinul dacă o inserăm, în cel mai larg
acestuia. sens, în sfera impresiilor (Eindriicke).
Majoritatea oamenilor capabili Este de la sine înţeles că omul nu
să-i influenţeze pe alţii atribuie numai că primeşte la un moment
această capacitate şi, în general, dat impresii, ci că şi stă în
orice posibilitate de acest fel, unui permanenţă sub influenţa lor.
Receptarea de impresii nu este cu
totul insignifiantă,

90 91
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

acestea continuând să acţioneze (Ernst Jahn, Alfred Adler, Religion und


asupra noastră. Iar când acestea Individualpsychologie, Verlag dr. Rolf.
sunt demersuri din partea unui Passer, Wien, Leipzig, 1933, p.
alt om, încercări de a ne 58) reflectă semnificativ această
convinge, de a ne îndupleca, în acest aspiraţie spre perfecţiune şi
caz putem vorbi de sugestii. Are loc superioritate, din care s-au născut
modificarea sau consolidarea unei fantasmele tuturor religiilor. (Nota
concepţii active, care se manifestă trad.)
desluşit la posesorul ei. Problema 5
Este aşa-numitul „protest
dificilă constă propriu-zis în faptul
viril" sau „aspiraţia la virilitate",
că oamenii reacţionează diferit la
la
impresii dinafară. Pe de altă
„superioritate virilă" a femeilor, în al
parte, influenţa depinde de gradul
căror inconştient — arată Adler —
de independenţă al persoanei
mocneşte aversiunea faţă de rolul
respective. Sunt de luat în
considerare îndeosebi două feminin pentru care au fost
tipuri. Unii supraestimează cu biologic
uşurinţă opinia celorlalţi, aşadar destinate. „Protestul viril" a atins un punct
nu ţin prea mult la îndreptăţirea culminant la George Sand, de
propriilor lor concepţii, lâ faptul că exemplu, care — după cum relevă
ele sunt corecte sau false. Ei Adler — pretindea că nu există decât
exagerează importanţa altor un
persoane, aşa încât se adaptează singur sex. Aceeaşi aspiraţie spre o
lesne la opinia acestora. Ei sunt cu „virilitate cât mai complet posibilă" o
totul apţi pentru sugestio-narea în trăiesc, pe un accentuat fond
stare de veghe sau pentru hipnoză. nevrotic, bărbaţii care se cred
Celălalt tip va considera drept o „devirilizaţi",
ofensă tot ceea ce vine din afară, „demasculinizaţi", lăsându-se de
socotind că doar propria sa opinie regulă dominaţi de o „agresivitate
este justă şi respingând orice virilă",
contribuţie a celorlalţi, fără a-i de natură psihopatologică (a se
păsa de justeţea sau injusteţea vedea Alfred Adler, Ober den Ncrvdsen
ideilor lor. Ambele tipuri degajă un Charakter, capitolul 4 din partea de
sentiment de slăbiciune, cel de-al „Aplicaţii practice"). (Nota trad.)
doilea neîmpăcându-se cu ideea 6
Denumirea completă a
că ar avea ceva de primit de la
disciplinei fundamentate de Alfred
ceilalţi. Foarte adesea întâlnim
Adler
oameni care intră lesne în conflict,
este aceea de „vergleichende
nutrind în sinea lor părerea că ar fi
Individualpsychologie", adică psihologic
prea accesibili la sugestionarea de
individuală comparată, denumire care
către alţii. Ei îşi întăresc însă
această părere numai pentru a nu apare în subtitlul uneia din lucrările
deveni receptivi, aşa încât este sale capitale, Cu privire la caracterul
greu să obţii vreo schimbare de nevroticilor (Wiesbaden, 1912):
optică de la ei. „Grundzuge einer vergleichenden
Individualpsychologie und Psycho-
NOTE therapie" (Principii de psihologie
individuală comparată şi de
1
Titlul capitolului în original: psihoterapie).
Eindriicke der Aussenwelt. (Nota Atrăgând atenţia asupra acestui fapt,
trad.) adesea scăpat din vedere, Alfred
2
„c/ie Motoriker", în textul original. Farau
(Nota trad.) şi Herbert Schaffer precizează că
3
„Săul'erdelirium", în textul termenul de psihologie individuală
original. (Nota trad.) comparată „defineşte o psihologie
4
Aceeaşi capacitate care studiază individul în totalitatea
incoercibilă de fantazare 1-a dus sa,
pe om la comparând manifestările sale psihice
născocirea zeilor, a lui Dumnezeu, ca cu datele normelor sociale" (op. cit.,
supremă expresie a jindului omului
p. 93). (Nota trad.)
de a se situa pe un plan al 7
Folosind cu un diabolic sânge rece
superiorităţii absolute, undeva unde
astfel de „instrumente de
să se bucure
execuţie" a pus Alfonso (Al) Capone
de o protecţie infinită, unde nici un
rău — şi în primul rând moartea — să la cale şi a şi comis nu mai puţin de
nu-1 mai poată atinge, unde să se 227 de asasinate, pentru care nu s-au putut
poată, în sfârşit, împărtăşi euforic găsi capete de acuzare împotriva
din lui (I. Aszody, Interpolul în acţiune,
perfecţiune. „Zum Colt zu streben, in ihm Editura Politică, Bucureşti, 1968,
zu sein, seinem Rufzu folgen", pp. 124-125). (Nota trad.)
s
adică „a se strădui întru Domnul, a se Persoană extrem de
identifica cu el, a-i urma chemarea" sugestibilă, lesne de hipnotizat sau
care răspunde cu uşurinţă inducţiei
parapsihologice. (Nota trad.)
9
Punerea în mişcare a
hipnotizatului direct de către centrii
motori ai hipnotizatorului este
exclusă, din moment ce efectul
hipnotic se obţine prin comenzi verbale,
care au acces la cel hipnotizat prin acele
„puncte vigile"

92 93
ALFRED ADLER
de pe cortex, rămase ca atare pe fondul inhibiţiei
Capitolul V
generalizate reprezentatede somn. Drumul până la centrii
motori este apoi mai lung sau mai scurt, funcţieîn de
conţinutul „instrucţiei" date de hipnotizator. (Nota trad.)
10
Proces care, în esenţa sa, este de acelaşi ordin cu SENTIMENTUL DE INFERIORITATE
structurareaSupraeului,aşa cum o analizează Freud. (Nota
trad.)
SI TENDINŢA DE A SE IMPUNE

1. SITUAŢIA DIN PRIMA COPILĂRIE. După cum


ştim, copiii pe care natura i-a tratat cu vitregie sunt
înclinaţi să adopte o altă atitudine faţă de viaţă şi
oameni decât cei care au cunoscut de timpuriu bucuriile
existenţei. Se poate statua, în principiu, că toţi copiii cu
organe deficiente (mit mindcrwertigen Organen) se angajează pe
negândite într-o luptă cu viaţa, ceea ce îi duce la o
sugrumare a sentimentului de comuniune socială, aşa
încât aceşti oameni adoptă lesne un model egoist al
grijii exclusive de sine şi faţă de impresia pe care o produc
asupra anturajului, nepreocupându-i interesele altora. Ca şi
deficienţele fizice, influenţele exterioare exercitate
asupra copilului sunt resimţite ca o povară mai mult
sau mai puţin apăsătoare, putând determina o
atitudine ostilă faţă de mediu. Cotitura decisivă are loc
foarte de timpuriu. încă din al doilea an de viaţă putem
constata că aceşti copii sunt prea puţin înclinaţi să se
simtă la fel de înzestraţi ca alţii, de aceeaşi condiţie şi
având drepturi egale cu ei, deci îndreptăţiţi de a le
căuta prietenia şi a face cauză comună cu dânşii, ci,
dimpotrivă, dominaţi de un sentiment al insuficienţei
(Verkur/.theit), exteriorizează mai puternic decât ceilalţi
copii un sentiment al aşteptării, un drept de a emite
pretenţii. Dacă ne gândim că, de fapt, fiecare copil se
situează pe o poziţie de inferioritate în faţa vieţii şi că
nu ar putea exista fără a avea într-o măsură apreci-
abilă sentimentul comuniunii cu cei apropiaţi, dacă
luăm în considerare fizicul plăpând şi neajutorarea
copilului, acea stare de

95
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

dependenţă care-i dă impresia va atrage atenţia fie în sensul că


că numai cu greu va fi capabil el constituie o bucurie pentru
să vieţuiască, atunci trebuie să adulţi, fie, dimpotrivă, motiv de
admitem că la începutul decepţie. Profundul sentiment
oricărei vieţi psihice se află un de inferioritate, cultivat în acest mod
mai mult sau mai puţin la copii, poate cunoaşte o
profund sentiment de inferioritate exacerbare, date fiind anumite
(Minderwertigkeitsgefiihl). Aceasta este particularităţi ale vieţii noastre.
forţa propulsivă, punctul de la Printre acestea se numără
care pornesc şi se dezvoltă toate obiceiul de a nu-i lua pe copii în serios,
strădaniile copilului de a-şi fixa de a le vârî în cap ideea că sunt un
un scop, de la a cărui realizare el nimeni, că nu au nici un drept, că
aşteaptă liniştea şi securitatea niciodată nu trebuie s-o ia înaintea
existenţei sale viitoare. adulţilor, că trebuie să stea la locul
în această atitudine specifică lor, şi aşa mai departe. Chiar când
copilului, strâns legată de capa- este ceva adevăr în acestea,
cităţile sale organice şi care este lucrurile le sunt prezentate
influenţată de acestea, rezidă copiilor într-o manieră atât de
baza cducabilităţii sale. Oricât de grosolană, încât nu este de mirare
general ar fi sentimentul de inferioritate la că le stârneşte iritarea. în afară de
fiecare copil, educabilitatea va fi aceasta, o mulţime de copii trăiesc
pusă la încercare în special de doi cu teama permanentă ca nu
factori. Unul este tocmai acest cumva ceea ce fac ei să devină
puternic intens şi stăruitor senti- motiv de batjocurăpentru toată
ment de inferioritate, pe când lumea. Prostul obicei de a-i ridicu-
celălalt este un scop, care nu pur liza pe copii este extrem de
şi simplu garantează calmarea, dăunător pentru dezvoltarea lor.
securitatea, egalitatea, ci Teama de ridicol a unor asemenea
generează o aspiraţie la putere oameni poate fi identificată până
(Streben nach Macht), care în mod târziu în viaţa lor, adesea ei
categoric este destinată să ducă la neputând să scape de ea nici la
dobândirea superiorităţii într-un bătrâneţe. Foarte prejudiciabilă
anumit mediu social. Copiii sunt este, apoi, înclinaţia unora de a nu-
întotdeauna angajaţi pe acest i lua pe copii în serios, de a le
drum. Ceea ce complică spune neadevăruri, ceea ce uşor
educabilitatea lor este faptul că îi poate face să se îndoiască de
ei se simt desconsideraţi în toate seriozitatea colectivităţii în care
împrejurările, se cred trăiesc şi chiar de seriozitatea
dezavantajaţi de natură şi vieţii. S-au văzut cazuri de copii
adesea, pe drept sau pe nedrept, care, în prima zi de şcoală, s-au
umiliţi de către cei mari. Abia aşezat zâmbind în bancă,
atunci când analizăm mai exact declarând ocazional că pentru
toate aceste date putem aprecia dânşii toată chestiunea cu şcoala
inevitabilitatea unei dezvoltări este o glumă a părinţilor, pe care
sinuoase, însoţită de tot felul de nici vorbă să o ia în serios.
eşecuri.
La drept vorbind, orice copil este 2. COMPENSAREA
expus acestui pericol, deoarece toţi SENTIMENTULUI DE INFERIORI-
copiii se află în situaţii de felul TATE; ASPIRAŢIA DE A SE PUNE
acesta. Integrat în societatea ÎN VALOARE ŞI DE A DOBÂNDI
adulţilor, prin însuşi acest fapt SUPERIORITATEA. Sentimentul de
fiece copil este îndemnat să se inferioritate, de insecuritate şi de
considere mic şi slab, neisprăvit, insuficienţă este acela care constrânge la
inferior. Aflat în această stare de fixarea unui ţel în viaţă şi la
spirit, îi va fi cu neputinţă să se realizarea acestuia. încă din
creadă capabil de a se achita de primele zile de viaţă se face
sarcini uşor şi impecabil, aşa cum i observată pornirea copilului de a
se pretinde. De obicei încă de aici se situa în prim-plan, de a atrage
intervin în educaţie greşeli. în mod coercitiv asupra sa atenţia
Cerându-i-se copilului prea mult, părinţilor. Sunt cele dintâi semne
se determină încolţirea în sufletul ale năzuinţei născânde a omului
acestuia a unui acut sentiment al de a se pune în valoare, care se
nulităţii sale. Ba chiar sunt cazuri dezvoltă sub influenţa
în care unor copii li se atrage în sentimentului de inferioritate şi
permanenţă atenţia asupra care îl obligă pe copil să-şi fixeze
insignifianţei, imaturi taţii şi un scop, cu care el porneşte să-şi
capacităţii lor modeste. Alţii, în manifeste superioritatea asupra
schimb, sunt trataţi ca jucării, ca mediului său.
obiecte de amuzament, sau sunt Fixarea scopului cu privire la
priviţi ca bunuri ce trebuie dobândirea superiorităţii va fi
păstrate într-un chip cu totul deo- făcută prin intermediul măreţului
sebit, când nu sunt consideraţi sentiment de comuniune socială.
un balast supărător. Adesea toate
aceste tendinţe se întâlnesc
laolaltă, iar copilului,în consecinţă,
i se

96 97
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMU LUI

Nu putem risca nici o apreciere privind această metodă euristică


copilul sau adultul, dacă nu facem o constituie mai mult decât un
comparaţie între sentimentul de instrument de investigaţie, că
comuniune socială existent în ei şi principiile sale acoperă în mare
ponderea năzuinţei spre putere şi măsură procesele active ale
spre superioritate asupra dezvoltării psihice, parte din ele
celorlalţi. Scopul va fi în aşa fel trăite la nivelul conştiinţei, altă
stabilit încât atingerea sa să-i parte erupând din inconştient.
ofere posibilitatea de a-şi simţi Aşadar, străduinţa centrată pe
superioritatea sau de a-şi înălţa 1
scop a vieţii psihice nu reprezintă
în aşa măsură propria pur şi simplu forma concepţiei
personalitate încât viaţa să-i noastre, ci şi un fapt fundamental.
apară demnă de trăit. Scopul Cât priveşte problema felului
este, de asemenea, acela care în care aspiraţia către putere,
conferă valoare senzaţiilor, care acest rău fără egal al societăţii
dirijează şi influenţează percepţiile, 2
omeneşti , poate fi remediată şi
configurează reprezentările, dă convertită în modul cel mai
sens forţei creatoare cu care profitabil, dificultatea constă în
formăm reprezentările, evocăm faptul că în perioada-în care
amintirile sau le înăbuşim. Iar dacă această aspiraţie apare este greu
ţinem seama de faptul că senza- să te înţelegi cu copilul. Abia mai
ţiile nu sunt nicidecum mărimi târziu devine posibilă o clarificare
absolute, suferind şi ele influenţa şi o intervenţie într-o dezvoltare
urmăririi scopului care domină greşită, pentru a o ameliora.
viaţa psihică, şi dacă, apoi, nu Vieţuirea împreună cu copilul oferă
pierdem din vedere că percepţiile totuşi o asemenea posibilitate,
noastre sunt totdeauna selective, dacă stăruim în direcţia dezvoltării
rezultat al unei anumite intenţii sentimentului de comuniune
secrete, că nici reprezentările nu socială existent la fiecare copil, în
au o valoare absolută, ci sunt aşa fel încât aspiraţia către
influenţate de scop şi că, pe putere să nu poată deveni
deasupra, noi căutăm în preponderentă. O altă dificultate
permanenţă să ne orientăm în aşa este aceea că mulţi copii nu
fel trăirile încât să nu ne vorbesc deschis despre aspiraţia
îndepărtăm de scop, atunci este lor către putere, ci o tăinuiesc şi
limpede că şi aici toate sunt încearcă s-o pună în practică pe
relative, neavând decât aparenţa ascuns, sub masca bunăvoinţei şi
unor valori trainice şi sigure. într- a manifestărilor afectuoase. Ei
un sens fictiv, pe planul imaginaţiei evită pudic să fie prinşi asupra
creatoare, ne agăţăm de un punct faptului. Nestăpânita aspiraţie
stabil. care în realitate nu există. către putere, care caută să se
Această ipoteză, condiţionată de intensifice, produce degenerări în
fapt de o deficienţă a vieţii psihice dezvoltarea vieţii psihice a
umane, este similară multor copilului şi, ajunsă la paroxism,
încercări ale ştiinţei şi practicii, poate face ca curajul să devină
ceva de felul divizării globului impertinenţă, docilitatea
pământesc în meridiane poltronerie, iar afecţiunea viclenie,
inexistente, dar având o marc destinate să-i determine pe ceilalţi
importanţă ca ipoteze. în toate să cedeze, să se obţină de la ei
cazurile de ficţiune avem de-a ascultare şi supunere, toate
face cu un fenomen caracteristic: aceste trăsături de caracter
admitem un punct fix, cu toate că putând astfel să-şi adauge la
la o cercetare mai atentă ni se natura lor evidentă un mijloc de
impune convingerea că acesta nu abilă goană după superioritate.
există. Procedăm însă în acest fel Educaţia dirijată are loc din
numai spre a obţine o orientare în imboldul, conştient sau inconştient,
haosul vieţii, pentru a putea ţine de a-1 ajuta pe copil să iasă din
o contabilitate. Totul, începând cu insecuritatea sa, de a-1 înzestra cu
senzaţiile, este transferat de noi deprinderi şi priceperi, cu
într-un domeniu al calculabilului, cunoştinţe, cu o înţelegere şi
în care putem să acţionăm. Acesta afectivitate corespunzătoare faţă
este avantajul pe care ni-1 oferă — aşa de ceilalţi. Toate aceste măsuri, de
după cum reiese din examinarea oriunde ar veni, sunt în primul
vieţii psihice a omului — rând încercări de a-i croi copilului,
admiterea unui scop ferm. pe măsură ce el creşte, noi căi de
Din acest corp de idei proprii a se elibera de sentimentul său de
psihologiei individuale se degajă o insecuritate şi de inferioritate.
metodă euristică, cercetarea şi Ceea ce se petrece acum în copii
înţelegerea în primul rând a vieţii urmează drumul trasat de
psihice a omului prin prisma unor potente trăsăturile sale de caracter, este
ereditare care, sub influenţa fixării reflexul psihicului său.
unui scop, vor evolua spre Gradul de eficienţă al
structura lor de mai târziu. sentimentului de insecuritate şi de
Experienţa şi observaţiile noastre inferioritate depinde,în principal, de
ne întăresc însă convingerea că concepţia (Auffassung) copilului.

98 99
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

Fără îndoială că gradul obiectiv bizari, provoacă perturbaţii în


de inferioritate este important existenţa altora şi, fireşte, îi
şi că va fi sesizat de copil. Dar nu constrânge să se apere. Ei sunt
trebuie să ne aşteptăm ca contra tuturor şi toţi sunt contra
estimările făcute de copil în lor. Nu toţi o sfârşesc în mod
această privinţă să fie exacte, cu necesar cât se poate de rău.
atât mai puţin cu cât nici adulţii nu Este posibil ca un asemenea
izbutesc să facă asemenea copil să meargă timp îndelungat
estimări. Rezultă, astfel, dificultăţi pe căi care să pară normale, iar
enorme. Un copil poate să crească trăsătura sa de caracter care se
în condiţii atât de complexe încât dezvoltă cu prioritate — ambiţia
erorile cu privire la gradul său de — să se manifeste în aşa fel încât
inferioritate şi insecuritate să fie să nu-1 ducă la un conflict deschis
aproape de la sine înţelese. Un alt cu ceilalţi. Dar vom constata
copil va putea să-şi aprecieze mai mereu că procedeele sale nu
bine situaţia. în linii mari însă este bucură de fapt pe nimeni, că ele nu
de luat în considerare sentimentul produc nici un efect cu adevărat
copilului, care zilnic fluctuează util, pentru că drumul urmat este
până când, în sfârşit, se inadmisibil pentru societatea
consolidează într-un fel oarecare şi noastră. Dată fiind ambiţia sa, pe
se exteriorizează ca estimare de sine care în cursul copilăriei nu o
(Selbsteinschătzung). Va avea loc struneşte şi n-o fructifică aşa cum
apoi echilibrarea, compensarea pe care se cuvine, ci de obicei o
copilul o caută pentru sentimentul exagerează, el va deveni
său de inferioritate şi,în mod întotdeauna incomod pentru
corespunzător, va progresa ceilalţi oameni. Mai târziu, de
fixarea scopului. regulă, se asociază şi alte aspecte
Mecanismul psihic al care, în accepţiunea organismului
tendinţei de compensare,potrivit social pe care trebuie să-1
căruia organul psihic îi răspunde reprezinte umanitatea, înseamnă
sentimentului de inferioritate prin deja ostilitate. Intră în sfera
efortul de a neutraliza acest acesteia, înainte de toate,
sentiment chinuitor, are o infatuarea, aroganţa şi năzuinţa
analogie în viaţa organică. Este de a-i învinge pe toţi cu orice
fapt dovedit că organele vitale preţ, nu neapărat în sensul de a
importante, atunci când intervine urca el însuşi pe trepte mai înalte,
vreo debilitare, în măsura în care satisfacţia putând fi obţinută pur
ele sunt viabile încep să riposteze şi simplu prin doborârea altora.
printr-o extraordinară amplificare Ceea ce este important este
a capacităţii lor funcţionale. distanţa, marea deosebire dintre el
Astfel, dacă circulaţia sanguină şi ei. O asemenea atitudine în faţa
întâmpină dificultăţi, inima vieţii nu este incomodantă doar
lucrează cu puteri sporite, pentru anturaj, ci este
mobilizează potenţialul întregului supărătoare şi pentru purtătorul
organism şi prin aceasta îşi va ei, saturându-1 într-atât de
mări volumul, depăşindu-1 pe laturile întunecate ale vieţii încât
acela al unei inimi care lucrează în el nu mai germinează nici o
normal. La fel, sub presiunea fizicului bucurie autentică.
firav, a becisniciei, a Prin eforturi cu totul
sentimentului de inferioritate, neobişnuite, al căror scop este
organul psihic caută ca, prin mari depăşirea tuturor celorlalţi, aceşti
eforturi, să devină stăpânul copii vin în contradicţie cu
acestui sentiment şi să-1 înlăture. scopurile comune care îi pun în
Dacă sentimentul de mişcare pe oameni. Comparând
inferioritate este deosebit de tipul omului setos de putere cu
apăsător, apare pericolul ca, din idealul omului social şi dacă
cauza fricii de a rămâne dispunem şi de o oarecare
handicapat pe toată viaţa, copilul experienţă în materie de
să nu mai fie mulţumit cu o apreciere, putem stabili în ce
simplă compensare, ci să meargă măsură un individ s-a înstrăinat
mai departe (supracompensare). de sentimentul de comuniune
Aspiraţia la putere şi la socială.
superioritate se va exacerba şi va Privirii cunoscătorului de
atinge patologicul. Asemenea copii nu oameni îi este astfel, desigur,îngă-
vor fi satisfăcuţi de condiţiile duit să examineze, cu cea mai
obişnuite ale vieţii lor. în confor- mare precauţie, lacunele corporale
mitate cu scopul lor ambiţios, ei şi psihice, care îl fac să înţeleagă
se vor avânta în acţiuni măreţe, că în cazul respectiv a avut loc o
uluitoare. Cu o insolită dezvoltare dificilă a vieţii psihice.
impacienţă,împinşi de puternice Dacă nu pierdem din vedere aceste
impulsuri, care depăşesc cu mult aspecte, în măsura în care propriul
măsura obişnuitului, fără a se nostru sentiment de comuniune
sinchisi de cei apropiaţi, ei caută socială este suficient de dezvoltat,
să-şi asigure propria poziţie. în vom fi conştienţi de faptul că nu
acest fel ei devin aducem nici un prejudiciu, ci,
dimpotrivă, că putem fi utili.
Aceasta mai întâi în sensul că nu
facem răspunzători de fiinţa lor pe

100
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

purtătorii unor desfigurări sau ai sentimentul său de comuniune


unor trăsături de caracter socială, însă ceea ce putea el să
antipatice, ci le apărăm până la ofere soţiei, prietenilor şi
capăt dreptul de a fi indignaţi, celorlalţi din preajma sa era
cu alte cuvinte, suntem înăbuşit de pornirea sa de a-şi
conştienţi de vina comună că în impune superioritatea.
această privinţă nu am arătat Legat de biografia sa, el
destulă prevedere şi, astfel, ne-am povestea următoarele: până la
făcut complici la mizeria socială. vârsta de 17 ani nu se dezvoltase
Pornind de la acest punct de corporal, nu crescuse cât trebuia,
vedere, vom putea fi capabili de avea o voce de băieţel, de barbă
atenuări, nemaitratându-i pe nici vorbă, cât despre talie, era ca
asemenea oameni ca pe nişte a unui puştiulică. Are în prezent
căzături, ca pe nişte produse de 36 de ani. Nimic la el nu
degenerare a umanităţii. în şochează, înfăţişarea lui de bărbat
această viziune va trebui, înainte fiind fără cusur. Natura 1-a înzestrat cu
de toate, să creăm acel climat tot ceea ce îi lipsise până la 17 ani.
care să facă posibilă dezvoltarea Dar el suferise timp de opt ani
lor liberă, înlesnindu-le integrarea această stagnare a dezvoltării şi
pe picior de egalitate în mediul social. nu putea pe atunci să ştie că
Dacă ne gândim cât de neplăcut lucrurile se vor rezolva de la sine,
ne impresionează adesea obsedându-1 ideea că va rămâne
priveliştea unui om al cărui un întârziat pe planul dezvoltării
complex de inferioritate este fizice şi că toată viaţa va fi „copil".
deacum vădit, vom putea mai întâi încă de atunci se manifestau în el
cumpăni ce demersuri educative predispoziţiile care mai târziu
avem de întreprins în ceea ce ne aveau să devină evidente. De
priveşte, spre a ajunge noi înşine îndată ce avea ocazia, el încerca
în armonie cu sentimentul absolut într-una să demonstreze că nu
de comuniune socială, înţelegând este copilul ce pare a fi. Dându-şi
totodată cât de datoare a rămas mereu importanţă, devenea
societatea faţă de aceşti oameni. important, toate acţiunile şi
Este de la sine înţeles că tocmai mijloacele de expresie fiind puse
cei veniţi pe lume cu organe în slujba strădaniei sale de a se
deficitare şi care imediat ajung să impune. Astfel, cu timpul, au prins
simtă o apăsare a vieţii de care contur însuşirile pe care i le
alţii sunt scutiţi îşi formează cu vedem astăzi. Chiar şi pe soţia sa
uşurinţă o concepţie despre lume încerca necontenit s-o convingă
pesimistă. în aceeaşi situaţie sunt că de fapt el este mai valoros decât îl
copiii la care deficienţa unui organ crede ea şi că i se cuvine mai
nu este de fapt chiar atât de izbitoare, multă consideraţie decât i se
dar care, de asemenea, pe drept sau pe acordă, pe când ea, făcută din
nedrept, poartă în ei un sentiment acelaşi aluat, îi riposta că de fapt
de inferioritate. în anumite situaţii, este mai neînsemnat decât s-ar
cum ar fi perioadele de educaţie putea bănui. în felul acesta
severă, acest sentiment se poate relaţiile dintre ci nu puteau fi deloc
accentua în aşa măsură încât să amicale şi căsătoria se rupse cu
aibă efecte incalculabile. Ei nu totul, deznodământ prevestit încă
mai pot să scape de spinul cu de semnele de disensiune din
care au avut de-a face în prima perioada logodnei. Acest om, care
copilărie, atitudinea de răceală de şi aşa avea conştiinţa de sine
care s-au lovit determinând zdrobită, fiind acum puternic
irosirea încercărilor de a se mai zdruncinat de eşecul său, se
apropia de oameni, ceea ce face prezentă la medic. El a trebuit să
ca în final să se creadă în faţa înceapă să practice împreună cu
unei lumi neprietenoase, de care acesta cunoaşterea omului
este cu neputinţă să te ataşezi. (Menschenkenntnis), ca să înţeleagă
Exemplu: un pacient lăsa ce greşeli a făcut în viaţă.
impresia frapantă că este mereu Eroarea pretinsei sale inferiorităţi
apăsat de o povară şi nu îi marca întreaga existenţă.
contenea să sublinieze că este
pătruns de conştiinţa datoriei şi 3. LINIA DIRECTOARE ŞI
de importanţa ocupaţiilor sale. Cu CONCEPŢIA DESPRE LUME. Când
soţia se afla în relaţii cât se poate efectuăm asemenea investigaţii,
de rele. Amândoi operau cu simţim că se structurează o
înverşunare într-o direcţie care, în corelaţie, ca şi cum s-ar trasa o
final, trebuia să ducă la linie, începând cu o impresie din
superioritatea unuia asupra altuia. copilărie şi până la starea de
De aici certuri, bătăi, în cursul lucruri existentă. în felul acesta
cărora acuzaţiile reciproce au se reuşeşte ca în multe cazuri să
devenit tot mai grave şi fie trasă linia spirituală pe care a
insuportabile, până când legătura evoluat până la un moment dat
s-a rupt şi convieţuirea a încetat. un om. Este linia de mişcare
Desigur, omul acesta mai păstra
ceva din

102 103
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

(Bewegungslinie) pe care se este neutru, obligându-1 pe copil


desfăşoară ca pe un şablon viaţa să ia poziţie, să se comporte aşa
omului, încă din copilărie. Poate cum o cere bunăstarea sa, văzută
că mulţi vor avea impresia că au prin prisma concepţiei sale despre
de-a face cu o încercare de bagatelizare a lume.
destinului omenesc, cu o înclinaţie de a Dacă menţinem cele spuse
nega liberul arbitru, făurirea cu privire la finalitatea vieţii
propriului destin. Faptele sunt însă psihice a omului, rezultă cu
fapte. Ceea ce funcţionează claritate că liniei de mişcare
efectiv este întotdeauna linia de trebuie să-i fie inerentă, ca
mişcare a omului, a cărei semnalment, o unitate
configurare suferă desigur indestructibilă. Acest lucru ne
anumite modificări, dar ale cărei permite, de asemenea, să
conţinut esenţial, energie şi sens înţelegem un om în calitatea lui
rămân neschimbate din copilărie, de personalitate omogenă, ceea ce
nu fără legătură cu mediul este extrem de important când
ambiant al copilului, care mai târziu avem de-a face cu un om ale cărui
se va detaşa de mediul mai vast gesturi expresionale par a se
reprezentat de societatea contrazice unele pe altele. Există
omenească. Totdeauna se copii al căror comportament la
impune să căutăm să urmărim şcoală este cu totul opus celui din
biografia unui om până în cea familie şi, de altfel, şi în viaţă
mai fragedă copilărie, deoarece întâlnim oameni ale căror trăsături
chiar şi impresiile din leagăn îi de caracter sunt atât de frapant
imprimă copilului o anumită contradictorii, încât ne înşelăm
orientare şi îl determină să asupra adevăratei fiinţe a
răspundă într-un mod bine definit acestora. Se poate, de
la întrebările puse de viaţă. Acest asemenea, să vedem că mimica a
răspuns va utiliza tot ceea ce doi oameni este absolut identică,
aduce cu sine copilul ca pentru ca la o cercetare mai
posibilitate de desfăşurare a aprofundată a liniei de mişcare
existenţei, iar presiunile la care a fost care îi animă să descoperim că
supus la vârsta când era sugar vor exercita o unul este exact contrariul celuilalt.
primă influenţă asupra felului Când doi indivizi se comportă la
său de a privi viaţa, asupra fel, în realitate esenţa acestui
concepţiei despre lume pe care şi- comportament poate fi cu totul
o formează. diferită; după cum posibil este ca
Aşadar, nu este surprinzător doi indivizi să exteriorizeze în
faptul că, faţă de ce erau în scu- chip divergent un conţinut psihic
tece, oamenii nu se schimbă prea identic .
4

mult în ceea ce priveşte atitudinea Având în vedere ambiguitatea


lor faţă de viaţă, chiar dacă fenomenelor vieţii psihice, se
exteriorizările acesteia diferă impune să le luăm în considerare
foarte mult de cele din prima nu unul câte unul, în mod izolat,
perioadă de viaţă. De aceea este ci exact invers, în conexiunea lor şi
important ca încă din leagăn ca fiind în ansamblu dirijate spre
copilul să fie pus în asemenea un scop comun. Importantă este
condiţii, care să nu-i faciliteze semnificaţia căpătată de un ase-
dobândirea unei concepţii eronate menea fenomen în întregul
despre viaţă. Decisive sunt, în complex unitar al vieţii unui om.
această privinţă, îndeosebi starea Tocmai înţelegerea clară a faptului
organică a copilului, situaţia sa că totul trebuie raportat la o
socială şi personalitatea direcţie unică netezeşte calea
3
educatorului . Dacă, la început, spre descifrarea vieţii psihice a
reacţiile au loc în mod automat, unui om.
reflex, în curând ele se vor înţelegând că gândurile şi
modifica în aşa fel încât copilul să acţiunile oamenilor sunt subor-
tindă spre un scop; tristeţea sau donate unei finalităţi, unui final
fericirea sa nu vor mai depinde condiţionat şi direcţionat, vom
exclusiv de factorii externi ai înţelege totodată ce uriaşă sursă
necesităţii, ci mai târziu va fi de erori poate fi pentru om faptul
capabil să se sustragă prin că el raportează fără ocol orice
propriile sale puteri presiunii triumf şi orice câştig personal la
acestor factori. în strădania lor de individualitatea sa, utilizându-le
a se pune în valoare, asemenea pentru consolidarea şabloanelor
copii se smulg de sub tutela sale, a liniei sale directoare (Lcitlinie).
educatorului şi îi devin adversari. Faptul este posibil numai pentru
Fenomenul se produce în perioada că el lasă totul în afara examenului
aşa-numitei descoperiri a Eului critic, în obscuritatea conştientului
(Ichlindung), când copilul începe să sau inconştientului. Numai ştiinţa
vorbească despre sine sau să va aduce aici lumină şi ne va da
întrebuinţeze pronumele eu. Este posibilitatea să cuprindem întregul
momentul în care el este deja conştient proces, să-1 înţelegem şi, în fine,
de faptul că se află într-un raport să producem şi schimbări.
solid cu mediul său ambiant, raport
care nu

104 105
ALFRED ADLER CUN OAŞTEREA
OMULUI

încheiem discuţiile noastre trăia o căsătorie nefericită, pe


asupra acestei chestiuni cu un care ar fi dorit s-o desfacă. într-
exemplu, cu ajutorul căruia vrem să o zi îşi găsise prietena cu o
încercăm să analizăm şi să carte în mână, declarându-i
explicăm fiecare fenomen soţului, cu o voce plictisită, că nu
particular, utilizând cunoştinţele ştie dacă prânzul va fi gata la
de psihologie individuală timp, ceea ce pe el 1-a iritat
dobândite până aici. atât de tare încât s-a
O tânără pacientă acuză o dezlănţuit în critici violente la
insurmontabilă stare de nemulţu- adresa consoartei. Incidentul i-a
mire, al cărei motiv ar fi, crede inspirat pacientei noastre
ea, faptul că zilnic este copleşită următoarea reflecţie: „Dacă nu
de o mulţime de treburi de tot mă înşel, metoda mea este mult
felul. Se pot observa la ea mai bună. Mie nu mi s-ar putea
agitaţie şi o privire speriată şi se face un asemenea reproş,
plânge că o cuprinde neliniştea ori deoarece de dimineaţă şi până
de câte ori are de făcut un drum seara nu-mi mai văd capul de
sau este obligată să se apuce să treburi. Dacă mi s-ar întâmpla să
facă orice altceva. Aflăm de la cei nu pot pregăti la timp masa de
care-i sunt apropiaţi că ia totul în prânz, nimeni n-ar avea ce să-mi
serios şi că pare a se prăbuşi sub zică. Şi acum să fiu silită să
povara treburilor ei. Impresia abandonez această metodă?"
generală pe care ne-o lasă este Iată ce se petrece în mintea
aceea a unei persoane asaltată de acestei femei. într-o manieră de
obligaţii, cum se întâmplă cu relativă nevinovăţie, se încearcă
foarte mulţi oameni. în mod obţinerea unui anumit ascendent,
semnificativ, cineva din anturajul situarea deasupra oricărui reproş,
ei spunea că „totdeauna ca a o pledoarie pentru un tratament şi
tăcut mofturi". o existenţă pline de afecţiune. Dat
Ca să examinăm cum se fiind că aceasta îi reuşeşte, gândul
cuvine înclinaţia de a aprecia ca de a renunţa apare de neînţeles
deosebit de grele şi de importante pentru ea. Apelul la gingăşie,
sarcinile ce-ţi revin, să ne care, în definitiv, este şi o căutare
reprezentăm ce ar însemna o a superiorităţii faţă de ceilalţi,
asemenea purtare într-un grup niciodată nu este suficient de insistent.
sau în familie, caz în care nu Astfel, în acest complex intervin ele-
putem evita impresia să această mente contradictorii din cele mai
înclinaţie echivalează cu un apel diferite. Ceva este pierdut, ceva
adresat anturajului de a nu-ţi mai nu este găsit, rezultă o dezordine,
pune şi altele pe cap, din moment o „harababură" care îi dă dureri
ce abia te poţi descurca cu de cap tinerei femei, împiedicând-
treburile pe care le ai. o să doarmă liniştită, pentru că ne-
Dar ceea ce ştim despre contenit ea îşi face griji şi le
această femeie este insuficient. exagerează, numai spre a-şi
Trebuie să încercăm s-o scoate în evidenţă extenuarea.
determinăm să ne facă şi alte Până şi acceptarea unei invitaţii
dezvăluiri. în asemenea este pentru dânsa o problemă
investigaţii se impune să dificilă. Ca să-i dea curs, se obligă
procedăm cu delicateţea de la preparative anevoioase. Sarcina
rigoare, fără aroganţă, căci altfel cea mai măruntă ia în ochii ei
s-ar suscita imediat animozitatea proporţii colosale, iar faptul de a
pacientei, preferabilă fiind calea face o agreabilă vizită este o
ipotezelor şi a dialogului. Dacă treabă foarte complicată, care îi
această ultimă posibilitate există cere ore şi zile de pregătire. în
— cum a şi fost, în realitate, cazul asemenea caz este aproape sigur
— treptat descifrăm în întreaga ei că invitaţia va ti refuzată sau că,
purtare intenţia de a da de înţeles cel puţin, se va face aşteptată,
cuiva, viitorului soţ, pe cât se sosind cu întârziere. în viaţa unor
pare, că ea nu ar mai suporta noi astfel de oameni sociabilitatea nu
poveri, că pretinde să fie tratată cu va depăşi anumite limite.
menajamente, cu gingăşie. într-un cuplu, cum este acela
Mergând mai departe cu sondajul, al căsătoriei, intervin o mulţime
putem înţelege că totul a început de relaţii care, dat fiind apelul la
cândva şi undeva, accentuându-se pe afecţiune, apar într-o lumină deo-
parcurs. Am reuşit s-o convingem sebită. Se ponte ea soţul să fie
că a fost o vreme în care nevoit să absenteze din raţiuni
tandreţea însemna totul pentru profesionale . după cum se poate
dânsa. Acum înţelegem mai bine ca el să facă parte dintr-un cerc de
comportarea ei, ca un efort de a amici, să aibă de tăcut vizite de
evita revenirea unei situaţii în unul singur sau să asiste la
care dorinţa ei de afecţiune ar reuniuni ale unor asociaţii. Nu va
putea fi strivită. fi vătămată nevoia de gingăşie şi
Constatarea noastră va fi de menajare, dacă femeia este
confirmată şi de o altă dezvăluire. lăsată singură acasă? în primul
Ea ne-a povestit despre o prietenă moment am fi poate
care, în multe privinţe, fiindu-i
rivală,

106 107
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

înclinaţi — ceea ce de fapt se îndeplini rolul secund, de a-şi


întâmplă de cele mai multe ori păstra totdeauna
— să admitem că mariajul are superioritatea, de a nu-şi părăsi
menirea să-1 lege cât mai tare poziţia în faţa nici unui reproş,
posibil de casă pe partener. Oricât de de a fi mereu în centrul micului ei
atrăgătoare ar putea să apară anturaj. Orientarea aceasta o vom
această cerinţă, pentru un om angajat găsi la dânsa, indiferent de situaţia
într-o îndeletnicire profesională ea în care s-ar afla. Aşa procedează
comportă dificultăţi când, de exemplu, se pune problema
insurmontabile. Dereglările sunt schimbării menajerei. O vedem în
inevitabile şi se poate întâmpla, mare agitaţie, vizibil preocupată
ca în cazul de care ne ocupăm, de a-şi menţine obişnuita
ca bărbatul întors acasă noaptea supremaţie şi faţă de noua
târziu şi încercând să intre cu menajeră. La fel, când se
băgare de seamă în dormitor, să- pregăteşte să iasă undeva. Este
şi găsească soţia încă trează şi altceva pentru ea să trăiască într-
întâmpinându-1 cu o mină plină o sferă în care dominaţia sa apare
de reproşuri. Nu este necesar să cu totul asigurată, decât să iasă din
descriem mai în detaliu situaţiile casă şi să se ducă „între străini",
destul de cunoscute de acest gen. pe stradă, unde deodată nimic nu
Pe de altă parte, nu este de se mai supune voinţei sale, unde
neglijat faptul că aici nu avem de- trebuie să te fereşti de vehicule,
a face doar cu mici cusururi unde, aşadar, rolul tău este
feminine, pentru că există tot atât insignifiant. Originea şi
de mulţi bărbaţi care se prezintă importanţa acestei tensiuni nu se
la fel. Este însă locul să arătăm aici clarifică decât dacă reflectăm la
că nevoia de afecţiune poate lua şi deplina putere pe care această
un alt drum. în cazul în care ne femeie o revendică acasă.
preocupă pe noi, avem de-a face Asemenea fenomene se
de obicei cu următorul scenariu: prezintă adesea în tipare atât de
când bărbatul este obligat să-şi atrăgătoare, încât la o primă privire
petreacă o seară în afara casei, nu sesizăm că este vorba de un
soţia îi declară că el merge atât de om suferind şi că această
rar în societate, încât de data suferinţă poate atinge un grad
aceasta i se poate îngădui să nu înalt. Trebuie să examinăm mai
vină devreme acasă. Deşi rostite îndeaproape tensiuni de felul
pe un ton glumeţ, vorbele ei au un acelora din cazul care ne
fond extrem de serios, interesează. Există indivizi cărora
contrazicând în aparenţă tabloul le este silă să se urce în tramvaie,
zugrăvit până aici. Dar dacă neputându-şi pune acolo în
privim lucrurile mai îndeaproape, valoare propria voinţă. Această
descoperim concordanţa. Femeia este silă poate merge atât de departe
destul de inteligentă pentru ca, încât, în cele din urmă, ei să nu
fără a medita la aceasta, să nu mai vrea, în general, să-şi
întindă coarda prea tare. Exterior, părăsească locuinţa.
ea oferă, din toate punctele de Analizându-1 în continuare,
vedere, o imagine a desăvârşitei cazul de mai sus se prezintă ca un
amabilităţi. Cazul este în sine exemplu instructiv cu privire la
ireproşabil şi ne preocupă prin retroacţiunea permanentă
prisma interesului pur psihologic. exercitată de impresiile din
Semnificaţia reală a cuvintelor copilărie asupra vieţii unui om. Nu
adresate bărbatului constă în se poate nega că, din punctul sau
faptul că de-acum încolo femeia este de vedere, femeia aceasta are
aceea care şi-a impus dictatul. dreptate. Căci dacă cineva şi-a
Acum, că ea a îngăduit-o, absenţa orientat cu toată energia întreaga
lui este autorizată, pe când dacă sa viaţă spre obţinerea căldurii
bărbatul ar fi acţionat din proprie sufleteşti, a adoraţiei şi gingăşiei,
iniţiativă, ofensa ei ar fi fost ne- atunci mijlocul de a simula
măsurată. Declaraţia ei aruncă un necontenit supraîncărcarea şi
fel de văl asupra întregii situaţii. nervozitatea nu este chiar atât de
Ea este acum partea care conduce, rău, din moment ce nu numai că
iar bărbatul, cu toate că nu face izbuteşte cu ajutorul acestuia să
decât să îndeplinească o îndatorire îndepărteze orice critică, ci şi să
specială, a devenit dependent de determine anturajul să o deconsi-
dorinţa şi voinţa femeii. lieze totdeauna cu blândeţe, să o
Dacă facem legătura între ajute şi s-o scutească de tot ce i-ar
trebuinţa imperioasă de afecţiune putea deregla echilibrul psihic.
şi descoperirea, nouă pentru noi, Dacă cercetăm perioada
că această femeie nu suportă copilăriei pacientei noastre, vom
decât ceea ce a comandat ea afla că încă la şcoală, când nu
însăşi, ne frapează imediat faptul reuşea să-şi facă temele, intra într-o
că întreaga ei viaţă trebuie să fie agitaţie extraordinară,
pătrunsă de formidabilul impuls constrângându-1 prin aceasta pe
de a nu învăţător să o

108 109
A LFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

trateze cu multă delicateţe. tora faptul că o tratau mai rău decât


Mai aflăm de la dânsa că era pe sora sa. Starea de spirit
cea mai mare dintre cei trei copii câţi fundamentală a acestei femei,
erau la părinţi, fiind urmată, în formată încă de pe atunci, s-a
ordine, de un frate şi o soră. Cu păstrat până în ziua de azi.
fratele avea mereu ceva de Putem face o retrospectivă şi
împărţit. I se părea că el este cel mai profundă în biografia tinerei
preferat, supărând-o peste măsură femei. Ea prezintă ca pe o amintire
faptul că părinţii arătau totdeauna din copilărie deosebit de impre-
un interes mai mare faţă de sionantă faptul că, pe când avea
performanţele lui şcolarele când trei ani, a vrut să-1 lovească cu o
ea, care de la început fusese o bucată de lemn pe fratele ei abia
şcolăriţă bună, îşi vedea primite venit pe lume şi că numai
cu indiferenţă rezultatele bune la precauţia mamei a împiedicat o
învăţătură şi nu înceta să-şi mare nenorocire. Cu un simţ
spargă capul pentru a găsi cauza extraordinar de fin, fata aceasta
acestei inechităţi. descoperise încă de atunci că
înţelegem acum că fata pricina desconsiderării ei era pur şi
aceasta aspira la egalitate, că încă simplu faptul că era fată. Ca îşi
din copilărie ea trebuie să ti avut aminteşte cu exactitate că în acel
un puternic sentiment de timp trăise de nenumărate ori
inferioritate, de care încerca să dorinţa de a deveni băiat. Prin
scape. La şcoală a făcut în aşa fel naşterea fratelui, ca nu numai că
încât să devină o elevă slabă. s-a văzut scoasă din căldura de
Căuta să-şi întreacă fratele prin până atunci a cuibului ci, ci spiritul
nereuşite şcolare, nu într-un sens i-a fost tulburat îndeosebi de
moral superior, ci, în judecata ei constatarea că băiatului i se
infantilă, numai spre a atrage cu rezerva un tratament absolut
mai multă putere atenţia privilegiat. în râvna sa de a
părinţilor asupra sa. întrucâtva compensa această lipsă, a ajuns
aceste procese au fost conştiente, cu timpul la metoda de a simula
din moment ce astăzi ea afirmă totdeauna surmenarea.
răspicat că voia să devină o elevă Un v i s ne va arăta, de
slabă. Dar iată că nici de aceste asemenea, cât de adânc se
proaste rezultate la învăţătură imprimă în viaţa psihică a omului
părinţii nu s-au arătat câtuşi de linia de mişcare. Această tânără
puţin interesaţi. Şi atunci s-a femeie visează că are cu bărbatul
petrecut din nou ceva ei, acasă, o convorbire. Dar acesta
semnificativ: deodată ca a început nu are deloc înfăţişarea unui
să obţină iarăşi note bune la bărbat, ci înfăţişarea de femeie.
şcoală. Faptul se întâmpla tocmai în Acest detaliu arată pe plan
momentul în care sora sa cea mică simbolic tiparul în care se
intrase în scenă în mod bizar. Avea inserează pentru dânsa evenimen-
şi ca note proaste, dar de dânsa tele şi relaţiile. Visul semnifică
mama se îngrijea aproape tot atât faptul că ea a obţinut egalitatea cu
de mult ca şi de fratele ci, dintr-un bărbatul. FI nu mai este însă
motiv aparte pe când pacienta bărbatul superior care fusese la
noastră avusese note proaste la timpul său fratele, ci aproape o
disciplinele de învăţământ, sora femeie. Nici o diferenţă de nivel
avea calificative proaste la nu mai persistă între ei. Ha a
purtare. în felul acesta ea reuşea obţinut în vis ceea ce, de fapt, încă
mult mai bine să atragă atenţia. din copilărie dorise totdeauna să
întrucât notele proaste la purtare obţină.
au un cu totul alt efect social. Astfel, unind două puncte din
Acestea presupun măsuri viaţa psihică a unui om, am des-
speciale, care îi constrâng pe coperit linia sa de viaţă
părinţi să se îngrijească (Lcbcnalinie), l i n i a sa directoare şi
îndeaproape de copii. putem obţine despre ci o imagine
Aşadar, lupta pentru egalitate unitară, pe care o putem rezuma
eşuase deocamdată. Se impune după cum urmează: avem în faţa
să subliniem că eşecul unei lupte noastră un om care, cu mijloace
5
pentru egalitate nu face niciodată inofensive , aspiră să joace un rol
să intervină un moment de repaus superior.
în acest proces. Nimeni nu suportă
o asemenea situaţie. De aici vor NOTE
rezulta totdeauna noi emoţii şi noi
1
eforturi nu vor înceta să „dieZielslrebigkeit derPsyche",m
contribuie la formarea texlul original. (Nota trad.)
2
caracterului omului respectiv. „dicsem hervorstechendsten Ubcl in
înţelegem acum ceva mai bine der KulturderMenschkeiV'.în
mofturile, agitaţia, strădania de a textul original. (Nola trad.)
se prezenta mereu în faţa
celorlalţi ca o fiinţă asuprită şi
împovărată. Toate acestea se
adresau iniţial mamei, în intenţia
de a-i constrânge pe părinţi să-i
acorde şi ei atenţia pe care o
acordau celeilalte surori şi, în
acelaşi timp, în intenţia de a le
reproşa aces-
_________ ALFRED ADLER___________
3

4
„d/e Eigenart derErzieher"',în textul original. (Nota trad.) ii"
Textul adlerian este mai laconic, dar şi mai confuz,
cel puţin dacă Capitolul VI
ar fi să-1 transpunem în româneşte în chip fidel:Wenn „ zwei
dasselbe tun,
is es nicht dasselbe; wenn aber zwei nicht dasselbe tun, so kann es doch
dasselbe sein".(Nota trad.) PREGĂTIREA PENTRU VIAŢĂ
5
„mitliebenswurdigenMitteln",mtextul original. (Nota trad.)

Un principiu al psihologiei individuale spune: toate


fenomenele vieţii psihice sunt de conceput ca
pregătiri pentru un scop întrezărit. Structura
vieţii psihice descrisă până aici are pentru noi
sensul pregătirii pentru un viitor în care
dorinţele individului apar ca îndeplinite. Este un
fenomen general uman, toţi oamenii confor-
mându-se acestui proces. Este ceea ce ne spun vechile mituri,
basme şi legende care vorbesc despre o stare
ideală care va veni cândva sau care a fost
odinioară. Ţine de aceasta convingerea tuturor
popoarelor cu privire la paradisul pierdut, iar un ecou al
acestei nostalgii a umanităţii răsună în toate
religiile, care propovăduiesc un viitor în care
toate greutăţile vor fi învinse. Nu am putea interpreta
altfel concepţia despre mântuire sau despre
eterna reîntoarcere, credinţa care atribuie
sufletului puterea de a lua mereu o configuraţie
nouă. Toate poveştile depun mărturie că
niciodată nu s-a stins speranţa omenirii într-un
viitor fericit.

1. JOCUL. Există în viaţa copilului un


fenomen care arată cu maximă claritate că
avem de-a face cu pregătirea pentru viitor:
jocurile. Ele nu sunt nicidecum de considerat ca
nişte toane amuzante ale părinţilor sau ale
celorlalţi educatori, ci drept nişte auxiliare ale
educaţiei, stimulente pentru spirit, pentru
imaginaţie şi dexterităţi motorii. în joc transpare
în mod firesc pregătirea pentru viitor. Se
înscriu în această sferă felul în care copilul
abordează

113
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

jocul, alegerea jocului, exersare a înclinaţiei sale


semnificaţia pe care el i-o creatoare conţin un element
atribuie. Jocul dcvăluie, de semnificativ pentru viitoarea
asemenea, modul în care se profesiune. Şi, desigur, în viaţa
structurează raporturile multor oameni s-a întâmplat,
copilului cu mediul său, bunăoară, ca ei să fi început prin
atitudinea amicală sau ostilă faţă a coase hăinuţe pentru
de semeni şi, îndeosebi, ne arată păpuşi,pentru ca mai târziu să
cât de accentuată este la el devină croitori.
tendinţa de a domina. Jocul este indisolubil legat
Observaţiile făcute asupra de dezvoltarea psihică a
copilului care se joacă ne copilului. Este, ca să spunem
permit, de asemenea, să tragem aşa, activitatea sa profesională
concluzii cu privire la modul în şi, de altfel, copilul aşa o şi
care este el pregătit sufleteşte concepe. Nu este un lucru chiar
pentru viaţă. Pe de altă parte, atât de inofensiv să tulburi un
jocul arc o extraordinară copil care se joacă. Jocul nu
importanţă pentru copil. trebuie să fie nicidecum privit ca
Descoperirea acestor fapte, pierdere de timp. Ţinând seama
de ţelul pregătirii pentru viitor,
potrivit cărora jocul copiilor este
în fiecare copil se sădeşte ceva
de conceput ca o pregătire
dintr-un adult, ceva ce cândva
pentru viitor, o datorăm lui
va prinde contur. Cunoaşterea
Groos, profesor de pedagogie,
copilăriei unui om înseamnă o
care a arătat că accas'ă
marc înlesnire în ceea ce
tendinţă stă şi la baza jocului
1 priveşte caracterizarea^
animalelor .
acestuia.
Sunt însă de luat în
considerare şi alte puncte de 2. ATENŢIA ŞI DISTRAGEREA
vedere. înainte de toate, jocurile EI. O facultate a organului psihic,
reprezintă şi o exersare a situată în prim-planul
sentimentului de comuniune capacităţii de acţiune a omului,
socială, care la copii este atât de este atenţia. Când manifestăm
accentuat încât el încearcă sâ-1 atenţie în punerea în relaţie a
satisfacă în orice împrejurare, organelor noastre de simţ eu un
fiind puternic mobilizat de acest fenomen care se petrece în afara
sentiment. Copiii care evită sau în interiorul nostru, avem
jocul sunt totdeauna senzaţia unei tensiuni aparte
suspectabili de trăirea unui care nu cuprinde întregul corp, ci
eşec. Sunt cei care se retrag cu se limitează doar la domeniul
plăcere şi care atunci când, unui anumit simţ. de exemplu,
totuşi, intră în |ocul altora sunt văzul. Avem sentimentul că în
de obicei doar spărgători de joc. acest domeniu se pregăteşte
Trăsături Ic lor fundamentale ceva. într-adevăr, se poate
sunt orgoliul, autoevaluarea afirma că avem aici de-a face cu
deficientă şi. în consecinţă, fenomene de mişcare (în cazul
teama de a nu-şi putea îndeplini nostru, direcţia de orientare a axei
bine rolul. în general, ochilor) care ne prilejuiesc
observăndu-se felul in care se senzaţia acestei tensiuni
joacă, se va putea determina cu deosebite.
multă certitudine intensitatea Dacă starea de atenţie suscită
sentimentului de comuniune socială tensiunea unei zone determinate
la copii. a organului psihic şi a
aparatului nostru motor,
Un alt factor care apare
aceasta implică o inhibare
clar în joc este dorinţa de
2 simultană a celorlalte tensiuni.
superioritate , care se manifestă
Aşa se explică de ce. de îndată
in înclinaţia de a comanda, de a
ce ne îndreptăm atenţia asupra
domina. Aceasta poate li
unui lucru, tindem să înlăturăm
recunoscuta la copiii care caută
orice element care ne-ar putea
să se impună, care de regulă
tulbura. Atenţia înseamnă pentru
preferă jocurile ce Ic permit sâ-şi
organul psihic instalarea unei
satisfacă asemenea tendinţe, sa
stări de pregătire,o conectare
joace un rol dominant. Există absolut specială la realitate, o
puţine jocuri care să nu favo- pregătire pentru atac sau pentru
rizeze cel puţin unul dm aceşti apărare, care rezultă dintr-o
trei factori: pregătirea pentru trebuinţă, dintr-o situaţie
viată, sentimentul de comuniune si neobişnuită si care trebuie să
setea de, domin.-irr mobilizeze întreaga noastră
izeze cel puţin energie în serviciul unui anumit
unul dm aceşti scop. Capacitatea de a fi atent o
trei factori: pre posedă orice om, cu condiţia de
entimentul de a nu fi bolnav sau deficient mintal. Cu
comuniune şi toate acestea, se poate întâmpla ca la
setea de unii oameni atenţia să lipsească,
dominare dintr-o mulţime de cauze. Obo-
Există însă şi un seala şi boala sunt factorii
alt ft care,în primul rând, prejudiciază
procesul de realizare a atenţiei.
î i d ă Pe de altă parte, există oameni la
care lipsa de

115
I
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA
OMULUI

atenţie se explică prin faptul că cum ei devin atenţi de îndată


unele obiecte nu convin ce cred că vor avea ceva de
atitudinii lor faţă de viaţă, nu câştigat, pentru ca atenţia lor
se încadrează în linia lor de să se stingă rapid atunci când
acţiune. în schimb, atenţia lor au sentimentul că nu vor
se trezeşte de îndată ce este obţine nimic. Se pot întâlni
vorba de ceva care, într-un fel
aici cele mai diverse şi bizare
oarecare, concordă cu linia lor de
asocieri.
viaţă. Un alt motiv pentru atenţia
Lipsa de atenţie nu
lacunară poate fi tendinţa spre
înseamnă de fapt nimic altceva
opoziţie. Mai ales copiii înclină
decât că omul preferă să se
cu uşurinţă spre opoziţie şi se
sustragă bucuros unei
întâmplă ca asemenea copii să
împrejurări care era de aşteptat
spună un „Nu" oricărei iniţiative
să-i suscite atenţia. Devierea
sau cerinţe. Nu trebuie să li se
ofere posibilitatea de a face atenţiei are loc pur şi simplu prin
paradă de opoziţia lor. în faptul că aceasta este dirijată
asemenea cazuri, revine metodei asupra altui lucru. Este, deci,
de învăţământ şi tactului incorect să se spună despre
pedagogic sarcina de a restabili cineva că nu se poate
legătura dintre disciplinele de „concentra". Se va constata
învăţământ şi planul de viaţă întotdeauna că el o poate face
inconştient (unbewusste Lebensplan) foarte bine, numai că în
şi linia directoare ale copilului, legătură cu altceva. în cazurile
de a reconcilia, ca să spunem de aşa-numită lipsă de voinţă sau
aşa, pe copil cu conţinutul lipsă de energie, lucrurile se
instruirii. petrec la fel ca şi în cazul lipsei
Există, de asemenea, de concentrare. Şi în aceste cazuri
oameni care văd şi aud totul, găsim de obicei o voinţă de-a
care percep orice fenomen, orice dreptul inflexibilă şi o energie
schimbare. Alţii stau în faţa lumii inepuizabilă, dar orientate în
doar cu aparatul lor de văz, pe altă direcţie.
când alţii doar cu cel de auz; cei Tratarea unor asemenea
dintâi, de pildă, nu înregistrează cazuri nu este uşoară. Reuşita
nimic, nu iau notă de nimic, presupune descoperirea
atâta timp cât au de-a face cu întregului plan de viaţă al
lucruri perceptibile vizual. Iată, omului. în fiecare caz se poate
aşadar, şi alte motive pentru admite că deficienţa se explică
care atenţia este atât de des doar prin faptul că este urmărit
absentă de acolo unde ar fi de un alt obiectiv.
aşteptat ca ea să se manifeste. La mulţi oameni neatenţia
Cel mai important factor al este o trăsătură de caracter.
deşteptării atenţiei este un interes Foarte frecvent întâlnim oameni
realmente profund. Acesta se cărora le revine o anumită
implantează într-un strat psihic mult muncă, dar pe care o refuză
mai profund decât atenţia. Dacă într-un mod oarecare sau o
interesul este prezent, atenţia îndeplinesc defectuos,
va veni de la sine, fără a constituind o povară pentru alţii.
necesita nici un fel de influenţă Trăsătura lor de caracter
educaţională. Este singurul mijloc definitorie este neatenţia, care
de a intra în stăpânirea unui survine de îndată ce ei trebuie
domeniu, în vederea unui scop să se consacre activităţii ce li se
determinat. Dat fiind însă faptul
impune.
că dezvoltarea unui om nu are
loc în mod impecabil, se 3. DELĂSAREA ŞI UITAREA.
întâmplă mereu ca atenţia să Se spune de obicei că este
rătăcească drumul. Bineînţeles vorba de delăsare atunci când
că răspunzător de această securitatea sau sănătatea unui
atitudine eronată a unui om va fi om sunt primejduite din
tot interesul său, care se poate neglijenţă sau neatenţie în
orienta spre lucruri care nu au administrarea îngrijirilor
importanţă în ceea ce priveşte necesare. Delăsarea este un
pregătirea sa pentru viaţă. Aşa fenomen care ne înfăţişează
este, de exemplu, omul al cărui totala lipsă de atenţie a unui om.
interes este monopolizat de Atenţia deficientă are la bază
propria persoană, interesându-1 interesul deficient faţă de
în special puterea pe care o po- semeni. Din semnele de
sedă, dovedindu-se că el este delăsare care pot interveni în
atent mai ales la ceea ce priveşte jocurile copiilor, de exemplu, se
interesul său pentru putere, la poate vedea dacă ei se gândesc
ceea ce ar avea el de câştigat pe mai mult la sine decât la ceilalţi.
acest plan, sau dacă nu cumva Fenomenele de acest fel sunt un cert
puterea sa este ameninţată. De instrument de evaluare a simţului
altfel, atenţia sa nu va putea fi colectiv, a sentimentului de
comutată atât timp cât locul comuniune socială al omului.
interesului pentru putere nu va fi Dacă sentimentul de comuniune
luat de un alt interes. îndeosebi la copii se socială este slab dezvoltat, chiar
poate observa clar sub ameninţarea cu pedeapsa
un om nu se va

117
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA OMULUI
putea interesa de alţii decât cu mare greutate,
pe când la un om cu un dezvoltat simţ colectiv „kw»; să fii conştient de aceasta şi să-ţi
acest lucru se va face fără efort. explici o asemenea trăsătură. Ba chiar nici nu
Delăsarea este, prin urmare, o deficienţă este în favoarea omului respectiv, pentru că altfel
a sentimentului de comuniune socială. Cu toate el nu ar putea acţiona în direcţia scopului său. Adesea el
acestea, o intoleranţă exagerată ar fi aici nelalocul îşi dobândeşte graţioasa sa certitudine teatrală
ei. Aşadar, totdeauna se impune să cercetăm de ce un atunci când nu vede nimic din infatuarea sa şi îşi
om nu are interesul pe care noi îl aşteptăm de la îndreaptă atenţia aiurea. Mare parte din acest
dânsul.
proces psihic se desfăşoară în obscuritate. Dacă
Uitarea, ca şi pierderea obiectelor mai importantele
încercăm să discutăm despre aceasta, observăm că
realizează printr-o reducere a atenţiei. Există,
discuţia lâncezeşte, pentru că respectivul înclină să
desigur, posibilitatea unei atenţii mai concentrate,
se fofileze, să eludeze tema abordată, ca şi cum ar
interesul, dar nu fără lacune, ci suferind perturbări
dori să nu fie deranjat. Acest comportament nu face
din partea unei anumite aversiuni care aduce,
favorizează sau produce pierderea sau uitarea. Acesta este, decât să confirme concepţia noastră. Un asemenea
de exemplu, cazul copiilor care îşi pierd manualele. De om vrea să-şi continue jocul şi pe oricine încearcă
cele mai multe ori este uşor să se stabilească să ridice vălul îl socoate un tulburător de linişte,
faptul că ei încă nu s-au adaptat cum se cuvine împotriva căruia trebuie să te pui în gardă.
cerinţelor vieţii şcolare. Există, de asemenea, Având în vedere modul lor de comportare, putem clasifica
menajere care mereu îşi rătăcesc sau îşi pierd oamenii după cum ştiu mai mult sau mai puţin, în
cheile. Şi în acest caz se va constata că este vorba raport cu media, despre procesele ce se petrec în
de femei care nu se pot împăca cu profesia de interiorul lor, sfera lor de conştiinţă fiind, deci, mai
menajeră. mare sau mai mică. Există, astfel, oameni care se
Uitucii sunt oameni care nu se revoltă făţiş, dar concentrează asupra unui sector mai restrâns al
care prin uitare vădesc o anumită lipsă de interes vieţii, pe când alţii au relaţii multiple, interesându-
pentru îndatoririle lor. sc de sectoare mai largi ale vieţii umane şi ale
lumii. De asemenea, putem înţelege că de obicei
4. INCONŞTIENTUL. Cititorul a şi fost frapat de cei care se simt asupriţi aparţin celei dintâi dintre
acele descrieri ale noastre în care adesea am aceste două categorii, limitându-se la un orizont
relatat despre procese şi fenomene asupra cărora îngust al vieţii; ci sunt atât de dezorientaţi încât nu
purtătorul lor de multe ori nu ne poate spune pot vedea cu aceeaşi claritate problemele vieţii ca
decât puţine lucruri. O persoană cu spirit de 4
ceilalţi, care se descurcă bine . Ei nu vor putea
observaţie rareori ne va putea, de exemplu,explica pricepe subtilităţile şi, având un interes limitat, nu
de ce vede imediat totul. Există, prin urmare, vor vedea dintr-o chestiune vitală decât o mică
capacităţi ale organului psihic care nu sunt de găsit
parte; nu pot examina cum se cuvine ansamblul
în domeniul conştiinţei. Cu toate că atenţia
lucrurilor, pentru că evită să-şi irosească forţele în
conştientă se obţine, într-o anumită măsură, prin
această direcţie. Referitor la aspectele particulare
constrângere, forţa propulsivă a atenţiei nu rezidă în
ale vieţii, adesea se poate observa că un individ nu
conştiinţă, ci în interes, iar acesta ţine în cea mai
ştie nimic despre capacităţile sale, că le
mare parte de sfera inconştientului. Acesta este în
întregul său un produs al organului psihic şi, subestimează, după cum nu este suficient edificat asupra
totodată, cel mai puternic factor al vieţii psihice. Aici defectelor sale, considerându-se un om de ispravă, pe când
sunt de căutat şi de găsit forţele care configurează în realitate pe toate le face din egoism sau, dimpo-
linia de mişcare a omului, planul său (inconştient) trivă, se socoate un egoist, pe când, dacă ajungi să
de viaţă. în conştiinţă găsim doar o imagine palidă ai de-a face cu dânsul mai îndeaproape, ţi se
a acestora, uneori chiar contrariul lor. Un infatuat, impune concluzia că este un om cu totul de înţeles.
de exemplu, de cele mai multe ori nu are nici o în general, nu contează ceea ce cineva gândeşte
bănuială despre infatuarea sa, comportamentul său despre sine (sau ce gândesc despre dânsul
exprimând, dimpotrivă, o modestie care sare ceilalţi), ci poziţia de ansamblu pe care şi-a cucerit-
tuturor în ochi. Ca să fii înfumurat, nu este o în sânul societăţii umane, îndeosebi
nicidecum

118 119
¥
ALFRED ADLER

ceea ce vrea el în această lume, ceea ce îl interesează, îl CUNOAŞTEREA OM ULUI


orientează şi îl defineşte. oamenii care etalează surprinzătoare proaste
Avem de-a face, de fapt, cu două tipuri de maniere, cum sunt roaderea unghiilor, scobitul în nas şi
oameni. O categorie îi include pe cei care trăiesc în altele, habar n-au că prin aceasta îşi dezvăluie
chip conştient, confruntându-se în mod obiectiv cu caracterul sfidător şi arogant, ei necunoscând ce
problemele vieţii, fără a purta ochelari de cal, pe conexiuni duc la aceste necuviinţe. Căci este clar că un
când o altă categorie este a acelora care privesc copil care este admonestat în repetate rânduri pentru
trunchiat viaţa şi lumea, prin prisma unei opinii asemenea impoliteţi şi care, totuşi, nu se dezbăra
preconcepute, orientarea şi argumentele lor având de ele, trebuie să fie un individ sfidător. Dacă
un caracter inconştient. Este astfel posibil ca doi spiritul nostru de observaţie ar fi mai exersat, atunci
oameni care trăiesc împreună să întâmpine în legătură cu toate gesturile unui om am putea
dificultăţi, dat fiind faptul că unul din ei este mereu trage cele mai surprinzătoare concluzii, pe care
în opoziţie; cazul nu este rar şi probabil că frecvenţa respectivul nici nu le bănuieşte. Căci, de fapt, în toate
sa nu este depăşită decât de cazul în care ambele aceste mărunţişuri se află împlântată întreaga sa
părţi se găsesc într-o permanentă opoziţie. fiinţă.
Respectivul nu pricepe nimic, el crede chiar, şi are Examinarea a două cazuri ne va arăta cât de
şi argumente în acest sens, că acţionează întot- important este ca procesele descrise mai jos să
deauna în favoarea păcii şi că preţuieşte mai rămână inconştiente, după cum, de asemenea, ne
presus de toate buna-înţelegere. Faptele însă îl va arăta că sufletul omenesc are capacitatea de a
dezmint şi se constată că în realitate abia dacă dirija conştiinţa, adică de a face ca un lucru să
cineva poate spune o vorbă fără a fi atacat din devină conştient, când faptul este necesar din
flanc şi fără a i se da replica, oricât de insignifiantă punctul de vedere al mişcării psihice şi, invers, ceva
şi de discretă ar fi aceasta în aparenţă. Privind să fie lăsat în subconştient sau să devină inconştient
lucrurile mai îndeaproape, rezultă că atitudinea când faptul pare necesar, în acelaşi scop.
aceasta decurge dintr-o stare de spirit ostilă, Primul caz se referă la un tânăr care a crescut
belicoasă. împreună cu sora sa mai mică şi care, la moartea
Aşadar, mulţi oameni dezvoltă în ei forţe care mamei lui, avea zece ani. Educarea băiatului i-a
intră în acţiune fără ştirea lor. Aceste forţe ale revenit tatălui, un bărbat foarte inteligent, plin de
inconştientului influenţează viaţa oamenilor şi, bunăvoinţă şi având o înaltă ţinută etică, care s-a
dacă nu vor fi identificate, vor duce la urmări grave. străduit în permanenţă să cultive şi să stimuleze
Un asemenea caz a fost descris de Dostoevski în romanul ambiţia fiului său. Acesta, aspirând el însuşi să se
său Idiotul, într-o manieră care nu conteneşte să situeze în frunte, s-a dezvoltat admirabil şi, datorită
suscite admiraţia psihologilor. Este episodul în care calităţilor sale morale şi intelectuale, realmente a
o doamnă, cu ocazia unei reuniuni de societate, îi ocupat mereu primul loc în domeniul său, spre marea
spune unui prinţ, personajul principal al romanului, bucurie a tatălui, care de mult îi hărăzise un rol
pe un ton cam răutăcios, să bage de seamă să nu important în viaţă.
cumva să răstoarne vasul chinezesc de valoare din în atitudinea faţă de viaţă a tânărului au
apropierea sa; la care el dă asigurări că va fi atent. apărut însă unele elemente îngrijorătoare pentru
Câteva minute mai târziu însă vasul zăcea fărâme tatăl său, care a încercat să le modifice. Tânărul şi-
pe podea. Nimeni din cei care au asistat la scenă a găsit în sora sa o rivală îndârjită. Se dezvoltase şi
nu a văzut în ea un efect al hazardului, ci un act absolut ea foarte bine şi se străduia totdeauna să învingă cu
logic, generat de întregul caracter al acestui om, care se ajutorul armelor proprii celor slabi, sporindu-şi
simţise jignit de cuvintele doamnei. importanţa pe socoteala fratelui ei. Cucerise o
în aprecierea unui om nu ne putem limita să poziţie cu totul privilegiată în mica familie şi lupta cu
tragem concluzii doar din actele şi manifestările ea era pentru tânăr foarte dificilă. Din partea ei nu
sale conştiente. De cele mai multe ori, detaliile reuşea să obţină ceea ce din partea altora simţea că
neînsemnate ale gândurilor şi acţiunilor sale, care obţine atât de uşor, adică respect, preţuire şi o
lui îi scapă, ne călăuzesc mult mai bine şi mai anumită supunere, ceea ce, ca urmare a
sigur. Aşa, de exemplu, progreselor sale, i se acorda totdeauna din partea
colegilor lui. Tatăl a observat curând

120 121
ALFRED ADLER
i CUNOAŞTEREA
OMULUI

că băiatul, mai ales de la vârsta să mă dedic în întregime muncii


pubertăţii, adoptase o purtare ştiinţifice, trebuie să renunţ la
ciudată în societate, devenind pur orice relaţie socială". Dar nici nu
şi simplu nesociabil, manifestând şi-a spus, nici n-a gândit aşa, ci, ca
aversiune faţă de întâlnirea cu să-şi atingă scopul, şi-a îndreptat
persoane cunoscute şi chiar atenţia asupra pretinsei sale
necunoscute şi luând-o de-a urâţenii. Acest moft avea pentru
dreptul la fugă când era vorba să dânsul valoarea că îi permitea să
facă cunoştinţă cu fete. La început obţină ceea ce voia în realitate.
tatălui i s-a părut că totul e-n Trebuia să aibă doar verva
regulă. Dar mai târziu aceste necesară pentru falsa
fenomene au luat asemenea argumentare, să ştie să
dimensiuni,încât tânărul aproape exagereze, ca să-şi poată urmări
că nu mai ieşea din casă, până şi ţelul. Lucrurile ar fi fost clare
plimbările făcute seara târziu fi- pentru oricine dacă el ar fi
indu-i neplăcute. El se închisese în declarat că, spre a deveni primul,
sine atât de tare încât ajunsese să intenţionează să ducă o viaţă de
nu-şi mai salute cunoscuţii. ascet. Cu toate că gândul de a se
Situaţia sa şcolară şi atitudinea situa în prim-plan îi era familiar,
faţă de tatăl său au rămas însă nu era de găsit şi în conştiinţa sa,
ireproşabile şi se putea conta întrucât nu se gândise să sacrifice
oricând pe calităţile sale. totul pentru acest ţel. Dacă şi-ar fi
Când lucrurile au ajuns până propus în mod conştient să
într-acolo că era cu neputinţă să-1 sacrifice totul pentru ţelul său, nu
mai scoţi din casă, tatăl s-a ar fi ajuns nici pe departe să fie
adresat medicului şi, după câteva atât de sigur de sine când
convorbiri, s-au stabilit susţinea că este un ins urât şi că
următoarele: tânărul era nu-i era îngăduit să. meargă în
persecutat de ideea că are societate. Pe de altă parte, să afirmi
urechile prea mici şi că din deschis că vrei să fii primul şi că
această cauză lumea îl socoate de aceea renunţi la contactele cu
urât. Cum nu acesta era adevărul semenii este a deveni ridicol în
şi cum, la riposta că argumentele faţa societăţii, ceea ce nu-i surâde
sale nu erau valabile (căci pe nimănui. Sunt gânduri de
acestea îşi baza el refuzul de a nemărturisit. Există idei care, atât
comunica cu societatea), el susţinu pentru alţii, cât şi pentru tine
că şi dinţii săi, că şi părul ar fi însuţi, rămân în obscuritate, ceea
nişte urâţenii (ceea ce, de ce, pe drept cuvânt, s-a întâmplat
asemenea, nu era exact), s-a şi cu gândurile tânărului nostru.
vădit, în schimb, că era stăpânit Dacă s-ar pune în lumină
de o extraordinară ambiţie. Asta o motivaţia esenţială a unui
ştia şi el şi şi-o explicase prin asemenea om, pe care nici el
faptul că tatăl său 1-a pisălogit însuşi nu şi-ar permite s-o
mereu să se străduiască să ocupe clarifice, pentru că altfel nu şi-ar
în viaţă o poziţie înaltă. Planurile mai putea menţine
sale de viitor culminară în decizia comportamentul, atunci fireşte că
de a se consacra ştiinţei. Nu-i de întregul său mecanism psihic s-ar
mirare că a înclinat în continuare deregla. Intervine, prin urmare,
să evite contactul cu societatea, tocmai ceea ce trebuia neapărat
cu semenii. Cum a ajuns el însă la împiedicat, adică limpezirea unor
asemenea argumentaţie, de-a gânduri de negândit şi a căror
dreptul puerilă? Dacă conştientizare i-ar perturba
argumentele ar fi fost întemeiate, proiectul. Dacă avem în vedere
el ar fi fost cu totul îndreptăţit să faptul că omul înlătură acele
păşească în viaţă cu o anumită gânduri care îl stingheresc,
prudenţă şi timorare; fără îndoială adoptându-le pe acelea care sunt
că urâţenia îţi poate uneori pricinui în favoarea luării sale de poziţie,
necazuri. vom găsi că este aici un fenomen
Investigaţiile ulterioare au general omenesc. Aşadar, nu
demonstrat că tânărul îşi fixase există om care să nu ia în
un ţel deosebit şi că îl urmărea cu considerare de obicei acele lucruri
o ardentă ambiţie. Până atunci el care convin concepţiei şi
fusese mereu primul şi voia să-şi dispoziţiei sale psihice. Deci va
păstreze pe mai departe poziţia. pătrunde în conştiinţă ceea ce ne
Pentru atingerea acestui scop, îi este avantajos şi va rămâne în
stăteau la dispoziţie diferite inconştient ceea ce poate să ne
mijloace, cum sunt mobilizarea tulbure argumentarea.
de sine, hărnicia etc. Evident, Al doilea caz se referă tot la
acestea nu-i erau suficiente. Pe un tânăr foarte capabil, al cărui
lângă acestea, în chip anormal el educator era chiar tatăl său, care
căuta să îndepărteze din viaţa sa îşi îmboldea cu severitate fiul să
tot ceea ce i se părea a fi de fie totdeauna cel dintâi. Şi în acest
prisos. El şi-ar fi putut spune al doilea caz întâietatea tânărului
formal conştient: „Deoarece era de necontestat. Oriunde se
vreau să devin celebru şi ducea, el era cel care se dovedea
cel mai

122 123
f
ALFRED ADLER

CUNOAŞTEREA
OMULUI

bine pregătit. în societate era victorios fusese stopat, aceasta se


unul dintre cei mai amabili şi întâmplase în mod fatal din cauza
avea şi câţiva prieteni. educaţiei contraindicate pe
Cam pe la vârsta de 18 ani a survenit care i-o dăduse tatăl, barându-i
însă o mare schimbare. Dădea dezvoltarea.
îndărăt la toate, nimic nu-1 mai Astfel, în inconştientul său
bucura, era ursuz şi descurajat. Abia a rămas aproximativ următorul
lega o prietenie, că o şi rupea. Toţi raţionament: „întrucât mă aflu
au fost scandalizaţi de com- acum mai aproape ca oricând de linia întâi a
portamentul său, inclusiv tatăl
frontului vieţii şi văd că nu-mi mai
tânărului, care judeca viaţa
este atât de uşor să fiu cel dintâi,
retrasă a fiului său ca fiind
voi face totul spre a mă retrage
potrivită în măsura în care, după
din faţa vieţii". Această idee este
cum spera el, l-ar fi putut
însă de nemărturisit, dat fiind
determina să se consacre mai
bine studiului. faptul că nici un om nu-şi va
Supus tratamentului, tânărul spune aşa ceva. Un om poate
se plângea într-una că tatăl său i-a totuşi proceda ca şi când ar avea
făcut existenţa de nesuferit, că nu în faţa ochilor un asemenea gând,
mai avea încredere în sine şi nici făurit conform planului. Şi el îl
un fel de curaj de a da piept cu înfăptuieşte în aşa fel de parcă ar
viaţa şi că nu-i mai rămăsese dispune şi de alte argumente.
decât să trăiască în singurătate. Preocupat în pemanenţă de
Progresele lui la învăţătură greşelile pedagogice ale tatălui
slăbiseră şi a căzut la examenul său, el izbuteşte să evite
de admitere în facultate. După societatea şi verdictele vieţii.
cum relatează el, schimbarea Conştientizarea gândului menţio-
începuse într-o zi când, în nat mai sus n-ar fi făcut decât să
societate, s-a râs de slabele sale tulbure proiectul său secret (seinem
cunoştinţe de literatura modernă. gehcimen Vorhaben) şi de aceea
Asemenea situaţii repetân-du-se, trebuia să rămână inconştient. El
el s-a izolat tot mai mult, pentru nu-şi putea spune că este un
ca apoi să se ţină la distanţă de incapabil, deoarece avea un trecut
orice relaţie umană. Era stăpânit strălucit. Dacă în prezent nu mai
de ideea că tatăl său poartă vina obţine nici un triumf, nu el putea
eşecurilor. Raporturile dintre ei se
fi socotit vinovatul. Şi astfel îşi
înrăutăţeau zi de zi.
oferea ocazia ca prin
Ambele cazuri se aseamănă
comportamentul său să facă
în multe privinţe. în primul caz,
oarecum dovada proastei educaţii
pacientul se lovise de opoziţia
primite de la tatăl său. Era
surorii sale, în cel de-al doilea
este vorba de o comportare ostilă judecător, acuzator şi acuzat, în
faţă de tată. Amândoi pacienţii una şi aceeaşi persoană; cum
aveau ca linie directoare un ideal avea să renunţe la această
pe care obişnuim să-1 denumim poziţie? El trecea cu vederea peste
idealul eroului (Heldenideal). Amândoi faptul că tatăl lui nu era vinovat
s-au trezit în aşa fel la realitate din decât în măsura în care o voia fiul,
entuziasmul lor eroic, încât au folosind pârghia pe care o avea în
preferat să arunce flinta cât colo şi mână.
să se retragă în sine cu totul. Am
greşi însă dacă am crede că 5. VISELE. încă de mult s-a
ultimul şi-a spus într-o zi: „Dat făcut afirmaţia că este posibil ca
fiind că nu mai pot duce această din vise să se tragă concluzii cu
existenţă de erou, pentru că alţii privire la viaţa psihică a
5
mă depăşesc, mă retrag şi îmi voi oamenilor. Lichtenberg , un
trăi întreaga viaţă în amărăciune". contemporan al lui Goethc,
Fără îndoială că tatăl său a greşit spunea să esenţa şi caracterul unui
şi că educaţia dată a fost eronată. om pot fi mult mai bine deduse din visele,
Dar este de mirare că el n-a văzut decât din vorbele sau actele
decât această educaţie proastă, acestuia. Desigur că este o
asupra căreia insista atât. însă exagerare, iar noi, care ne situăm
prin faptul că îmbrăţişa acest pe poziţia potrivit căreia
punct de vedere, denunţând
fenomenele izolate sunt de luat în
necontenit educaţia sa greşită, el
considerare cu toată precauţia,
voia ca retragerea sa să fie
interpretarea lor putând fi făcută
considerată ca întemeiată. Voia
doar în conexiune cu alte fenomene,
să dovedească prin aceasta că el
suntem de părere că din visele unui
n-a suferit nici o înfrângere,
putând să arunce mereu asupra om putem trage concluzii cu
tatălui său vina pentru dezastrul în privire la caracterul său numai
care se afla. Astfel a reuşit să dacă interpretarea visului îşi
salveze o parte din conştiinţa sa găseşte o confirmare mai largă.
de sine şi din prestigiul său. în
orice caz, el avea un trecut
strălucit şi dacă marşul său

125
¥
ALFRED ADLER

Cercetarea viselor datează din vremuri CUNOAŞTEREA OMULUI


străvechi. Diversele momente din dezvoltarea general insomnii şi meditează fără încetare, pe
civilizaţiei şi urmele acestora, îndeosebi în când alţii dorm sănătos, fiind şi în visele lor
mituri şi legende, ne fac să admitem că în cufundaţi în planurile care îi frământă.
antichitate oamenii erau mult mai preocupaţi Ceea ce se petrece, pe când dormim, în lumea gândurilor
de vise decât astăzi. De asemenea, pe atunci visele
noastre, luând forme atât de bizare, nu este altceva decât o punte
erau şi mult mai bine înţelese. Să ne amintim de
aruncată între o zi şi alta. Şi dacă ştim ce atitudine
rolul enorm pe care 1-a avut visul în Grecia, de
faţă de viaţă are un om, cum obişnuieşte el să
exemplu, ca şi de faptul că Cicero a scris despre
arunce punţi spre viitor, putem de asemenea
vise o carte, iar Biblia povesteşte vise şi le interpre-
înţelege ciudata sa construcţie de pontoane
tează cu o extraordinară agerime, sau pur şi simplu
evocă un vis şi toată lumea ştie de îndată despre ce efectuată în vis. trăgând concluziile care se impun.
este vorba (de exemplu, visul lui Iosif, cu snopii, pe La baza visului, aşadar, stă atitudinea faţă de viaţa
care el 1-a povestit fraţilor săi). Din legenda (Stcllungsnahme zum Lcben).
Nibelungilor, generată de o cu totul altă civilizaţie, O tânără povesteşte următorul vis: bărbatul ei
putem conchide că visele aveau odinioară putere a uitat de aniversarea zilei nunţii şi i-a făcut
probatoare. reproşuri în legătură cu aceasta. Chiar şi privit în
Dacă ne preocupă descoperirea în vise a unor sine, acest vis poate semnifica un anumit lucru. Apariţia unei
puncte de sprijin pentru cunoaşterea psihicului asemenea probleme ne spune că în acea căsnicie
omenesc, trebuie precizat că suntem departe de există anumite dificultăţi, în sensul că femeia cu
acele orientări fantastice care presupun intervenţia pricina se simte subapreciată. Adaugă că şi ea
în vis a unor forţe supranaturale. Noi mergem uitase de aniversarea zilei nunţii. Ea a fost însă
numai pe calea verificată a experienţei şi ne vom aceea care şi-a amintit în cele din urmă de
sprijini pe datele extrase din vise numai atunci când eveniment, pe când soţul ei nici vorbă de aşa ceva.
ele vor fi întărite, în ipotezele noastre, de observaţii Deci avantajul este de partea ci. în cursul dialogului
provenind din alte domenii. însă ca a arătat că în realitate nu se întâmplase
Este surprinzător faptul că până în zilele nimic de felul acesta, bărbatul ei neuitând
noastre s-a menţinut tendinţa de a atribui viselor o niciodată de aniversarea nunţii. Visul trădează,
semnificaţie deosebită cu privire la viitor. Ne vom astfel, teama pentru viitor: s-ar putea ca o dată
referi aici doar la acei fantaşti care merg atât de faptul să se petreacă. Mai departe, putem conchide
departe încât se lasă călăuziţi de visele lor. Aşa a că femeia aceasta era cusurgie, că înclina să
ajuns unul din pacienţii noştri să renunţe la orice
avanseze argumente inconsistente, reproşân-du-i
profesiune onorabilă, spre a juca la bursă. El a făcut
bărbatului ceea ce poate avea să se întâmple.
lucrul acesta conformându-se viselor pe care le-a
Am rămâne însă în incertitudine perpetuă, dacă
avut. Era chiar capabil să aducă dovezi „istorice" că,
nu am avea la îndemână şi alte dovezi care să ne
în cazul în care împrejurările nu-i erau întotdeauna
confirme deducţiile. Interogând-o cu privire la
favorabile, era pentru că nu dăduse curs
indicaţiilor visului. primele sale impresii din copilărie, ea ne-a povestit
Este evident că nu visa despre nimic altceva decât o întâmplare care i-a rămas pentru totdeauna în
despre ceea ce se afla mereu în centrul atenţiei sale în memorie. Pe când avea trei ani, primise de la o
starea de veghe şi că, pe cât se pricepea, în vis el mătuşă a ei o lingură de lemn sculptată, care i-a
îşi dădea indicaţii. Aşa că poate afirma că, multă produs o mare bucurie. Jucându-se într-o zi cu ea, a
vreme, sub influenţa viselor a câştigat o mulţime scăpat-o în gârla şi dusă a fost. A jelit-o zile în şir,
de bani. aşa de tare că a atras atenţia celor din jurul ei.
De mai mult timp însă, spune el, visele sale nu în legătură cu visul, să observăm doar că acum
mai valorează nimic. Cu alte cuvinte, a ieşit numai ea vede din nou posibilitatea ca un anumit lucru,
6
în pierdere. Fireşte, asta se poate întâmpla şi fără căsătoria, să se „ducă pe apa sâmbetei" . E
vise; nu-i la mijloc nici un miracol. Un om posibil ca bărbatul ei să uite de aniversarea zilei
preocupat intens de-ale lui nu are nici noaptea nuntii!
linişte. Unii au în

126 127
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

Altădată pacienta noastră a pentru ca a doua zi să decidă


visat că bărbatul ei a pus-o să că lucrul cel mai bun ar fi ca el
urce într-o clădire înaltă. Urca însuşi să se căsătorească.
mereu şi, la gândul că ar fi putut Iată, în cele ce urmează,
să urce prea sus, a apucat-o o visul unui om în vârstă de 28 de
ameţeală teribilă, i s-a făcut frică ani. Linia, ale cărei suişuri
şi s-a prăbuşit. O senzaţie de acest alternează cu coborâşurile, arată
fel se poate trăi şi în stare de ca o curbă de temperatură,
veghe, când cineva suferă de rău reflectând viaţa interioară a
de înălţime, caz în care se acestui om. Sentimentul de
manifestă nu atât frica de inferioritate, din care emană
înălţime, cât frica de a cădea în strădania de a atinge înălţimile,
adâncuri. Dacă facem legătura de a obţine superioritatea, se
între acest vis şi primul şi recunoaşte clar aici. El
contopim ceea ce ele conţin din povesteşte:
punct de vedere ideatic şi afectiv, Fac o excursie, cu un grup
se desprinde net impresia că avem numeros. Dat fiind că vaporul cu
de-a face cu o femeie care se care călătorim este prea mic,
teme să nu cadă într-o prăpastie, suntem obligaţi să coborâm într-o
care se teme, aşadar, de o staţie intermediară şi să înnoptăm
nenorocire. Putem bănui ce fel de în oraş. în timpul nopţii vine
nenorocire: că soţul nu o va mai vestea că vaporul se scufundă şi
iubi, sau altele asemănătoare. Ce că toţi excursioniştii sunt chemaţi
s-ar întâmpla dacă bărbatul, nu să pompeze apa ca să împiedice
tocmai apt pentru viaţa scufundarea. îmi amintesc că în
matrimonială, ar călca pe de- bagajele mele am lucruri de
lături? Ar putea avea loc acte de valoare şi zoresc spre vapor, unde
disperare, care să sfârşească cu o văd că toată lumea se află la
prăbuşire a femeii într-o stare pompe. Fac tot ce pot ca să mă
vecină cu moartea? De fapt asta s- eschivez de la această muncă şi
a şi întâmplat o dată, în cursul caut magazia de bagaje. Reuşesc
unei scene conjugale. să-mi scot pe fereastră rucsacul.
Cu aceasta ne-am apropiat Deodată zăresc în apropiere un
de înţelegerea visului. Este indife- briceag, care îmi place foarte mult; îl
rent în ce fel de elemente se vâr în buzunar. împreună cu un
materializează lumea de gânduri cunoscut, peste care am dat
şi de sentimente a omului în timp întâmplător, pe când vaporul se
ce el visează, în ce fel dă el scufunda mereu, sar într-un loc
expresie problemei sale, ferit din mare şi imediat dau de
important este ca aceste elemente fund. Aici digul portuar este prea
să-i fie într-un fel oarecare de înalt, plutesc mai departe şi dau
ajutor, adică să-1 exprime. în vis de o prăpastie adâncă, abruptă,
problema vieţii (das Lebensproblem) în care trebuie să cobor. Alunec
unui om se dezvăluie ca într-o acolo — pe însoţitorul meu nu l-
parabolă (nu urca prea sus, ca să nu am mai văzut de la părăsirea
cazi cu atât mai jos!). Ne amintim vaporului —, panta e tot mai
de reproducerea poetică a unui periculoasă şi mi-e frică să nu fiu
vis într-un epitalam al lui Goethe. omorât. în sfârşit, ajung jos şi cad
Un cavaler se întoarce acasă şi îşi chiar în faţa unui alt cunoscut. Era
găseşte castelul în părăsire. un tânăr, pe care de altfel abia îl
Ostenit,el se întinde în pat şi în vis cunoscusem în timpul unei greve,
îi apar, chiar sub patul în care în conducerea căreia el fusese
dormea, mici făpturi; vede astfel foarte activ şi când am fost plăcut
desfăşurându-se sub ochii săi o impresionat de purtarea sa
nuntă de pitici. Visul îl prietenoasă. El m-a întâmpinat cu
impresionează plăcut. Era ca şi cuvinte de reproş, ca şi cum ar fi
cum i-ar fi întărit propriul său ştiut că i-am lăsat la ananghie pe
gând, că arc nevoie alături de el ceilalţi de pe vapor: „Ce cauţi fu
de o femeie. Ceea ce a văzut în aici?" Caut să ies din prăpastie,
miniatură n-a întârziat să se care peste tot avea pereţi abrupţi,
realizeze la scara realităţii, el de care atârnau frânghii. Nu mă
celebrându-şi în scurt timp încumet să mă folosesc de ele,
propria nuntă. pentru că sunt foarte subţiri. La
Există în acest vis elemente încercările mele de a mă căţăra,
pe care le cunoaştem. Pe fundal alunec din nou tot mai jos. în cele din
se ascunde negreşit propria urmă — habar n-am cum — iată-
amintire a poetului privind mă sus; mi se pare că această
momentul în care el însuşi era parte a visului intenţionat n-am
preocupat de problema mai visat-o, de parcă am vrut s-o
căsătoriei. Vedem cum autorul omit, din nerăbdare. Sus, pe
visului, dată fiind trebuinţa pe marginea prăpastiei, un drum
care o simţea, ia atitudine faţă de protejat de un parapet. Oamenii
situaţia sa prezentă, o luare de trec pe lângă mine şi mă salută
atitudine care înseamnă opţiunea cu amabilitate.
7
pentru căsătorie . în vis el este
preocupat de problema
căsătoriei,

128 129
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

Dacă ne informăm cu privire rupt de umiliri. Până şi cea mai


la antecedentele autorului visului, mică izbândă — în sensul în care o
aflăm în primul rând că până la înţelegea el — îi era refuzată. în
vârsta de 15 ani a suferit mereu şcoală, chiar şi la vârsta de 18 ani, a
de boli grave şi că mai târziu rămas cel care mereu era luat
adesea a zăcut la pat. Dat fiind peste picior. Aceasta s-a întâmplat
că părinţii vegheau cu îngrijorare o dată până şi din partea unui
asupra şubredei sale sănătăţi, el profesor, care, în faţa întregii
nu a avut aproape nici un contact clase, a dat citire uneia din
cu alţi copii. Când voia să se lucrările lui tâmpite, batjocorindu-
apropie de adulţi, părinţii îi 1 fără cruţare.
puneau în vedere că copiii nu au Asemenea păţanii l-au împins
voie să fie indiscreţi, că locul lor tot mai mult în izolare şi, treptat, a
nu este printre adulţi, şi era pus început să se ţină dinadins
pe fugă. în felul acesta, de timpuriu, a departe de ceilalţi. în lupta cu
fost lipsit de ceea ce nu se poate dobândi părinţii, el a recurs la un mijloc
decât prin permanentul contact într-adevăr eficace, însă plin de
cu semenii. O altă urmare a fost grele consecinţe pentru dânsul,
aceea că a rămas mult în urma renunţând la orice comunicare
camarazilor săi de aceeaşi verbală. S-a lipsit astfel de cel mai
vârstă, neputând ţine pasul cu ei. important mijloc de contact social. în scurt
Nu este de mirare că ei l-au timp n-a mai putut conversa cu nimeni. A
socotit prost, neîntârziind să facă devenit un însingurat total. Mut,
din el ţinta ironiilor şi a neînţeles, se ajunsese la situaţia
zeflemelilor. Aceasta 1-a ca nimeni să nu i se mai adreseze.
împiedicat să-şi caute sau să-şi Orice tentativă de a-1 readuce la
găsească prieteni. normal eşua. Mai târziu au eşuat —
în aceste împrejurări, pricinuindu-i grele lovituri — toate
sentimentul său de inferioritate, încercările de relaţii erotice.
extraordinar de pronunţat, a ajuns în felul acesta s-a scurs viaţa
la paroxism. Educaţia sa a fost sa, până la vârsta de 28 de ani.
dirijată de un tată blajin însă Profundul sentiment de
irascibil (militar) şi de o mamă inferioritate, care îi impregna
firavă, nepricepută, dar peste întreaga fiinţă, a avut drept
măsură de autoritară. Cu toate că urmare o ambiţie nemăsurată, o
părinţii nu conteneau să-şi inflexibilă aspiraţie la superioritate
sublinieze bunăvoinţa, trebuie să şi preţuire, care nu-i lăsa nici o
spunem despre această educaţie clipă de linişte, înăbu-şindu-i
că era una destul de severă, în sentimentul de comuniune socială.
care un rol deosebit îl avea Cu cât mai puţin vorbea, cu atât
jignirea. Semnificativă este o mai mult se agita în viaţa sa
întâmplare care constituie prima interioară, zi şi noapte visând la
sa amintire din copilărie: nu avea izbânzi şi triumfuri de tot felul.
decât trei ani când mama sa 1-a în aceste condiţii, a visat visul
pus să stea o jumătate de oră în redat mai sus, în care se reflectă
genunchi pe nişte boabe de limpede linia de evoluţie a vieţii
mazăre. Cauza a fost o sale psihice.
nesupunere, motivată — mama o Ca să încheiem, să povestim
ştia prea bine, pentru că băiatul i- încă un vis, unul din faimoasele
o mărturisea — de teama de un vise profetice:
9
cavalerist imaginar, motiv pentru Poetul Simonide , care o dată a
care refuzase să îndeplinească un găsit la o margine de drum leşul
ordin al mamei sale. Propriu-zis unui necunoscut şi s-a îngrijit de
snopit în bătaie nu fusese decât înmormântarea lui onorabilă, era
rareori. Dar când a fost, fusese mai târziu pe cale să întreprindă o
bătut cu un gârbaci din piele de călătorie pe mare; atunci în vis i-a
câine şi asta nu fără ca apoi să fie apărut mortul, recunoscător,
pus să-şi ceară iertare şi să spună avertizându-1 că dacă va pleca în
de ce i s-a aplicat pedeapsa. acea călătorie va pieri într-un
„Copilul trebuie să ştie ce naufragiu. Dând ascultare visului, poetul
trăsnaie a făcut !", îi spunea s-a salvat, pe când toţi cei care
totdeauna tatăl. Şi cum într-o zi a plecaseră au pierit în urma
fost biciuit pe nedrept, fără ca el naufragiului (a se vedea Enne Nielsen, Das
să poată arăta motivul pentru care Unerkannte aufseinem Weg durch die
era bătut, pedeapsa a fost repetată Jahrtausende, Ebenhausen b. Miinchen,
până când şi-a găsit o vină Verlag Langewiesche-Brandt). Aşa
oarecare. cum a fost relatat, evenimentul
Aşadar, de timpuriu s-a acesta şi corelarea sa cu visul
instalat o stare de spirit de trebuie să fi avut un enorm răsunet
ostilitate între părinţi şi copil. de-a lungul secolelor şi să fi
Sentimentul de inferioritate al exercitat o profundă impresie
acestuia a căpătat asemenea asupra oamenilor.
proporţii încât, într-adevăr, îi era
8
cu neputinţă să-1 depăşească . La
şcoală, ca şi acasă, viaţa sa era un
lanţ aproape neîntre-

130 131
I
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA
OMULUI
Luând atitudine faţă de întrevadă linia sa de mişcare.
acest caz, trebuie în primul rând Este ca fumul care arată că
să arătăm că în acele timpuri undeva arde un foc. Un om
naufragiile erau extrem de experimentat va putea chiar să
frecvente şi că, în asemenea spună, după fumul pe care îl
împrejurări, era posibil ca mulţi vede, ce fel de esenţă
oameni să viseze că se impunea să lemnoasă arde.
renunţe la o călătorie şi ca printre Rezumând, putem spune
aceştia să se găsească unul al că visul arată că autorul său
cărui vis să fie confirmat de este preocupat de o problemă de
realitate şi care să fi transmis viaţă, cât şi ce atitudine ia el faţă
posterităţii această ciudăţenie. Se de aceasta. în vis intră în joc
înţelege că oamenii care sunt înclinaţi îndeosebi cei doi factori care se
să discearnă conexiuni misterioase lasă recunoscuţi fie şi numai prin
au o slăbiciune aparte pentru urmele lor, factori care
asemenea povestiri, pe când noi influenţează atitudinea reală faţă
interpretăm visul cu luciditate: de mediul ambiant a autorului
poetul nostru, grijuliu faţă de visului: sentimentul de
bunăstarea sa trupească, nu a comuniune socială şi aspiraţia sa
manifestat niciodată o plăcere către putere.
deosebită pentru călătorii, şi cum
ora deciziei se apropia, el s-a 6. APTITUDINI, TALENT. Dintre
agăţat de ceva ce putea să-i fenomenele psihice care ne dau
întărească pornirea spre posibilitatea să tragem concluzii
comoditate. A recurs la asupra firii unui om, să emitem
convocarea în vis a mortului care judecăţi cu privire la
trebuia să se arate recunoscător. personalitatea lui, le-am neglijat
Bineînţeles că nu s-a ostenit să pe cele care ţin de sfera gândirii
plece în călătorie. Iar dacă vasul umane, care se referă la
nu s-ar fi scufundat, probabil că capacitatea omului de a
niciodată lumea nu ar fi aflat nimic cunoaşte. Am atribuit o valoare
de toată această istorie. Căci noi minimă celor gândite sau
nu înregistrăm decât lucrurile care afirmate de cineva cu privire la
ne zguduie, care ne dau de înţeles propria sa persoană, pentru că
că între cer şi pământ se ascunde avem convingerea că fiecare se
mai multă înţelepciune decât am poate înşela şi că fiecare se simte
putea visa. Profeticul în vis este împins de diferite interese şi
de înţeles în măsura în care atât considerente egoiste de natură
visul cât şi realitatea includ morală etc. să retuşeze imaginea
aceeaşi atitudine a omului. sa în faţa celorlalţi. Cu toate
Ceea ce ne dă de gândit este acestea, ne este permis şi este
şi faptul că nu toate visele sunt posibil, în anumite limite, să
atât de uşor de înţeles, cele uşor tragem concluzii cu privire la
de explicat fiind extrem de puţine. unele procese de gândire şi la
Fie că uităm imediat visul, fie că expresia lor verbală. Dacă vrem
atunci când a lăsat în mintea să ne formăm o opinie judicioasă
noastră o anumită urmă de obicei despre un om, nu putem exclude
nu înţelegem ce se ascunde sub din cercetarea noastră domeniul
aceasta, în afară de cazul în care, gândirii şi limbajul.
întâmplător, am studiat Există în legătură cu
interpretarea viselor. Chiar şi capacitatea de judecată a omului
acestor vise li se aplică cele — ceea ce în general obişnuim să
spuse mai sus cu privire la numim „aptitudine" — o mulţime de
caracterul de parabolă al visului, observaţii, controverse, analize,
care reproduce în chip simbolic care sunt cunoscute în special din
linia de mişcare a unui om. Sensul încercările de a stabili ce este
fundamental al unei parabole este inteligenţa la copii şi la adulţi. Mă
acela că ne introduce într-o refer la testele de aptitudini. Până în
situaţie în care noi vibrăm la prezent aceste teste nu au
unison. Dacă ne preocupă corespuns aşteptărilor. Căci
rezolvarea unei probleme şi dacă dacă le aplicăm unui lot de
personalitatea noastră înclină într- şcolari constatăm că rezultatele
o direcţie determinată, atunci, obţinute sunt de regulă identice
potrivit experienţei, avem nevoie cu cele pe care educatorul le-a
de un impuls. Visul este cât se poate stabilit fără ajutorul testelor,
de apt să întărească afectivitatea, situaţie care la început a fost
verva de care cineva are nevoie pentru a admisă cu multă trufie de
rezolva o problemă într-un sens psihologii experimentalişti, deşi de
determinat. Lucrul nu se schimbă fapt aceasta dovedeşte că testele
cu nimic dacă autorul visului nu sunt, într-o anumită măsură, de
înţelege conexiunea. Este prisos. O altă obiecţie împotriva
suficient ca el să aibă materialul şi adoptării acestor teste se referă la
impulsul. Visul va înregistra într- faptul că gândirea logică nu se
un fel oarecare urma pe care o dezvoltă uniform, aşa încât la mulţi
imprimă ideaţia autorului visului, copii la care testele de aptitudini
lăsând astfel să se au dat rezultate proaste după
câţiva

132 133
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA OMULUI
a n i se d o ve d e ş te că ap titudinilelo r s- 3
„derBeurteilung", în textul original.
a u d e z vo lta t d e od ată e xtr e m de (Nota trad.)
b in e . U n a l t f a c t o r d e m n d e lu a t î n 4
„wie andere, die gute Mitspieler sind",
c o n s id e r a r e e s t e a c e l a c ă c o p d ii
i ni în textul original. (Nota
m a r i l e o r a ş e s a u c e i d in a n u m i t e trad.)
m e d ii, ca r e du c o via ţă m a i 5
Georg Cristoph Lichtenber
c u p r in z ă t o a r e , p r in re a c ţ ii le lo r (1742-1799), fizician şi scriitor
p r o m p te , d e t e rm in a t e p u r ş i s im p lu german,
d e o a n u m ită e x e rs a r e , d a u ilu z ia profesor la Universitatea din Gottingen. A
unor ap titu d in i s u p e rio a r e , criticat fiziognomonialui
p u n â n d u - i în u m b r ă p e c o p i ii c a r e J. C. Lavater, care susţinea că,
n u d is p u n d e u n a s e m e n e a f odned analizând trăsăturile feţei unui om,
p reg ă tire . Es te cu n os cu t că , de pot fi
re gu lă , cop iii din m ed iile b u rgh e ze emise judecăţi valabile asupra
d isp u n de o pmrop t it u d i n e în caracterului acestuia. (Nota trad.)
6
r ă s p u n s u r i m u lt m a i m a r e d e c â t „davonschwimmen",în textul original.
c o p iii d i n m e d i il e p r o le ta re . (Nota trad.)
7
A c e as ta n u p le d e a z ă în s ă p e n tru „e/ne Stellungsnahme, die nach einer
a p t i t u d i n is u p e r io a re la c e i d in tâ i , c a u z a Hochzeit schreit",în textul
f ii n d d o a r a n t e c e d e n te le d if e ri te . în f e l u l original. (Nota trad.)
8
a c e s ta , n u s - a a ju n s p r e a d e p a r t e 'c u t e s t e l e „dass es ein Geîiihl des Obenscins
d e a p ti tu d in i , m a a i l e s d a c ă ţ in e m iiberhaupl nicht konnte",în
seam a de t r is t e l e re z u lt at e textul original. (Nota trad.)
9
o b ţ i n u t e l a B e r l i n şHi a m b u r g , u n d e Poet liric grec (556-467 î.Chr.), care a
c o pi ii c ar e a u tre c u t c u s uc ce s a c e st e te s te , scris, între altele, o faimoasă
u lte r io r , în m o d s u r p r i n z ă t o r , c e i elegie dedicată eroilor bătăliei de la
m a i m u lţ i d i n t r e e i n u a u m a i Maraton (490 î.Chr.), pentru care i s-a
corespuns e va lu ăr ilo r f ă c u te . acordat premiul la un concurs la
A c e a s t a n e a ra tă că te s t e le d e care participa şi marele Eschil. La
a p titu d in i n u n e p o t d a n i ci o bătrâneţe a trăit în Sicilia, la curtea
g a ra n ţie s ig u ră c u p r iv ire la b u n a tiranului de la Siracuza. Din opera sa,
d e zv ol ta re a co p ilu lu i. în s ch i m b , foarte preţuită, s-au păstrat până
c e r c e t ă r i le de p s ih o l o g ie astăzi doar unele epigrame şi
in d i v id u a lă î ş i c o n f i rm ă p e d e p lin fragmente
v a la b ilit ate a , p e nt ru că ele n u din poemele lirice. (Nota trad.)
u r m ă r e s c d o a r s ă s t a b il e a s c ă o
co n c e p ţie d e s p r e d e z v o lta re , ci s ă
p u n ă în e v id e n ţ ă te m e iu l, c a u z e le
a c e s t e ia ş i, atun ci când e s te
n e c e s a r , s ă p u n ă la d is p o z iţ ie
m i jlo a c e d e î n d r e p t a r e ; t o t o d a t ă ,
p s ih o l o g ia in d i v id u a l ă n u iz o le a z ă
c ap a cita te a d e g ân d ire lo g ică a
c o p i lu l u i d e a n s a m b l u l v ie ţ i i s a l e
p s i h ic e , c i o e x a m in eăa z î n c o n t e x t u l
a c e s t e ia .

NOTE
1
Filos of,
psih op e d ag og
şi e ste ticia n
ge rm an d e
orie n tare
ne ok an tian ă,
K arl Groos
(18 6 1 -1 94 6 ), a l
căru i nu m e est e
uneori grafiat
Gross, autor al unor
importante studii
asupra jocului la
animale(Die Spiele
der Tiere,1896) şi
la om (DieSpiele
derMenschen,1899),
considera acest
fe n om e n d rep t
un e xe rciţiu
fu n d am e nta l d e
de z vo lta re a
in stin cte lo r ş i
predispoziţiilor
ereditare, în
sensul pregătirii
pentru existenţa
de m ai târziu,
ca adu lt.
In flu en ţat d e
psih an aliza
freud ian ă,
ulte rior şi-a
revizuit te oria,
vă z ân d în joc u n
k a th a rs is , u n
m ijloc d e
„pu rifica re "(Das
Spie l,Jen a,
1922). (Nota trad.)
2
„das Ziel der Uberlegenheit",
în textul original. (Nota trad.)

134 135
Capitolul VII
II CUNOAŞTEREA OMULUI

Valoarea unui om este dată de felul în care îşi


RELAŢIILE DINTRE SEXE onorează locul atribuit de societate în diviziunea muncii. Prin
integrarea în viaţa comună el devine important pentru
ceilalţi, este una din verigile unui lanţ cu
nenumărate articulaţii, pe care se bazează
alcătuirea vieţii umane şi pe care nu ni le putem
imagina în număr mai mare înlăturate fără ca viaţa
socială să se prăbuşească. Capacităţile individului
sunt acelea pe care i le desemnează locul său în
procesul de producţie comun al societăţii omeneşti.
1. DIVIZIUNEA MUNCII ŞI CELE DOUĂ SEXE. Fireşte, intervin pe acest plan multe încurcături,
Din cele expuse până aici rezultă că în viaţa psihică aspiraţia către putere, pofta de dominare şi tot felul
prevalează două linii directoare, care influenţează de alte rătăciri stânjenind sau zădărnicind accesul
toate procesele psihice, făcând ca omul, prin la diviziunea muncii sau stabilind false criterii de
realizarea şi asigurarea condiţiilor sale de viaţă, judecare a valorii omului, după cum încurcături
prin îndeplinirea celor trei îndatoriri capitale ale intervin şi atunci când un individ ocupă un loc
vieţii (dragoste, vocaţie, societate), să-şi satisfacă pentru care este inapt. Dificultăţi pot fi generate, de
atât sentimentul de comuniune socială, cât şi asemenea, de apetitul de putere, de ambiţia calpă a
străduinţa de a se pune în valoare, aspiraţia la unor indivizi care, în profitul intereselor lor
putere şi la superioritate. Va trebui să ne obişnuim egoiste, pun piedici vieţii şi muncii colective. Alte
să apreciem fiecare fenomen psihic prin prisma complicaţii îşi au cauza în stratificarea societăţii în
raporturilor cantitative şi calitative ale acestor doi clase, situaţie în care puterea personală şi
factori şi, dacă vrem să ne apropiem de înţelegerea interesele economice influenţează distribuirea
psihicului, să-1 cercetăm totdeauna potrivit acestei domeniilor de muncă, în aşa fel încât posturile cele
reguli. Căci existenţa acestor doi factori determină mai grase, care conferă mai multă putere, sunt
măsura în care un om este capabil să sesizeze acordate anumitor grupuri sociale, pe când altele
logica vieţii umane colective şi să se integreze în sunt excluse de la acestea. Cunoaşterea rolului
diviziunea muncii impusă de aceasta. imens pe care îl joacă în această privinţă aspiraţia
Diviziunea muncii este un factor absolut necesar către putere ne permite să înţelegem de ce
pentru menţinerea societăţii omeneşti. Aceasta procesul diviziunii muncii nu a avut niciodată o
presupune ca fiecare să-şi aibă locul său într-o evoluţie nelipsită de accidente. Forţa a intervenit
funcţie oarecare. Cine nu dă curs acestei cerinţe mereu spre a face din muncă pentru unii un soi de
neagă continuitatea vieţii sociale, a genului uman în privilegiu, pentru alţii un mod de oprimare.
general, abdică de la rolul său de om între oameni O asemenea diviziune a muncii este transmisă
şi devine un zurbagiu. în cazurile mai benigne şi prin situaţia celor două sexe. Femeia, ca urmare a
vorbim de proaste maniere, indisciplină, capriciu, conformaţiei ei corporale, este din capul locului
iar în cele mai grave de excentricitate, decădere şi, exclusă de la anumite activităţi, pe când, pe de altă
în cele din urmă, delincventă. Condamnarea unor parte, există munci care nu sunt repartizate
atari fenomene se explică prin faptul că ele sunt bărbaţilor, pentru că ei nu dau aici un randament
incompatibile cu exigenţele vieţii în comun. bun, nefiind de fapt acolo la locul potrivit pentru
dânşii. Această diviziune a muncii ar fi fost realizată
fără nici un fel de idei preconcepute şi, în măsura în
care mişcarea feministă nu a întins prea tare
coarda în focul luptei, a admis şi ea logica acestui
punct de vedere. Ea este departe de a defeminiza femeia sau de a
distruge raporturile naturale dintre bărbat şi femeie
în ceea ce priveşte convenabilitatea locurilor de
muncă. Pe parcursul evoluţiei

136 137
1
ALFRED ADLER

CUNOAŞTEREA
OMULUI
umane, diviziunea muncii s-a a ripostat prin accese de furie,
configurat în aşa fel, încât ceea ce arată clar ca lumina
femeia a preluat o parte din zilei că avem tot temeiul să
acele activităţi pe care de cercetăm aceste raporturi. Faptul ne
obicei le efectuau şi bărbaţii, readuce, pe o altă cale, la
pentru ca aceştia din urmă să problema aspiraţiei către
aibă posibilitatea să-şi valorifice putere.
forţele mai cu folos. Această Dacă tendinţa băiatului de a
diviziune a muncii nu poate fi numită se pune în valoare a atins un
neraţională atât timp cât nu lasă anumit grad, el va apuca de
neutilizate forţele de muncă şi nu predilecţie pe acel drum care i se
va conduce la folosirea abuzivă a pare că îi garantează privilegiile
forţelor spirituale şi fizice ale masculinităţii, pe care el le
omului. sesizează peste tot. După cum am
menţionat, educaţia care se
2. SUPREMAŢIA BĂRBATULUI practică azi în familie este axată pe
ÎN CIVILIZAŢIA ACTUALĂ. Dat fiind aspiraţia către putere şi pe
faptul că civilizaţia s-a dezvoltat în înclinaţia de a preţui privilegiile
direcţia aspiraţiei către putere, masculine şi de a le promova.
îndeosebi datorită eforturilor unor Căci de obicei copilul îl are în faţa
indivizi sau puteri sociale care au ochilor pe bărbat,pe tată, ca simbol
vrut să-şi asigure privilegii, al puterii. Al său enigmatic du-te-
diviziunea muncii a fost orientată vino stârneşte mult mai mult
pe căi specifice, care predomină interesul copilului decât mama. El
şi astăzi, făcând ca societatea remarcă repede rolul dominant
omenească să se caracterizeze pe care îl deţine tatăl, care dă
prin importanţa preponderentă tonul, face rânduială, conduce
acordată bărbatului. Diviziunea totul; vede că toţi se supun
muncii este de aşa natură, încât poruncilor sale şi că mama face
asigură prerogative grupului totdeauna referire la ele. Bărbatul
privilegiat al bărbaţilor, care, ca îi apare copilului, în toate
urmare a hegemoniei, stabilesc în privinţele, drept cel mare şi
propriul lor interes poziţia femeii puternic. Sunt copii cărora tatăl le
în procesul de producţie, pare atât de competent în toate,
prescnindu-i acesteia orizontul încât tot ce spune el trebuie să fie
vieţii şi fiind în măsură să impună sfânt, ei întărindu-şi adesea
forme de existenţă care corespund propriile afirmaţii doar cu preciza-
în primul rând viziunii masculine. rea că tata a spus-o. Chiar şi acolo
Aşa cum stau lucrurile în unde influenţa paternă nu iese clar
prezent, dăinuie o permanentă în evidenţă, copiii ajung la ideea
aspiraţie la superioritate a superiorităţii tatălui, pentru că în-
bărbaţilor faţă de femei şi, în mod treaga povară a casei pare a se
corespunzător, o permanentă sprijini pe umerii săi, pe când în
nemulţumire a femeii faţă de realitate numai diviziunea muncii
pnvilegiile bărbaţilor. Dincolo de îi dă bărbatului posibilitatea de a-
strânsa solidaritate dintre cele şi pune mai bine în valoare
două sexe, este evident că o forţele.
asemenea tensiune conduce la o Cât priveşte originile istorice
continuă subminare a armoniei lor ale poziţiei hegemonice a bărba-
psihice, la ample perturbaţii din tului, trebuie să arătăm că
1
care rezultă un climat psihic general aceasta nu a apărut ca un fapt
resimţit ca extrem de chinuitor natural. A fost necesar ca mai întâi să
pentru ambele părţi ale neamului se instituie o serie de legi, pentru
omenesc. ca dominaţia bărbatului sa fie
Toate instituţiile, ca şi toate asigurată. Aceasta înseamnă,
regulile tradiţionale, legile, mora- totodată, că, înainte de
vurile şi obiceiurile noastre legiferarea hegemoniei
depun mărturie cu privire la masculine, trebuie să fi fost o
poziţia privilegiată a bărbatului, vreme în care privilegiul masculin nu era un
pe care o ajustează şi o fac să lucru atât de sigur. Este vorba, de fapt.
dureze. Ele pătrund până în de o perioadă istoriceşte
camera copiilor şi exercită o atestată. A fost vremea
extraordinară influenţă asupra matriarhatului, când mama, femeia,
psihicului acestora. Desigur că nu îndeplinea în viaţă rolul principal,
putem arăta cu exactitate ce faţă de copil înainte de toate, faţă
înţelege copilul din aceste de care şi toţi bărbaţii tribului
raporturi, dar se impune să aveau o anumită datorie. Acest
simţim că fondul său afectiv este lucru îl sugerează şi unele
înrâurit în adâncime. Este moravuri şi datini de azi, ca, de
edificator, în acest sens, cazul exemplu, obiceiul nostim potrivit
bărbatului care, când i s-a cerut să căruia copilul se adresează cu
îmbrace haine de fată, „nene" fiecărui bărbat. Trecerea
de la matriarhat la patriarhat a fost
precedată de o straşnică luptă,
ceea ce dovedeşte că supremaţia
bărbatului, pe care el crede că o
deţine de la natură,

138 139
I
ALFRED ADLER

CUNOAŞTEREA
OMULUI
2
nu a avut-o de la început , ci a trebuit gândeşti tu despre copleşitorul
s-o cucerească. Victoria principiu al supremaţiei
bărbatului a echivalat cu masculine în societate,îndeosebi în
subjugarea femeii şi în special cadrul familiei. în unele cazuri urmarea va
înscrisurile făcute de legislaţie de- fi o manifestare mai puternică a
a lungul timpului aduc despre aspiraţiei către o poziţie de
acest proces de subjugare o egalitate cu bărbatul, în alte
mărturie elocventă. cazuri un soi de resemnare, mai
Aşadar, supremaţia mult sau mai puţin pronunţată.
masculină nu este un fapt natural. De cealaltă parte a baricadei stă
Există izvoare istorice care arată bărbatul, tatăl, care încă de copil
că ea a apărut în mod necesar a crescut cu convingerea că, în
abia în cursul luptelor calitatea sa de bărbat, are de jucat un
neîntrerupte între popoare rol mai însemnat şi, în virtutea
vecine, lupte în care bărbatului i- acestei convingeri, el simte ca un
a revenit un rol important, de fel de datorie, conform căreia, la
care la urma urmei el a profitat spre întrebările puse de viaţă şi de
a acapara definitiv conducerea. Mână societate, va răspunde totdeauna
în mână cu această evoluţie în favoarea privilegiilor masculine.
istorică a mers dezvoltarea Copilul trăieşte toate
3
proprietăţii private şi a dreptului situaţiile care rezultă din aceste
ereditar la moştenire, care până relaţii familiale. Se degajă pentru
într-atât a fost elaborat pe baza el o mulţime de imagini şi de
supremaţiei masculine, încât puncte de vedere asupra
partea care agoniseşte şi posedă existenţei femeii, din care, în
este de regulă bărbatul. general, femeia iese prost.
Copilul care creşte nu are Dezvoltarea psihică a bărbatului
nevoie să lectureze cărţi pe capătă în acest fel un caracter
această temă. Chiar dacă nu ştie masculin. Ceea ce, în aspiraţia sa
nimic despre aceste lucruri, el către putere, el poate percepe
sesizează din practica vieţii că drept ţel demn de a fi urmărit,
bărbatul este partea care constituie, aproape fără excepţie,
agoniseşte şi care este însuşiri şi atitudini masculine. Din
favorizată, fie şi atunci când nişte relaţiile de putere evocate se
părinţi cu judecată sunt gata să dezvoltă un fel de virtute virilă,
renunţe cu plăcere la privilegiile care ea însăşi îşi dezvăluie în
moştenite din vremuri vechi, în întregime originea. Anumite
favoarea egalităţii în drepturi. Este trăsături de caracter trec drept
foarte greu să-1 lămureşti pe copil „masculine", altele drept
că mama, care îndeplineşte „feminine", fără ca vreun fapt
treburile gospodăreşti, este fundamental să justifice aceste
partenera egală în drepturi a taxări. Căci, dacă comparăm
bărbatului. Să ne imaginăm ce starea psihică a băieţilor cu aceea
înseamnă aceasta pentru un băiat a fetelor şi găsim argumente în
căruia, începând din leagăn, favoarea acestei clasificări, nu vom
supremaţia bărbatului îi sare în putea totuşi vorbi de fapte
ochi. încă de la naştere el este naturale, de vreme ce aceste
primit cu mai multă bucurie decât fenomene le constatăm la oameni
o fată şi este sărbătorit ca un care sunt de-acum cuprinşi în
prinţ. Este un fapt arhicunoscut că cadre bine determinate şi ale
părinţii doresc să dea naştere mai căror plan de viaţă şi linie
degrabă la băieţi. Băiatul ajunge directoare sunt de-acum îngustate
să-şi dea seama la fiecare pas cât de judecăţile lor unilaterale cu
de avantajat este ca descendent privire la putere. Aceste relaţii de
masculin şi îşi supralicitează putere au fixat în mod imperios
valoarea. Diversele cuvinte care i spaţiul în care ei trebuie să
se adresează sau pe care încerce să se dezvolte. Distincţia
ocazional le prinde din zbor, cu între trăsături de caracter
privire la sine, îl fac să înţeleagă zi masculine şi feminine nu este deci
de zi importanţa mai mare a rolului îndreptăţită. Vom vedea cum
bărbatului. Superioritatea ambele categorii de trăsături pot
principiului masculin îi apare de satisface cerinţele aspiraţiei către
asemenea în situaţia femeilor din putere, cum şi cu mijloace
casă, care sunt folosite la munci „feminine", ca, de exemplu,
considerate ordinare, ca şi în ascultarea şi supunerea, cineva
faptul că,în definitiv,nici femeile din poate fi capabil să uzeze de
anturajul copilului nu nutresc putere. Datorită avantajelor de
totdeauna convingerea că sunt care se bucură un copil ascultător,
egale cu bărbaţii. Ele îndeplinesc el poate eventual să o ia mult
de cele mai multe ori un rol înaintea unuia neascultător, cu
subaltern şi inferior. în majoritatea toate că în ambele cazuri la lucru
cazurilor, va rămâne fără nici un este aceeaşi aspiraţie către
răspuns atât de importanta putere. Judecata noastră cu
întrebare pe care femeia o are de privire la viaţa psihică a unui
pus bărbatului înaintea individ este adesea complicată
căsătoriei: ce de faptul că, pentru a se impune,

140 141
ALFRED ADLER CUN OAŞTEREA
OMULUI

aspiraţia către putere recurge Avantajele pe care le oferă


4
la cele mai diferite trăsături de multe ori masculinitatea sunt
de caracter. extrem de seducătoare. Nu
Pe măsură ce copilul creşte, trebuie să ne surprindă faptul că
sublinierea masculinităţii sale şi la fete găsim adesea cazuri când
devine pentru el aproape o datorie. linia lor directoare are în vedere un ideal
Ambiţia, setea sa de putere şi de masculin, fie ca o dorinţă irealizabilă
superioritate se asociază total, sau ca etalon de evaluare a propriei
devin de-a dreptul identice cu conduite, fie ca mod de a se
datoria faţă de masculinitate (der prezenta şi acţiona („în societatea
Verpflichtung zur Mănnlichkeif). civilizată, fiece femeie va voi să fie
Mulţi dintre copiii care aspiră la bărbat"). Acestei categorii aparţin
putere nu se mulţumesc doar cu acele fete care, cu un aprig elan,
conştientizarea masculinităţii, ci preferă tocmai jocurile şi
vor să arate şi să dovedească în activităţile care, în ceea ce
permanenţă că sunt bărbaţi şi că, priveşte capacitatea fizică,
în această calitate, ei trebuie să convin mai degrabă băieţilor. Aşa,
aibă privilegii, căutând, pe de o de exemplu, ele se caţără în
parte, să se evidenţieze şi să-şi copaci, le place să se afle în
societatea băieţilor şi refuză ca pe
exagereze trăsăturile de caracter
o ocară orice ocupaţie feminină.
masculine, iar pe de altă parte
Nu-şi găsesc mulţumirea decât în
încercând, în maniera tuturor
roluri masculine. Toate aceste
tiranilor, să se opună anturajului
fenomene trebuie înţelese ca un
feminin şi, după gradul de rezis-
efect al privilegiilor pe care le
tenţă de care se lovesc, să-şi
comportă calitatea de bărbat.
demonstreze superioritatea fie
Vedem aici clar cum lupta pentru o
prin încăpăţânare sau revoltă
poziţie proeminentă, cum aspiraţia
nestăpânită, fie prin rafinată
la superioritate vizează mai mult
viclenie. speranţa decât realitatea şi
Fiindcă fiece individ este situaţia reală în viaţă.
evaluat în raport cu etalonul
masculinităţii privilegiate, nu este 3. PREJUDECATA
de mirare că băiatului i se pune INFERIORITĂŢII FEMEII. întru
mereu în faţă acest etalon şi că, în justificarea hegemoniei sale, în
cele din urmă, el însuşi îl ia ca afară de argumentul potrivit
instrument de .măsură, căruia situaţia sa provine de la
observându-se şi întrebându-se natură, în favoarea bărbatului se
în permanenţă dacă cursul vieţii mai invocă ideea că femeia ar fi o
lui este acela al unui bărbat, dacă fiinţă inferioară. Această idee este
el însuşi este suficient de atât de larg răspândită, încât apare
bărbătesc în manifestări şi altele ca un bun comun al umanităţii. La
de acest fel. Ceea ce înţelege aceasta se asociază o anumită
toată lumea în zilele noastre prin nelinişte a bărbatului, care s-ar
„bărbătesc", se ştie. Este, înainte putea trage încă de pe timpul
de toate, purul egoism, ceea ce luptei împotriva matriarhatului,
satisface amorul propriu, ca şi când într-adevăr femeia
superioritatea faţă de ceilalţi, reprezenta pentru bărbat un motiv
întâietatea, toate acestea în de îngrijorare. în istorie şi
contextul unor impresionante literatură descoperim mereu
trăsături de caracter active, cum referiri de acest fel. Un scriitor
sunt curajul, dârze-nia, mândria, latin, bunăoară, spune: „mulier est
5
simţul invincibilităţii (îndeosebi hominis confusio" . La sinodurile
în faţa femeilor), accesul la bisericii s-a discutat aprins dacă
funcţii, ranguri sociale şi titluri, femeia arc suflet, iar în tratatele
predilecţia de a se căli împotriva învăţaţilor s-a pus problema dacă
emoţiilor „feminine" şi aşa mai ea este sau nu o fiinţă
6
departe. Este o bătălie omenească . Credinţa iluzorie în
neîntreruptă pentru superioritatea vrăjitorie, secole de-a rândul, cu a
personală, deoarece a fi superior sa ardere pe rug a vrăjitoarelor,
este apanajul bărbatului. oferă o tristă mărturie despre
în această perspectivă, aberaţiile, enorma nesiguranţă şi
băiatul îşi va însuşi trăsături al confuzia care domneau pe atunci
căror model el îl poate lua, fireşte, în această privinţă. Adesea
exclusiv de la bărbaţii adulţi, în femeia era socotită pricina
primul rând de la tată. Peste tot tuturor nenorocirilor, ca în
putem descoperi urmele acestei povestea biblică a păcatului
grandomanii cultivate artificial. originar sau ca în Iliada lui Homer,
unde se povesteşte cum a fost de
Băiatul va fi de timpuriu ademenit
ajuns să intervină o femeie,
să urmărească a-şi asigura un
pentru ca popoare întregi să
surplus de putere şi privilegii.
cadă în dezastru. Legende şi
Acestea echivalează pentru
basme din toate timpurile
dânsul cu „bărbăţia". în cazurile
vorbesc despre inferioritatea
patologice se ajunge adesea la o
morală a femeii, despre
degenerare a „bărbăţiei" până la
perversitatea, răutatea,
cruzime şi brutalitate.
prefăcătoria, inconstanţa şi
neseriozitatea ei.

142 143
f
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA OMULUI
„Uşurătatea feminină" a fost chiar luată ca
argument în fundamentarea unor legi. Tot aşa, este faptul că — adesea pe baza unor mobiluri
femeia a fost subapreciată în ceea ce priveşte unilaterale, pur egoiste — apreciem valoarea
rezistenţa, destoinicia şi randamentul ei. La toate omului după propriile noastre performanţe, dintr-
popoarele, zicalele, anecdotele, proverbele şi un punct de vedere comercial, punct de vedere din care,
glumele sunt saturate de critici înjositoare la adresa desigur, putem omite să ne punem întrebarea în ce
femeii, imputându-i-se arţagul, nepunctualitatea, măsură performanţele şi randamentul corelează cu
orizontul limitat, prostia („minte scurtă, haine dezvoltarea psihică. Dacă am acorda mai multă
lungi"). S-a făcut uz de o nemaipomenită atenţie acestui aspect, am distinge şi cealaltă cauză
ingeniozitate ca să se dovedească inferioritatea principală a concepţiei eronate potrivit căreia
femeii, iar rândurile misoginilor — ne gândim la randamentul mai redus al femeii s-ar datora în
7
Strindberg, Moebius, Schopenhauer, Weininger — cea mai mare parte naturii sale existenţiale .
au fost îngroşate de un număr deloc neglijabil de Pierdem adesea din vedere faptul că femeii, încă
femei care, în resemnarea lor, au împărtăşit din copilărie, întreaga lume îi împuiază urechile cu
concepţia despre inferioritatea femeii şi rolul o prejudecată care nu face decât să-i zdruncine
secundar ce-i revine. Aceeaşi subestimare se încrederea în sine şi să-i submineze speranţa că ar
reflectă în retribuirea muncii femeii care, fi capabilă să realizeze ceva. Când toţi şi toate îi
indiferent dacă este sau nu echivalentă cu aceea întăresc această prejudecată, când ea vede cum
a bărbatului, este mult mai slab plătită. femeilor le sunt distribuite doar roluri subordonate,
Comparându-se rezultatele la testele de aptitudini, s-a atunci este de înţeles că îşi pierde curajul, că nu mai
constatat că pentru anumite materii, de exemplu, vrea să muncească cumsecade şi că, în final, se
matematica, mai dotaţi se dovedesc băieţii, pe retrage înspăimântată din faţa îndatoririlor vieţii.
când pentru altele, ca de exemplu studiul limbilor, Atunci, ce-i drept, ea este inaptă şi nefolositoare. Dar
mai apte se arată fetele. S-a demonstrat că de fapt când înţelegem că noi suntem cei care am deformat
băieţii au un plus de înzestrare, faţă de fete, la acele o fiinţă omenească, insuflându-i respectul datorat vocii
8
obiecte de studiu care pregătesc pentru profesiunile colectivităţii , şi când îi răpim orice speranţă de a
masculine (Mănnerberufc). Dar faptul acesta numai în putea înfăptui ceva, când astfel îi nimicim cutezanţa,
aparenţă pledează pentru dotarea lor superioară. ca apoi să constatăm că această fiinţă omenească
Dacă examinăm mai îndeaproape situaţia fetelor, nu este bună de nimic, atunci să nu ne permitem
rezultă că afirmaţiile privind slaba capacitate a să spunem că dreptatea este de partea noastră, ci
femeii sunt născociri, o minciună cu mască de să recunoaştem că noi am provocat întregul dezastru.
adevăr. Aşadar, în societatea noastră nu este uşor
O fată aude zi de zi, la fiece pas, pe toate pentru o fată să-şi menţină încrederea în sine şi
tonurile, repetându-se că fiinţele de sexul ei sunt îndrăzneala. De altfel, chiar cu prilejul aplicării unor
incapabile, apte doar pentru munci mai uşoare, teste de aptitudini a ieşit în evidenţă un fapt
auxiliare. Este absolut clar că fetiţa, în remarcabil: o grupă de fete, în vârstă de 14 până la
imposibilitatea ei infantilă de a verifica adevărul 18 ani, a obţinut rezultate superioare celor ale tuturor
unor asemenea judecăţi, va socoti ca pe un destin celorlalte grupe, inclusiv cele de băieţi. Cercetări
implacabil incapacitatea feminină şi, în cele din ulterioare au arătat că toate acele fete erau din
urmă, se va supune ea însăşi acestui pretins familii unde şi femeia, mama, sau numai ea exercita o
destin. Demoralizată, dacă cumva abordează studii profesie în mod independent. înseamnă că în acele
de specialitate — ceea ce, în general, nu se familii prejudecata cu privire la incapacitatea
întâmplă —, încă de la început nu va manifesta femeii nu avea trecere sau abia dacă se făcea
interesul necesar, sau dacă manifestă un simţită, deoarece fetele vedeau cu ochii lor cum
asemenea interes, îl pierde pe parcurs. Atât mama îşi câştiga existenţa prin propriile ei
motivaţia exterioară, cât şi cea interioară îi lipsesc. strădanii. Prin urmare, ele se puteau dezvolta mult
în asemenea circumstanţe, fireşte, dovada mai liber şi mai independent, aproape
incapacităţii feminine pare evidentă. Eroarea are neinfluenţate de toate acele inhibiţii legate de
două cauze. Ceea ce o favorizează prejudecata la care ne referim.

144 145
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

Un alt argument împotriva femeii, având drept consecinţă


acestei prejudecăţi este o insatisfacţie aproape
numărul destul de mare de generală faţă de rolul de
femei care, în diferite domenii, femeie. Viaţa psihică se mişcă
îndeosebi în literatură, artă, pe aceleaşi coordonate şi în
tehnică şi medicină, au obţinut aceleaşi condiţii în care
realizări proeminente, care pot sta fără evoluează şi aceea a tuturor
nici o rezervă alături de acelea ale bărbaţilor, poziţia sa
bărbaţilor. Pe de altă parte,
inspirându-i un puternic
numărul bărbaţilor care nu numai
sentiment de inferioritate. Se
ca nu fac dovada vreunor
adaugă, ca un element agravant,
realizări, ci se arată incapabili în
prejudecata pretinsei sale inferiorităţi
cel mai înalt grad, este atât de
naturale. Dacă, cu toate acestea,
mare încât s-ar putea vorbi de o
multe fete găsesc oarecum o
inferioritate a bărbaţilor, în mod
compensare, faptul se datorează
la fel de nedrept, fireşte, şi
educării caracterului, inteligenţei
invocând acelaşi număr de
lor şi, eventual, anumitor
dovezi.
privilegii, ceea ce demonstrează
Una din consecinţele
clar că o greşeală atrage imediat
importante ale fenomenului este
după ea o altă greşeală.
faptul, pe care l-am şi menţionat,
că această prejudecată cu privire Privilegiile cu pricina sunt
la inferioritatea a tot ce este libertinajul, luxul, aventurile
feminin conduce la o bipolaritate galante, care cel puţin au
noţională specifică, manifestată aparenţa unor avantaje, prin
în obişnuinţa de a identifica pur faptul că dau iluzia înaltei
şi simplu în noţiunea de masculin consideraţii de care s-ar bucura
ceea ce este valoros-viguros- femeia şi, în definitiv, a unei
biruitor, iar în noţiunea de feminin anumite idealizări care, la urma
ceea ce este supunere-servilitate- urmei, tot acolo duce, adică la
subordonare. Această concepţie s-a formarea unui ideal de femeie
implantat atât de adânc în care, propriu-zis, este în profitul
gândirea umană încât, în bărbatului. O femeie a făcut o
societatea noastră, tot ceea ce dată această observaţie exactă:
este excelent are o coloratură virtutea femeii este o frumoasă
masculină, pe când ceea ce este născocire a bărbatului.
mai puţin valoros şi demn de respins în opoziţia faţă de rolul de
este considerat feminin. După femeie se pot distinge, în general, două
cum este ştiut, există bărbaţi tipuri de femei. Primul tip a şi fost
pentru care nu poate fi ofensă schiţat. Sunt acele fete care în
mai supărătoare decât a spune că dezvoltarea lor adoptă o
au în ei ceva de femeie, în timp orientare activă, „masculină".
ce a spune despre o fată că este Ele sunt foarte energice,
baieţoasă nu înseamnă nimic ambiţioase şi tind să culeagă
dezavantajos. Accentul cade în lauri. încearcă să-şi depăşească
aşa fel încât ceea ce aminteşte fraţii şi colegii de sex masculin,
de femeie este totdeauna privit preferă ocupaţiile rezervate
ca fiind mediocru. bărbaţilor, practică tot felul de
La o examinare mai atentă, sporturi etc. Adesea manifestă
faptele care pledează atât de opoziţie faţă de relaţiile erotice şi
clar în favoarea acestei faţă de căsătorie. Dacă intră
prejudecăţi se dovedesc a nu fi totuşi în asemenea relaţii, le
decât efectele unei dezvoltări perturbă prin străduinţa de a-şi
psihice inhibate. Nu vrem să impune dominaţia, de a fi
spunem că din fiecare copil superioare partenerului. Faţă de
putem face un om „dotat" în orice îndeletnicire gospodărească
adevăratul înţeles al cuvântului, îşi manifestă totala aversiune, fie
care să treacă drept capabil într- că o declară făţiş, fie
un grad ridicat, dar avem contestându-şi orice talent în
încredere în capacitatea noastră materie şi încercând uneori să
de a-i înnobila aptitudinile. Ce-i aducă şi dovezi privind
drept, nu ne putem lăuda cu incapacitatea lor într-ale menajului.
reuşite personale în această Acesta este tipul de femeie
privinţă, dar ştim că alţii au care, cu un fel de bărbăţie, caută
reuşit. Mai ales fetele sunt, să îndrepte răul. Una din
astăzi, beneficiarele unui trăsăturile ei principale este
asemenea destin. Am avut ocazia atitudinea de respingere a rolului
să vedem copii aşa-zis de femeie. Câteodată i se aplică
„neînzestraţi"' care, într-o bună expresia „femeie bărbătoasă"
zi, au devenit înzestraţi într-o (Mannweiber). Aceasta se bazează
asemenea măsură, de parcă ar fi pe o teorie greşită, potrivit
suferit o întreagă metamorfoză. căreia se admite că la asemenea
femei există un factor ereditar, o
4. FUGA DE ROLUL DE substanţă masculină care le
FEMEIE. Importanţa capitală a constrânge la o atitudine de
bărbatului a provocat o gravă acest fel. întreaga istorie a
perturbaţie în dezvoltarea civilizaţiei ne arată însă că
psihică a asuprirea femeii şi restricţiile la
care încă şi astăzi este supusă
146 sunt de nesuportat pentru

147
f
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA
OMULUI
om şi îl împing la revoltă. Dacă o poziţie excepţională. Ele îşi
femeia adoptă o orientare arată atât de deschis
percepută ca fiind sentimentul debilităţii, ca şi
„bărbătească", opţiunea se cum ar căuta în acest fel o
bazează pe faptul că există doar certificare şi o protecţie.
două posibilităţi de a se orienta în Această atitudine nu este însă
lumea aceasta; fie în maniera femeii, fie decât expresia unei revolte mocnite şi
în aceea a bărbatului, luate ca care, la femeia măritată, se
ideal. Fiecare deviere de la rolul manifestă în încărcarea
de femeie trebuie, prin urmare, bărbatului cu acele treburi pe care
să apară ca masculină, şi invers. ea însăşi ar trebui să le ducă la
Nu pentru că ar interveni aici nu îndeplinire, manieră însoţită de
ştiu ce substanţă misterioasă, ci declaraţia măgulitoare că numai
pentru că în spaţiu şi pe plan un bărbat poate face treaba cum se
psihic nu există altă posibilitate. cuvine.
De aceea trebuie avute în vedere Ţinând seama de faptul că
dificultăţile inerente dezvoltării una din cele mai importante şi
psihice a fetelor, aşa încât să nu mai dificile îndatoriri ale vieţii,
ne aşteptăm la o deplină educaţia,în pofida prejudecăţii
reconciliere a femeii cu viaţa, cu predominante cu privire la
realităţile societăţii noastre şi cu
inferioritatea femeii, îi revine în cea mai
formele vieţii noastre obşteşti,
mare parte tocmai femeii, să
atâta timp cât nu i se acordă
vedem acum cum se comportă
egalitatea cu bărbatul.
ca educatori tipurile pe care le-
Celuilalt tip îi aparţin femeile
am descris. în aceste împrejurări
care îşi trăiesc viaţa cu un fel de
deosebirile se reliefează şi mai
resemnare şi pun în evidenţă un
mult. Femeile aparţinând primului
incredibil grad de acomodare, de
tip, cu atitudinea lor masculină în
supunere şi smerenie. După cât
faţa vieţii, vor proceda tiranic,
se pare, ele se adaptează
făcând totul după bunul lor plac,
pretutindeni şi, de asemenea,
prind rădăcini pretutindeni, dar aplicând mereu pedepse cu mare
vădind o atare inaptitudine şi tărăboi şi exercitând, astfel, o
mărginire încât nimic nu le mai puternică presiune asupra
face să progreseze, aşa încât copiilor care, fireşte, vor căuta să
trebuie să intrăm la bănuială. Pe scape de acest tratament. Ceea
de altă parte, pot să prezinte ce se va obţine, în cel mai bun
simptome de patologie nervoasă, caz, va fi doar o dresură fără nici
determinate chiar de slăbiciunile o valoare. Impresia produsă de
lor şi de nevoia de a fi luate în obicei asupra copiilor este aceea
seamă, simptome prin care,în că asemenea mame nu se simt
acelaşi timp, vor dovedi cum un de fapt capabile să facă
asemenea dresaj şi siluire se educaţie. Zarva, scandalul şi
pedepsesc, de regulă, cu agitaţia produc un efect cu totul
suferinţe nervoase şi cu negativ şi există pericolul ca
incapacitatea de a trăi în fetele să fie incitate să copieze
societate. Ele ar fi, chipurile, cele acest stil, pe când băieţii vor fi
mai bune fiinţe omeneşti din marcaţi pentru totdeauna de
lume, dar, din păcate, sunt groaza de a avea de-a face cu
bolnave şi în neputinţă de a femeile. Dintre bărbaţii care au
răspunde pretenţiilor care se stat sub dominaţia unor
manifestă faţă de persoana lor. asemenea mame, foarte mulţi
Ele nu sunt în stare să aducă vor ocoli cât de colo femeile, ca
celor apropiaţi vreo mulţumire şi cum, cunoscând de-acum
de durată. La baza supunerii, amărăciunea traiului cu ele, ei nu ar
umilinţei şi a autorestricţiilor stă mai putea acorda nici o încredere
aceeaşi revoltă ca şi la semenele unei fiinţe feminine. Aşa se
lor din prima categorie, revoltă ajunge la o dezbinare continuă
care pare să spună răspicat: asta între cele două sexe, căreia îi
nu-i o viaţă plină de bucurie. sesizăm clar tenta patologică,
Un al treilea tip pare să deşi şi în această privinţă se
includă acele femei care de fapt găsesc dintre cei care vorbesc
nu refuză rolul lor feminin, dar despre o „proastă distribuire a
care, în consecinţă, sunt substanţei masculine şi
chinuite de conştiinţa faptului că feminine" .
9

sunt nişte fiinţe inferioare, Celelalte două tipuri sunt şi


osândite să joace un rol secundar. ele la fel de infructuoase în
Ele sunt pe deplin convinse de materie de educaţie. Pe de o
inferioritatea femeii, socotind că parte, ele manifestă atâta
numai bărbatul ar fi chemat să scepticism încât copiii, care
realizeze lucruri de ispravă. De sesizează numaidecât lipsa de
aceea ele avizează favorabil încredere în sine a mamei, îi sca-
poziţia privilegiată a bărbatului. pă de sub control. Aceasta îşi
Deci ele întăresc corul acelor reînnoieşte tentativele de a
voci care atribuie doar bărbatului trece la cârmă, dă avertismente
capacitatea de a obţine şi, din când în când, ameninţă că
performanţe, reclamând pentru el va spune totul tatălui.
îndreptându-şi însă privirea spre
autoritatea pedagogică

148 149
¥
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA
OMULUI

a bărbatului, ea îşi trădează mită de ea şi îi era în


din nou lipsa de încredere în permanenţă opozantă. Cum mai
succesul activităţii sale târziu ea a adus pe lume şi un
educaţionale. Astfel, are în băiat, pe care îl trata cu mult
vedere o linie defensivă în mai multă grijă, relaţiile dintre
educaţie, ca şi cum de datoria mamă şi fiică au devenit
ei ar fi să justifice punctul de complet insuportabile. Fata
vedere potrivit căruia bărbatul este era conştientă de faptul că are
singurul capabil în toate şi, de asemenea, un sprijin în tatăl ei, care, oricât de
indispensabil în educaţie. Pe de moale şi împăciuitor, putea să
altă parte, sentimentul de opună o rezistenţă îndârjită când
neputinţă le va face pe aceste la mijloc era fiica lui. Aceasta, în
femei să respingă activitatea conflictele ei înverşunate cu
pedagogică şi s-o treacă în mama, ajunsese s-o urască. Una
responsabilitatea bărbatului, a din ţintele preferate ale
10
guvernantelor etc. agresivităţii fetei era ripofo-bia
Şi mai izbitor se manifestă mamei, a cărei pedanterie
insatisfacţia faţă de rolul de mergea până într-acolo încât, de
femeie la fetele care, din motive exemplu, nu-i îngăduia
deosebite, „superioare", se retrag servitoarei să atingă clanţa uşii,
din viaţa de familie, intrând de pildă fără ca apoi să o şteargă cu o
într-o mănăstire sau adoptând o cârpă curată. Devenise un
profesiune legată de celibat. Ele amuzament pentru fată să
aparţin acelui tip de femeie care, umble încolo şi-ncoace
în neîm-păcarea lor cu rolul de totdeauna jegoasă şi şleampătă,
femeie, ajung de fapt să murdărind totul. în general, ea îşi
abandoneze orice pregătire în dezvolta doar însuşirile care erau
sensul propriei lor vocaţii tocmai contrariul a ceea ce
profesionale. Tot aşa, se poate aştepta de la dânsa mama sa.
întâmpla ca multe fete să se Acest fapt pledează foarte clar
grăbească să ocupe o slujbă, împotriva ipotezei trăsăturilor de
spre a-şi apăra astfel caracter înnăscute. Dacă copilul
independenţa şi spre a nu ajunge nu-şi cultivă decât însuşiri
prea uşor la căsătorie. Şi în cazul menite s-o scoată din sărite pe
acestei atitudini intervine, ca mama sa, la baza acestui mod
factor propulsor, aceeaşi de a proceda nu poate sta decât
aversiune faţă de rolul un plan, conştient sau
tradiţional al femeii. inconştient. Ostilităţile între cele
Chiar şi în cazul în care s-a două continuă şi astăzi şi cu greu
ajuns la căsătorie, caz în care ne- se poate concepe o mai mare
am putea gândi că acest rol a fost duşmănie.
acceptat benevol, adesea se Pe când fata era în vârstă de
dovedeşte că încheierea 8 ani, situaţia se prezenta, în linii
căsătoriei nu este în realitate o mari, în felul următor: tatăl se
probă de reconciliere cu rostul situa invariabil de partea fiicei,
tradiţional al femeii. Iată mama, cu o faţă severă şi
exemplul tipic al unei femei în vârstă încruntată, făcea observaţii
de vreo 36 de ani. Ea a venit să necruţătoare, formula reproşuri,
se plângă de diferite tulburări pe când fata, obraznică, promptă
nervoase. Era fiica cea mai mare, în riposte şi cu un nemaipomenit
rezultată din căsătoria unui umor, paraliza toate ostenelile
bărbat mai în vârstă cu o femeie mamei. Situaţia a devenit şi mai
extrem de dornică de a domina. grea din momentul în care
Chiar şi faptul că mama, care fratele mai mic, preferatul şi
fusese o fată foarte frumoasă, răsfăţatul mamei, a fost lovit de
acceptase să se căsătorească cu o afecţiune a valvulelor cardiace,
un bărbat mai în vârstă, duce la ceea ce a intensificat şi mai mult
presupunerea că avea oroare de grija maternă pentru dânsul. Să
rolul de femeie şi că aceasta a se remarce continua interferenţă
influenţat alegerea soţului. a strădaniilor părinţilor pentru
Căsnicia părinţilor nu mergea copiii lor preferaţi, în asemenea
bine. Femeia conducea casa într- condiţii a crescut fata.
un mod strigător la cer, în acest context a apărut
impunându-şi cu brutalitate grava tulburare nervoasă a
voinţa. Soţul bătrân a fost repede fetei, pe care nimeni nu şi-o
pus la locul său. Fiica povestea că putea explica. Suferinţa consta în
adesea mama sa nu-i permitea aceea că ea se simţea mereu
tatălui să se întindă din când în torturată de gânduri rele
când pe o bancă, spre a se îndreptate împotriva mamei,
odihni. Ea se silea să-şi conducă gânduri care, credea ea, o
gospodăria după un principiu pe acaparau total. în cele din urmă,
care ea însăşi îl instituise şi care pe neaşteptate, s-a cufundat în
trebuia socotit inviolabil de către religie, fără nici un rezultat. După
toţi ceilalţi. câtva timp aceste gânduri au regresat,
Copil foarte dotat, pacienta efect care a fost atribuit unui medica-
noastră a crescut în condiţiile ment; probabil însă că mama
unui răsfăţ exagerat din partea bătuse puţin în retragere. Nu
tatălui. Dimpotrivă, mama nu rămăsese, ca sechelă a
era mulţu- tulburării nervoase, decât o
bizară teamă de furtună.

150 151
f
ALFRED ADLER

Fata îşi închipuia că furtuna nu putea veni decât CUNOAŞTEREA OMULUI

din pricina cugetului ei încărcat şi că într-o zi doua ediţie a tatălui ei, care îi făcea concesii
avea să se întâmple o nenorocire din cauza aceasta. totdeauna şi în toate privinţele.
Vedem cum copilul însuşi făcea eforturi să se elibe- în scurt timp a fost limpede că se înşelase. La numai
reze de ura împotriva mamei sale. Fata a continuat câteva zile după nuntă soţul putea fi văzut şezând în
să se dezvolte şi la un moment dat a părut să-i camera lui, cu pipa în gură şi citindu-şi confortabil
surâdă un viitor frumos. O impresie deosebită a ziarul. Dimineaţa dispărea în biroul său, venind
făcut asupra ei vorba unei învăţătoare care spusese: punctual la masă şi bombănind dacă nu era totul
fata asta va putea să reuşească în toate, numai să gata. Pretindea curăţenie, duioşie, punctualitate —
vrea. Asemenea cuvinte sunt în ele însele lipsite de lucruri exagerate, după cum gândea ea, lucruri care
importanţă, dar pentru dânsa însemnau: dacă vrei nu-i stăteau în obicei. Relaţiile nu erau nici pe
să-fi asumi ceva, e imposibil să nu ai succes. departe comparabile cu acelea care existaseră între
Această interpretare a avut drept urmare dorinţa ea şi tatăl ei. Visurile i se spulberaseră. Cu cât i-o
de a continua lupta împotriva mamei sale. cerea mai mult, cu atât mai puţin îi îndeplinea el
A venit vârsta pubertăţii şi ea s-a făcut o fată dorinţele şi, invers, cu cât mai mult îi atrăgea el
frumoasă, bună de măritat şi a avut mulţi atenţia asupra rolului ei de gospodină, cu atât mai
pretendenţi. Dar limba ei ascuţită tăia mereu orice puţin o vedea îndeplinindu-şi-1. De altfel nu
posibilitate de relaţie. Numai un bărbat mai în pierdea ocazia să-i amintească în permanenţă că
vârstă a izbutit să se apropie de dânsa şi ea se de fapt el nu are nici un drept la asemenea revendi-
simţea atât de atrasă de el, încât a existat temerea cări, din moment ce ea îi spusese categoric că nu-i
că s-ar fi putut căsători cu dânsul. Dar până şi acest este drag. Aceasta însă nu-1 impresiona. El îşi etala
bărbat s-a retras după câtva timp şi fata a rămas mai departe pretenţiile, cu o neîndu-plecare care ei îi
fără pretendent până la 26 de ani. în cercul de care deschidea o perspectivă foarte tulbure pentru viitor.
aparţinea ea faptul trecea drept surprinzător şi Cinstit, pătruns de sentimentul datoriei, bărbatul îi
nimeni nu şi-1 putea explica, deoarece nu se ceruse mâna într-un acces de uitare de sine, uitare
cunoştea trecutul fetei. Lupta dură pe care o dusese de sine care s-a risipit repede, de îndată ce s-a
încă din copilărie împotriva mamei sale făcuse din ea considerat stăpân pe o poziţie sigură.
o fiinţă gâlcevitoare, insuportabilă. Lupta era Discordia existentă între ei nu s-a atenuat când
comportarea ei de predilecţie, poziţia care o femeia a devenit mamă. Ea a trebuit să ia asupra-şi
avantaja: Purtările mamei o aţâţaseră şi o noi îndatoriri. Pe de altă parte, raporturile ei cu
orientaseră spre vânarea de noi şi noi triumfuri. propria-i mamă, care trecuse energic de partea gine-
Cearta la cuţite era domeniul ei preferat. Se reflecta relui, se înrăutăţeau continuu. Neîntreruptul
aici vanitatea fetei. Atitudinea ei „masculină" se război domestic se ducea cu arme de asemenea
trăda în preferinţa pentru acele jocuri în care avea calibru încât nu este de mirare că bărbatul se purta
posibilitatea să înfrângă un adversar. uneori urât şi fără menajamente, iar femeia avea în
La 26 de ani a făcut cunoştinţă cu un bărbat acest caz dreptatea de partea ei. Comportarea
foarte onorabil, care nu s-a arătat deranjat de firea bărbatului era o consecinţă a propriei ei
ei arţăgoasă şi care i-a cerut în mod serios mâna. El inaccesibilităţi şi neîmpăcări cu rolul de femeie.
s-a dat drept foarte modest şi supus. La presiunile Iniţial ea îşi imaginase că nu va fi greu să ocupe o
rudelor ei de a-1 lua de bărbat, ea a explicat în poziţie de suverană şi că va parcurge viaţa alături de
repetate rânduri că simte o mare aversiune un sclav care să-i îndeplinească toate dorinţele.
împotriva lui şi că o căsătorie cu dânsul nu ar putea Probabil că în acest caz acordul ar fi fost posibil.
ieşi bine. Dată fiind firea ei, o asemenea prezicere Dar ce era acum de făcut? Trebuia să
nu era, desigur, greu de făcut. După ce s-a opus divorţeze, să se întoarcă la mama sa şi să se
timp de doi ani, a sfârşit prin a spune da, ferm declare învinsă. Să trăiască singură şi indepen-
convinsă că în acest om dobândise un sclav, cu care va dentă, nu se putea, pentru că nu era pregătită în
putea face ce doreşte. în taină ea sperase să acest sens. Divorţul i-ar fi rănit mândria, vanitatea.
găsească în el o a Viaţa îi era un chin. De-o parte soţul

152 153
¥
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA OMULUI
care o boscorodea într-una, de alta mama cu artileria ei grea,
predicând fără încetare curăţenia şi spiritul de a o combate. Totul nu pentru o exagerată
ordine. venerare maladivă a femeii, ci pentru că o atare
Iat-o şi pe ea, dintr-o dată, adepta curăţeniei şi situaţie distruge viaţa noastră socială.
ordinii. S-a apucat să spele şi să cureţe, cât era ziua în această ordine de idei se cuvine menţionat
de lungă. Se pare că înţelesese, în sfârşit, lecţiile cu încă un fenomen, întrucât prilejuieşte adesea o critică
care mama îi împuiase urechile. La început mama înjositoare a femeii, anume vârsta periculoasă,
desigur că a putut surâde binevoitor, iar bărbatul care se manifestă cam pe la 50 de ani, aducând cu
s-a bucurat întrucâtva văzându-şi soţia devenită sine modificări ale psihicului, în sensul exacerbării
deodată atât de iubitoare de ordine, aranjând dulapurile, anumitor trăsături de caracter. Sub influenţa
golind şi rânduind sertarele. Dar se poate şi exagera; decăderii fizice, femeia este persecutată de gândul
ceea ce s-a şi întâmplat în cazul nostru. Ea spăla, că a venit timpul când ea va pierde şi ultimele resturi
freca, curăţa şi lustruia atât de stăruitor, până ce în de valoare, trudnic păstrate, care şi aşa sunt
întreaga casă n-a rămas fir de praf, şi depunea atâta neînsemnate. Cu mare cheltuială de energie, ea
zel încât fiecare era stânjenit de dereti-cările ei şi,de încearcă tot ce i-ar putea fi de folos în menţinerea
asemenea, ceilalţi o stânjeneau pe dânsa. Dacă poziţiei sale, în condiţii care de-acum se înăspresc.
spălase ceva şi cineva se şi atinsese de acel lucru Dacă în societatea noastră de azi principiul
trebuia să se apuce să-1 spele din nou şi numai ea o dominant al retribuirii după muncă lucrează în
putea face. general în defavoarea oamenilor în vârstă, faptul
Această aşa-numită manie a spălatului este însă şi mai alarmant în privinţa femeilor în
(Waschkrankheit) este un fenomen extrem de vârstă. Deteriorarea care survine la femeile în vârstă şi
frecvent. Toate aceste femei, care încearcă în felul care le subminează cu totul valoarea, într-o altă
acesta să afişeze un soi de perfecţiune şi să le formă atinge universalitatea, în aşa fel încât valoarea
privească de sus pe altele, care nu spală atât de vieţii noastre nu este de apreciat după numărul
des ca dânsele, în fiecare zi, sunt în război zilelor trăite. Ceea ce cineva a realizat în
deplinătatea forţelor sale, va trebui trecut în contul
împotriva rolului lor de femeie. La urma urmelor
său, pentru timpul în care forţele şi influenţa îi vor fi
însă rar se vede.la un om atâta murdărie ca la o
mult scăzute. Nu este admisibil ca un om, pentru că
asemenea femeie. Ceea ce o interesează nu este
a îmbătrânit, să fie de acum încolo pur şi simplu
curăţenia, ci perturbarea pe care o poate determina
exclus de la beneficiile spirituale şi materiale, într-o
pe această cale.
manieră care în cazul femeii bătrâne degenerează
Am putea demonstra, cu ajutorul a
de-a dreptul în batjocură. Se cuvine să ne
numeroase cazuri, că o reconciliere reală cu rolul
reprezentăm cu ce anxietate se poate gândi o
de femeie este cel mai adesea o simplă aparenţă.
adolescentă la o asemenea perioadă a vieţii, care şi
Dacă auzim că o asemenea femeie nu are în
pe ea o aşteaptă. Faptul de a fi femeie (das Weib-Sein)
general prietene, că nu se înţelege cu nimeni şi nu
nu este mai puţin valabil la vârsta de 50 de ani,
are vreo consideraţie pentru careva, toate acestea
demnitatea umană persistă în toată deplinătatea ei
decurg din firea ei. Ceea ce trebuie să ne dea şi dincolo de acest moment şi ea trebuie păzită.
viitorul apropiat este o cale de educare a fetelor
care să le conducă la o mai bună reconciliere cu 5. TENSIUNEA DINTRE CELE DOUĂ SEXE. La
viaţa. Căci astăzi nu constatăm decât că, până şi în baza tuturor acestor fenomene, pe care le-am
condiţiile cele mai favorabile, această reconciliere examinat, se află distorsiuni ale civilizaţiei noastre. De
de multe ori nu este obţinută. în societatea noastră îndată ce o prejudecată şi-a făcut drum aici, ea se
inferioritatea femeii, deşi nu are o existenţă reală şi extinde şi este de regăsit pretutindeni. Aşa stau
toţi oamenii cu judecată o tăgăduiesc, este lucrurile cu prejudecata referitoare la inferioritatea
sistematic stabilită prin lege şi prin tradiţie. Motiv femeii, ca şi cu complementul acestei prejudecăţi,
pentru care trebuie să fim mereu cu ochii deschişi anume aroganţa bărbatului, care tulbură în
şi să identificăm întreaga tehnică a acestor permanenţă armonia sexelor. Urmarea este o
extraordinară
conduite greşite ale orânduirii noastre sociale, spre

154 155
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

tensiune, care se infiltrează întreaga umanitate. Idealul


îndeosebi în relaţiile erotice şi excesiv al masculinităţii
care ameninţă continuu, când nu înseamnă provocare,
o distruge pur şi simplu, orice posi- permanentă seducţie, veşnic
bilitate de a fi fericit. înveninată neastâmpăr, din care nu
de această tensiune, întreaga rezultă decât pretenţii ale
1
noastră viaţă erotică se usucă şi vanităţii, satisfacţii unilaterale ', o
se pustieşte. Aşa se explică poziţie privilegiată, ceea ce
faptul că rar se întâlneşte o contrazice condiţiile naturale ale
căsnicie armonioasă, iar copiii vieţii umane în comun. Neavând
cresc cu ideea că o căsătorie este nici un motiv de a contesta ţelurile
ceva nemaipomenit de complicat de până acum ale mişcării
şi de periculos. Prejudecăţi ca feministe neferitoare la libertate şi
acelea pe care le-am înfăţişat şi egalitate în drepturi, se impune să
succesiuni de idei de acelaşi ordin o sprijinim mult mai energic,
îi împiedică adesea pe copii să pentru că, în definitiv, fericirea şi
ajungă la o corectă înţelegere a bucuria de a trăi a întregii omeniri
vieţii. Să ne gândim numai la depind de crearea unor condiţii
acele fete, nu puţin la număr, care să permită femeii să se
care consideră căsătoria doar ca reconcilieze cu rolul ei, iar
pe un fel de „ieşire în caz de bărbatului să-i dea posibilitatea
incendiu", la acei bărbaţi şi la de a rezolva problema raporturilor
acele femei care o privesc pur şi sale cu femeia.
simplu ca pe un rău necesar.
Dificultăţile generate de această 6. ÎNCERCARE DE REFORMĂ.
tensiune dintre sexe au căpătat Dintre încercările întreprinse
astăzi proporţii uriaşe, crescând până acum în direcţia unei
cu atât mai mult cu cât la fete încă îmbunătăţiri a relaţiilor dintre
din copilărie se manifestă sexe, coeducaţia este cea mai
înclinaţia de a se revolta împotriva importantă. Nu este o instituţie
rolului la care sunt constrânse, şi necontestată, având adversarii şi
cu cât la bărbat devine mai
partizanii săi. Aceştia din urmă
puternică pofta de a se bucura de
accentuează ca principal avantaj
privilegii, în pofida oricărei logici.
al coeducaţiei faptul că sexele au
Semnul caracteristic al unei
reconcilieri, al unui echilibru psihic al în acest fel prilejul de a se
sexelor este colegialitatea. în relaţiile cunoaşte din timp, putându-se
dintre sexe subordonarea este la preveni cel mai bine apariţia
fel de puţin suportabilă ca şi în acelor prejudecăţi nedrepte, cu
viaţa popoarelor. Dificultăţile şi consecinţele lor nefaste.
poverile generate de ambele părţi Adversarii susţin, în principal, că
sunt atât de mari, încât toată opoziţia dintre băieţi şi fete,
lumea trebuie să acorde atenţie adesea extrem de puternică chiar
acestei probleme. Domeniul este în momentul în care ei intră la
atât de vast, încât cuprinde viaţa şcoală, nu face decât să se
fiecărui individ. Iar aceasta s-a accentueze şi mai mult în
complicat atât de mult, din cauză condiţiile educaţiei în comun,
că societatea noastră i-a trasat deoarece băieţii se simt aici
copilului misiunea de a-şi alege
oprimaţi. Aceasta corelează cu
poziţia în viaţă ca rezultat al
faptul că în această perioadă
antagonismului faţă de celălalt
sex. O educaţie paşnică poate dezvoltarea psihică a fetelor
lichida aceste dificultăţi. Ritmul progresează mai rapid, aşa încât
trepidant al zilelor noastre, lipsa băieţii, care poartă întreaga
unor principii pedagogice povară a privilegiilor lor şi trebuie
realmente corespunzătoare şi să demonstreze cât de grozavi
îndeosebi concurenţa care sunt ei, sunt deodată puşi în
impregnează întreaga noastră situaţia de a recunoaşte că
viaţă pătrund până în camerele privilegiile lor sunt doar nişte
copiilor şi le trasează linia de baloane de săpun, care se sparg
orientare pentru mai târziu. în faţa realităţii. Unii cercetători
Pericolele, care îi fac pe atâţia să pretind a fi stabilit că, în
dea înapoi în faţa dragostei, condiţiile coeducaţiei, băieţii
constau în aceea că bărbatul devin timoraţi în faţa fetelor şi îşi
caută, în toate împrejurările, să- pierd conştiinţa de sine.
şi dovedească bărbăţia prin
Nu încape îndoială că în
viclenie, prin „cuceriri" care
aceste constatări şi în această
distrug candoarea şi încrederea
care sunt proprii iubirii. Cu argumentaţie este şi ceva
siguranţă că Don Juan este un ins adevăr. Argumentaţia este
care nu se crede suficient de bărbat valabilă în cazul în care
şi care, în consecinţă, prin coeducaţia este concepută în
cuceririle sale, încearcă să-şi sensul unei concurenţe a sexelor,
aducă mereu noi dovezi în pentru laurii unei mai mari
această privinţă. Neîncrederea destoinicii. înţeleasă în acest mod
care domneşte între sexe de către dascăli şi elevi, fireşte că
subminează orice apropiere, iar educaţia mixtă va fi dăunătoare.
de pe urma acestui fapt suferă Dacă nu se vor găsi oameni
competenţi care să determine o
mai bună înţelegere a
coeducaţiei, făcând din ea o
exersare, o pregătire pentru

156 157
ALFREDADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI
colaborarea viitoare a sexelor, în vederea comunismul" (August Bebel, Femeia şi
unor misiuni comune, oameni care socialismul. Editura Politică,
să pună această concepţie la Bucureşti, 1983, p. 67). (Nota trad.)
baza activităţii lor pedagogice, 4
„diemănnlickes Wesen",în
atunci încercările de educaţie textul original. (Nota trad.)
mixtă vor suferi întotdeauna 5
„femeia este motiv de
eşecuri. Adversarii nu vor tulburare pentru bărbat".
vedea în eşecuri decât (Nota trad.)
confirmarea faptului că luările 6
„Conciliul din Mâcon, care î n
lor de poziţie sunt întemeiate. secolul al Vl-lea a pus în discuţie
Ar trebui să ai forţa creatoare dacă femeia are sau nu suflet şi s-a
a unui poet ca să zugrăveşti pronunţat afirmativ cu o majoritate
lucrurile în toată complexitatea lor. de
Trebuie să ne mulţumim cu numai un vot, ceea ce dovedeşte...
indicarea punctelor principale. că biserica nu prea a avut o atitudine
Se poate face legătura cu tipurile favorabilă femeii. Introducerea
descrise mai sus şi unii îşi vor celibatului pentru cler de către
aminti cum şi în acest caz ies la Gri gore
suprafaţă aceleaşi succesiuni de al VH-lea, prin care se urmărea
idei ca în descrierea acelor copii crearea unei tagme preoţeşti pe care
veniţi pe lume cu organe nici
deficiente. Fata aflată în plin un fel de interese familiale să nu o
proces de creştere se comportă sustragă de la slujirea bisericii, a fost
adesea ca şi cum ar fi posibilă numai fiindcă la temelia
handicapată şi în cazul ei este bisericii stătea concepţia despre
valabil ceea ce s-a spus despre păcătoşenia poftelor trupeş ti" (August
compensarea sentimentului de Bebel, op. cit.,p. 94). (Nota trad.)
7

inferioritate. Deosebirea stă doar „seinen Dasein",m textul original.


(Nota trad.)
în aceea că credinţa fetei în 8
„der Stimme der Gesamtheit", în textul
inferioritatea ei provine din afară.
original. (Nota trad.)
Viaţa ei este atât de canalizată în 9
Aluzie transparentă la
acest sens, încât până şi oameni de
concepţia biologizantă a lui C. G.
ştiinţă avizaţi au subscris uneori
Jung
la această prejudecată. Efectul
referitoare la „anima" şi „animus" ca
general al acestei prejudecăţi
principii arhetipale, înnăscute,
este, în cele din urmă, atragerea
inconştiente, care s-ar manifesta cu
celor două sexe în vâltoarea
o forţă de destin implacabil în viaţa
politicii prestigiului, ambele părţi
oamenilor, dincolo de orice
jucând un rol care nu convine nici
experienţă existenţială, de orice
uneia din ele şi care conduce la
amprentă
sofisticarea naivităţii lor, la
socioculturală. (Nota trad.)
risipirea spontaneităţii relaţiilor 10
Ripofobie — teamă de gunoaie,
reciproce, la satisfacerea cu idei
de murdărie. „Die Reinlichkeit der
preconcepute, care fac să piară Mutter". în textul original. (Nota trad.)
orice perspectivă de fericire. 11
„Selbstbcreicherung", în textul
original. (Nota trad.)
NOTE
1
„eine allgemeine Psyche", în textul
original. (Nota trad.)
2
O bună descriere a acestui
proces de dezvoltare, cu detaliile de
rigoare, găsim în cartea lui August
Bebel Die Frâu und der Sozialismus.
3
„Prin instaurarea domniei
proprietăţii private — scrie acelaşi
August Bebel, citat şi de Adler mai sus
— a fost pecetluită subjugarea
femeii de către bărbat. A început
perioada în care femeia era
desconsiderată
şi chiar dispreţuită. Matriarhatul a
însemnat comunism, egalitatea tuturor;
apariţia patriarhatului a însemnat
domnia proprietăţii private şi, o dată
cu
aceasta, oprimarea şi înrobirea
femeii. De acest lucru şi-a dat seama
până
şi conservatorul Aristofan. în comedia
sa Adunarea populară a femeilor, el
arată că, atunci când femeile ajung
să deţină puterea în stat, ele introduc

158 159
CUNOAŞTEREA OMULUI

Capitolul VIII întărâtă foarte mult pe copil care, de obicei, se


străduieşte să arate că el poate face totul.
Aspiraţia sa către putere se intensifică. Astfel,
mezinul va fi de cele mai multe ori un individ
FRAŢI ŞI SURORI nesatisfăcut decât de o situaţie optimă,
dezvoltând în sine tendinţa de a-i depăşi pe toţi
ceilalţi.
Acest tip se întâlneşte foarte frecvent în viaţă.
Există o categorie de mezini care îi depăşesc pe toţi,
care au realizat mult mai mult decât fraţii şi surorile lor.
Mai puţin fericit este cazul acelei categorii de mezini care,
deşi au avut aceeaşi tendinţă, nu au desfăşurat o
activitate bogată şi nu au manifestat încredere în sine,
Am amintit adesea că, pentru aprecierea unui ceea ce li se poate trage, de asemenea, din relaţiile
om, este important să se cunoască împrejurările cu fraţii mai mari. Dacă aceştia nu se lasă depăşiţi,
vieţii sale. O împrejurare de acest fel este poziţia pe se poate întâmpla ca mezinul, laş şi plângăreţ, să
care copilul a ocupat-o în rândul fraţilor şi surorilor dea bir cu fugiţii din faţa îndatoririlor ce-i revin, să fie
sale. Oamenii pot fi clasificaţi şi din acest punct de vedere mereu în căutarea unui pretext de a se eschiva de la
şi, dacă avem suficientă experienţă, vom fi în stare să aceste îndatoriri. El nu este mai puţin ambiţios, dar
recunoaştem că cutare este prim-născut, cutare unicul este o ambiţie din cele care îi fac pe oameni doar să
copil la părinţi, sau mezinul ş.a.m.d. se descurce, încercând să şi-o satisfacă pe un teren
Se pare că oamenii ştiu de mult că prâslea este de alături de îndatoririle vieţii şi evitând riscul de a trebui
cele mai multe ori un tip deosebit. Aşa se vede dintr-o să facă proba capacităţilor lor.
mulţime de basme, legende, din istorisirile biblice, în Mulţi au fost surprinşi de constatarea că un mezin
care ultimul născut este totdeauna prezentat şi descris se comportă de obicei ca şi cum ar fi handicapat şi ar
în acelaşi mod. De fapt el creşte în cu totul alte purta în el un sentiment de inferioritate. în cursul
împrejurări decât toţi ceilalţi copii. Pentru părinţi el cercetărilor noastre am constatat întotdeauna acest
este un copil aparte şi, ca mezin, are parte de un sentiment chinuitor şi alarmant, în care se poate
tratament deosebit. Ca mezin, el este totodată şi cel identifica un puternic impuls pentru dezvoltarea
mai mic şi, ca atare, cel care are cel mai mult nevoie psihică. în acest sens, mezinul este perfect comparabil cu
de grijă, pe când ceilalţi fraţi şi surori se descurcă de- un copil care a venit pe lume cu organe deficiente.
acum, sunt copii mari. De aceea, el creşte într-o Cazul poate să nu stea aşa în realitate, nu este aici
atmosferă familială mai caldă decât ceilalţi. vorba de existenţa obiectivă a inferiorităţii, ci de ceea
Din această situaţie rezultă pentru el anumite ce simte omul. Ştim cu ce nespusă uşurinţă se comit
trăsături de caracter care îi influenţează în mod erori în viaţa copilului. Ne aflăm în faţa a o mulţime de
deosebit atitudinea faţă de viaţă, formându-se ca o probleme, posibilităţi şi consecinţe. Cum se impune să
personalitate distinctă. Se adaugă la acestea o cir- se comporte educatorul? Să invoce el noi stimulente,
cumstanţă contradictorie în aparenţă. Pentru un copil care să suscite mai departe vanitatea unui asemenea
nu este deloc o situaţie plăcută să se vadă totdeauna copil? A insista doar asupra necesităţii ca un
tratat ca un puşti, în care nimeni nu are încredere şi asemenea copil să fie mereu primul ar fi mult prea
căruia nu i se încredinţează nimic. Asta îl puţin pentru o viaţă de om, iar experienţa ne învaţă
că în viaţă nu totul depinde de a fi primul. Mai bine este ca,
exagerându-se întrucâtva, să se spună: nu avem nevoie
1
de primi-clasaţi . De fapt ni se şi face rău de ei. Dacă
trecem în revistă istoria, precum şi experienţa noastră,
trebuie să constatăm că fenomenul nu este benefic.
Un

160 161
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

astfel de principiu face din copil Nici unul din aceste două
un unilateral şi, înainte de tipuri nu include de obicei
toate, îl împiedică să devină un oameni de nădejde. Ce-i drept,
bun semen. Prima consecinţă cei care constituie primul tip se
este, de cele mai multe ori, descurcă mai bine într-o
faptul că el se gândeşte numai perioadă în care concurenţa se
la sine şi cum să procedeze ca mai bucură de o oarecare
alţii să nu i-o ia înainte. El apreciere. Acest tip îşi va găsi
devine invidios, îl macină ura şi echilibrul doar în dauna
teama de a nu fi întotdeauna cel dintâi. celorlalţi, pe când cel de-al doilea
Prin însăşi poziţia sa, ultimul
va trăi toată viaţa sub apăsarea
născut este înclinat să devină
sentimentului de inferioritate şi va
recordman, să-i întreacă în
suferi de pe urma imposibilităţii de
performanţe pe toţi ceilalţi.
a se împăca cu viaţa.
Alergătorul de cursă se trădează în
întreaga sa conduită, adesea în Şi primul-născut are
aspecte insignifiante, care de caracteristicile sale. înainte de toate el are
obicei nu bat la ochi dacă nu avantajul unei poziţii excelente
cunoşti întregul angrenaj al pentru dezvoltarea sa psihică. Cu-
acestei vieţi psihice. Un noaştem din istorie că este o
asemenea copil se va sili, de poziţie aparte, favorizată. Această
exemplu, să meargă totdeauna în situaţie privilegiată s-a păstrat ca o
fruntea unui grup sau nu va putea tradiţie la multe popoare şi pături
suferi ca vreun altul să se aşeze în sociale. La ţărani, de exemplu, în
faţa sa. Spiritul de competiţie este mod indiscutabil primul-născut îşi
pe departe caracteristic pentru cunoaşte încă din copilărie
marea majoritate a mezinilor. chemarea, anume că într-o zi el va
Acest tip de mezin, care prelua gospodăria şi că, prin
uneori degenerează, poate fi de aceasta, va avea o situaţie mult
asemenea găsit în toată puritatea mai bună decât ceilalţi, care cresc
sa. Include adesea oameni cu sentimentul că va sosi şi ziua în
energici, socotiţi salvatorii întregii care vor trebui să părăsească casa
lor familii. Să privim în trecut şi să părintească. Şi în alte părţi, în
ne referim, bunăoară, la istoria multe familii se contează pe
biblică, la legenda lui Iosif; vom faptul că fiul cel mai mare va fi la
găsi toate acestea descrise într-un
un moment dat stăpânul casei.
mod absolut uimitor, cu o
Chiar şi acolo unde tradiţia
intenţionalitate şi o claritate de
aceasta nu are greutate, ca de
aşa natură încât s-ar spune că
exemplu în familiile burgheze modeste
autorul acelei legende dispunea
sau în cele proletare, primul-născut
de toate acele cunoştinţe pe care
noi, astăzi, le obţinem cu atâta este în orice caz cel căruia i se
osteneală. Cu siguranţă că în atribuie destulă putere şi
decursul secolelor s-a pierdut înţelepciune, încât să se facă din el
mult material valoros şi că acum un ajutor şi o persoană capabilă
trebuie găsite lucruri noi. să-i supravegheze pe cei mai mici.
Alături de acesta există încă Ne putem reprezenta ce înseamnă
un tip, ca o derivaţie a celui dintâi. pentru un copil să fie în
Imaginaţi-vă că alergătorul nostru permanenţă învestit cu întreaga
dă deodată peste un obstacol şi, încredere a celor din jurul său.
necrezându-se capabil să-1 Aceasta va genera în el o stare de
escaladeze,îl ocoleşte. Când un spirit care se va exprima
asemenea mezin îşi pierde aproximativ în gânduri de felul: tu
curajul, el devine cel mai mare eşti cel mai mare, cel mai tare, cel
laş. îl găsim totdeauna dând bir mai în vârstă, de aceea trebuie să
cu fugiţii, orice treabă este pentru fii mai deştept decât ceilalţi etc.
dânsul prea grea, are pentru toate Dacă dezvoltarea în această
scuze, nu îndrăzneşte să abordeze direcţie nu este stingherită, vom
nimic şi aşa îşi iroseşte timpul. De găsi la primul-născut trăsăturile
cele mai multe ori va da greş şi
caracteristice apărătorului ordinii
abia cu chiu cu vai va găsi el un
existente. Asemenea oameni
domeniu în care orice concurenţă
apreciază în mod cu totul deosebit
să fie dinainte exclusă. Pentru
puterea, atât puterea lor
insuccesele sale vor fi invocate tot
personală, cât şi ideea de putere
felul de pretexte, de pildă, că este
prea firav, că a fost neglijat sau ca atare. Pentru primii-născuţi
răsfăţat, că fraţii şi surorile nu i-au puterea este ceva de la sine
permis să se afirme şi altele de înţeles, ceva de maximă
felul acesta. Asemenea destine se pot importanţă şi de care trebuie să
complica atunci când respectivul are se pătrundă. Nu este de trecut cu
realmente o infirmitate. Pe tema vederea faptul că, de regulă,
aceasta el va bate multă monedă asemenea oameni sunt conservatori.
pentru evaziunile sale.

162 163
ALFRED ADLER CUN OAŞTEREA
OMULUI

La secunzi (Zweigeborenen) găsim nentă pentru sănătatea copilului


aceeaşi aspiraţie către putere şi îl va face pe acesta să privească lumea
superioritate, cu nuanţele de ca pe o realitate ostilă. în acest fel
rigoare. Ei stau tot timpul sub copilul evoluează cu veşnica
presiune, se străduiesc să ajungă teamă de greutăţi, în faţa cărora
în prim-plan, comportamentul lor el stă lipsit de experienţă,
fiind de asemenea al unui nepregătit, pentru că nu a fost
concurent intrat în cursa pentru lăsat să guste decât ceea ce este
viaţă. Secundul se simte puternic agreabil. Asemenea copii vor
îmboldit de faptul că cineva este întâmpina dificultăţi în cazul
înaintea lui şi se pune în valoare. oricărei activităţi independente şi
Dacă este în stare să-şi mobilizeze vor deveni inapţi pentru viaţă. Ei
forţele şi să accepte competiţia cu sunt sortiţi să sufere eşecuri.
primul-născut, de obicei va porni Uneori existenţa lor seamănă cu
cu tot elanul înainte, în timp ce aceea a unor paraziţi care nu fac
primul-născut, în posesia puterii decât să savureze plăceri, pe când
sale, se simte relativ sigur, până ceilalţi le poartă de grijă.
când celălalt ameninţă să i se urce în familii sunt posibile diferite
în cap. Acest portret ni-1 evocă în combinaţii, după cum există mai
2
mod expresiv legenda despre Esau mulţi copii de acelaşi sex, sau
şi Iacob. Vedem aici neastâmpărul, fraţi şi surori, concurându-se într-un
strădania, mai puţin evidente în fel sau altul între dânşii. De aici
fapte, cât mai ales în atitudini complexitatea judecării şi
incoercibile, până când fie că ţelul evaluării fiecărui caz particular.
este atins, adică înaintaşul este Deosebit de dificilă este situaţia
depăşit, fie că se bate în retragere băiatului unic care creşte în
după eşec, ceea ce adesea se mijlocul mai multor surori. într-o
termină cu o boală nervoasă. asemenea casă, dominantă este
Starea de spirit a secundului este influenţa feminină, băiatul fiind
comparabilă cu pizma claselor împins pe ultimul plan, mai ales
neposedante, dominată de dacă este cel mai mic dintre copii
sentimentul umilirii. Se poate ca şi se trezeşte în faţa unei falange
el să-şi fi fixat un scop atât de feminine solidare. Tendinţa sa de
înalt, încât să sufere întreaga a se pune în valoare se izbeşte de
viaţă din cauza aceasta şi ca mari obstacole. Atacat din toate
armonia sa interioară să fie părţile, el nu va ajunge niciodată
distrusă ca urmare a acestui propriu-zis conştient de privilegiile
lucru, a faptului că şi-a sacrificat pe care societatea noastră
viaţa pentru o idee, pentru o anacronică le rezervă bărbaţilor şi
ficţiune, pentru o himeră lipsită va arăta incertitudine în acţiunile
de valoare. sale. Intimidarea poate merge
Copilul unic are şi el o situaţie atât de departe încât, uneori, el
specifică. El este expus cu totul să resimtă ca mai slabă poziţia
demersurilor pedagogice ale celor bărbatului faţă de aceea a femeii.
din jurul său. Părinţii nu au, ca să Curajul şi încrederea sa în sine
spunem aşa, nici o posibilitate de ajung să se clatine sau,
alegere, ei aruncându-se cu tot dimpotrivă, un puternic impuls îl
elanul lor pedagogic asupra acestui singur împinge la mari înfăptuiri.
copil. Acesta va fi cu totul lipsit de Amândouă cazurile sunt generate
independenţă, va aştepta mereu de aceeaşi situaţie. Ce va deveni
ca cineva să-i arate drumul de în final un asemenea băiat
urmat, va fi în permanenţă în depinde de condiţiile şi
căutarea unui sprijin. Adesea împrejurările vieţii. Nu se poate
răzgâiat, el nu este obişnuit să se însă să nu se observe la el
aştepte la nici o dificultate, persistenţa unei trăsături tipice.
deoarece întotdeauna i-a fost După cum vedem, tot ceea
netezit drumul. Cum se află ce aduce în viaţă copilul se for-
mereu în centrul atenţiei, el mează şi se colorează în
capătă cu uşurinţă sentimentul că conformitate cu poziţia sa în
are o valoare deosebită. Poziţia sa constelaţia familiei. Această
este atât de delicată, încât luările constatare face să pălească
de atitudine greşite sunt aproape doctrina eredităţii, atât de
inevitabile. Fireşte, dacă părinţii dăunătoare pentru activitatea
ştiu ce importanţă au asemenea pedagogică. Există, ce-i drept, ca-
situaţii, şi ce pericole ascund, zuri în care influenţa eredităţii
atunci există posibilitatea con- este în afară de orice îndoială, ca
tracarării lor. Rămâne, totuşi, o de exemplu atunci când un copil crescut
problemă dificilă. Adesea părinţi în afara oricărei relaţii cu părinţii
extrem de circumspecţi, care socot săi manifestă totuşi trăsături
că viaţa este deosebit de grea şi, similare sau identice. Uimirea în
drept urmare, fac toate lucrurile faţa acestui fapt face loc imediat
cu o prudenţă exagerată, influen- unei mai bune înţelegeri, dacă
ţează în acest sens şi
sensibilitatea copilului.
îngrijorarea perma-

164 165
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA OMULUI
ne amintim cât de uşor de interpretat sunt anumite
distorsiuni în dez voltarea copilului care, de exemplu,
NOTE
vine pe lum e cu deficienţe cor porale, stare care
determină o tensiune între el şi cerinţele m ediului, 1
ex act ca la tatăl său, care şi el po ate acăvenit pe lum e „wir brauchen keine Ersten",
în textul original. (Nota trad.)
2
Fiul lui Isac şi al Rebecăi, fratele mai mare al lui
cu orga ne deficiente. Din acest punct de vedere, teoria transmiterii
Iacob, care, după
ereditare a trăs ătu rilo r de caracter se doved eş te lipsită
cum spune Biblia, şi-a vândut pe un blid de linte dreptul de
de întem eiere.
prim-născut.
D in expun erea de m ai sus rezultă că dintre
(Nota trad.)
distorsiunile careintervin în dezvoltarea copiluluiea c m ai
gravă priveşte aspiraţia sa d e a se ridica deasupra
celorlalţi şi de a tinde la o poziţie de forţă, care s ă-i
aducă a vantaje personale. D acă aceas tă tendinţă
proprie societăţii noastre pune stăpânire pe sufletul
om ului, dezvoltarea sa ia un curs obiga l toriu . O
profila xie ped a g og ic ă în aces t d om en iu întâm pină
dificultăţi care reclam ă o înţelegere mai profundă a
situaţiilor. Şi dacă există un punct de vedere coerent,
care să ne ajute laînlăturarea tuturor dificultăţilor,
acesta se referă la cultivare a sentim entului de
com uniune um ană. D acă lucrul acesta reuş eşte, toate
dificultăţile d evin insignifiante. Cum în să în vrem ea
noastră reuşi tele în acest sens sunt relativ rare,
dificultăţile atârnă greu în balanţă. Recu noscând faptul
acesta, nu ne vom m aim ira că întâlnim atâ ţiaoameni care
se luptă de-a lungul vieţii să se menţină pe linia de- plu
tire, ex istenţa fiind du ră p en tru ei. Ş tim că ei su nt
victim ele un eidezvoltări greşite şi că, în consecinţă, şi
atitudinea lor faţă de viaţăeste greşită. De aceea
judecata noastră referitoare la ei trebuie să fie foarte
reţinută şi, m ai presus de orice, să nu fie judecată o
morală, o ju decată asupra valo rii (m orale) a om ului.
M ai degrabă s e im punesă încercăm să valorificăm
cu noştinţele pe care le-am dobândit, să abordăm altfel
om ul, dat fiind că acum suntem în stare să ne facem o
im agine m ult m ai exactă desp re viaţa sa interioa ră.
Pentru educa ţie, d e asem enea, rezultă im portante
puncte de vedere, deoarec ceu n o a ş te re a s u rs elo r d e
er o a re n e o f er ă m u ltip le p o s ib ilit ă ţi dintervenţie.
e
Având o viziune cuprinzătoare şi profundă a dezvoltării
psihice a om ului, în trăsăturile pe care le exam inăm
putem discernen u n um ai trec utul, ci, întru câ tv a, şi
viito ru l să u. Nu m a i a şa o m udevine
l pentru noi cu
adevărat viu. El va fi pentru noi mai mult decât o sim plă siluetă
şi vom obţin e o altă idee despr e valoarea sa dec ât
ideea ca re are adesea curs în societa tea noastră.

166
CARACTEROLOGIE

Capitolul I
W CUNOAŞTEREA OMULUI

Trăsăturile de caracter nu sunt înnăscute,


aşa cum mulţi consideră, nu sunt date de la
natură, fiind comparabile cu linia directoare,
GENERALITĂŢI care intră în constituţia omului ca un şablon şi îi
permite, fără a medita prea mult, să-şi exprime în orice
situaţie propria personalitate. Ele nu corespund
unor forţe sau substraturi native, ci sunt dobândite
încă în primii ani de viaţă, determinând un mod
constant şi bine definit de a fi. Lenea unui copil, de
pildă, nu este înnăscută, ci el este leneş pentru că
această însuşire i se pare mijlocul convenabil de a-
şi uşura viaţa şi de a-şi da importanţă. Căci — într-
un anumit sens — aspiraţia către putere se face
1. ESENŢA CARACTERULUI ŞI FORMAREA SA.
simţită la om chiar şi atunci când el evoluează pe o
Prin trăsătură de caracter înţelegem o anumită linie a trândăviei. El se poate referi mereu la
formă de manifestare psihică a omului, în aceasta ca la o deficienţă nativă şi atunci valoarea
încercarea sa de adaptare la sarcinile vieţii. sa interioară apare ca intactă. Rezultatul final al unei
„Caracterul" este, aşadar, o noţiune socială. Putem asemenea introspecţii arată, invariabil, cam în felul
vorbi de o trăsătură de caracter numai dacă ţinem următor: „Dacă nu aş avea această deficienţă, mi-
seama de conexiunea omului cu mediul său aş putea desfăşura în mod strălucit capacităţile, din
specific. în cazul unui Robinson, bunăoară, ar fi lipsit păcate însă am acest neajuns". Un altul, angajat într-
de importanţă să ştim ce caracter are. Caracterul o luptă continuă cu anturajul său, la care îl împinge o
este luarea de atitudine, modul în care omul se sălbatică aspiraţie către putere, îşi va dezvolta
raportează la mediul său, o linie directoare trăsături de caracter necesare susţinerii unei astfel de
impregnată de impulsul de afirmare asociat cu lupte, cum sunt ambiţia, invidia, suspiciunea, şi
sentimentul de comuniune socială. altele de felul acesta. S-ar crede că asemenea
Am şi stabilit că întregul comportament al fenomene sunt topite laolaltă în magma
personalităţii, având un caracter nativ şi irevocabil,
omului este axat pe un scop care nu vizează altceva
pe când la o examinare mai aprofundată reiese că
decât obţinerea superiorităţii, a puterii, învingerea
ele sunt necesare doar pentru linia de mişcare a
altora. Scopul influenţează concepţia despre lume, individului şi au fost adoptate ca atare. Nu sunt
modul de a fi, tiparul de viaţă al omului, dirijând factori primari, ci secundari, obţinuţi în virtutea
gesturile care îl exprimă. Trăsăturile de caracter scopului secret al individului, având, prin urmare, un
sunt, de aceea, doar formele aparente, exterioare caracter teleologic. Să ne amintim de cele expuse mai sus,
ale liniei de mişcare a omului. Ca atare, ele ne mij- potrivit cărora modul uman de a trăi, de a acţiona,
locesc cunoaşterea atitudinii sale faţă de mediu, de a-şi stabili o poziţie este în chip necesar legat de
faţă de semeni, în general faţă de comunitate şi faţă fixarea unui scop. Nu putem nimic concepe şi pune
de problemele sale de viaţă. Avem de-a face cu în aplicare, fără a prefigura un anumit ţel. Acesta
fenomene care ni se înfăţişează ca mijloace de a pune se întrezăreşte încă în contururile confuze ale
în valoare personalitatea, elemente care se psihicului infantil şi direcţionează dezvoltarea
asamblează într-o metodă de viaţă (Methode des întregii sale vieţi psihice. Este forţa diriguitoare,
Lebens). formativă, care face ca fiecare individ să fie o
unitate distinctă, o personalitate diferită, dat fiind că
toate actele şi formele de expresie se îndreaptă spre
unul şi acelaşi punct, în aşa fel încât pentru noi el
este inconfundabil, acolo unde îşi urmează propria
sa cale.
Se impune să părăsim cu totul ideea
importanţei eredităţii cu privire la fenomenele
psihice şi îndeosebi în ceea ce priveşte geneza
trăsăturilor de caracter. Nu există nici un
argument care să poată

168 169
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA
OMULUI

susţine acceptarea teoriei răspundem că, în tendinţa sa


eredităţii în acest domeniu. Dacă de a se pune în valoare, copilul
urmărim retrospectiv un este ispitit de modelul
fenomen oarecare din viaţa reprezentat de cineva din
unui om, ajungem, fireşte, la anturajul său, care revendică şi
prima zi de viaţă şi avem iluzia posedă aceeaşi valoare. Fiecare
că toate sunt înnăscute. Faptul generaţie învaţă în felul acesta de
că există trăsături de caracter la premergătorii ei şi, chiar şi în
comune unei întregi familii, unui popor perioadele cele mai vitrege,
sau rase se explică pur şi simplu implicată în complicaţiile extreme
prin aceea că oamenii trăiesc unii la care conduce aspiraţia către
lângă alţii, că trăsăturile pe care ei
putere, rămâne întotdeauna la cele
şi le cultivă sunt învăţate de la
învăţate.
ceilalţi, imitate. Există anumite
Scopul de a obţine
realităţi, particularităţi psihice şi
superioritatea este un scop secret.
gesturi expresive care în
Ca urmare a influenţei
societatea noastră îi incită pe
sentimentului de comuniune
tineri la imitare. Aşa, de exemplu,
socială, nu se poate desfăşura
setea de cunoaştere, care adesea
decât în taină, ascunzându-se în
se exteriorizează sub forma
curiozităţii, la copiii care au de permanenţă sub o mască
luptat cu anumite deficienţe ale prietenoasă. Trebuie totuşi să
aparatului vizual conduc la arătăm că el nu ar putea evolua
formarea unei veritabile trăsături într-o formă atât de transfigurată
de caracter. Dar în realitate nu în cazul în care ne-am cunoaşte
este vorba de o necesitate mai bine unii pe alţii. Dacă am
imperioasă a dezvoltării acestei progresa atât de mult în acest sens încât
trăsături de caracter; dacă ar cere- fiecare să fie în măsură să
o linia directoare a copilului, în discearnă cu claritate caracterul
sfera setei sale de cunoaştere s-ar semenului său, nu numai că s-ar
putea dezvolta o trăsătură de proteja mai bine, ci în acelaşi timp
caracter care l-ar determina să ar face atât de anevoioasă
cerceteze toate lucrurile, să le osteneala celorlalţi, încât i-ar anula
demonteze sau să le spargă. Sau orice avantaj. Vălul aspiraţiei către
ar devora cărţile, şi altele de putere ar trebui atunci să cadă.
acest fel. Procese similare au loc De aceea merită cu prisosinţă să
în privinţa neîncrederii în oameni privim mai în profunzime aceste
de care suferă cei cu infirmităţi de structuri şi să încercăm o utilizare
auz. în civilizaţia de azi asemenea practică a cunoştinţelor
oameni sunt expuşi unor riscuri dobândite. Căci a noastră
extraordinare. Ei devin, de cunoaştere a omului nu ne-a dus
asemenea, ţinta a tot felul de prea departe. Trăim într-o
înţepături (luare în râs, taxări ţesătură complicată de relaţii
peiorative, cum ar fi netot etc), socioculturale, care ridică
ceea ce favorizează dezvoltarea obstacole în calea unei corecte
unui caracter suspicios. Cum sunt pregătiri pentru viaţa. La drept
ocoliţi, este de înţeles faptul că vorbind, mijloacele esenţiale de
ajung să nutrească sentimente cultivare a perspicacităţii le sunt
ostile. Ipoteza transmiterii refuzate celor mulţi, iar şcoala nu
ereditare a caracterului lor a realizat prea multe până astăzi,
suspicios este neîntemeiată. în afară de răspândirea unui
Acelaşi lucru se poate spune anumit volum de cunoştinţe pe
referitor la ipoteza nativităţii care copiii le „înghit" cum pot, fără
trăsăturilor de caracter care ţin de ca acestea să le suscite interesul.
criminalitate. Argumentului că în Şi chiar şi o asemenea şcoală
una şi aceeaşi familie s-a rămâne pentru majoritatea
constatat prezenţa a mai multor populaţiei un pios deziderat.
criminali trebuie să i se opună Până în prezent s-a pus mult prea puţin
argumentul că tradiţia, concepţia accentul pe premisa majoră a
de viaţă şi exemplul negativ merg obţinerii cunoaşterii omului. în
mână în mână şi că, de pildă,
aceste şcoli, aşa cum sunt ele, am
copilului furtişajul i se prezintă de-
primit noi etaloanele de evaluare
a dreptul ca o modalitate de a-şi duce
a oamenilor. Acolo am învăţat
existenţa.
noi, cumva, să distingem lucrurile
La fel se petrec lucrurile
unul de altul, să le categorisim în
îndeosebi în ceea ce priveşte
bune şi rele, dar fără a recurge la
tendinţa de a se pune în valoare
verificarea necesară. Intraţi în
(Geltungsstreben). Dificultăţile cu
viaţă cu această lacună, persistăm
care se confruntă fiece copil fac
în ea. Adulţi, ne conducem după
ca această tendinţă să fie
indispensabilă pentru dezvoltare. prejudecăţile din anii copilăriei, ca
Formele în care apare tendinţa şi cum ar fi legi scrise. Nu
sunt, la urma urmei, observăm că, antrenaţi în vârtejul
interşanjabile, ele alternând, acestei civilizaţii complexe,
modificându-se, luând aspecte acceptăm puncte de vedere cât se
diferite de la un individ la altul. La poate de dăunătoare unei
afirmaţia că, în ceea ce priveşte veritabile cunoaşteri a lucrurilor,
trăsăturile lor de caracter, copiii pentru că, în ultimă instanţă, nu
seamănă cu părinţii, trebuie să le privim decât din

170 171
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OM ULU I

unghiul de vedere al Nu putem aprecia un om decât


exacerbării sentimentului raportând ideea de sentiment de
propriei noastre personalităţi, comuniune socială la atitudinea sa de
în sensul de a ajunge să ocupăm ansamblu, la gândurile şi actele
o poziţie care să ne permită un sale, prin prisma unei
surplus de putere. cuantificări. Acest punct de
vedere reflectă faptul că situaţia
2. IMPORTANŢA fiecărui individ în societate
SENTIMENTULUI DE COMUNIUNE pretinde un sentiment profund al
SOCIALĂ PENTRU DEZVOLTAREA structurii vieţii, care ne face să
CARACTERULUI. în dezvoltarea intuim mai mult sau mai puţin
caracterului un rol proeminent limpede, câteodată uimitor de
îndeplineşte, alături de aspiraţia clar, ceea ce datorăm celorlalţi.
către putere, un al doilea factor, Faptul că ne aflăm în mijlocul
anume sentimentul de comuniune angrenajului vieţii, supuşi logicii
socială. Ca şi tendinţa de a se convieţuirii umane, ne obligă la
pune în valoare, acest sentiment certitudine în judecăţile noastre, iar
apare o dată cu primele impulsuri pentru aceasta nu am putea
psihice ale copilului, exprimându-se cunoaşte altă măsură decât chiar
mai ales în actele de tandreţe, în dimensiunile sentimentului de
căutarea de contacte umane. Cu comuniune socială. Ne este
condiţiile de dezvoltare ale imposibil să negăm dependenţa
sentimentului de comuniune noastră spirituală de acest
socială am făcut cunoştinţă în altă sentiment. Nici un om nu ar fi
parte, aşa că nu vom face decât să capabil să conteste în mod serios
le recapitulăm pe scurt. Mai aderenţa sa la sentimentul de
înainte de toate el stă sub comuniune socială. Nu există nici
influenţa constantă a o cale de a ne degaja de
sentimentului de inferioritate şi a îndatoririle noastre faţă de
aspiraţiei către putere care derivă semeni. Sentimentul de
de aici. Fiinţa umană este comuniune socială ne aduce
extraordinar de sensibilă la întotdeauna în conştiinţă vocea
sentimentele de inferioritate de tot felul. Din sa avertizatoare. Nu vrem să
momentul în care apare sentimentul spunem că am merge mereu pe
inferiorităţii începe, propriu-zis, drumul indicat de sentimentul de
cel dintâi proces al vieţii sale comuniune, dar că e nevoie de
psihice, neliniştea care îşi caută cheltuirea unei anumite energii
echilibrul, care jinduieşte după ca să înăbuşi acest sentiment şi
securitate şi împlinire, spre a că, pe de altă parte, dată fiind
putea să aibă parte de o viaţă valabilitatea sa universală, nimeni
tihnită şi plină de bucurie. Pe nu poate întreprinde vreo acţiune
cunoaşterea sentimentului de fără a se justifica într-un fel
inferioritate se bazează regulile de oarecare în faţa acestui sentiment.
comportare faţă de copil, care De aceea oamenii sunt înclinaţi ca,
culminează în cerinţa generală de pentru tot ceea ce gândesc şi fac,
a nu-i face acestuia viaţa amară, să invoce temeiuri, sau cel puţin
de a-1 feri de părţile întunecate circumstanţe atenuante, tehnica
ale existenţei şi de a-i prezenta, pe specifică a vieţii, gândirii şi
cât posibil, părţile luminoase ale acţiunii rezultând din faptul că
vieţii. La acestea se adaugă o altă vrem să fim totdeauna cuplaţi la
grupă de condiţii, de natură sentimentul de comuniune socială,
economică, care îl fac pe copil să fie că o credem cu adevărat, fie că
crească în cadrul unor relaţii vrem doar să producem aparenţa
necorespunzătoare, generatoare acestei cuplări. Pe scurt, aceste
de fenomene care se impun analize trebuie să ne arate că
remediate: deformări, nepricepere există un fel de fantomă a
şi mizerie. Un rol important joacă sentimentului de comuniune
1
deficienţele corporale, care fac ca socială , care ascunde ca un văl
un asemenea copil să nu fie apt cealaltă tendinţă, a cărei
pentru un mod de viaţă normal, dezvăluire abia ne-ar da
recunoscându-i-se privilegii şi posibilitatea să apreciem în chip
trebuind a fi luate măsuri speciale corect omul. Posibilitatea de a ne
de asigurare a existenţei sale. înşela face dificilă evaluarea
Chiar şi atunci când dispunem de dimensiunilor sentimentului de
toate posibilităţile, ceea ce nu comuniune socială. Cunoaşterea
putem împiedica este ca un omului este însă o treabă grea şi
asemenea copil să resimtă viaţa ca tocmai de aceea trebuie s-o
pe o povară, cu urmarea ca ridicăm la rangul de ştiinţă.
sentimentul său de comuniune să Pentru a arăta ce abuzuri pot
fie ameninţat de pericolul surveni în acest domeniu, să
degenerării. înfăţişăm în cele ce urmează
câteva cazuri întâlnite în
experienţa noastră.

172 173
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

Un tânăr povesteşte că într- Există cazuri atât de


o zi a înotat în mare cu mai complicate încât nu este deloc
mulţi camarazi spre o insulă, uşor să ne pronunţăm asupra
unde au rămas câtva timp. S-a dimensiunilor sentimentului de
întâmplat ca unul din ei, aplecându-se comuniune socială. Nu ne rămâne
la marginea stâncii, să-şi piardă decât să-i căutăm rădăcinile.
echilibrul şi să cadă în mare. Nu vom pluti în ceaţă dacă, de
Tânărul nostru, aplecându-se şi el, exemplu, se pune problema să
1-a văzut pe camaradul său judecăm cazul unui comandant
ducându-se la fund. Reflectând suprem de armată care, cu toate
că socoate că războiul este
mai târziu asupra acestui fapt, a
aproape pierdut, mână încă mii de
înţeles că nu a simţit atunci nimic
soldaţi la moarte. Fireşte că el va
altceva decât curiozitate. în treacăt
susţine că a acţionat în interesul
fie spus, accidentul nu a fost
obştei, şi mulţi vor fi de acord cu
mortal. Dar, în ceea ce îl priveşte
dânsul. Noi suntem însă, azi, prea
pe povestitor, trebuie să puţin înclinaţi să vedem în el omul
conchidem că el este în bună realmente preocupat de semenii
parte lipsit de sentimentul de săi, orice motiv ar invoca el.
comuniune socială. Chiar dacă în asemenea cazuri, spre a putea
auzim mai apoi că, de fapt, în viaţa emite judecăţi corecte, avem
lui n-a făcut nimănui nici un rău, nevoie de un punct de vedere care
ba chiar că se întâmplă să fie în să prezinte o valabilitate generală.
bune raporturi cu câte cineva, Pentru noi acest punct de vedere este acela
aceasta nu ne împiedică să al utilităţii pentru obşte, al binelui
socotim că sentimentul său de general. Dacă adoptăm acest punct
comuniune socială este slab. de vedere, foarte rareori vom
Fireşte că pentru o asemenea întâmpina dificultăţi în formularea
concluzie riscantă este necesar să unui verdict.
ne mai informăm. Să mai Dimensiunile sentimentului
examinăm, în acest scop, o de comuniune socială vor apărea
secvenţă preferată a reveriilor în toate manifestările omului. Ele
sale zilnice. El se imagina într-o se vor exprima foarte clar, de
căsuţă din inima codrului, exemplu, în felul în care cineva se
departe de toţi oamenii. Acesta uită la un semen al său, în felul în
era şi motivul preferat al care îi întinde mâna sau îi vorbeşte.
întreaga sa fiinţă ne va produce o
desenelor sale. Cine se pricepe să
impresie pur intuitivă. Din
interpreteze reveriile, cunoscând
comportamentul unui om tragem
antecedentele, va recunoaşte aici
uneori în mod cu totul inconştient
lesne carenţa sentimentului de
concluzii de care după aceea
comuniune socială. Şi dacă, fără a
depinde propria noastră atitudine
face paradă de morală, constatăm faţă de dânsul. în expunerea
că asupra lui a influenţat o noastră nu facem decât sa
formare întrucâtva eronată, transpunem acest proces în sfera
împiedicând dezvoltarea conştiinţei, spre a putea, pe
sentimentului comuniunii sociale, această cale, să facem analizele
nu vom fi departe de adevăr. şi evaluările de rigoare, fără a
O altă istorie, despre care am avea a ne teme de erori. Astfel nu
vrea să putem spera că este doar ne vom mai lăsa conduşi pe
o anecdotă, ne va arăta încă şi mai drumuri greşite de idei
clar deosebirea dintre sentimentul preconcepute, idei care apar mult
de comuniune socială autentic şi mai uşor atunci când procesul are
cel fals. încercând să urce în tram- loc în inconştient, unde nu putem
vai, o bătrână a alunecat şi a exercita nici un control şi nu avem
căzut în zăpadă. Ea nu se putea nici o posibilitate de revizuire.
ridica şi o grămadă de oameni s-a Se cuvine să insistăm asupra
adunat în jurul ei, fără a-i veni în faptului că, spre a aprecia carac-
ajutor, până când, în sfârşit, s-a terul unui om, întotdeauna trebuie să
găsit cineva s-o ridice. în aceeaşi avem în vedere poziţia sa totală,
clipă a sărit şi un altul, care până ca factor esenţial, nefiind
atunci se ţinuse ascuns în suficientă examinarea unor feno-
mene izolate, cum ar fi doar substratul
mulţime, gratu-lându-1 pe salvator
corporal, doar mediul sau doar
cu cuvintele: „Iată, în fine, un om
educaţia. Stabilind această
cumsecade; de cinci minute stau
metodă, scutim lumea de un
aici şi aştept să văd dacă cineva
coşmar. într-adevăr, dacă reuşim
o va ridica pe această doamnă.
să stabilim şi să perfectăm
Sunteţi primul care i-a sărit în metoda, devenind conştienţi de
ajutor". Se vede clar aici cum, printr- faptul că printr-o mai profundă
un soi de trufie, simulând sentimentul de autocunoaş-tere ajungem să ne şi
comuniune socială, acest om se comportăm într-un mod mai
erijează în judecător al altora, corespunzător, atunci, de
distribuind laude şi mustrări, fără asemenea, este posibil să
ca el însuşi să fi mişcat vreun acţionăm cu succes asupra
deget.

174 175
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

altora, în special asupra de-acum a învăţat că focul te


copiilor, evitând ca destinul arde, că există adversari, că
lor să devină un fatum orb, evitând trebuie să fii prevăzător. El va
ca ei să rămână pe veci încerca să-şi atingă pe căi
nefericiţi, pentru că au avut ocolite, prin viclenie, ţelul
nenorocul să se tragă dintr-o privind punerea sa în valoare şi
familie în care atmosfera era situarea pe o poziţie de forţă.
tenebroasă. Dacă vom fi în stare Dezvoltarea sa ulterioară va
să facem acest lucru, civilizaţia depine de gradul de diviere de
umană va face un pas decisiv la linia dreaptă, de faptul că este prea
înainte, va exista posibilitatea de
prudent sau, dimpotrivă,
a creşte generaţii conştiente de a
imprudent, de concordanţa cu
fi stăpâne pe propriul lor destin.
nevoile vieţii sau de abandonarea
lor. Nu-şi va mai aborda direct
3. DIRECŢII ALE
îndatoririle, va deveni poltron sau
DEZVOLTĂRII CARACTERULUI.
timid, nu te va mai privi în ochi, nu
Corespunzător cu orientarea pe
care copilul o va urma în va mai spune adevărul. Alt tip de
dezvoltarea sa psihică, va avea copil, dar, cu toate acestea, acelaşi
loc şi formarea trăsăturilor sale scop. Comportamentul diferă, nu
3
de caracter. Această orientare se însă şi intenţionalitatea .
va înfăţişa fie sub forma unei linii Ambele direcţii de dezvoltare
drepte, fie sub forma uneia cu cotituri. în sunt, până la un anumit punct,
primul caz copilul va tinde la realizarea valabile, mai ales dacă copilul nu
rectilinie a scopului său şi îşi va a adoptat încă forme rigide, dacă
dezvolta, în această perspectivă, principiile sale sunt încă flexibile,
un caracter agresiv, curajos. Se încât să nu bătătorească aceeaşi
poate spune că dezvoltarea cale, ci are suficientă iniţiativă şi
iniţială a caracterului are supleţe pentru a găsi o altă formă
totdeauna ceva din această atunci când cealaltă s-a dovedit
agresivitate şi fermitate, dar că infructuoasă.
dificultăţile vieţii ajung uşor să Adaptarea la cerinţele
facă această linie mai flexibilă. colectivităţii presupune, aşadar, o
Aceste dificultăţi, după cum este viaţă în comun armonioasă.
cunoscut, sunt determinate de Copilul poate fi uşor făcut să se
puternica împotrivire a adapteze, atâta timp cât nu a
adversarilor, aşa încât copilul nu adoptat o atitudine ostilă faţă de
poate ajunge la superioritate în
anturajul său. Iar conflictul în
linie dreaptă. El va încerca să facă
interiorul familiei este evitabil doar
ocoluri, să evite, într-un fel
dacă educatorii îşi pot înfrâna
oarecare, aceste dificultăţi. De-a
propria lor aspiraţie către putere,
lungul acestei căi cu ocolişuri el
aşa încât aceasta să nu devină o
va dobândi, iarăşi, anumite
trăsături de caracter. în acelaşi povară apăsătoare pentru copil.
mod acţionează asupra formării Dacă ei, de asemenea, au o bună
caracterului şi toate celelalte înţelegere a dezvoltării copilului,
dificultăţi cu care am şi făcut vor putea evita apariţia unor
cunoştinţă, cum sunt deficienţele trăsături de caracter
organelor, jignirile suferite din unidirecţionate, degenerarea
partea anturajului copilului şi curajului în impertinenţă, a
altele de acest fel. Importante independenţei în egoism brutal.
sunt, apoi, influenţele mediului mai Tot aşa, vor putea să
larg, de dincolo de limitele preîntâmpine trecerea de la
familiei, influenţe care reprezintă adaptare la o ascultare de sclav,
o irezistibilă forţă pedagogică. determinată de o autoritate care
Căci viaţa publică se reflectă în uzează de mijloace violente, caz
cerinţele, gândurile şi în care copilul se închide în sine şi
sentimentele educatorului însuşi, ocoleşte adevărul, pentru că se
care orientează în aşa fel teme de urmările sincerităţii.
activitatea pedagogică încât Căci constrângerea practicată
aceasta să concorde cu viaţa adesea în educaţie este un
socială şi cu cultura dominantă. procedeu temerar şi determină
Dificultăţile de tot felul cel mai adesea numai o falsă
constituie totdeauna un pericol
adaptare, ascultarea obţinută cu
pentru dezvoltarea rectilinie a
de-a sila fiind doar una aparentă.
caracterului. De aceea drumul pe
Chiar dacă ar acţiona asupra
care apucă copilul întru atingerea
2 copilului, mijlocit sau nemijlocit,
scopului său privind puterea se va
toate dificultăţile imaginabile,
abate mai mult sau mai puţin de la
linia dreaptă. în timp ce, în primul totdeauna în sufletul acestuia va
caz, atitudinea copilului este răzbate un reflex al situaţiei
neclintită, pe una şi aceeaşi linie, generale, luând forma
greutăţile fiind înfruntate direct, în al corespunzătoare, fără spiritul
doilea caz apare un cu totul alt copil, care critic de rigoare, fie pentru că
copilul nu izbuteşte aceasta, fie
pentru că adulţii din preajma
copilului

176 177
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI
ignoră cu totul aceste procese calculată, pentru că mereu
psihice care au loc la copil, sau sunt adulmecate pericole.
nu le înţeleg. Somnul va fi agitat. în general,
Putem clasifica oamenii şi somnul este un excelent
altfel, adică potrivit modului în care instrument de măsurare a
înfruntă dificultăţile. Optimiştii gradului de dezvoltare psihică la
sunt acei oameni la care dezvoltarea om. Tulburările de somn sunt
caracterului urmează, în întotdeauna un semn de
ansamblu, o direcţie lipsită de prudenţă şi incertitudine
ocoluri. Ei înfruntă cu curaj toate exagerate. Este ca şi cum aceşti
greutăţile, fără a le lua în tragic. oameni ar sta tot timpul de pază,
Au o statornică încredere în sine ca să se apere cât mai bine
şi îşi formează cu uşurinţă o contra ostilităţilor vieţii. Se poate
atitudine favorabilă vieţii. Ei nu vedea de aici, de asemenea, cât
sunt peste măsură de pretenţioşi, de puţin stăpânesc pesimiştii arta
pentru că se auto-estimează în de a trăi, cât de puţin înţeleg ei
chip judicios şi nu se simt viaţa şi relaţiile ei, cât timp nu pot
frustraţi. Suportă mai uşor avea parte măcar de un somn
necazurile decât ceilalţi, care bun. Dacă ar avea realmente
totdeauna găsesc motive să se dreptate, atunci nu le-ar fi permis
considere slabi şi neputincioşi. să doarmă. Dacă viaţa ar fi într-
în situaţiile critice ei rămân adevăr atât de grea, atunci
fermi în convingerea că răul somnul ar fi de fapt un fenomen
poate fi îndreptat. 4
dăunător . în înclinaţia de a lua
Optimiştii pot fi recunoscuţi atitudine împotriva unor
şi după aspectul lor exterior. Ei asemenea fenomene naturale
nu se arată temători, vorbesc se trădează incapacitatea vitală
deschis şi liber, fără a se jena. Ar a acestui tip. Uneori nu se
putea fi zugrăviţi plastic ca nişte semnalează tulburări de somn,
oameni care îşi întâmpină ci alte manifestări insignifiante,
semenii cu braţele deschise. cum ar fi grija ca uşa să fie bine
Contactează cu uşurinţă pe închisă, apariţia în vis a unor hoţi
ceilalţi şi se împrietenesc repede, care sparg casa etc. Chiar şi în
pentru că nu sunt suspicioşi. poziţiile pe care le ia în timp ce
Vorbesc cursiv, ţinuta şi umbletul doarme este de recunoscut
le sunt naturale. Acest tip nu se acest tip. Adesea asemenea
întâlneşte decât rareori în stare oameni se strâng covrig pe o
pură, aproape exclusiv în primii palmă de loc sau îşi trag plapuma
ani ai copilăriei. Există însă peste cap.
diferite grade de optimism şi de Pornind de la un alt punct de
seninătate, cu care ne putem vedere, putem clasifica oamenii în
declara mulţumiţi. agresori şi agresaţi. Atitudinea
La polul opus găsim tipul agresivă se vădeşte, înainte de
pesimiştilor, care pun cele mai dificile toate, în amplitudinea
probleme pedagogice. Sunt cei care, ca mişcărilor. Dacă indivizii
urmare a evenimentelor şi impresiilor respectivi sunt curajoşi, curajul
din copilărie, au rămas cu un lor va căpăta proporţii, ei voind
sentiment de inferioritate, să-şi demonstreze lor înşile şi să
dificultăţile de tot felul dându-le le demonstreze şi altora că sunt
senzaţia că viaţa nu este uşoară. capabili de fapte mari. Ei îşi
O dată intrată în orbita concepţiei trădează astfel profundul
pesimiste despre lume, alimentată sentiment de insecuritate care,
de tratamentul nedrept care li se în fond, îi stăpâneşte. Alţii vor
aplică, privirea pesimiştilor va încerca să reprime în ei
cădea fără încetare asupra blândeţea şi afecţiunea, care le
părţilor întunecate ale vieţii. apar drept semne de slăbiciune.
Mult mai conştienţi decât Ei vor voi totdeauna s-o facă pe
optimiştii cu privire la greutăţile grozavii, adesea cu o grosolănie
vieţii, ei îşi pierd lesne curajul. frapantă. Tipul agresorului va
Adesea, sub imperiul unui sentiment de prezenta de multe ori şi trăsături
incertitudine, caută un sprijin,'ceea cum sunt brutalitatea şi cruzimea.
ce de obicei se manifestă în Dacă înclină spre pesimism,
exterior prin imposibilitatea de a adesea toate relaţiile lor cu
rămâne singuri, ca în cazul mediul se schimbă, ei
copiilor care încearcă să se neîmpărtăşind preocupările
agate de fusta mamei sau o celor din jur, nesimpatizând cu
strigă într-una. De multe ori aceştia şi opunându-se tuturor în
acest strigăt după mama poate mod ostil. Autoestimarea
persista până la vârste înaintate. conştientă poate atinge la ei un
Circumspecţia deosebită a grad considerabil, făcându-i să
acestui tip se vădeşte în se umfle în pene de mândrie,
atitudinea sa, care de cele mai aroganţă şi infatuare. Ei pot afişa
multe ori este sfioasă, temătoare, o atare înfumurare, de parcă ar fi
calmă, prudent obţinut realmente mari izbânzi.
Dar grosolănia cu care fac totul,
178 superficialităţile lor, nu numai că
perturbă viaţa în comun, ci lasă
să se întrevadă că totul în

179
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI
ei nu este decât o construcţie societatea noastră favorizează
artificială, ridicată pe o nu de puţine ori această
temelie nesigură şi
atitudine şi cei care o adoptă
clătinătoare. Aşa se înfiripă
ajung să nu mai vadă însuşirile
atitudinea lor agresivă, care se
pozitive ale oamenilor şi nici
menţine câtva timp.
părţile luminoase ale vieţii. O
Dezvoltarea ulterioară a unor
trăsătură de caracter
asemenea oameni nu este lipsită
frecventă la aceşti oameni este
de asperităţi. Societatea
extraordinara dezvoltare a spiritului
omenească nu este favorabilă
critic, perspicacitatea cu care
unor astfel de fiinţe. Fie şi numai
sesizează imediat orice neajuns.
prin faptul că şochează, ei se fac
Ei se erijează în judecători, fără a
antipatici. Prin permanentele lor
fi contribuit cu ceva în folosul colecti-
strădanii de a obţine
vităţii. Sunt exclusiv critici,
supremaţia, intră repede în
înveninând în permanenţă
conflict cu ceilalţi, în special cu
climatul social. Suspiciunea îi
tovarăşii de idei, la care ei
constrânge la o atitudine de
suscită spiritul de concurenţă.
expectativă, şovăitoare, înainte
Viaţa lor va fi un lanţ neîntrerupt
de a-şi asuma o sarcină, sunt
de lupte, iar când, cum este
bântuiţi de îndoială,
aproape de neînlăturat, suferă
tergiversează, ca şi cum ar voi să
înfrângeri, adesea linia lor
respingă luarea deciziei. Ca să ne
ofensivă se prăbuşeşte cu totul.
reprezentăm în chip simbolic
Bat atunci repede în retragere,
acest tip, ni-1 putem imagina ca
înspăimântaţi, îşi pierd
pe un om care întinde în faţă
tenacitatea şi numai cu mare
mâinile pentru a se apăra şi care
greutate pot depăşi stagnarea.
uneori îşi întoarce ochii, ca pentru
De asemenea, le este greu să
a nu fi obligat să privească în faţă
mai revină în prim-plan. Eşecurile
primejdia. Asemenea oameni au
încep să-şi pună pecetea pe
şi alte trăsături antipatice. De
existenţa lor şi evoluţia lor
regulă oamenii care nu au
sfârşeşte aproximativ acolo
încredere în ei înşişi înclină să nu
unde începe aceea a celuilalt
aibă încredere nici în ceilalţi.
tip, acela al oamenilor care se
Această atitudine se asociază
simt totdeauna atacaţi.
însă în mod inevitabil cu trăsături
Acest al doilea tip, al
ca invidia şi zgârcenia. Izolarea
„agresaţilor", include pe cei care,
în care adesea trăiesc arată că ei
pentru a-şi depăşi sentimentul de
nu sunt dispuşi nici să facă, nici
slăbiciune, au adoptat nu linia
să împărtăşească altora bucurii.
atacului, ci pe aceea a anxietăţii,
Adesea bucuriile celorlalţi îi
a precauţiei şi a laşităţii. Sigur
îndurerează, ei simţindu-se de-a
că această atitudine nu se
dreptul răniţi în amorul propriu.
instituie fără ca mai întâi să fi
Unora dintre ei le reuşeşte de
fost urmată, fie şi pentru scurtă
obicei trucul de a se simţi superiori
vreme, de linia primului tip, pe
altora, aşa încât este greu să le
care am descris-o. „Agresaţii"
zdruncini acest sentiment. în
sunt curând atât de zdrobiţi de
dorinţa lor de a se arăta superiori
experienţe nefericite şi trag din
pot interveni simţăminte atât de
acestea concluzii atât de sumbre, încât
complicate încât, la o primă
iau lesne drumul fugii. Mulţi reuşesc
privire, să nu se distingă nici
să-şi ascundă lor înşile aceste
urmă de ostilitate.
dezertări, procedând ca şi cum în
faţa lor s-ar fi deschis o nouă 4. DELIMITĂRI FAŢĂ DE
perspectivă, deosebit de fecundă. VECHEA ŞCOALĂ PSIHOLOGICĂ.
Când ei se cufundă în trecut, Nu se poate realiza şi exercita
evocând din belşug amintiri şi cunoaşterea omului fără o
dând frâu liber imaginaţiei, de orientare conştientă clară. De
fapt nu fac decât să scape de o obicei se ia un moment particular
realitate care le apare al dezvoltării psihice şi, pornindu-
ameninţătoare. Dacă nu şi-au se de aici, se încearcă stabilirea
pierdut orice spirit de iniţiativă, de tipuri, în scop de orientare. în acest
unii din aceşti oameni pot reuşi fel, de exemplu, oamenii ar putea fi
să realizeze în această situaţie clasificaţi, pe de o parte, în
lucruri care nu sunt lipsite de categoria celor la care predomină
utilitate pentru societate. Cei care gândirea sau imaginaţia,
se interesează de psihologia oameni prea puţin înclinaţi să
artistului, vor găsi adesea acest tip intervină activ în viaţă şi care, de
printre artişti, care se desprind aceea, sunt greu de pus la
de realitate pentru a-şi clădi o a treabă, iar, pe de altă parte, în
doua lume în imaginaţie, în categoria celor activi prin
imperiul ideilor, unde nu există excelenţă, care meditează mai
nici un obstacol. Dar aceste cazuri puţin şi fac mai puţin apel la
ţin de sfera excepţiilor. Cei mai imaginaţie, dar care sunt mereu
mulţi eşuează. Se tem de totul şi ocupaţi, laborioşi, angrenaţi în
de toţi, devin nespus de viaţă. Aceste tipuri umane
suspicioşi şi se aşteaptă din există
partea celorlalţi doar la
duşmănie. Din nefericire,

180 181
ALFRED ADLER

efectiv. Stabilind acestea însă am ajunge la


sfârşitul cercetărilor noastre, trebuind să ne
I __________CUNOAŞTEREA OMULUI_____________________
cineva gândeşte, forţa sau ritmul proceselor sale
5 interioare etc. Dacă trecem în revistă
mulţumim, cum face psihologia superfluă , cu
explicaţiile psihologilor asupra esenţei
stabilirea faptului că la unii se dezvoltă mai
temperamentului, trebuie să spunem că, din
puternic activitatea imaginativă, iar la alţii forţa de
cele mai vechi timpuri, ştiinţa care examinează
acţiune. Cu greu ne-ar putea satisface, dintr-o
viaţa psihică nu a trecut dincolo de stabilirea celor
perspectivă mai largă, asemenea rezultate. în
patru temperamente. Clasificarea oamenilor în oameni cu
realitate, noi avem nevoie să ne facem o imagine
temperament sanguin, coleric, melancolic sau flegmatic
clară asupra modului în care s-a ajuns la această
îşi are originea în Grecia antică şi Hippocrate a fost
stare de lucruri, dacă ea era necesară şi cum ar fi
cel care le-a denumit, pentru ca apoi să le preia
putut fi evitată sau amendată. De aceea astfel de
romanii, păstrându-se până în ziua de azi în
clasificări arbitrare, făcute după criterii
psihologie ca un principiu sacru şi venerat ca
superficiale, nu sunt utile pentru o cunoaştere
atare.
raţională a omului, cu toate că asemenea tipuri
Temperamentul sanguin este atribuit omului care
întâlnim mereu.
manifestă o anumită plăcere de a trăi, nu ia
Psihologia individuală a sesizat direcţiile
lucrurile în tragic şi, cum s-a spus, nu lasă uşor să-i
dezvoltării studiind comportamentul expresiv acolo
crească peri albi, alegând în toate împrejurările
unde este el de găsit în stare iniţială, în anii celei
6 partea cea mai frumoasă şi mai agreabilă a
mai fragede copilării . Ea a stabilit că acest
lucrurilor, dând tristeţii ce este al tristeţii, dar fără a
comportament expresiv, în întregul său, poartă fie
se lăsa doborât, bucurându-se de evenimentele
pecetea sentimentului de comuniune socială
fericite, dar fără a ajunge la excese. Analiza
predominant, fie pe aceea a aspiraţiei către
detaliată arată că oamenii aparţinând acestui tip
putere. Cu aceasta psihologia individuală se vede
de temperament au o sănătate aproape perfectă,
pe neaşteptate în posesia unei chei, cu ajutorul
neştirbită de suferinţe grave. Despre celelalte trei tipuri
căreia poate să analizeze şi să clasifice cu destulă
nu se poate face aceeaşi afirmaţie. Colericul este
precizie pe fiecare om, fireşte făcând uz
înfăţişat, într-o veche parabolă, ca un om care,
întotdeauna de acel spirit de prevedere propriu
furios, aruncă cât colo o piatră care îi barează
psihologului conştient de faptul că operează într-un
drumul, pe când sanguinul trece liniştit pe lângă ea.
domeniu extrem de vast şi de complex. Presupu-
Tălmăcind cele de mai sus în limbajul psihologiei
nând îndeplinită această condiţie elementară,
individuale, vom spune că tipul coleric este acela la
obţinem un instrument de măsură care ne permite
care aspiraţia către putere este atât de intensă încât
să stabilim dacă un fenomen psihic se caracterizează
el trebuie totdeauna să facă gesturi ample,
printr-o importantă proporţie a sentimentului de
adevărate demonstraţii de forţă, şi prin procedee
comuniune socială, în care nu se amestecă decât
agresiv-rectilinii, să-i ia pe toţi cu asalt. Odinioară
în mică măsură aspiraţia către putere şi prestigiu
acest temperament a fost pus în legătură cu
politic, sau dacă nu cumva individul cercetat are o
secreţia hepatică (bila) şi s-a vorbit de
natură ambiţioasă, care vrea să-şi demonstreze
temperamentul bilios. Şi astăzi se vorbeşte despre
sieşi şi celor din jurul său cât de mult îi întrece el 7
oameni care „varsă fiere" . în realitate, ei sunt oameni
pe ceilalţi. Pe această bază nu ne este greu să
cu o gesticulaţie excesivă, cum se vede la ei încă
distingem cu mai multă claritate o anumită
din prima copilărie, oameni care nu numai că au un
trăsătură de caracter, să ţinem seama de ea, s-o
sentiment de forţă, ci vor să şi-1 dea pe faţă.
înţelegem prin prisma unităţii personalităţii
Melancolicul lasă o cu totul altă impresie. în
respective şi, în acelaşi timp, dispunem de
parabola menţionată, el este descris ca un om
mijloacele de a clasifica un om şi de a acţiona
care, la vederea pietrei, „îşi aduce aminte de toate
asupra lui.
păcatele sale", e cuprins de gânduri negre şi face
cale întoarsă. Psihologia individuală vede în acest
5. TEMPERAMENTELE ŞI SECREŢIA ENDOCRINĂ.
tip omul manifest şovăitor, care nu este sigur că va
Una din cele mai vechi distincţii făcute în psihologie
birui greutăţile şi că va merge înainte, măsurându-şi
cu privire la formele de expresie ale psihicului se referă
cu mare precauţie paşii, bucuros mai degrabă să
la temperament. Nu este uşor de spus ce anume
trebuie să înţelegem prin temperament: viteza cu
care

182 183
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA
OMULUI
stea locului sau să se retragă,
problemele caracterului şi
decât să rişte. Este, aşadar, un
temperamentului la oameni,
om la care predomină îndoiala,
se impune să mai spunem
care de obicei înclină să se
câteva cuvinte.
gândească mai mult la sine
Este mai întâi necesar să
decât la alţii, aşa încât nici
exprimăm o temere serioasă.
acest tip nu are căi de acces la
Dacă ne aflăm în faţa unui caz
marile posibilităţi ale vieţii. îl
de îmbolnăvire reală, ca, de
împovărează propriile sale
griji, fiindu-i caracteristice exemplu, funcţionarea deficientă
retrospecţiile sau introspecţia. a tiroidei, este desigur exact că
Flegmaticul pare străin de întâlnim şi manifestări psihice care
viaţă, fără a trage concluzii par să ţină de temperamentul flegmatic.
deosebite din impresiile trăite, Bolnavii nu numai că au un aspect
fără a se lăsa prea impresionat de buhăială, pielea deosebit de
sau interesat, fără a depune nu aspră şi prezintă tulburări în
ştiu ce eforturi, pe scurt, este creşterea părului, ci sunt
poate cel mai departe de viaţă. extraordinar de lenţi în mişcări.
Prin urmare, numai sanguinul poate Sensibilitatea lor psihică este
fi considerat un om ideal. Trebuie puternic diminuată şi iniţiativa
arătat însă că temperamentele este slabă.
nu se întâlnesc decât extrem de Dacă comparăm
rar în formele pure descrise mai hipotiroidismul cu trăsăturile
sus: de cele mai multe ori întâl- temperamentului flegmatic, pe care
nim nişte mixturi, ceea ce face ca îl definim ca atare fără a putea
tipurile definite ca atare să-şi piar- spune că avem de-a face cu o
dă valoarea. Se întâmplă, de pierdere patologică de
asemenea, ca diferitele substanţă din partea glandei
temperamente să treacă unul în tiroide, vedem că aceste cazuri
altul, aşa încât, de exemplu, un nu sunt deloc asemănătoare, că
copil să fie la început coleric, mai avem în faţă tablouri total diferite.
târziu melancolic şi să sfârşească Deci s-ar putea spune: probabil că
prin a deveni flegmatic. Cât există în secreţiile pe care
priveşte sanguinul, trebuie arătat tiroida le varsă în sânge ceva
că în copilărie el a fost cel mai care contribuie la o funcţionare
puţin bântuit de sentimentul de psihică ireproşabilă. Nu putem
inferioritate, prea puţin afectat de însă merge atât de departe încât
deficienţe organice şi n-a fost să identificăm temperamentul
îngenuncheat de excitaţii flegmatic cu deficitul de secreţie
10
puternice, aşa încât s-a dezvoltat tiroidiană în sânge .
armonios, iubind viaţa şi păşind în Tipul patologic al flegmaticului
ea cu încredere. este deci cu totul diferit de acela pe
care îl considerăm flegmatic în
Aici intervine ştiinţa,
viaţa de toate zilele, ale cărui
lămurindu-ne că temperamentul
temperament şi caracter se
omului depinde de secreţiile
8 detaşează de fapt prin
glandelor endocrine . Noile
antecedentele psihologice. Aceşti
cercetări în domeniul medicinei se
flegmatici, care intră în discuţie
ocupă de aşa-zisele glande cu
pentru noi, ca psihologi, nu sunt
secreţie internă. Cele mai importante
tipuri imuabile şi adesea suntem
din acestea sunt tiroida, hipofiza,
surprinşi de reacţiile lor profunde
capsulele suprarenale, paratiroidele
şi vehemente. în general nu
şi glandele sexuale (gonadele).
există flegmatici care să nu-şi
Sunt glande lipsite de canal
dea în petic şi vom constata nu o
excretor, structuri tisulare care
dată că acest temperament nu
îşi varsă sucul direct în sânge.
este altceva decât o mască
Este astăzi unanim admisă
artificială, un dispozitiv de
concepţia potrivit căreia toate
siguranţă pe care şi 1-a făurit un
organele şi ţesuturile corpului
om extrem de impresionabil, inter-
sunt influenţate de aceste
calându-1 între dânsul şi lumea
secreţii care, prin sânge, ajung la
din afară, mod de a proceda
fiecare celulă, producând efecte
pentru care are, probabil, o
de stimulare şi dezintoxicare şi
înclinaţie originară, constitutivă.
fiind, deci, absolut necesare
Temperamentul flegmatic este un
întreţinerii vieţii. Rolul „glandelor
mecanism de siguranţă, o soluţie
endocrine" nu este complet
ingenioasă la problemele vieţii
elucidat. întreagă această ştiinţă
9 şi,în acest sens, fireşte, cu totul
este încă la începuturile sale şi
discrepantă faţă de lentoarea
nu dispunem de date absolut
fără rost, inerţia şi insuficienţa
pozitive în acest domeniu. Cum
unui om lipsit parţial sau în
însă se pretinde că pe baza
întregime de glanda tiroidă.
acestora se poate determina o
Nu putem trece uşor peste
orientare psihologică, putându-
această observaţie
se clarifica
semnificativă, chiar dacă s-ar
ajunge să se demonstreze că au
temperament fleg-

184 185
P
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA OMULUI
matic doar cei la care s-a dovedit o tulburare
patologică a secreţiei glandei tiroide. Nu nice, similar cu starea de beţie, sunt şi oameni
aceasta este esenţa fenomenului, ci avem aici care, pe lângă iritabi-litate, manifestă o
de-a face cu un întreg fascicul de cauze şi de scopuri, cu un nerăbdare specifică şi cad uşor pradă
întreg complex de funcţiuni organice şi de influenţe angoasei, aşa încât, situaţia fiind cu totul alta,
exterioare, care generează mai întâi un sentiment de putem developa antecedente psihice. Aşadar,
inferioritate organică, de unde pornesc apoi tentativele avem de-a face doar cu analogii, pe când elementele de
11
individului, dintre care una poate fi protejarea, cu ajutorul planificare , corespunzătoare caracterului şi
unui temperament flegmatic, a sentimentului temperamentului, lipsesc.
personalităţii, împotriva lezării acestuia. Cu alte Se cuvine să menţionăm şi alte glande cu
cuvinte, ne regăsim aici în faţa unui tip despre care secreţie internă. Caracteristice sunt raporturile
am mai discutat, numai că acum trebuie să dintre toate aceste evoluţii glandulare şi glandele
specificăm că pe primul plan trec inferioritatea sexuale. (A se vedea şi Adler, Studie iiber die Minder-
organică a glandei tiroide şi consecinţele sale, wertigkeit von Organen.) Această constatare reprezintă
inferioritate care determină situarea pe o poziţie astăzi un veritabil principiu al cercetării biologice, în
mai modestă în viaţă şi pe care acum încearcă să o aşa fel încât nu există anomalie a unei glande
compenseze printr-un artificiu psihic, cum este oarecare care să nu fie în acelaşi timp asociată cu
nepăsarea (das Phlegma). anomalii ale glandelor sexuale. încă nu s-a identificat
Concepţia noastră se consolidează dacă luăm în esenţa acestei interdependenţe, baza care
considerare şi alte anomalii ale secreţiei endocrine corespunde acestei inferiorităţi. Dar nici referitor la
şi examinăm temperamentele „corespunzătoare". aceste glande nu putem vorbi despre influenţe
Există şi oameni la care secreţia glandei tiroide se psihice, tabloul la care ajungem fiind acela pe care
dovedeşte în exces, ca în cazul bolii lui Basedow. îl şi cunoaştem, adică acela al unui om cu organe
Din punct de vedere corporal, la asemenea bolnavi se deficiente, care întâmpină greutăţi în ceea ce
observă o intensificare a activităţii cardiace, în priveşte orientarea sa în viaţă şi, în consecinţă, va
special o creştere a frecvenţei pulsului, ieşirea recurge la o mulţime de artificii psihice şi supape de
ochilor din orbite, hipertrofierea glandei tiroide, siguranţă.
precum şi tremură-turi mai mult sau mai puţin S-a crezut că secreţia endocrină a glandelor
permanente ale întregului corp, în special ale sexuale influenţează în special caracterul şi
mâinilor. Se transpiră cu uşurinţă şi adesea survin temperamentul. Constatându-se însă că anomaliile
tulburări digestive, probabil sub influenţa substanţei glandelor sexuale cu urmări mai
pancreasului. Bolnavii sunt agitaţi, nervoşi şi importante nu sunt, în general, frecvente la om, s-a tras în mod
suferă adesea de stări anxioase. Faţa unei necesar concluzia că, acolo unde există astfel de
persoane suferinde de boala lui Basedow oferă fenomene patologice, avem de-a face cu cazuri
aspectul neîndoielnic al unui om anxios în cel mai înalt grad. excepţionale. Dat fiind apoi faptul că suntem obligaţi
Cine va găsi însă aici o identitate cu aspectul să admitem că, în realitate, nu există nici un aspect
psihologic al anxietăţii va comite o gravă eroare. al vieţii psihice care să se poată raporta direct la
Faptele psihologice observate în asemenea cazuri funcţiile glandelor sexuale, că nu există aspecte
sunt, cum am şi menţionat, starea de agitaţie şi o care să rezulte dintr-o situaţie determinată de
anumită incapacitate privind activităţile spirituale raportul glande sexuale-boală, înseamnă că şi aici
sau corporale, o stare de slăbiciune, condiţionată ne lipseşte baza solidă pentru o fundamentare
atât pe plan organic, cât şi pe plan psihic. Dar psihologică. Ceea ce putem stabili este doar faptul
comparaţia cu oamenii care, în afară de agitaţie, că şi de la glandele sexuale emană anumite
suferă de o stare de excitaţie şi de anxietate, pune impulsuri necesare vieţii, impulsuri care pun bazele
în evidenţă o mare deosebire. Pe când despre poziţiei copilului în mediul său specific, dar care pot
hipertiroidieni, oameni cu o secreţie tiroidiană proveni şi de la alte organe şi care nu conduc în
excesivă, putem spune că prezintă fenomenul unei mod necesar la o structură psihică clară (Carlyle).
intoxicaţii cro- Cunoscând cât de delicată şi de dificilă sarcină
este evaluarea unui om, greşelile în această
privinţă putând avea consecinţe de-a

186 187
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

dreptul dezastruoase, se despre dânsul. Oricum, înainte de orice


impune să formulăm o intervenţie pedagogică, este
avertizare: ispita copiilor care vin indispensabil să ne facem în
pe lume cu debilităţi corporale prealabil o imagine absolut
congenitale de a uza de artificii clară a obiectului educaţiei.
speciale, vizând o dezvoltare Am discutat, de asemenea, despre
psihică particulară, este mare, diferite mijloace şi procedee de a ajunge la
dar ea poate fi în vinsă. Nu un astfel de sistem şi, în acest
există nici un organ, fie el şi scop, am apelat la fenomene aşa cum
într-o perpetuă stare de le găsim în noi înşine sau cum am
inferioritate, care să-1 constrângă pe dori ca ele să existe la omul ideal.
un om la un comportament Mergând mai departe, am cerut ca din
determinat. îl instigă numai, acest sistem elaborat de noi să nu
ceea ce este altceva. Puncte de poată lipsi anumiţi factori, adică
vedere ca acelea menţionate mai factorii sociali. Nu este suficient
să considerăm fenomenele vieţii
sus pot să persiste numai pentru
psihice pur şi simplu prin prisma
că nimeni nu s-a gândit să pună
individului, ci trebuie să le
capăt de la bun început dificultăţilor
înţelegem în conexiunea lor cu
întâmpinate în dezvoltarea copiilor
viaţa socială. în cele ce urmează,
cu deficienţe organice, pentru că formulăm un principiu de o mare
aceştia sunt lăsaţi să cadă în importanţă pentru convieţuirea
greşeli uşor de depistat şi, la umană: caracterul unui om nu constituie
drept vorbind, se asistă pasiv la niciodată pentru noi baza unei
acest proces, în loc să se judecăţi morale, ci o cunoaştere
intervină pentru a favoriza o socială a modului în care omul
dezvoltare corespunzătoare. De acţionează asupra mediului său şi
aceea va trebui să avem grijă ca se raportează la acesta.
psihologia de atitudine (Positions- Urmărind această succesiune
psychologie), întemeiată pe de idei, descoperim două feno-
psihologia individuală, să-şi mene general umane: unul este
păstreze drepturile sale, sentimentul de comuniune
împotriva pretenţiilor unei noi socială, prezent pretutindeni, unindu-i
psihologii de dispoziţie pe oameni, constituind fermentul
(Dispositionspsychologie). marilor realizări ale culturii şi
civilizaţiei. Este unul din
6. RECAPITULARE. înainte de a etaloanele pe care le-am aplicat
trece la examinarea în detaliu a fenomenelor vieţii psihice şi care
trăsăturilor de caracter, să ne permite să determinăm
recapitulăm succint punctele de intensitatea sentimentului de
vedere însuşite până aici. comuniune socială. Reuşim să ne
Un principiu important se facem o impresie plastică despre
referă la faptul că nu putem psihicul uman dacă ştiim cum
realiza cunoaşterea omului pe intră cineva în relaţie cu semenii,
12
baza unui fenomen izolat, cum îşi manifestă omenia , făcând-
desprins din complexul de o vie şi roditoare. în sfârşit, ajungem
conexiuni psihice. Este imperios — iar acesta este cel de al doilea etalon de
necesar să comparăm şi să judecare a unui caracter — la constatarea
aducem la un numitor comun cel că acele forţe capabile să
puţin două fenomene, între care exercite cea mai puternică
să se întindă un interval de timp influenţă negativă asupra
cât mai lung posibil. Această sentimentului de comuniune
indicaţie practică s-a dovedit socială sunt aspiraţia către putere
foarte utilă. Ea ne permite să şi către superioritate.
cumulăm un mai mare număr de Având aceste două puncte de
impresii care, supuse unei evaluări sprijin, înţelegem că deosebirile
sistematice, se condensează într-o dintre oameni sunt condiţionate
judecată mai sigură. Dacă ne-am de intensitatea sentimentului de
întemeia judecata pe un comuniune socială şi de aspiraţia
fenomen singular, ne-am găsi în către putere, factori care se influ-
aceeaşi încurcătură ca psihologii enţează reciproc. Este un joc de
şi pedagogii de alte orientări, forţe a cărui manifestare vizibilă
revenind la utilizarea unor mijloace este ceea ce numim caracter.
larg răspândite, a căror
sterilitate am constatat-o nu o
dată. Dacă, dimpotrivă, reuşim să
obţinem cât mai multe puncte de
sprijin posibile, legându-le apoi
între ele, avem în faţă un sistem
ale cărui linii de forţă ne permit
să ne facem despre un om o
impresie clară şi unitară. Ne
simţim pe un teren solid. Fireşte,
pe măsură ce cunoaştem tot mai
îndeaproape un om, apare
necesitatea de a ne modifica mai
mult sau mai puţin judecata făcută

189
ALFRED ADLER

NOTE
Capitolul II
1
„etwas wie einen Schein des Gemeinschaftsgefuhl", în textul
original. (Nota trad.)
2

3
„seinem Machtziel", în textul original. (Nota trad.) TRĂSĂTURI DE CARACTER
„ Wenn zwei nicht dasselbe tun, so kann es doch dasselbe sein", în
textul original. (Nota trad.)
DE NATURĂ AGRESIVĂ
4
„eine schădliche Einrichtung", în textul original. (Nota
trad.)
5
„die tibrige Psychologie",în textul original. (Nota trad.)
6
„in den fruhesten Kindheitstagen",în textul original. (Nota trad.)
7
„Menschen, denen die «Galle iibeigeht»", în textul original,
adică
„oameni pe care îi podideşte fierea". (Nota trad.) 1. VANITATEA (AMBIŢIA). De îndată ce tendinţa
8
Vezi Kretschmer, Charakter und Temperament, Berlin, 1921. de a se pune în valoare devine predominantă,
9
După cum este cunoscut, prima carte de aceasta determină o tensiune crescută în viaţa
endocrinologie pe plan psihică, ceea ce face ca omul să-şi contureze mai
mondial a fost cea intitulată Secreţiile interne (1909), limpede scopul de a obţine putere şi superioritate,
scrisă de C. I. Parhon intensificându-şi totodată acţiunile în acest sens. Viaţa
în colaborare cu M. Goldstein. (Nota trad.) sa devine un fel de speranţă a marelui triumf. Un
10
Foarte departe în această direcţie merge L. asemenea om devine în mod necesar neobiectiv,
Brucăr care, în a sa deoarece îşi pierde legătura cu viaţa, fiind în
Psihologie (Editura de Stat, 1947), susţine pur şi simplu permanenţă preocupat de impresia produsă altora,
că „datorită de ceea ce gândesc ceilalţi despre dânsul. Libertatea
funcţiilor glandelor sale endocrine, omul are o sa de acţiune este astfel inhibată la maximum şi în
psihologie individuală, caracterul său îşi face loc cea mai răspândită
temperamentală. Datorită funcţiei glandelor endocrine trăsătură, vanitatea.
destinul fiecăruia Se poate afirma că nu există om la care vanitatea
nu se amestecă şi nu este identic cu destinul altuia. Funcţiile să nu fie prezentă, fie şi doar sub o formă puţin
sunt aceleaşi, pronunţată. Şi dat fiind faptul că nu te poţi impune
dar o dozare în plus sau în minus a secreţiilor creează o dacă îţi afişezi ostentativ vanitatea, de cele mai
individualitate multe ori aceasta se camuflează, luând diferite
aparte, cu un destin propriu... Aceasta înseamnă că omul se înfăţişări. Poţi fi vanitos şi sub masca unei anumite
naşte cu norocul modestii. Un om poate fi atât de vanitos încât să nu-i
sau nenorocul de a avea o funcţionare normală sau pese de felul în care îl judecă ceilalţi, sau, tocmai în
anormală a glandelor virtutea atitudinii sale, să-i captiveze şi să caute să-i
endocrine" (p. 40). Acelaşi autor, după ce citează folosească avid în profitul său.
cartea lui Gerhard Când vanitatea depăşeşte un anumit grad, ea
Wentzmer Deine Hormone, dein Schicksal, conchide speculativ: „Nu mai devine extrem de periculoasă. Făcând abstracţie de
spunem că stelele şi zeii pot să făurească destinul faptul că îl constrânge pe om la tot felul de demersuri
nostru, ci spunem că şi eforturi inutile, care vizează mai mult aparenţa
miracolul funcţiei glandelor endocrine făureşte acest decât fiinţarea autentică şi care îl face să se
destin. Miracolul gândească mai mult la sine şi să nu ţină seama decât,
acestor funcţii se aseamănă voinţei zeilor sau cel mult, de felul în care este judecat
mersului stelelor...,
făcându-ne fericiţi sau nefericiţi" (p. 41). (Nota trad.)
11
Este vorba de acea planificare în care se include
aşa-numitul „plan
al vieţii" (Lebensplan) invocat de teoria adleriană a psihicului.
(Nota trad.)
12
„seine Mitmenschilchkeit", în textul original. (Nota trad.)

190 191
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

de alţii, vanitatea îl duce cu pe când în viaţă nu aceasta este


uşurinţă la pierderea contactului problema, ci aceea de a-ţi face
cu realitatea. Comportamentul datoria cum se cuvine şi de a
său trădează o lipsă de contribui la progresul general.
înţelegere a relaţiilor în loc de aceasta, din gura
interumane, îndepărtarea de vanitosului auzi numai căinări
viaţă, uitarea cerinţelor acesteia, a şi justificări.
îndatoririlor sale de om. Ca nici un alt Avem aici de-a face cu artificiile
viciu, vanitatea este capabilă să-1 spiritului omenesc, cu încercările sale
stopeze pe om de la orice de a-şi proteja vanitatea
dezvoltare spontană, dat fiind că împotriva a ceea ce o lezează şi de a-
nu-1 face decât să se gândească în şi menţine astfel intact
permanenţă care este, în definitiv, sentimentul superiorităţii, ca
avantajul său. nimic să nu-1 clatine.
De multe ori oamenii sunt Ni se ripostează adesea că
încurajaţi în această direcţie, marile realizări ale umanităţii nu
termenul vanitate sau trufie fiind ar fi avut loc fără existenţa
înlocuit prin cel de ambiţie, care ambiţiei. Este însă o aparenţă la
sună mai frumos. Aşa se face că mijloc, o falsă perspectivă. Cum
există o mulţime de oameni care nici un om nu este lipsit de
declară cu mândrie că ei sunt vanitate, desigur că fiecare este
ambiţioşi. Adesea se foloseşte şi întrucâtva şi ambiţios. Dar cu
termenul de „tenacitate". Acest siguranţă că nu aceasta dă
mod de a proceda este orientarea şi nu aceasta îi conferă
acceptabil în măsura în care forţa de a realiza lucruri utile,
rezultă vreun avantaj pentru lucruri care pot fi generate doar
colectivitate. De regulă însă de sentimentul comuniunii sociale. O
aceste expresii nu fac decât să operă de geniu nu este cu putinţă
ascundă o nemaipomenită fără a fi avută în vedere, într-un
vanitate. fel sau altul, comunitatea. O
Vanitatea face de timpuriu din asemenea operă presupune
asemenea oameni nu nişte par- întotdeauna o legătură cu obştea,
teneri corecţi, ci mai degrabă voinţa de a-i promova interesele.
nişte oameni care pun beţe-n Altfel nu am reuşi să-i atribuim
roate. Când ei îşi văd vreo valoare. Fără îndoială că
nesatisfăcută vanitatea, caută cel vanitatea este o prezenţă
puţin să facă în aşa fel încât stingheritoare, inhibitoare pe
ceilalţi să sufere. La copiii la care acest plan, iar influenţa ei
vanitatea este în plină dezvoltare, pozitivă nu poate fi mare.
adesea se observă, atunci când ei în climatul nostru social actual
îşi văd serios ameninţată situaţia, o lichidare a vanităţii este însă
o puternică etalare a propriei irealizabilă. Cunoaşterea
valori şi o demonstraţie de forţă fenomenului constituie, totuşi, un
pe spinarea celor slabi. Ţin de avantaj prin ea însăşi. Cu aceasta
aceasta şi cazurile de cruzime faţă atingem deodată punctul
de animale. Unii, ceva mai nevralgic al societăţii noastre,
demoralizaţilor încerca să-şi satis- faptul că ea aduce decăderea
facă vanitatea cu flecuşteţe lipsite atâtor oameni, nefericirea lor pe
de noimă şi vor căuta să-şi mulţu- toată viaţa, aceşti oameni
mească tendinţa de a se impune găsindu-se totdeauna tocmai
alături de marile arene ale muncii, acolo unde apare nenorocirea.
pe câte un teatru de operaţii Oameni care nu se mai
secundar, creat după capriciul lor. acomodează cu ceilalţi, care nu-şi
Sunt de găsit aici cei care se găsesc locul în viaţă, pentru că
plâng mereu de povara vieţii, au alte obiective, urmărind să
susţinând că ceilalţi le sunt pară mai mult decât sunt. în felul
îndatoraţi. Dacă nu ar fi fost atât acesta ei intră uşor în conflict cu
de prost educaţi sau dacă nu ar fi realitatea, căreia nu-i pasă de
intervenit nu ştiu ce impasuri, înalta idee pe care cineva şi-o
atunci ei s-ar afla — pe cât o face despre sine însuşi. Asemenea
afirmă ei — la loc de vază. Cam oameni vor fi cel mai bine abordaţi
acestea sunt, între altele, doar pe latura vanităţii lor. în toate
tânguirile lor. Ei găsesc întotdeauna marile complicaţii pe care le-a
pretexte pentru a nu se situa în cunoscut omenirea, este de găsit
linia întâi a vieţii. în visurile lor ca factor fundamental încercarea
însă îşi făuresc pururea imagini nereuşită a unora de a-şi satisface
care să le mulţumească vanitatea. Un procedeu important,
vanitatea. la care putem recurge atunci
Oricine se află în preajma lor când vrem să ajungem la
se simte, în general, cât se poate descifrarea unei personalităţi
de rău. Ei sunt expuşi în cel mai complexe, este acela de a stabili
înalt grad criticii celor din jur. De până unde merge vanitatea sa,
obicei vanitosul se străduieşte să- încotro se orientează şi care sunt
şi absolve propria persoană de mijloacele de care uzează.
responsabilitatea oricărui eşec. El Aceasta ne va face să descoperim
are totdeauna dreptate, iar ceilalţi cu regularitate cât
nu,

192 193
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

de mult prejudiciază vanitatea tribună în haine roase, i-a


sentimentul de comuniune strigat: „Tinere atenian,
socială. Vanitatea şi sentimentul vanitatea dă afară prin toate
de comuniune socială sunt găurile ţoalelor tale!"
incompatibile, întrucât vanitatea nu se Mulţi dintre aceşti oameni
poate subordona principiului sunt convinşi că nu au nici umbră de
comunităţii. vanitate. Ei au în vedere doar
Vanitatea însă îşi găseşte în aparenţele, neînţelegând că vani-
ea însăşi propriu-i destin. Căci tatea zace în adâncuri. Ea se poate
existenţa sa este în permanenţă şi manifesta, de exemplu, în încercarea de
a monopoliza conversaţia în
logic ameninţată de factori con-
societate, în judecarea succesului
trari, care se dezvoltă de la sine în
unei reuniuni, de către vanitos,
viaţa socială, ca un adevăr absolut
prin prisma faptului dacă el a luat
căruia nimic nu i se poate opune.
sau nu cuvântul acolo. Alţi vanitoşi
Iată de ce se constată că de timpu-
nu apar în general în prim-plan, ba
riu este necesar ca vanitatea să se chiar se poate ca ei să nu iasă în
ascundă, să se deghizeze, s-o ia societate şi s-o evite. Această
pe căi ocolite, purtătorul ei evaziune poate lua şi ea diferite
neîncetând să resimtă îndoieli forme. Dacă este invitat undeva,
neliniştitoare privind faptul dacă el vanitosul nu se duce, se lasă rugat
va ajunge să răzbată victorios prin în mod special, sau soseşte cu
viaţă, dacă va cuceri atâta triumf întârziere. Alţii nu apar în societate
şi strălucire cât pare să ceară decât în anumite condiţii, se arată
satisfacerea vanităţii sale. Şi pe extrem de „exclusivişti" în
când el visează şi speculează în aroganţa lor, se umflă uneori în
felul acesta, timpul trece. Când totul s- pene. Alţii, în schimb, îşi vor face
a dus, în cel mai bun caz el invocă un punct de onoare din a
scuza că nu mai are nici un prilej frecventa orice societate.
nimerit de a trece la acţiune. De Să nu ne îngăduim să
obicei un asemenea caz se considerăm că asemenea fenomene
manifestă după cum urmează: sunt fleacuri lipsite de importanţă.
oamenii cu pricina caută mereu o Ele au rădăcini profunde. în
poziţie privilegiată, ţinându-se de- realitate un asemenea om nu
o parte, pe post de observatori, este prea util pentru viaţa
suspicioşi şi înclinând să-şi socială, fiind mai degrabă înclinat
s-o tulbure decât s-o stimuleze.
considere semenii drept inamici.
Descrierea completă a tuturor
Atitudinea lor va fi aceea de
acestor tipuri umane ar cere forţa
oameni care se apără şi care sunt
poetică a marilor noştri scriitori.
gata să sară la bătaie. Adesea îi
în cazul vanităţii apare cu
găsim împotmoliţi în dubii,
claritate acea linie directoare
emiţând reflecţii profunde, care ascensională care arată că omul,
încântă prin logica lor impecabilă măcinat de sentimentul
şi în care ei par să aibă dreptate. insuficienţei, şi-a fixat un scop
între timp însă ei ratează din nou exagerat şi că el vrea să se
actele esenţiale ale existenţei lor, situeze deasupra celorlalţi. Să ne
ataşamentul faţă de viaţă, faţă de fie permis să presupunem că omul
societate, faţă de îndatoririle ce la care vanitatea se vede cât de
le revin. Dacă privim mai îndea- colo nu are o prea bună părere
proape, constatăm un abis de despre sine, fapt de care de cele mai
vanitate, dorinţa fierbinte de a-i multe ori el nu este conştient.
depăşi pe toţi, reflectată în toate Desigur, există şi oameni conşti-
formele posibile. Aceasta se face enţi de faptul că această
simţită în atitudinea lor, în felul de autoapreciere constituie punctul
a se îmbrăca, de a vorbi, de a se de pornire al vanităţii lor. Dar
purta cu semenii. Pe scurt, din această cunoaştere este prea
orice unghi de vedere l-am privi, puţin lucru pentru ca ei să-i poată
avem în faţa ochilor un vanitos, da o întrebuinţare fructuoasă.
care se sileşte să fie mai sus ca Vanitatea îşi face apariţia
toţi şi care, de cele mai multe ori, foarte devreme în viaţa psihică a
nu stă să-şi aleagă mijloacele. omului. La drept vorbind, ea
comportă totdeauna ceva infantil;
Cum asemenea manifestări nu
aproape întotdeauna vanitoşii ni
stârnesc simpatie şi cum
se par copilăroşi. Situaţiile care
vanitoşii, când nu sunt proşti,
pot conduce la formarea acestei
prind repede de veste că au
trăsături de caracter sunt dintre
greşit intrând în conflict cu societatea,
cele mai diverse. Cutare copil se
ei fac tot ce pot spre a se acomoda. E crede desconsiderat pentru că,
posibil atunci ca unii dintre ei să se drept urmare a unei educaţii
arate extraordinar de modeşti, deficiente, îl apasă ideea că este
neglijându-şi în bună măsură mic de statură. La
aspectul exterior, pur şi simplu
pentru a demonstra că nu sunt
vanitoşi. Se spune că Socrate,
văzând o dată pe un orator
păşind la

194 195
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

alţii, un fel de tradiţie familială într-adevăr, să-i îndemne pe


va favoriza dezvoltarea trufiei. Din gura alţii la treabă, arzându-i cu
unor asemenea oameni adesea acidul unei critici corozive. Ei
putem auzi că şi părinţii lor sunt experţi în această materie.
aveau o asemenea ţinută Găsim printre ei persoane
„aristocratică" care trebuia să-i dotate cu o ironie dintre cele
distingă de ceilalţi. Aceste mai ascuţite şi cu o uimitoare
aspiraţii generoase nu ascund promptitudine în ripostă. Ca în
însă decât tentaţia de a se toate cele, este posibil ca
simţi un om cu totul ironia şi combativitatea să ducă
excepţional, altfel decât ceilalţi, la abuzuri, la proaste maniere sau, pe un
care se trage dintr-o familie „cât se plan pozitiv, la artă, cum este
poate de bună", nutrind trebuinţe cazul marilor satirici. Dispreţul
şi simţăminte superioare, ideea că şi denigrarea, pe care asemenea
este în cel mai înalt grad oameni le supralicitează, sunt în
predestinat să se bucure de cazul acestei trăsături de
privilegii. Revendicarea de caracter expresia unui fenomen
privilegii este aceea care îi extrem de răspândit, pe care noi îl
determină orientarea, modul de a numim tendinţa de devalorizare.
acţiona şi formele de exprimare. Aceasta arată care este de fapt
Dat fiind însă faptul că viaţa ţinta atacurilor vanitosului:
favorizează prea puţin dezvoltarea valoarea, importanţa celorlalţi. El
unor asemenea tipuri de oameni, încearcă să obţină sentimentul
mulţi dintre ei, văzându-se fie superiorităţii prin doborârea
duşmăniţi, fie luaţi în râs, se altora. Recunoaşterea unei valori
retrag în sine, ducând o viaţă de are asupra sa efectul unei ofense
excentrici. Atât timp cât stau personale. Putem distinge aici, de
acasă, unde nimeni nu le cere asemenea, un sentiment de
socoteală, ei pot persista în iluzia slăbiciune profund ancorat în
lor, ba chiar să şi-o intensifice, fiinţa omului vanitos.
gândindu-se la tot ce ar fi putut Dat fiind că nimeni nu este
dobândi dacă lucrurile s-ar fi scutit de astfel de manifestări, am
petrecut altfel. Printre ei se putea prea bine să folosim aceste
găsesc adesea oameni foarte cunoştinţe pentru a ne aplica nouă
capabili, cu o cultură dintre cele înşine o normă de comportament.
mai înalte. Dacă şi-ar valorifica Deoarece nu putem stârpi de la o
potenţialul, ar obţine realizări zi la alta tot ceea ce a sădit în noi
importante. Ei abuzează însă de o cultură de mii de ani, ar fi
această situaţie numai pentru a se desigur un progres dacă vom
iluziona. Condiţiile pe care ei le pun încerca să ne mai legăm la ochi şi
societăţii, pentru o activă nu ne vom mai lăsa pradă
colaborare, nu sunt neînsemnate. judecăţilor care chiar în momentul
Ei susţin că odinioară li s-au următor se dovedesc dăunătoare.
pretins lucruri irealizabile la acea Nu că am dori să devenim oameni
vreme sau pe care nu le-ar fi putut de o cu totul altă factură sau să
realiza decât pe o anumită bază. avem de-a face cu astfel de
Exigenţe gălăgioase, cărora nici oameni, dar legea care ne
cea mai puternică voinţă nu le-ar guvernează ne cere să ne
fi dat de capăt, aşa încât trebuie întindem mâinile unii altora, să ne
să recunoaştem că nu avem aici de-a asociem şi să cooperăm. într-o
face decât cu scuze neîntemeiate, având vreme ca a noastră, al cărei
efectul unui narcotic, ca să nu mai imperativ este colaborarea, nu
trebuiască să gândeşti la ocaziile mai este loc pentru aspiraţiile
pe care le-ai pierdut. personale dictate de vanitate.
în aceşti oameni se ascunde Tocmai într-o asemenea vreme se
multă duşmănie, ei fiind înclinaţi arată mai necruţătoare opoziţiile
să ia uşor durerile altora, în care se implică oamenii cu
ignorându-le, aşa încât odinioară astfel de atitudini şi care eşuează
marele cunoscător de oameni extrem de uşor, sfârşind prin a fi
care era La Rochefoucauld a combătuţi sau compătimiţi. Se
putut să facă următoarea pare că tocmai în vremea
remarcă: lor le este uşor să noastră vanitatea este deosebit
suporte durerile altora. Adesea de dezavantajoasă, că ar trebui
ostilitatea lor se exprimă într-un măcar să-şi găsească forme mai
spirit critic ascuţit. Ei nu găsesc atrăgătoare pentru conţinutul pe
nimic bun, au într-una pe buze care îl are sau să-şi afle
zeflemeaua şi dojana, dau dovadă satisfacţia în concordanţă cu
de încăpăţânare şi împart osânde ceea ce este util pentru
în stânga şi-n dreapta. în legătură colectivitate.
cu aceasta, este necesar să Cum operează vanitatea,
spunem că este prea puţin doar vom vedea din cazul pe care îl
să vezi răul şi să-1 condamni; se înfăţişăm mai jos. O tânără
impune să te întrebi întotdeauna femeie, care era cea mai mică
ce ai de făcut fu însuţi spre a dintre fraţii şi surorile ei, fusese
îmbunătăţi situaţia. Naturile răsfăţată încă din leagăn. Mama,
vanitoase se mulţumesc. îndeosebi, era mereu la cheremul
ei, îndeplinindu-i orice dorinţă.

196 197
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA
OMULUI
Aşa se face că dorinţele fetiţei, Astfel, tânăra noastră femeie
care era şi foarte plăpândă, declara că de multe ori o apuca
luară proporţii nemăsurate. în aşa hal frica, „de parcă în
într-o zi ea a descoperit că clipa următoare ar fi trebuit să
puterea pe care o exercita fie victima unui atac
asupra celor din jur creştea apoplectic". Există oameni care
atunci când se întâmpla să cadă îşi pot reprezenta atât de viu
bolnavă. Curând boala a început să i aceste stări încât să-şi piardă cu
se pară un lucru cât se poate de bun. Ea adevărat echilibrul, fără a li se
n-a mai simţit faţă de boală putea imputa că simulează. Dacă
aversiunea pe care o au oamenii cineva reuşeşte pe această cale să
sănătoşi şi nu-i era deloc reproducă simptome de boală sau
dezagreabil ca, din când în când, cel puţin de dereglare psihică,
să se îmbolnăvească. în scurt ceilalţi se vor vedea obligaţi să nu-
timp a căpătat atâta experienţă 1 piardă din vedere, să fie atenţi
în această privinţă încât se putea cu el, să-i intre în voie. Va să zică
îmbolnăvi ori de câte ori o dorea, se face apel la sentimentul lor de
îndeosebi atunci când voia să comuniune socială. Iar cu aceasta
obţină ceva. Dar cum totdeauna se întemeiază poziţia de forţă a
avea ceva de obţinut, pentru unui asemenea bolnav.
ceilalţi ea era de fapt mereu în aceste împrejurări se
bolnavă. Aceste forme ale reliefează clar opoziţia faţă de
sentimentului bolii (Krankheitsgefuhl) legea existenţei în comun, care
sunt foarte frecvente la copii şi la pretinde o deplină consideraţie
adulţi, care, în felul acesta, simt faţă de semeni. Vom constata că,
cum le creşte influenţa, situându- de regulă, aceşti oameni numai
se în prim-planul familiei, de cu greu pot lua parte la bucuriile
unde exercită o dominaţie' şi necazurile semenilor, că nu le
nelimitată asupra celorlalţi. Când este greu să le aducă prejudicii, şi
are de-a face cu oameni slabi, cu atât mai puţin le pot fi de folos.
impresionabili, acest procedeu Poate că, cu preţul unor eforturi
cucereşte un câmp larg şi, fireşte, maxime, mobilizându-şi toate
vanitosul învaţă numaidecât să resursele culturii şi educaţiei în
facă din grija celorlalţi pentru comun primite, vor reuşi turul de
propria-i persoană un motiv de forţă de a fi întrucâtva utili, sau,
savuroasă satisfacţie. Procedeul cum se întâmplă cel mai adesea,
poate fi potenţat în fel şi chip, ca să lase cel puţin impresia că se
de exemplu atunci când începi să interesează în mod cu totul
faci nazuri la mâncare, ceea ce îţi special de vreunul dintre semeni.
poate aduce destule profituri: lipsa Altminteri comportamentul lor nu
de poftă de mâncare te face să are la bază altceva decât egoism
slăbeşti, iar ceilalţi trebuie să-ţi şi vanitate. Aşa stăteau lucrurile şi
ofere tot soiul de delicatese. Ţi se în cazul pacientei noastre. Grija ei
deschide astfel pofta de a avea pentru ai săi depăşea, în
mereu pe cineva care să-ţi stea la aparenţă, orice limită. A fost de
dispoziţie. Asemenea oameni nu ajuns ca mama să-i aducă într-o zi
suferă să fie lăsaţi singuri. O atare micul dejun la pat cu o jumătate
poziţie se cucereşte uşor dacă te de oră întârziere, pentru ca ea să
declari bolnav sau ţinta unei fie cuprinsă de cea mai mare îngri-
ameninţări oarecare, ceea ce pe jorare. Nu s-a putut linişti fără ca soţul
ceilalţi îi impresionează, ca şi cum ei să coboare să vadă dacă nu
chiar ei s-ar afla într-o situaţie cumva mamei i s-a întâmplat
periculoasă, pândiţi de o boală ceva rău. Aceasta s-a obişnuit,
sau de nu ştiu ce altă nenorocire. cu timpul, să fie de o punctualitate
Cât de capabil este omul de o ireproşabilă. Cam la fel s-au
asemenea transpunere empatică, petrecut lucrurile şi cu soţul ei,
ne-o arată visele, unde ai care, ca om de afaceri, trebuia să
impresia că trăieşti aievea o ţină seama de clienţi, de prieteni
anumită situaţie. şi care, ori de câte ori venea
Asemenea oameni reuşesc să acasă mai târziu de ora stabilită,
invoce atât de bine sentimentul îşi găsea femeia abătută, de
bolii, încât nici vorbă nu poate fi multe ori moartă de frică, într-o
să-i acuzi de minciună, de prefăcă- stare de-a dreptul lamentabilă,
torie sau de iluzie. După cum am şi plângându-se că a îndurat cele mai
arătat, din transpunerea într-o îngrozitoare chinuri. în asemenea
situaţie poate rezulta un efect situaţie, el însuşi n-a putut face
echivalent cu acela obţinut în altceva decât să devină punctual.
cazul trăirii în realitate a situaţiei Poate că mulţi vor obiecta că,
cu pricina. Aceşti oameni sunt în procedând aşa, femeia aceasta
stare să vomite cu adevărat sau nu obţine triumfuri prea mari.
să manifeste în aşa măsură frica, Dar să avem în vedere că
de parcă ar suferi realmente de procedeul ei constituie doar o mică
greaţă sau, respectiv, s-ar găsi parte dintr-un întreg, un „Ia
realmente în pericol. De obicei seama !"
însă ei se dau de gol, trădându-şi
procedeele.

198 199
t
ALFRED ADLER

aplicat tuturor relaţiilor vieţii, că în felul CUNOAŞTEREA OMULUI


acesta ea are un rol de dirijor şi realizează o adesea cazul acelor copii care, într-un fel, dispun de privilegiul
dresare a celorlalţi, că, în definitiv, această femeie este unei voinţe proprii. Ocazii pentru exersarea
animată de o neînfrânată sete de dominaţie, a acesteia nu lipsesc în zilele noastre. Urmarea este că
cărei satisfacere îi mulţumeşte şi vanitatea. Dacă printre adulţi găsim mult mai mulţi oameni care vor
reflectăm, acum, câte eforturi îl costă pe un să-şi impună propria voinţă, decât din cei care se
asemenea om să-şi impună voinţa, înţelegem că străduiesc să-şi ajute aproapele. Mulţi sunt atât de
pentru această femeie un astfel de comportament a devenit vanitoşi încât nu sunt capabili să dea curs
aproape o necesitate. Ea nu ar putea trăi liniştită recomandărilor venite din partea altora, chiar dacă
dacă cuvintele ei nu ar fi respectate punct cu punct este vorba de lucrul cel mai de la sine înţeles din
şi necondiţionat. Desigur că o convieţuire nu se lume şi chiar dacă este spre propriul lor bine; sunt oameni
bazează doar pe punctualitatea celuilalt, dar o care, în orice conversaţie, pândesc într-una
mulţime de alte raporturi sunt reglate prin această momentul prielnic unei intervenţii în contradictoriu.
conduită imperativă a femeii, care îşi susţine Sub pintenul vanităţii, mulţi dintre ei spun „nu", când
ordinele prin stările sale de anxietate. Ea se arată ar trebui să spună „da".
atât de îngrijorată, încât i se face în mod Permanenta impunere a propriei voinţe nu
necondiţionat pe voie. Aşadar, este evident, a purta reuşeşte de fapt decât în cadrul familiei, şi nici aici
astfel de grijă altuia este un mijloc de a-ţi satisface în toate cazurile. De obicei aparţin acestui tip
propria vanitate. oamenii care, în raporturile cu străinii, oferă
Această atitudine merge atât de departe încât imaginea unei extraordinare amabilităţi şi
pentru un om ajunge să devină mai importantă complezenţe. Ce-i drept, aceste raporturi nu sunt de
impunerea propriei sale voinţe decât lucrul voit. durată, curând sunt întrerupte şi, de altfel, nici n-au
Este ceea ce demonstrează cazul unei fetiţe în fost dorite. Viaţa fiind însă aşa cum este şi
vârstă de 6 ani, extraordinar de încăpăţânată, care nu punându-i mereu pe oameni în legătură unii cu alţii,
concepea să nu i se îndeplinească orice dorinţă i-ar nu rareori se poate vedea câte unul care câştigă
li trecut prin cap şi care era cu totul pătrunsă de toate inimile, pentru ca apoi să le pună de îndată
aspiraţia de a-şi dovedi puterea şi de a-i umili pe pe toate pe jăratic. Aproape întotdeauna aceşti
ceilalţi; ceea ce se şi întâmpla totdeauna. Mama, oameni tind să se limiteze la cercul familiei. Era şi cazul
care ar fi fost bucuroasă să se afle în bune pacientei noastre. Ca urmare a amabilităţii pe care
raporturi cu dânsa, numai să fi ştiut „cum", a o manifesta în societate, a fost pretutindeni
făcut o dată încercarea de a-i face o surpriză îndrăgită. Dar ori de câte ori ieşea de acasă, repede
plăcută, aducându-i desertul favorit şi adresându-i simţea nevoia de a se reîntoarce. Tendinţa de a
cuvintele: „Pentru că ştiu cât de mult îţi place, iată reveni în familie şi-o trăda în diferite chipuri. De
că ţi l-am adus". Fata însă a aruncat dulciurile pe cum ieşea în societate, o apucau durerile de cap şi
podele, a bătut din picior şi a strigat: „Tocmai pentru era nevoită să plece acasă. Asta pentru că, în afara
că mi le-ai adus, nu le mai vreau, căci eu le vreau familiei, nu avea acelaşi sentiment al superiorităţii
pentru că le vreau". Altădată mama a întrebat-o ce ei absolute. Dat fiind faptul că femeia aceasta nu-
ar vrea să aibă la gustare, cafea sau lapte; la care şi putea rezolva problema ei vitală, problema
copilul s-a oprit în uşă, murmurând absolut vanităţii, decât în familie, trebuia să se întâmple
perceptibil: „Dacă zice lapte, atunci beau cafea, iar mereu câte ceva care s-o readucă aici, ceva care, în
dacă zice cafea, o să beau lapte". afara familiei, o tulbura. Lucrurile au evoluat până
Era un copil care îşi exprima clar capriciile. Să într-acolo încât, de fiecare dată când se afla printre
nu uităm însă că mulţi nu-şi dezvăluie gândurile în străini, avea stări de anxietate şi de agitaţie. Nu mai
felul acesta şi că poate în fiece copil zace ceva din putea merge la teatru şi, în curând, nici măcar pe
acea trăsătură care îl împinge să desfăşoare o stradă nu mai putea ieşi. Aici ea îşi pierdea
extraordinară energie pentru a-şi impune voinţa, sentimentul că ceilalţi se supun voinţei sale.
chiar dacă aceasta nu-i aduce nici un folos sau nu-i Situaţia după care jinduia ea nu se găsea în afara
aduce decât pagubă. Este cel mai familiei şi în special nu pe stradă. Aşa se explică
aversiunea ei faţă de orice ieşire de

200 201
f
ALFRED ADLER

acasă, cu excepţia cazurilor în care era însoţită de CUNOAŞTEREA OMULUI


cineva din „suita" sa. De fapt aceasta era pentru
critici necruţătoare, persecutat de gândul că a
dânsa situaţia ideală, care îi plăcea: să aibă
ajuns un incapabil. Trecându-şi în revistă
oameni în jurul ei, care să se ocupe în
amintirile din copilărie, s-a oprit asupra unor
permanenţă de dânsa. După cum a reieşit din
vehemente reproşuri aduse părinţilor săi, a căror lipsă de
cercetări, acesta era un şablon pe care-1 purta cu
sine din frageda copilărie. Ea era cea mai mică, înţelegere a însemnat o piedică în calea dezvoltării
firavă şi bolnăvicioasă şi de aceea, mai mult decât sale. Uneori, de asemenea, el nutrea gândul că de
ceilalţi copii, a trebuit să fie înconjurată de fapt oamenii nu au nici o valoare, şi că nu prezintă
afecţiune. S-a complăcut în această situaţie de interes pentru dânsul. Asemenea gânduri au sfârşit
copil răsfăţat şi ar fi prelungit-o pe toată viaţa, dacă prin a-1 însingura.
în acest demers nu s-ar fi lovit de condiţiile vieţii, cu Şi aici tot vanitatea era forţa impulsivă ascunsă
care a intrat în contradicţie. Neliniştea şi crizele care stătea la baza comportamentului, furnizându-i
sale de anxietate, care erau atât de violente încât pretexte şi subterfugii pentru a nu trebui să se
ceilalţi nu îndrăzneau să i se împotrivească, supună probelor. Aşadar, exact înaintea examenelor
adevereau că, în rezolvarea problemei vanităţii i-au venit acele gânduri, dându-i trac, o puternică aversiune,
sale, ea se angajase pe o cale greşită. Soluţia era care îl reduceau la neputinţă. Toate acestea aveau
greşită, pentru că îi lipsea voinţa de a se supune însă pentru dânsul o importanţă decisivă. Din
condiţiilor vieţii umane în comun. Simptomele au moment ce acum nu mai realiza nimic, sentimentul
fost în final atât de chinuitoare, încât s-a apelat la medic. personalităţii era salvat. Avea acum o plasă de
Astfel, încet-încet, ea a trebuit să-şi dezvăluie salvare, ca acrobaţii de la circuri, putând scăpa de
întregul plan de viaţă pe care şi—1 construise de-a critică. Se putea consola cu ideea că este bolnav, că
lungul anilor. Au fost de înfrânt mari rezistenţe, un destin misterios îl făcuse incapabil.
generate de faptul că, deşi se adresase medicului, în Recunoaştem în această atitudine, care nu-i
forul ei interior nu era gata pentru o schimbare. Ar fi acceptat cu îngăduie omului să se expună riscurilor, o altă formă
dragă inimă perspectiva de a continua să domine în a vanităţii. Ea îl determină să facă un viraj, exact în
familie, fără a mai fi urmărită pe stradă de stări de
momentul în care era pe cale să treacă printr-o
anxietate. Era însă imposibil să ai una fără cealaltă.
încercare care să-i ateste aptitudinile. El se
S-a reuşit să i se arate că este prizoniera propriului
gândeşte în primul rând la prestigiul pe care un
ei plan de viaţă inconştient, că voia să se bucure de
eşec l-ar face pierdut şi începe a se îndoi de
avantaje, dar că îi era frică de dezavantajele
capacităţile sale. Iată secretul celor care nu-şi pot
acestuia.
Exemplul de mai sus arată cât se poate de asuma riscul unei decizii.
limpede că orice grad de vanitate exagerat Acestei categorii de oameni îi aparţine pacientul
constituie o povară pentru întreaga viaţă, inhibă nostru. Din cele relatate de dânsul reiese că a fost
dezvoltarea omului şi, în final, conduce la prăbuşire. de fapt întotdeauna aşa. De fiecare dată când i se
Privirea nu sesizează această relaţie, atâta timp cât impunea să ia o hotărâre, dădea înapoi, oscila.
este aţintită doar asupra avantajelor. De aceea Pentru noi cei preocupaţi de studierea liniei
atâţia oameni sunt convinşi că ambiţia, mai exact directoare a demersurilor unui om aceasta nu
vanitatea, este o însuşire valoroasă, neobservând înseamnă altceva decât a recurge la frâne, la
că această trăsătură îi face pe oameni veşnic stagnare.
nemulţumiţi, răpindu-le liniştea şi somnul. El era cel mai mare şi singurul băiat într-o casă
Să expunem şi un alt caz. Un bărbat în vârstă de cu patru fete şi, de asemenea, singurul sortit să
25 de ani avea de susţinut ultimele sale examene studieze, capul luminat al familiei, ca să spunem
universitare. Dar nu s-a prezentat, pentru că aşa, în care se puseseră mari speranţe. Tatăl său
ajunsese la concluzia că pierduse orice interes nu încetase deloc să-i aţâţe ambiţia, prorocindu-i ce
pentru ele. Pradă unor stări de spirit din cele mai va deveni, aşa că ajunsese repede să nu aibă decât
penibile, s-a supus unor auto- un singur ţel în faţa ochilor: să-i întreacă pe toţi. Şi
acum iată-1 cuprins de incertitudine, întrebându-se

202 203
ALFRED ADLER

dacă va putea realiza toate cele ce îşi


propusese. Vanitatea 1-a silit să bată în retragere.
Vedem cum, în dezvoltarea principiului ambiţiei,
al vanităţii, zarurile cad de la sine, făcând
r CUNOAŞTEREA OMULUI

orgoliu, vanitosul întâmpinând în permanenţă


noi dificultăţi, pe când adevăratele bucurii ale
vieţii îi sunt răpite. Pentru că aceste bucurii nu le
impracticabil drumul. Vanitatea intră într-o poţi avea decât dacă răspunzi afirmativ condiţiilor pe
contradicţie insolubilă cu sentimentul de care ţi le oferă viaţa. Dar când cineva procedează
comuniune, nimerind într-o fundătură. Cu toate de-a-ndoaselea, barându-şi calea spre bucurie şi
acestea, încă din copilărie, vanitoşii nu încetează să fericire, va constata că tot ceea ce pentru alţii
lupte împotriva sentimentului comuniunii sociale, înseamnă satisfacţie şi succes în viaţă, lui îi este
încercând să-şi croiască o cale proprie. Ei seamănă refuzat. Pe fondul sentimentului său de grandoare
cu omul care în întocmirea planului unui oraş se va reuşi, în cel mai bun caz, să obţină
lasă ghidat de fantezie, ca apoi, colindând oraşul, superioritatea asupra celorlalţi doar în vis, pe plan
să vrea să găsească fiecare edificiu acolo unde el 1- imaginar, dar niciodată şi în nici un fel în realitate.
a localizat pe planul său bizar. Fireşte că niciodată el Chiar dacă ar reuşi vreodată, s-ar găsi destui
nu găseşte ce doreşte şi învinuită este realitatea. oameni care să se amuze pe această temă,
Cam acesta este destinul omului vanitos, plin de contestându-i valoarea. Nimic de făcut în această
ciudăţenii. în toate relaţiile sale cu semenii el încear- privinţă, pentru că nimeni nu poate fi constrâns să
că să-şi impună principiul, fie cu de-a sila, fie prin recunoască superioritatea cuiva. îi rămâne doar
viclenie şi şiretlic. El pândeşte mereu să-i prindă pe propria sa judecată despre sine însuşi, obscură şi
alţii cu ocaua mică şi să le demonstreze că au greşit. absolut incertă. Având asemenea pretenţii, este
Este fericit când reuşeşte să arate — cel puţin să şi-o greu să obţii succese reale sau să le fii de folos
arate sieşi — că este mai deştept sau mai bun decât semenilor. Nici un om nu ieste biruitor în felul
alţii, în timp ce aceştia din urmă nu prea iau seama acesta, ci constituie ţinta atacurilor şi este în
şi acceptă această luptă intermitentă, care duce ba permanenţă expus riscului de a fi doborât. Este ca
la victoria vanitosului, ba la înfrângerea lui, dar care şi când omul acesta ar fi obligat să pară mereu
niciodată nu-i zdruncină credinţa în superioritatea măreţ şi superior.
şi dreptatea sa. Altfel stau lucrurile atunci când valoarea unui om se
Artificii ieftine. în felul acesta oricine îşi poate legitimează prin utilitatea pentru ceilalţi. în acest caz
închipui ceea ce îi place. Se poate întâmpla, ca în cazul în care valoarea sa se impune în chip firesc, şi chiar dacă este
l-am expus mai sus, ca un om să-şi abandoneze deodată contestată, contestaţia nu stă în picioare. Persoana
studiile obligatorii, să renunţe la a se supune respectivă poate fi absolut liniştită, pentru că nu a
înţelepciunii unei cărţi sau chiar la un examen prin mizat totul pe cartea vanităţii sale. Esenţială
care trebuie să se verifice adevărata stare a pentru vanitos este orientarea egocentrică,
capacităţilor sale, devenind pe deplin conştient de permanenta încercare de a-şi înălţa propria
mediocritatea sa. Din perspectiva falsă din care personalitate. îi stă în caracter să rămână în
priveşte el lucrurile, situaţia capătă proporţii expectativă şi să înhaţe tot ce poate fi înhăţat.
exagerate, totul îi apare ca şi cum întreaga fericire Vanitosului i se opune tipul de om care de-
a vieţii sale şi întreaga valoare ar fi puse în joc. De aici acea monstrează un sentiment de comuniune socială
tensiune implacabilă, pe care nimeni n-ar fi în stare s-o dezvoltat şi care de-a lungul vieţii îşi pune în forul
suporte. său interior întrebarea: ce pot eu da? Vom
Orice altă confruntare capătă pentru dânsul recunoaşte numaidecât o enormă diferenţă de
proporţiile unui eveniment deosebit. Fiecare valoare.
alocuţiune, fiece cuvânt sunt interpretate sau Ajungem astfel la o concepţie pe care popoarele
evaluate de dânsul din punctul de vedere al au intuit-o cu toată certitudinea cu mii de ani în
propriului său triumf sau al propriei sale înfrângeri. urmă şi pe care cuvântul biblic o exprimă după cum
Este o luptă nesfârşită care, fireşte, se duce în urmează: mai fericit cel ce dă, decât cel ce ia.
tiparul de viaţă fixat de vanitate, de ambiţie şi Dacă medităm la sensul acestor cuvinte, care sunt
expresia unei extrem de îndelungate experienţe a
omenirii, recunoaştem că aici este vorba de o
înclinaţie, anume înclinaţia de a da, de a sprijini, de a veni
în ajutor, care aduce cu sine echilibrul, o armonie a
vieţii psi-

204 205
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

hice care seamănă cu un dar al fac pe ceilalţi să sufere. Ar fi să


zeilor pentru cel care dă, pe nu facem decât să-i întărâtăm
când cel înclinat să ia rămâne în să-şi intensifice şi mai mult
majoritatea cazurilor nesatisfăcut, atitudinea respectivă. în
veşnic frământat de gândul ce ar mai asemenea cazuri vedem de obicei pe
putea el lua ca să fie pe deplin fericit. câte cineva, de exemplu părinţii,
Cum nu are niciodată ochi pentru intervenind cu rugăminţi, invocând
nevoile altora şi cum fericirea lui propria lor durere în faţa unei
este să constate că alţii sunt fiinţe care în faţa durerii altuia nu
nefericiţi, în conştiinţa sa nu face decât să aibă sentimentul
există loc pentru reconciliere şi superiorităţii sale.
pace. El doreşte ca toată lumea Am şi arătat că vanităţii îi
să se supună legilor inexorabile place să se deghizeze. Spre a-i putea
dictate de capriciul său, jinduieşte domina pe alţii, vanitoşii sunt
după un alt cer decât cel care ne nevoiţi să-i atragă în plasa lor, să-
este dat, vrea să gândim şi să i fascineze. Să nu ne lăsăm deci
simţim altfel. într-un cuvânt, imediat captaţi şi induşi în eroare
nemulţumirea şi lipsa sa de de amabilitatea, de gesturile amicale şi
modestie sunt la fel de monstru- de avansurile unui om, pentru că
oase ca tot ce am găsit la el. deodată se poate vădi că sub
întâlnim la oameni şi alte această mască avem de-a face cu
forme de manifestare a vanităţii, un agresiv care se străduieşte să
cu totul exterioare şi primitive, ca le impună celorlalţi voinţa sa.
la cei care se îmbracă în aşa fel Căci prima fază a unei asemenea
încât să-şi dea importanţă sau ca bătălii constă tocmai în a-i da
la cei care exagerează, adversarului iluzia securităţii şi în
împopoţonân-du-se ca nişte a-1 îmbrobodi atât de bine încât
filfizoni, voind să facă senzaţie, să acesta să renunţe la orice spirit
strălucească, întocmai ca oamenii de prevedere. în această primă
de mai de mult sau ca popoarele fază, a abordării prieteneşti, poţi fi
primitive care şi astăzi încearcă lesne tentat să crezi că ai de-a
să se distingă în acest fel şi unde, face cu un om animat de sentimentul
de exemplu, un primitiv oarecare comuniunii sociale. Dar actul al doilea,
o va face pe grozavul purtând în care urmează, ne arată că ne-am
păr o pană lungă cât toate zilele. înşelat. Sunt oameni despre care se
Există o mulţime de oameni spune, pe bună dreptate, că
pentru care cea mai înaltă decepţionează, că au două
satisfacţie este să se îmbrace suflete. De fapt au unul singur,
totdeauna frumos, după ultima care la început se arată amabil, iar
modă. Efigiile şi diferitele bijuterii în continuare belicos. Această
pe care le poartă aceşti oameni atitudine iniţial ademenitoare,
dezvăluie, de asemenea, vanitatea insinuantă, poate merge atât de
lor; la fel, de pildă, devizele pline departe încât să devină un fel de
de ifos, emblemele belicoase sau capcană de suflete. Aceşti oameni
armele, care la primitivi erau des- lasă impresia unui spirit de
tinate să-1 bage în sperieţi pe sacrificiu nemaipomenit, care
duşman. Sau figurile cu aproape de la sine îi poate duce la
semnificaţie erotică, îndeosebi la triumf. Ei pot să peroreze pe tema
bărbaţi, ori desene, cum sunt celui mai pur umanitarism şi
tatuajele etc, care îi încântă pe aparent să-1 ilustreze prin fapte.
frivoli. Dar de cele mai multe ori o vor
Toate acestea îi fac să simtă face într-o manieră atât de
o ambiţie nemăsurată,o voinţă de demonstrativă încât un cunoscător
a se impune, fie şi prin de oameni va fi prevăzător. Un
neruşinare. Pentru că unii oameni specialist italian în psihologie
cred că o astfel de comportare criminalistă spune: „Când
impudică le conferă măreţie şi atitudinea ideală a unui om
superioritate. Alţii au această depăşeşte o anumită măsură,
senzaţie atunci când se arată când bunătatea şi omenia sa iau
duri, insensibili, inflexibili sau forme surprinzătoare, este cazul
impenetrabili. Uneori aceasta să fim cu totul bănuitori". Fireşte
poate să nu fie decât o aparenţă, că se cuvine să tratăm cu
pe când în realitate aceşti oameni prudenţă această interpretare,
sunt mai mult emotivi decât brutali şi dar nu se poate să nu
de un cavalerism grobian. recunoaştem că ea este
îndeosebi la băieţi întâlnim întemeiată din punct de vedere
adesea un soi de insensibilitatea teoretic şi practic. Şi Goethe
atitudine ostilă faţă de mani- îmbrăţişează această concepţie în
festările generate de sentimentul una din epigramele sale
de comuniune socială. Cel mai rău veneţiene, unde spune:
lucru pe care l-am putea face ar fi să „La treizeci de ani orice
apelăm la sentimente în cazul entuziast mă răstigneşte.
oamenilor stăpâniţi de o astfel de Dar de îndată ce lumea o
vanitate şi care cu dragă inimă îi cunoşti, escrocul nu ţi se mai
pare
un şugubăţ".

206 207
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

în general, acest tip de om va fi, de tată a vanitosului, ascensiunea


cele mai multe ori, lesne de recunoscut. aspiraţiei către putere poate
Nu ne plac linguşelile, ele sunt ajunge până la idealul identificării
respingătoare şi ne punem cu divinitatea. Nu trebuie să
repede în gardă faţă de cei care căutăm prea îndelung ca să
le practică. Ambiţioşii ar trebui descoperim că un asemenea om
mai degrabă consiliaţi să nu mai — cum se întâmplă în cazurile
recurgă la asemenea mijloace. cele mai grave — se comportă ca
Cunoaştem, din prima parte a şi cum ar fi Dumnezeu sau i-ar
cărţii, situaţiile care pot conduce ţine acestuia locul, fie concepe
la eşecuri în dezvoltarea psihică. deziderate şi îşi fixează scopuri a
Dificultăţile de ordin pedagogic căror realizare ar urma să-1
constau în aceea că, în asemenea transforme într-un zeu. Acest
cazuri, avem de-a face cu copii fenomen, al aspiraţiei la
care au o atitudine agresivă faţă similitudinea cu Dumnezeu, este
de cei din jurul lor. Dacă punctul extrem al tendinţei de a
educatorul îşi cunoaşte depăşi limitele propriei
îndatoririle sale, întemeiate pe personalităţi. în zilele noastre
logica vieţii, nu avem faptul este deosebit de frecvent şi
posibilitatea să facem de manifest. Toate aspiraţiile şi
obligatorie şi pentru copil interesele care se grupează în
această logică. Singura soluţie ar jurul spiritismului şi telepatiei trădează
fi să evităm pe cât posibil situaţia oameni nerăbdători să iasă din
conflictuală, cel mai bun lucru fiind limitele condiţiei umane, care îşi
acela de a-1 trata pe copil nu ca obiect, ci atribuie puteri pe care oamenii nu
ca subiect, ca pe un semen cu drepturi le au, care vor să se ridice uneori
absolut egale, ca pe un camarad. Atunci nu deasupra timpului, ca, de exemplu,
s-ar mai întâmpla atât de uşor ca, atunci când încearcă, dincolo de
datorită unui sentiment de timp şi spaţiu, să intre în legătură
oprimare şi retractilitate, copiii să cu spiritele celor morţi. Dacă
adopte o poziţie agresivă, care în aprofundam investigaţiile
societatea noastră generează în noastre, constatăm că o bună
chip automat o falsă ambiţie care, parte dintre oameni înclină să-şi
la rându-i, se amestecă în asigure cel puţin un locşor lângă
proporţii diferite în toate Dumnezeu. Există încă un mare
gândurile, acţiunile şi trăsăturile număr de şcoli în care educaţia
noastre de caracter, determinând are drept ideal să-1 facă pe om
de regulă o înăsprire a vieţii şi asemenea lui Dumnezeu. Acesta
ducând uneori la cele mai grave era, odinioară, idealul suprem al
complicaţii, la eşecuri şi chiar la educaţiei religioase. Nu ne poate
prăbuşirea personalităţii. decât îngrozi ceea ce a rezultat de
Fapt cât se poate de semnificativ, pe urma unei astfel de educaţii şi
basmele, acele izvoare din care noi toţi se impune să căutăm un ideal mai
extragem în primul rând omenesc. Este însă uşor de înţeles
cunoştinţe despre om, ne oferă o că tendinţa cu pricina are
mulţime de exemple care ne arată rădăcini adânci în fiinţa umană.
ce este vanitatea şi ce primejdii Făcând abstracţie de temeiurile
ascunde ea. Se cuvine să psihologice, un rol important îl are
menţionăm aici în mod deosebit aici faptul că o mare parte din
un basm care ne înfăţişează într-o omenire îşi trage primele sale
manieră dramatică manifestarea cunoştinţe despre esenţa omului
nestăpânită a vanităţii şi din acele cuvinte ale Bibliei care
prăbuşirea care îi urmează în spun că omul a fost creat „după
mod automat. Este basmul lui chipul lui Dumnezeu", ceea ce
Andersen intitulat Urciorul cu lasă în sufletul copilului o
oţet. Un pescar aruncă înapoi în impresie puternică şi adesea
apă un peşte şi acesta, în semn plină de grele urmări. Fireşte că
de recunoştinţă,îi îngăduie Biblia este o operă superbă care,
pescarului să-şi exprime o de îndată ce cineva şi-a maturizat
dorinţă. Dorinţa i se împlineşte. înţelegerea, va fi citită cu
Dar nevasta pescarului, o admiraţie. Dar dacă vrem să le-o
ambiţioasă veşnic nemulţumită, facem cunoscută copiilor, atunci
vrea să fie ba contesă, ba regină, trebuie să le oferim cel puţin un
şi chiar Dumnezeu, trimiţându-şi comentariu adecvat, prin care să-i
mereu bărbatul la peşte care, la învăţăm să fie modeşti, să nu-şi
urmă, exasperat de ultima atribuie nici un fel de forţă magică
dorinţă, nici nu mai vrea să audă şi să nu creadă că totul şi toate li
de pescar. se pot supune pentru că ei ar fi,
Evoluţia ambiţiei nu cunoaşte chipurile, creaţi după chipul lui
limite. Este interesant de observat Dumnezeu.
cum, atât în basme, cât şi în înrudit îndeaproape cu
realitate, în viaţa psihică această sete de divinizare şi
înfierbân- foarte răspândit este idealul
descris în basmul Ţara trântorilor,
unde toate

208 209
f
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA OMULUI
dorinţele ajung să se îndeplinească. Desigur,
copiii nu cred aproape niciodată că asemenea propriei sale dimensiuni magice. Pentru că el
imagini de poveste ar reprezenta realitatea. Dar crede că de fapt a reuşit să împiedice în timp util
dacă ne gândim la interesul nemărginit al copiilor o nenorocire care îl pândea pe cineva! Se poate
pentru magie, este în afară de orice îndoială că ei vor constata că şi în reveriile lor asemenea oameni
fi cel puţin ispitiţi să exploreze mai profund în această depăşesc orice limită umană. Ni se dezvăluie
direcţie. Ideea magiei şi a influenţelor magice asupra gesturi inutile, acţiuni care nu determină nici o
altora este foarte puternică şi adesea nu e schimbare în natura lucrurilor, ci se constituie doar în planul
abandonată nici la adânci bătrâneţe. într-un fel, imaginaţiei, împiedicându-1 pe autorul lor să se
poate că nici un om nu este scutit de asemenea idei. Mă acomodeze cu realitatea.
gândesc, de pildă, la credinţa unora că femeia ar în civilizaţia noastră un lucru îndeplineşte un
exercita o influenţă magică asupra bărbatului. Se rol pe care, desigur, nu de puţine ori îl putem
mai găsesc încă destui bărbaţi care se comportă în percepe ca magic. Este vorba de bani. Mulţi cred că
aşa fel de parcă s-ar afla sub înrâurirea puterilor având bani poţi face totul şi nu este de mirare că
1
magice ale partenerei lor de viaţă . Aceasta ne ambiţioşii şi vanitoşii sunt preocupaţi, într-un fel sau
aminteşte de vremea când această credinţă era încă altul, de bani şi avere. Aproape că s-ar putea crede
mult mai răspândită, când, sub cele mai că setea de proprietate se întemeiază pe factori
neînsemnate pretexte, o femeie risca să fie acuzată patologici sau rasiali. în realitate nu avem de-a face
că este vrăjitoare sau zripţuroaică, ceea ce a făcut decât cu fenomenul vanităţii, care îl face pe un
ca Europa întreagă să trăiască un coşmar ce a lăsat individ să adune tot mai mult, pentru a avea în mână
urme adânci în istoria sa. Căci dacă ne gândim că ceva din acea mult dorită putere magică şi, prin
un milion de femei au căzut jertfă acestei iluzii, aceasta, să se simtă superior. Unul din acei bogătaşi
atunci nu putem vorbi pur şi simplu de rătăciri care, deşi dispunea, propriu-zis, de destulă avere,
lipsite de importanţă, ci le putem compara doar cu continua să alerge după bani, după un început de
procesele Inchiziţiei sau cu războiul mondial. confuzie mentală a sfârşit prin a mărturisi: „Da,
Pe urmele aspiraţiei de a fi asemenea lui ştiţi, aceasta este tocmai puterea, care ne
Dumnezeu, întâlnim fenomenul satisfacerii ademeneşte fără încetare". Omul acesta a reuşit să-
şi conştientizeze comportamentul, dar mulţi nici nu
trebuinţeireligioaseîntr-un mod abuziv, prin care se
îndrăznesc să privească înăuntrul lor. Posesiunea
caută mulţumirea propriei vanităţi. Să ne gândim
puterii este azi atât de strâns legată de bani şi avere,
cât de important este, de exemplu, pentru un om care a suferit
încât multora setea de bogăţie şi de proprietate li se
un dezastru sufletescsă se poată izola, situându-se
pare naturală, neobservând că o mulţime din cei
deasupra celorlalţi, luând contact cu Dumnezeul
care vânează banii nu sunt puşi în mişcare de nimic
său, dialogând cu el, capabil fiind ca, prin acte
altceva decât de vanitatea lor.
pioase şi prin rugăciuni, să orienteze voinţa divină
Să prezentăm, în încheiere, încă un caz, în care
pe căile dictate de propria necesitate, putând sta cu Dumnezeu
vom reîntâlni toate acele detalii care ne sunt
între patru ochi şi simţindu-se astfel în intimitatea
cunoscute şi care, în acelaşi timp, ne va permite să
lui. Uneori asemenea manifestări se află foarte examinăm mai îndeaproape şi să înţelegem un alt
departe de ceea ce putem numi religiozitate fenomen care joacă un rol important în ceea ce
autentică, producând o impresie de patologic. Aşa priveşte vanitatea, anume starea de decădere. Este
sunt cei care, de exemplu, declară că nu pot vorba de o pereche de fraţi; fratele mai mic trecea
adormi dacă nu au rostit o rugăciune oarecare; drept incapabil, pe când sora sa avea faima unei dotări
căci dacă n-ar face-o, s-ar putea întâmpla ca pe unul dintre cele mai strălucite. Cum fratele nu a mai
de-ai săi aflat departe să-1 pască o nenorocire. putut susţine concurenţa cu ea, a abandonat cursa.
înţelegem sensul acestei pălăvrăgeli goale numai încă de la început el a fost desconsiderat şi, deşi
dacă avem în vedere negativul unei atare comunicări: dacă acum se încerca să i se netezească drumul, asupra
îmi rostesc formula, nimic nu i se poate întâmpla. sa apăsa greaua povară de a şti că probabil este un
Este calea pe care un individ poate ajunge lesne să incapabil. Din copilărie i se tot repetase că sora sa
aibă sentimentul putea învinge cu uşurinţă dificultăţile vieţii, în timp
ce el era sortit să facă doar lucruri neîn-

210 211
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

semnate. Dată fiind poziţia mai nimănui nu-i era îngăduit să


avantajoasă a surorii sale, lui i afirme că el ar fi incapabil.
s-a dat iluzia unei insuficienţe, Iar dacă reuşea, ar fi fost o
care nu i se potrivea deloc. Cu dovadă a aptitudinilor pe
această stare de spirit
care nu voiau să i le
împovărătoare a început şcoala,
recunoască.
unde a evoluat ca un copil orientat spre
La asemenea acrobaţii îl
pesimism, care încerca să evite cu
instigă pe om vanitatea.
orice preţ dezvăluirea
incapacităţii sale. Pe măsură ce Vedem din acest caz până unde
anii treceau, creştea în el dorinţa poate ajunge omul, riscând să
de a nu fi luat drept un decadă, numai pentru a evita
prostănac, ci de a fi tratat ca om descoperirea unei aşa-zise
matur. încă de pe la 14 ani căuta incapacităţi, poate inexistentă.
adesea să fie în compania Asemenea complicaţii şi viraje
adulţilor. Un profund sentiment aduc ambiţia şi vanitatea în
de inferioritate îl îmboldea mereu viaţa unui om, răpindu-i
să se întrebe cum să procedeze candoarea şi plăcerile cu
ca să poată juca de-acum rolul adevărat omeneşti, bucuria de a
unui domn mare. într-o zi paşii l- trăi şi fericirea. Privind lucrurile
au dus în lumea prostituţiei, pe mai îndeaproape, găsim că
care de atunci n-a mai părăsit-o. îndărătul acestor rătăciri nu stă
Cum aceasta era legată de mari nimic altceva decât o banală
cheltuieli şi cum grandomania greşeală.
nu-i îngăduia să ceară bani de la
tatăl său, el a ajuns până acolo 2. GELOZIA. O trăsătură de
încât să pândească ocazia de a caracter care se impune atenţiei
şterpeli banii de care avea noastre prin extraordinara sa
nevoie. Aceste furturi nu-i frecvenţă este gelozia. De
pricinuiau nici o remuşcare gelozie nu este vorba doar în
pentru că, după cum declara, i relaţiile erotice, ci o întâlnim în
se părea că procedează ca un toate celelalte relaţii umane,
bărbat în toată firea, care are la îndeosebi în copilărie, când unul
dispoziţie casa de bani a tatălui dintre copii, spre a se ridica
său. Această situaţie a durat până deasupra fraţilor şi surorilor sale,
în ziua în care, la şcoală, s-a văzut concomitent cu ambiţia îşi va
ameninţat de un grav eşec. A-l manifesta şi gelozia, atestând cu
suferi, ar fi fost o dovadă a aceasta o poziţie ostilă, beli-
incapacităţii sale, ceea ce în nici coasă. Din sentimentul de a fi
un caz nu putea admite. Iată ce desconsiderat, neglijat, el
curs au luat lucrurile. El avu
dezvoltă o altă formă a ambiţiei,
brusc mustrări de conştiinţă, care
gelozia, trăsătură care adesea
au sfârşit prin a-l încolţi atât de
persistă la omul respectiv de-a
tare încât l-au împiedicat cu totul
lungul întregii sale vieţi.
să mai studieze. Prin aceasta
La copii gelozia este de
situaţia i s-a atenuat. Căci dacă s-
găsit aproape întotdeauna, mai
ar fi întâmplat să cadă la
ales când se naşte un altul mai
examene, avea o scuză atât
mic, asupra căruia se îndreaptă
pentru sine cât şi pentru alţii,
mai mult atenţia părinţilor, aşa
mustrările de conştiinţă tortu-
rându-1 în aşa măsură încât încât copilul mai mare apare ca
oricine s-ar fi aflat într-o astfel de un rege detronat. Devin lesne
situaţie nu se putea să nu geloşi îndeosebi acei copii care de la
eşueze. Ceea ce îl împiedica, de început s-au bucurat de o afecţiune
asemenea, să studieze era o confortabilă. Până unde poate
pronunţată stare de distracţie, merge un copil în această
care îl constrângea în direcţie, ne-o arată cazul-limită
permanenţă să se gândească la al unei fetiţe care, la cei opt ani
altceva. Aşa s-a scurs ziua şi a ai ei, săvârşise trei omoruri.
venit noaptea şi, obosit, s-a dus Era un copil cu un anumit grad de
la culcare, împăcat în conştiinţa arieraţie, cu o constituţie destul
sa că a vrut să studieze, pe de firavă ca să fie scutită de orice
când, în realitate, nu se efort fizic, aşa încât se afla într-o
interesase deloc de îndatoririle situaţie relativ favorabilă.
sale. Ceea ce a urmat, 1-a ajutat Această situaţie s-a schimbat
să-şi joace mai departe rolul. A brusc când, ea împlinind şase
trebuit să se scoale cu noaptea-n ani, în familie s-a născut o altă
cap, aşa încât toată ziua a fost fetiţă. în ea s-a petrecut atunci o
somnoros şi obosit, incapabil să-şi transformare radicală şi a
concentreze atenţia. Unui om în început să-şi urmărească
asemenea stare, gândea el, nu i se putea surioara cu o ură turbată.
pretinde să concureze cu sora Părinţii, dezorientaţi, au ales
mai destoinică. Nu incapacitatea calea severităţii, aplicându-i
sa era de vină, ci împrejurările corecţii copilului pentru fiecare
fatale, căinţa sa, remuşcăriie greşeală, într-o zi s-a întâmplat
care îi răpiseră liniştea. El era că în pârăul care curgea pe
astfel înarmat pentru orice lângă sat să fie
eventualitate, apărat din toate
părţile, nimic nu i se putea
întâmpla. Dacă eşua, avea
circumstanţe atenuante şi

212 213
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

găsită o fetiţă moartă. în care s-a beneficiat până atunci


puţine zile cazul s-a repetat, în ceea ce priveşte viaţa
pentru ca, în sfârşit, geloasa să socială. Poate exista o gelozie
fie prinsă asupra faptului, pe care se mistuie pe sine sau una
când arunca în apă o altă fetiţă. care se revarsă într-o
Ea şi-a mărturisit crimele, a fost comportare temerară,
pusă sub observaţie într-un azil energică. La femeia înclinată să
de alienaţi şi, în final, predată joace tare se poate manifesta în
unei case de reeducare. încercarea de a-şi doborî rivalul sau în
Aşadar, gelozia acestei fete stăruinţa de a-1 încătuşa, de a-i
se transferase de la sora ei mai îngrădi libertatea, de a-i impune
mică la toate fetiţele de aceeaşi dominaţia ei. O metodă preferată
vârstă. S-a stabilit că ea nu de cei geloşi este aceea de a le
manifesta nici un fel de fixa reguli de conduită
ostilitate faţă de băieţi. Era ca partenerilor. Urmând o linie
şi cum în fetiţele omorâte ea psihică proprie, ei le impun
vedea imaginea surorii sale şi, celorlalţi o lege a iubirii, de
omorându-le, îşi satisfăcea exemplu, izolându-i de lume,
setea de răzbunare pentru prescri-indu-le unde şi ce să
umilinţa de care avusese parte. privească, ce şi cum să facă,
încă şi mai uşor se pot trezi orientându-le întreaga gândire.
manifestări de gelozie în familiile Gelozia poate de asemenea să-şi
cu copii de ambele sexe. După servească scopul denigrându-1
cum este cunoscut, societatea pe celălalt, făcându-i reproşuri
noastră nu este prea ispititoare etc. O admirabilă descriere a
pentru o fată, care se poate acestui comportament găsim în
revolta uşor văzând că, aşa cum romanul Netocika Nezvanova de
se obişnuieşte astăzi, venirea pe Dostoevski, unde un bărbat
lume a unui băiat este salutată cu o ajunge în acest fel să-şi oprime
bucurie deosebită, el fiind tratat soţia, instaurând o dominaţie
cu mai multă grijă şi dragoste şi absolută asupra ei.
având tot felul de alte avantaje, Gelozia este, prin urmare, o
de care fetele se văd lipsite. formă particulară a aspiraţiei
Dintr-o asemenea stare de spre putere.
lucruri nu rezultă, fireşte, în mod
necesar o puternică ostilitate. Se 3. INVIDIA. Ca trăsătură de
poate întâmpla ca sora mai mare caracter, invidia este indisolubil
să aibă o mare afecţiune pentru legată de aspiraţia către putere
frăţiorul ei şi să se îngrijească de şi superioritate. Distanţa care îl
el ca o mamă, ceea ce însă, din desparte pe om de ţelul său
punct de vedere psihologic, nu supraomenesc devine pentru
diferă de primul caz. Când o soră dânsul perceptibilă, după cum
mai mare adoptă o atitudine este ştiut, sub forma unui
maternă faţă de fratele mai mic, sentiment de inferioritate. Acesta
înseamnă că ea se situează pe o îl apasă şi-1 preocupă în aşa
poziţie de superioritate, făcând măsură încât, având în vedere
totul după bunul ei plac. O atitudinea şi modul său de viaţă,
situaţie periculoasă a fost
ai impresia că omul acesta este
transformată în una
încă departe de ţelul său.
avantajoasă.
Autoevaluându-se cu zgârcenie şi
O altă formă larg răspândită
fiind mereu nesatisfăcut, el
a acestui tip de relaţii, care pot
ajunge de cele mai multe ori în
să genereze manifestări de
situaţia de a se compara cu alţii,
gelozie, este rivalitatea excesivă
de a măsura succesele altora,
dintre fraţi şi surori. Fata,
simţindu-se frustrat. Poate
impulsionată de sentimentul că
proceda în felul acesta şi în cazul
este desconsiderată, nu rareori
în care el este cel care are mai
reuşeşte ca, prin hărnicie şi
mult decât alţii. Toate aceste
voinţă, să-şi depăşească fratele,
forme de manifestare ale
adesea în complicitate cu natura care-i
vine în ajutor, pentru că este ştiut sentimentului frustrării sunt
că la pubertate fetele se semne ale unei vanităţi
dezvoltă mult mai rapid decât mascate, nesatisfăcute, ale
băieţii, atât din punct de vedere voinţei de a avea mereu mai
2
corporal cât şi spiritual, pentru mult, de a avea totul . Desigur că
ca ulterior această diferenţă să asemenea oameni nu declară că
dispară treptat. ei ar vrea să aibă totul, pentru
Gelozia se manifestă în că de obicei instanţa
forme din cele mai diferite. O sentimentului de comuniune
recunoaştem în trăsături ca socială interzice o astfel de
suspiciunea, înclinaţia de a mentalitate, dar în fapt ei
spiona, de a se lua la întrecere, procedează ca şi cum ar voi să
precum şi în permanentă teamă aibă totul.
de a nu se vedea desconsiderat. Se înţelege că sentimentul
Care formă va predomina, invidiei, exprimat prin această
depinde de pregătirea de permanentă evaluare a situaţiei
proprii în raport cu succesele
214 altora,

215
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA
OMULUI
nu poate favoriza posibilităţile
tiv, să formulăm o axiomă a
de a fi fericit. Dar oricât de
societăţii omeneşti, care nu
respingătoare sunt
poate fi ştirbită fără ca
manifestările de invidie dacă
altundeva să se pună imediat în
le privim prin prisma sentimentului
mişcare forţe contrare. Această
de comuniune socială, oricât de axiomă este: să fie lege egalitatea a
antipatică este în general tot ce poartă chip omenesc.
invidia, sunt puţini oamenii Expresia invidiei este uşor de
capabili să nu o manifeste într-un fel recunoscut în mimică şi îndeo-
oarecare. Trebuie să recunoaştem sebi în privire. Manifestările
că nimeni dintre noi nu este scutit individiei îşi găsesc de asemenea
de atari manifestări. Sigur că în o expresie pe plan fiziologic, fapt
şuvoiul vieţii lucrul acesta nu care se traduce prin anumite
transpare în chip desluşit. Dar locuţiuni. Se vorbeşte despre
când omul suferă şi se simte tenul galben sau despre paloarea
asuprit, când vede că îi lipsesc invidiei, ceea ce înseamnă că
banii, alimentele, sentimentul invidiei influenţează
îmbrăcămintea, căldura, când circulaţia noastră sanguină. Din
perspectiva sa asupra viitorului punct de vedere organic aceasta
se îngustează şi nu vede nici o corespunde unei contracţii
ieşire din situaţia sa critică, periferice a vaselor capilare.
atunci este de înţeles că Pe plan pedagogic, dat fiind
omenirea de azi, care se află că nu putem extirpa invidia din
abia la începutul unei civilizaţii lumea aceasta, trebuie cel puţin
veritabile, dă curs unor să ne străduim să o facem utilă
manifestări de invidie, chiar dacă din punct de vedere general, să
morala şi religia le interzic. Aşa încercăm să o canalizăm în aşa fel
interpretăm invidia celor neavuţi. încât, fără ca viaţa psihică să
Pentru a o considera de neînţeles, sufere mari zguduiri, ea să poată
ar trebui să se demonstreze că deveni rodnică. Lucrul acesta
alţi oameni, puşi în aceeaşi reuşeşte atât pentru indivizi cât şi
situaţie, nu ar manifesta invidie. pentru mase. Pe plan individual,
Deci se impune să conchidem că, va trebui să căutăm să le oferim
dată fiind structura psihică copiilor posibilitatea unor activităţi
actuală a omului, trebuie să care să Ic determine ridicarea
ţinem seama de acest factor. conştiinţei de sine. în viaţa
Este inevitabil ca invidia să popoarelor cu greu se poate face
izbucnească, fie la indivizi, fie la altceva decât în cazul celor ce se
mase, din moment ce ea este simt umiliţi şi care poate, de
determinată de sărăcie. Cu toate asemenea, privesc cu
că nu putem încuviinţa formele infructuoasă invidie cum îşi ridică
respingătoare ale invidiei, trebuie bunăstarea alte popoare, calea de
să spunem că nu cunoaştem nici urmat fiind aceea de a facilita
un mijloc de a elimina, în asemenea valorificarea forţelor neutilizate.
cazuri, invidia şi ura care adesea i Un om veşnic invidios este
nefolositor pentru viaţa în comun.
se asociază. Se cuvine să fie
El se va arăta mereu dornic să
absolut clar pentru oricine
pună mâna pe ce este al altuia,
trăieşte în societatea noastră că
să-1 denigreze într-un fel
asemenea impulsuri nu trebuie
oarecare, să-i pună beţe în
puse la încercare, că nu trebuie
roate, după cum va înclina să
provocate, că se impune să avem
invoce pretexte pentru reuşitele
destul tact pentru a nu le întărâta
sale şi să aducă altora acuzaţii. El
şi accentua atunci când îşi fac
ne oferă imaginea unui luptător, a
apariţia. Deşi acest mod de a
unui stricător de chef, a unui om
proceda nu înseamnă o prea puţin apt să întreţină relaţii
îmbunătăţire a stării de lucruri cu semenii şi care nu este
existente, este minimum pe care îl pregătit să se facă util pentru
putem cere unui om: să nu facă viaţa în comun. Cum nu-şi dă
paradă de superioritatea sa osteneala să se transpună în
momentană faţă de ceilalţi, sufletul altora, el nu este
deoarece lucrul acesta ar putea niciodată un bun cunoscător de
să-i lezeze. oameni şi îi va jigni pe aceştia cu
Această trăsătură de caracter judecăţile sale. Nu se va arăta
ne face să vedem legătura indiso- mişcat când un altul suferă de pe
lubilă dintre individ şi urma felului său de a acţiona.
colectivitate. Nimeni nu se poate Invidia îl poate duce până acolo pe
evidenţia în afara societăţii şi un om încât să simtă o anumită
nimeni nu-şi poate extinde satisfacţie în cazul că aproapele
puterea asupra altora fără ca în său este în suferinţă.
acelaşi timp, de partea opusă, să
nu se trezească forţe care să-i 4. AVARIŢIA. înrudită strâns
contracareze iniţiativele. Invidia cu invidia şi de cele mai multe ori
ne împinge la acţiuni şi la asociată cu ea este avariţia. Nu
măsuri care ţintesc la stabilirea ne gândim doar la acele forme de
egalităţii, a echivalenţei între oa-
meni. Suntem astfel în măsură ca,
pe cale raţională, precum şi intui-

216
217
ALFRED ADLER

zgârcenie care se limitează la adunarea de


bani, ci la acea formă generală care, în esenţă,
se exprimă în faptul că cineva nu este preocupat să-i
facă altuia vreo bucurie, că pregetă să se jertfească
r CUNOAŞTEREA OMULUI

fatal dizolvante, generatoare de izolare şi


frustrante. De aceea ar fi mai bine să orânduim
în aşa fel lucrurile încât mai degrabă să dăm
pentru colectivitate sau pentru o anumită persoană, decât să economisim, principiu care nu trebuie
că ridică în jurul său un fel de zid, numai pentru a denaturat, de care să nu ne permitem să abuzăm,
fi sigur de bietele sale comori. Recunoaştem aici lucru de altfel imposibil atunci când avem în vedere
cu uşurinţă afinitatea cu ambiţia şi cu vanitatea, pe folosul semenilor.
de o parte, precum şi cu invidia, pe de altă parte. Nu
vom exagera dacă vom afirma că toate aceste 5. URA. Nu rareori la oamenii agresivi
trăsături de caracter există la om simultan, aşa descoperim trăsături specifice urii. Aceasta se
încât cineva nu trebuie să treacă drept un ghicitor întâlneşte adesea încă din copilărie, atingând uneori o
de gânduri dacă, stabilind existenţa unei anumite mare intensitate, ca în accesele de furie, sau manifes-tându-se
însuşiri, va susţine că sunt prezente şi celelalte. sub o formă mai blândă, ca în ranchiună. Firea unui om
Omul civilizat al zilelor noastre dă la iveală cel va fi foarte pătrunzător caracterizată prin această
puţin câteva aspecte ale avariţiei. El poate cel mult prismă şi se va câştiga foarte mult în evaluarea sa
să o tăinuiască sau să o disimuleze în spatele unei ştiindu-se până la ce punct este capabil de ură. Ura
generozităţi duse până la extrem, care pesemne că îi conferă o nuanţă individuală, caracteristică.
nu este altceva decât o pomană, o încercare Punctele de atac vizate de ură pot fi diferite.
destinată ca prin gesturi generoase să exalte Ura se poate raporta la sarcinile pe care le are de
sentimentul propriei sale personalităţi, în îndeplinit un om, la o persoană, la un popor sau la o
detrimentul altor oameni. în anumite împrejurări, ca clasă socială, la celălalt sex sau la o rasă de
atunci când avariţia este pusă în slujba unor oameni. Să nu uităm însă că manifestările de ură nu
3
interese sociale determinate , ea poate să pară chiar sunt totdeauna directe şi făţişe, ci se maschează
o însuşire valoroasă. Aşa este, de exemplu, în uneori perfect, putând lua, de exemplu, forma mai
cazul în care un om îşi economiseşte timpul sau rafinată a atitudinii critice. Poate lua, de asemenea, o
forţa sa de muncă şi prin aceasta, poate, formă atât de radicală încât omul să respingă orice
realizează o operă măreaţă. Există în epoca integrare socială. Câteodată, ca sub lumina unui
contemporană o orientare, ştiinţifică şi morală, fulger, vedem până unde poate merge ura unui om. Este
care aşază de-a dreptul în prim-plan această cazul unei paciente care relata cu ce bucurie citea ea, care
utilizare cu zgârcenie a timpului, cerând ca fiecare era scutită de mobilizarea pe front, ştirile despre
să procedeze „economic" cu timpul şi cu puterea nemaipomenitele pierderi în oameni şi despre
de muncă (la fel cu „forţele de muncă"). Aceasta mutilările grave.
sună foarte frumos în teorie. Dar de îndată ce acest Multe din aceste manifestări sunt de găsit în
principiu este pus undeva în practică se poate sfera crimei. într-un grad mai moderat, fărădelegile
vedea cum totul este aici pus exclusiv în serviciul capătă extindere în societate, dar fără a îmbrăca în
aspiraţiei către putere şi superioritate. Cu acest mod necesar forme revoltătoare. Aşa se întâmplă cu
principiu dobândit pe cale teoretică se va ajunge acea formă care trădează un sentiment de ură
de cele mai multe ori doar la abuzuri, cei care intensă, mizantropia. Există chiar orientări filosofice
folosesc cu zgârcenie timpul şi puterea de muncă care sunt în aşa măsură pătrunse de ostilitate şi
încercând să pună pe umerii altora sarcinile ce le ură faţă de oameni încât se poate considera că au
revin lor. Nu putem evalua şi preţui o astfel de aceeaşi origine ca şi actele duşmănoase mult mai
concepţie decât în măsura în care ea este utilă dure şi făţişe. în biografiile oamenilor mai
obştei. Este un atribut propriu întregii dezvoltări a importanţi vălul este uneori dat de-o parte, iar când
erei noastre tehnice să trateze omul ca pe o maşină Grillparzer, de exemplu, spunea o dată că în arta
şi să-i impună principii de viaţă care poate că îşi au poetică se trăieşte furtunos cruzimea omului,
într-o măsură oarecare justificarea în ceea ce trebuie să ne gândim mai puţin la un adevăr
priveşte tehnica, dar care, în ceea ce priveşte viaţa nestrămutat, ca acela exprimat de el, cât mai
în comun a oamenilor, sunt în mod

218 219
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

degrabă la faptul că într-un pe deplin îndreptăţită fiind


artist, care trebuie să se afle în aceea că ei nu sunt oameni de
relaţii strânse cu umanitatea, 5
omenie . Desigur că niciodată
dacă vrea să fie capabil de nu trebuie să ne grăbim cu
realizări artistice, pot sălăşlui, aprecierile, ci să aşteptăm ca
între altele, sentimente de ură ipoteza să ne fie confirmată şi
4
şi cruzime . în alte împrejurări. Dar dacă de
Ramificaţiile sentimentului fiecare dată constatăm că
de ură sunt uimitor de participarea la joc a cutărui
numeroase. Nu le vom urmări însă copil determină câte un
aici, pentru că am merge prea departe incident nefericit, atunci se
prezentând toate raporturile cu ura impune să spunem că acesta nu
de oameni a fiecărei trăsături de este înclinat să ţină cont de
caracter luată izolat. Este uşor de ceilalţi, că nu-i stă în caracter să
dovedit că în special unele
aibă în vedere binele şi necazurile
profesiuni nu pot fi îmbrăţişate
semenului.
fără o anumită ostilitate, ceea ce
în această perspectivă, de
nu este tot una cu afirmaţia că nu
multe ori merită să acordăm o
ar putea fi exercitate fără o anumită
atenţie deosebită vieţii noastre
ostilitate. Dimpotrivă, în momentul
economice. Aceasta nu prea este
în care un individ înclinat spre
dispusă să ne convingă că
mizantropie se hotărăşte să
imprudenţa nu are de-a face cu
îmbrăţişeze o asemenea
ostilitatea. Căci actele care au loc în
profesiune, de exemplu, cariera
militară, date fiind organizarea sfera afacerilor demonstrează în
de ansamblu, reprezentările general că nu există nici urmă de
legate de serviciul militar şi consideraţie pentru
necesara solidaritate cu ceilalţi aproapele,cum ar fi de dorit să fie.
care fac aceeaşi carieră, toate Există o întreagă serie de
manifestările de ostilitate se vor demersuri şi acţiuni în viaţa
orienta în aşa fel încât cel puţin în noastră de afaceri din care se
aparenţă să se adapteze în cadrul vede limpede că acela care
comunităţii. execută aceste lovituri ca de
O formă de manifestare trăsnet Ic face totdeauna în
extrem de bine camuflată a detrimentul altora. De regulă
sentimentului de ostilitate asemenea acte nu atrag după ele
priveşte actele care aduc nici o sancţiune penală, chiar dacă
prejudicii unui om sau unei valori au la bază o intenţie malignă
materiale, comise din imprudenţă, prin perfect conştientă. Dar cum
aceea că făptaşul pierde din manifestă este cel puţin acea
vedere orice consideraţie impusă absenţă a sentimentului de
de sentimentul de comuniune comuniune socială, ca în cazul
socială. în jurisprudenţă are loc o imprudenţei, întreaga noastră
amplă dezbatere pe această viaţă socială va fi otrăvită, pentru
temă, dezbatere care până astăzi că până şi cei care poate că sunt
nu a adus nici o elucidare a binevoitori vor nutri convingerea
problemei. Este de la sine înţeles că în asemenea situaţii nu-ţi
că un delict din imprudenţă nu rămâne altceva de făcut decât să-
este tot una cu o crimă ţi aperi cu ghearele şi cu dinţii
premeditată, că nu-i acelaşi lucru interesul personal. Şi astfel se
dacă cineva, de exemplu, pune trece cu vederea peste faptul că
neglijent un ghiveci de flori pe marginea această apărare a propriei
ferestrei, aşa încât la cea mai mică persoane este întotdeauna legată
trepidaţie acesta cade în capul de prejudicierea altuia. în ultimii
unui trecător, sau dacă ghiveciul ani am putut vedea adesea
de flori este aruncat în capul asemenea fapte şi consecinţele
trecătorului. Nu se poate însă să lor. Este numai spre binele nostru
nu recunoaştem că actele unor să fim atenţi la aceste fenomene,
oameni imprudenţi pot să aibă la întrucât astfel ne putem da
bază aceeaşi ostilitate ca o seama cât de greu este în atari
crimă cu premeditare, acest mod situaţii să satisfacem acele
neglijent de a acţiona oferindu-ne cerinţe care, în virtutea
un punct de sprijin în înţelegerea sentimentului nostru de
unui om. Jurisprudenţă admite în comuniune socială, ni se par ca
acest caz circumstanţe
fiind de la sine înţelese şi în
atenuante, dat fiind că făptaşul
regulă. Este necesar să găsim şi în
nu a săvârşit actul cu un scop
acest domeniu soluţii care mai
conştient. Este însă neîndoielnic
degrabă să înlesnească
că un act duşmănos în chip
colaborarea fiecăruia în sensul
inconştient poate să aibă la bază
favorizării binelui general, în loc
acelaşi gând de ură ca şi un act
s-o complice, aşa cum se
de rea-credinţă săvârşit în mod
întâmplă astăzi cel mai adesea.
conştient. în ambele cazuri avem
Uneori au loc reacţii cu totul
de-a face cu oameni care
dovedesc o carenţă a automate, deoarece spiritul
sentimentului de comuniune maselor nu doarme niciodată şi se
socială. Dacă luăm seama la apără cât se poate de bine. Dar şi
jocurile copiilor, totdeauna putem psihologia trebuie să abordeze
observa că unii din ei nu sunt prea aceste fenomene, nu doar pentru
atenţi cu ceilalţi, concluzia a face mai bine înţelese
relaţiile economice, ci şi prin
prisma

220 221
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI
aparatului psihic care-şi aduce nuanţe contradictorii: „Eu însumi nu
contribuţia sa în acest domeniu, eram duşman al francezilor în mai
în sensul de a şti ce putem în mică măsură decât tata, cu toate
general pretinde şi la ce ne putem astea, Napoleon mă atrăgea cu o
aştepta din partea indivizilor sau a forţă magică. Cu sufletul cuprins de
colectivităţilor. ură şi fără să fi fost vreodată amator
Imprundenţa este larg de parăzi militare fastuoase, nu
răspândită în familie, în şcoală şi în pierdeam nici una din inspecţiile sale
viaţă în general. O putem găsi de la Schonbrunn sau de pe câmpia
peste tot. Mereu apare undeva în aşa-zisei Schmelz. Parcă-1 mai văd şi
prim-plan un tip care nu arată nici astăzi coborând scara exterioară a
o consideraţie pentru semenul castelului Schonbrunn, mai mult
său. Fireşte că faptul nu rămâne alergând decât mergând" (întâmplări
nesancţionat, modul de a proceda din vremea mea. Editura Univers,
al unui om lipsit de menajamente Bucureşti, 1976, p. 59). (Nota trad.)
5
având de cele mai multe ori drept „sie nicht die besseren
urmare o schimbare Menchenfreunde sind",în textul original. (Nota
neîmbucurătoare pentru dânsul. trad.)
Câteodată acest proces durează
mult timp — morile Domnului
macină încet —, atât de mult încât
legătura între fapte nu poate fi
sesizată, pentru că respectivul le
ignoră, nu le supune controlului şi,
prin urmare, de cele mai multe ori
nu le înţelege. Se vor auzi
tânguieli pe tema unui destin
nemeritat, insuccesele fiind puse
adesea pe seama împrejurării că
celălalt, partenerul ale cărui
brutalităţi a trebuit să le suporte,
după câtva timp a abandonat
orice efort personal, aşa că a rupt-
o cu el.
Deşi actele comise din
imprudenţă îşi găsesc câteodată o
aparentă justificare, dacă le
examinăm mai îndeaproape,
putem sesiza întregul lor conţinut
de ostilitate faţă de ceilalţi. Este,
oarecum, cazul şoferului care,
conducând nebuneşte
autovehiculul, striveşte pe
cineva, susţinând apoi, în apărarea
sa, că se grăbea la o întâlnire pe
care o fixase şi de la care nu putea
întârzia. După cum putem vedea,
există oameni care pun micile lor
interese personale atât de sus
deasupra vieţii şi binelui celorlalţi
oameni, încât neglijează perico-
lele la care îi expun pe aceştia
datorită comportamentului lor.
După distanţa care desparte
propriile lor interese de binele
colectivităţii, se poate recunoaşte
lămurit gradul lor de duşmănie
faţă de ceilalţi.

NOTE
1
„ihres Geschlechtspartners",în textul
original. (Nota trad.)
2
„einesimmer-mehr-haben-WiUens,
einesAlles-haben-Willens", în
textul original. (Nota trad.)
3
„aufgewisse Formen des Lebens", în
textul original. (Nota trad.)
4
Tot Franz Grillparzer, în
Autobiografiasa, evocând intrarea
francezilor în Viena în anul 1809,
descrie şi un sentiment de ură încărcat
de

222
t
Capitolul III
CUNOAŞTEREA OMULUI

spun, în modul de a saluta sau de a răspunde la


TRĂSĂTURI DE CARACTER salut. întotdeauna lucrurile se petrec în aşa fel,
de parcă între ei şi ceilalţi s-ar întinde o distanţă.
DE NATURĂ NEAGRESIVĂ în toate aceste manifestări de izolare regăsim
trăsătura de caracter cunoscută, vanitatea, care
aici ia forma detaşării de ceilalţi, prin aceasta
individul voind să demonstreze că este diferit de
ei şi că se ţine la distanţă. Procedând astfel,
aceşti oameni nu fac decât să-şi imagineze o
superioritate inexistentă. După cum vedem,
ostilitatea belicoasă se poate travesti în
în această grupă de trăsături de caracter se atitudinea aparent inofensivă a însingu-ratului.
includ acele forme de manifestare prin care agresiunea împotriva Fenomenul apare şi în sânul unor mari grupuri de
semenului nu evoluează pe o linie directă şi clar vizibilă, oameni. Fiecare dintre noi a luat desigur
ci observatorului din afară i se lasă impresia unei cunoştinţă de familii întregi caracterizate de
izolări ostile. Este ca şi cum întregul flux de faptul că se izolează ermetic de ceilalţi. Dacă le
ostilitate s-ar arcui şi ar lua o cale ocolită. în privim mai îndeaproape, vom observa că
asemenea cazuri avem de cele mai multe ori imaginea niciodată nu lipseşte ostilitatea şi nici înclinaţia
unui om care, desigur, nu face pe nimeni să sufere, dar se de a se închipui fiinţe mai sus-puse, mai nobile
ţine la distanţă de oameni şi de viaţă, evită orice decât celelalte făpturi omeneşti. Tendinţa de
contact şi, în singurătatea-i, le refuză altora izolare poate cuprinde clase, religii, rase şi
colaborarea sa. Dar cum obiectivele pe care şi le naţiuni întregi; o ilustrare cu totul edificatoare în
fixează umanitatea nu pot fi realizate, în marea lor acest sens o constituie cutare oraş străin, de
majoritate, decât printr-o activitate în comun, un om care se exemplu, unde locurile de promenadă,
izolează este suspect de aceeaşi ostilitate ca unul câteodată chiar şi arhitectura caselor dezvăluie
care atacă şi păgubeşte făţiş şi direct modul în care unele pături sociale se închid
colectivitatea, comportamentul pasiv unele faţă de altele. Un fenomen adânc
sustrăgându-i acesteia mijloacele necesare de înrădăcinat în societatea noastră priveşte
conservare. Se deschide aici un imens domeniu de instigarea oamenilor de a se izola în naţiuni,
confesiuni şi clase, de unde nu rezultă altceva
cercetare, din care vrem să supunem analizei mai
decât conflicte reciproce, care după câtva timp
detaliate câteva fenomene frapante. Să examinăm
devin tradiţie cronică şi neputincioasă. Nu de
în primul rând:
puţine ori li se oferă astfel unor indivizi
posibilitatea de a exploata opoziţiile latente şi de
1. IZOLAREA. Aceasta se poate manifesta în diferite
a incita aceste grupuri să se încaiere, cu singurul
moduri. Oamenii care se izolează vorbesc puţin sau scop de a pune mai uşor mâna pe frânele
deloc, nu te privesc în ochi, nu ascultă sau nu sunt conducerii şi de a-şi satisface vanităţile
atenţi atunci când li se vorbeşte. în toate relaţiile, personale. Ostilitatea nu lipseşte niciodată în
chiar şi în cele mai simple, se face simţită o răceală asemenea cazuri, astfel de clase sau popoare
de natură să-i îndepărteze pe oameni unii de alţii. considerându-se eminente, preamărindu-şi
Aceasta se simte în întreaga lor atitudine, în felul lor de a spiritualitatea de elită şi necunoscând despre
da mâna, în ton, în ceea ce alte clase şi popoare decât ceea ce au ele rău.
Posibilitatea unei accentuări periculoase a
ostilităţii vine de acolo că, de regulă, nu se
apleacă urechea decât la anumiţi agitatori, care
încearcă să aţâţe ostilitatea prin prisma
propriilor lor convingeri şi interese. Când
intervin evenimente nefericite, ca războiul
mondial cu urmările sale, atunci nimeni nu se
socoate implicat în cauzarea lor. Există un tip de
om care, în propria sa insecuritate, aspiră către
superioritate şi independenţă, pe care caută să le
obţină în detrimentul altora. Izolarea este
destinul unor asemenea indivizi,

224 225
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

pecetea însăşi a întregii lor vieţi. este un mod discret şi de aceea


Se înţelege de la sine că aceşti oa- foarte agreat de a te „preocupa"
meni nu sunt capabili să propria persoană. Teama de
favorizeze propăşirea, progresul moarte sau de boală este, de
civilizaţiei şi culturii. asemenea, frecventă la oamenii
care se află în căutarea unor
2. ANGOASA. în atitudinea pretexte ca să renunţe la orice
ostilă a unui om faţă de mediul activitate. Sau ei vor accentua că
său găsim adesea manifestări de totul e pur şi simplu deşertăciune,
anxietate, care conferă un colorit că viaţa e atât de scurtă sau că nu
particular caracterului acestui om. se poate şti ce ne va aduce ziua
Anxietatea este un fenomen de mâine. Acelaşi efect îl pot avea
extraordinar de răspândit, care îl
amăgirile religiei cu privire la
însoţeşte pe om din frageda copi-
viaţa de apoi, în cazul oamenilor al
lărie şi adesea până la adânci
căror ţel este de fapt viaţa „de
bătrâneţe, amărându-i într-o
dincolo" şi care consideră viaţa
inimaginabilă măsura existenţa,
terestră ca pe o strădanie absolut
făcându-1 incapabil să-şi facă
prieteni şi să pună prin aceştia o de prisos, ca pe o fază
bază pentru o viaţă senină şi insignifiantă a propriei dezvoltări.
pentru o activitate rodnică. Căci Dacă primul tip de om evită orice
teama se poate extinde asupra activitate pentru că orgoliul nu-i
tuturor relaţiilor vieţii umane. permite să se lase pus la încercare,
Orientarea atitudinii anxioase în cazul celui de-al doilea consta-
diferă de la om la om. Se poate tăm că, prin instruire sau
ca cineva să aibă teamă de lumea iluminare, acelaşi Dumnezeu
exterioară sau, dimpotrivă, să se spre care aspiră, acelaşi ţel de a
înspăimânte de propria sa lume obţine superioritatea asupra
interioară, Aşa cum omul evită celorlalţi, acelaşi orgoliu îl fac
societatea, care îi face frică, tot incapabil să-şi trăiască viaţa.
aşa se poate teme să rămână în prima sa formă, cu totul
singur, cu el însuşi. De asemenea, primitivă, angoasa se întâlneşte la
printre anxioşi vom întâlni tipul copii, care prezintă semne de
bine cunoscut care se simte teamă ori de câte ori sunt lăsaţi
constrâns să se gândească mai singuri. Un asemenea copil nu va
mult la sine şi care, drept urmare, fi însă satisfăcut doar de simpla
nu are timp pentru ceilalţi. De prezenţă a cuiva lângă sine, ci va
îndată ce el şi-a fixat drept căuta să exploateze în alte scopuri
principiu ocolirea greutăţilor vieţii,
faptul de a se găsi împreună cu
această concepţie se adânceşte şi
cineva. Dacă, de exemplu, mama
se consolidează prin asocierea sa
îl lasă singur, el o va rechema
cu anxietatea. Există de fapt
manifestându-şi clar teama, ceea
oameni care sunt cuprinşi de
ce nu înseamnă decât că pe el îl
anxietate de îndată ce au de
întreprins ceva, când pleacă de interesează ca mama să stea pur
acasă, se despart de cineva care şi simplu lângă dânsul. Ceea ce
îi însoţea, li se propune să ocupe vrea el cu adevărat este ca ea să
o funcţie sau au de făcut curte fie la cheremul lui, să o poată
unei femei etc. Atât de slabă este domina. Asemenea manifestări
legătura lor cu viaţa şi cu semenii, arată de obicei că copilul nu a fost
încât orice schimbare în lăsat să evolueze pe calea
obişnuinţele lor îi înfricoşează. independenţei, ci, apli-cându-i-se
Pe de altă parte, într-o un tratament pedagogic eronat, a
asemenea stare de spirit întreaga fost determinat să se agate de
dezvoltare a personalităţii şi alte persoane, să le ţină pe
capacitatea de acţiune rămân acestea la dispoziţia sa.
blocate. Desigur că frica nu este Manifestările exterioare ale
întotdeauna tot una cu a începe angoasei infantile sunt în general
să tremuri şi a o lua la fugă. Dar cunoscute. Aceasta devine
ritmul activităţii scade şi sunt deosebit de netă atunci când
găsite tot felul de pretexte şi de stingerea luminilor, noaptea, de
subterfugii. Uneori cel în cauză nu exemplu, face dificil contactul cu lumea
ştie nimic despre acestea, despre exterioară sau cu persoana dorită.
faptul că atitudinea sa anxioasă Strigătul fricii restabileşte, ca să
este rezultatul presiunii exercitate
spunem aşa, legătura ruptă de
de o nouă situaţie existenţială.
întunericul nopţii. Dacă vine
Interesant este că adesea, ca
cineva repede, în general se
o confirmare a acestei concepţii,
întâmplă ceea ce am şi arătat mai
constatăm că aceşti oameni se
sus: copilul îşi exprimă şi alte
gândesc cu predilecţie la trecut
sau la moarte, ceea ce are dorinţe, vrea să i se facă lumină,
aproximativ acelaşi efect. A te să nu fie lăsat singur, să aibă cu
gândi la trecut cine se juca şi altele de felul
acesta. Cât timp i se face pe voie,
teama este evaporată. Dar din
clipa în care acest

226 227
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

comportament de suveran poate şti ce ţi se poate


pare ameninţat, teama revine întâmpla; şi când eşti cumva
şi consolidează dominaţia mai bine îmbrăcat, uşor poţi să
copilului. ai neplăceri.
Fenomene analoage există Fireşte, nemulţumirea şi
şi în viaţa adulţilor. Este cazul revolta erau atunci mari. Dar ceea ce
oamenilor care refuză să iasă şochează este faptul că numai
singuri din casă. Adesea îi putem anumiţi oameni au tras concluziile
vedea pe stradă crispaţi de frică, menţionate mai sus. De ce tocmai
privind în jurul lor sau stând ei au gândit astfel? Faptul nu este
înlemniţi de spaimă, când nu întâmplător, ţine de lipsa de
aleargă ca puşi pe fugă de un contact social a acestor indivizi,
duşman fioros. Câteodată, o ceea ce nu le putea da
asemenea persoană vă poate sentimentul securităţii, pe când
aborda, rugându-vă s-o ajutaţi să alţii, care se socoteau mai
1
traverseze strada . Nu sunt oameni integraţi în colectivitate, nu
propriu-zis bolnavi, adesea având o simţeau nici o teamă şi mergeau ca
sănătate mai bună ca a altora, de obicei la lucru.
dar, puşi în faţa unei dificultăţi O formă de angoasă mai
neînsemnate pentru alţii, ei suferă inofensivă dar nu mai puţin demnă
imediat o criză de angoasă. La de atenţie este timiditatea, ceea ce
unii fenomenul este atât de am spus despre anxietate fiind valabil şi
accentuat încât sunt cuprinşi de pentru aceasta. Oricât de simple
insecuritate şi teamă de îndată ar fi relaţiile în care se află
ce pun piciorul afară din casă. implicaţi copiii, timiditatea le va
Formele de manifestare ale acestei oferi posibilitatea să evite sau să
agorafobii (Platzangst) prezintă un rupă contactul cu ceilalţi, dând în
interes deosebit prin faptul că la acest fel curs sentimentului lor de
aceşti oameni descoperim senti- inferioritate sau de a fi diferiţi,
mentul că ei ar fi ţinta unei ceea ce inhibă plăcerea de a
prigoane nemiloase. Ei sunt întreţine legături cu alţii.
încredinţaţi că ceva anume îi face
să difere cu totul de ceilalţi. 3. LAŞITATEA. Această
Uneori acest sentiment se trăsătură de caracter este
exprimă prin idei fantasmagorice, proprie celor care percep ca fiind
ca atunci când, de exemplu, ei deosebit de dificile sarcinile ce le
cred că ar putea să cadă, ceea ce revin şi care nu cred că dispun de
pentru noi nu înseamnă altceva forţa necesară învingerii
decât că ei se cred situaţi pe o greutăţilor. De regulă, această
poziţie foarte înaltă. în mani- trăsătură de caracter se va manifesta
festările patologice, degenerate sub forma unor mişcări de înaintare
ale angoasei, scopul de a obţine lente, datorită cărora distanţa
puterea şi superioritatea este prin dintre individ şi problemele vitale
urmare oscilant şi vedem cum şi nu prea scade, ba chiar rămâne
în aceste cazuri viaţa este constantă. Intră în această
oprimată, ameninţată de un categorie acei oameni care nu
destin trist. Căci la mulţi oameni sunt de găsit imediat acolo unde
angoasa nu semnifică altceva toată lumea are de rezolvat o
decât că cineva trebuie să stea problemă de viaţă şi de moarte.
lângă dânşii, să se ocupe de ei. în Un asemenea om descoperă
cazul celui care nu-şi mai poate deodată, bunăoară, că nu este
părăsi nici măcar camera, nicidecum apt pentru profesiunea
trebuie ca totul să se subordoneze pe care a trebuit s-o îmbrăţişeze.
angoasei sale. Impunând legea ca El îşi va găsi tot soiul de cusururi
toată lumea să vină la dânsul, pe şi îşi va silui în aşa fel propria
când el nu este obligat să logică, încât îmbrăţişarea
meargă la nimeni, el se comportă profesiunii respective să-i apară
ca un rege care îi domină. de nesuportat. Forme de
Angoasa umană nu poate fi manifestare a laşităţii sunt, de
suprimată decât prin restabilirea asemenea, pe lângă încetineala
legăturii între individ şi în reacţii, preocuparea exagerată
societate. Va putea să-şi trăiască privind măsurile de securitate,
viaţa fără a fi torturat de teamă diversele preparative etc, toate acestea
numai acela care are conştiinţa având scopul de a-şi declina
apartenenţei la societate. răspunderea pentru
Inserăm aici încă un abandonarea unei sarcini care îi
exemplu interesant, din zilele revine.
revoluţiei din 1918. Un număr Psihologia individuală a
de pacienţi au declarat pe definit drept problemă a
neaşteptate că sunt împiedicaţi distanţei (Problem der Distanz)
să vină la consultaţii. întrebaţi întregul complex de aspecte privind acest
asupra motivelor, ei au dat
următorul răspuns: timpurile de 229 >
azi sunt atât de tulburi că nu se

228
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

fenomen psihic extrem de capăt, ceea ce nu este cu


răspândit. Ea a elaborat o neputinţă, atunci este cu totul
concepţie care ne permite să altceva, avem de-a face, ca să
emitem judecăţi bine întemeiate spunem aşa, cu un erou în
asupra atitudinii fundamentale a toată legea, care a făcut cu o
unui om, să măsurăm distanţa la singură mână ceea ce alţii nu pot
care se ţine faţă de rezolvarea face decât cu amândouă.
celor trei mai probleme ale vieţii: Acestea sunt, aşadar, părţile
2
problema îndeplinirii îndatoririlor luminoase ale acestei acrobaţii .
sale sociale, problema raportului O asemenea atitudine trădează
său cu semenii (der Beziehung des atât ambiţia, cât şi vanitatea
Ich zum Du) şi aceea a modului în omului, ea arată că respectivul
care are loc contactul dintre sine vrea să atragă cel puţin atenţia
şi ceilalţi oameni, când acest contact asupra sa. Totul se învârteşte în
nu este pur şi simplu zădărnicit. jurul supraaprecierii, voindu-se a se
Prima din aceste probleme vitale lăsa impresia că se dispune de
priveşte profesiunea, cea de-a forţe deosebite.
doua viaţă erotică (iubirea şi Ne apropiem astfel de
căsătoria), enunţul celei de-a înţelegerea acelora care vor să
treia neavând nevoie de explicaţii. evite problemele care li se pun,
După mărimea acestor trei care îşi creează aceleaşi
probleme, după distanţa care îl dificultăţi artificiale, din faţa
desparte pe un om de rezolvarea acestor cărora fug sau de care ezită să se
trei probleme, putem trage concluzii apropie. Tocmai pe aceste căi
asupra individualităţii, asupra ocolite, de sustragere din faţa
personalităţii sale şi, de datoriei, întâlnim lenea, indolenţa,
asemenea, vom fi în stare să fluctuaţia profesională
adăugăm câte ceva în scopul („instabilitatea"), decăderea etc.
cunoaşterii omului în general. Există oameni la care această
Principala trăsătură care ni se atitudine se face vădită chiar şi
dezvăluie în asemenea cazuri în comportamentul exterior, ei
este, în general, aceea că omul având câteodată un mers atât de
pune între sine şi datoria sa o unduitor încât i-ai putea compara
distanţă mai mare sau mai mică. cu şerpii. Acest fapt nu este o
Dacă examinăm situaţia mai întâmplare şi, cu precauţiile de
îndeaproape, constatăm că avem rigoare, putem diagnostica la ei
de-a face, pe lângă umbre, şi cu înclinaţia de a trece pe lângă
aspecte luminoase. Să admitem problemele importante pe care le
că un individ şi-a fixat atitudinea au de soluţionat.
doar în raport cu partea luminoasă Un caz luat din viaţă ne va
a situaţiei. într-adevăr, dacă te demonstra limpede cele afirmate
apuci să îndeplineşti o sarcină fiind mai sus. Este vorba de un bărbat
total nepregătit pentru aceasta, ai care în tot ceea ce făcea trăda o
circumstanţe atenuante, mare amărăciune, care era
sentimentul de sine şi vanitatea dezgustat de viaţă şi se gândea
personală rămânând intacte. Situaţia să-şi curme zilele. Nimic nu-i mai
devine însă mult mai sigură şi producea bucurie şi întreaga sa
lucrezi ca un dansator pe sârmă conduită dădea de înţeles că de
care ştie că sub el se află întinsă fapt el îşi încheiase conturile cu
plasa de protecţie. Dacă se viaţa. Din convorbirea cu dânsul a
prăbuşeşte, cade pe moale; tot reieşit că era cel mai mare dintre
aşa, dacă te apuci de o treabă trei fraţi şi că tatăl său, un om
fără pregătirea necesară şi treaba extrem de ambiţios, progresase
nu iese bine, sentimentul impetuos în cariera sa, obţinând
personalităţii nu este în pericol, rezultate apreciabile. Pacientul
deoarece poţi să-ţi spui că nu ai nostru fusese copilul său preferat,
putut face mai mult din diverse destinat să-i calce pe urme. Mama
motive ţinând de pregătire şi că, decedase de tânără. Cu mama
în cazul în care aceasta nu era vitregă era în bune relaţii, probabil
neglijată, sarcina ar fi fost dusă la din cauză că se bucura de
îndeplinire în mod strălucit. Nu întreaga protecţie din partea
este la mijloc un neajuns al tatălui său.
propriei personalităţi, ci de vină Ca prim născut, el era un
este o circumstanţă de ordin înflăcărat adorator al forţei şi
secundar, de care cel în cauză nu constrângerii. Totul la el purta o
este nicidecum responsabil. Dacă, amprentă de imperialism. La
cu toate acestea, treaba a reuşit, şcoală s-a situat repede în fruntea
cu atât mai mari sunt meritele sale. Când clasei. La absolvirea studiilor a
unul bine pregătit şi harnic îşi preluat ocupaţia tatălui său şi
realizează sarcinile, nimeni nu faţă de neiniţiaţi se comporta
vede ceva deosebit aici, reuşita acum ca un distribuitor de
fiind de la sine înţeleasă. Dar dacă graţieri. Se exprima întotdeauna
cineva a început lucrul târziu, nu în termeni amicali, muncitorii săi
se omoară cu treaba sau este nu o duceau prost, le plătea cele
absolut nepregătit şi, totuşi, îi dă mai ridicate salarii şi era mereu
de accesibil la rugăminţile lor.

230 231
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMU LUI

După revoluţia din 1918 Dar el nu a eşuat cu


însă în felul său de a fi a adevărat decât atunci când şi-a
intervenit o schimbare vădită. pus problema dragostei şi a
Nu contenea să se plângă cât de căsătoriei. Destinul său a fost
mult îl înveninase comportamentul de aşa natură în această
necuviincios al salariaţilor săi. privinţă, încât i s-ar fi putut
prezice cu mult timp înainte. Dat
Ceea ce ei mai înainte solicitau
fiind că dragostea presupune o
şi li se dădea, acum revendicau.
legătură de profundă
Amărăciunea sa era atât de mare încât camaraderie, ea reduce la minimum
se gândea să se retragă din afaceri. setea de dominaţie a unuia singur.
Pe planul îndatoririlor sale s- Voind însă să fie suveran, omul
a produs o cotitură. Se compor- nostru a făcut prin această
tase până atunci ca un şef plin de prismă şi alegerea partenerei
bunăvoinţă. Dar din momentul în sale de viaţă. S-a orientat spre
care poziţia sa de deţinător al alegerea unei consoarte cu un
caracter tare, a cărei cucerire
puterii fusese lezată, a întors
trebuia să-i apară, iarăşi, ca un
foaia, iar concepţia sa despre lume
triumf personal. S-au reunit astfel
de acum s-a dovedit perturbatoare nu doi oameni structuraţi la fel, a
numai pentru întreaga căror convieţuire este un şir
întreprindere, ci îndeosebi pentru neîntrerupt de conflicte din cele
propria-i existenţă. Dacă nu ar fi mai grave. Cea pentru care el optase
fost atât de ambiţios încât să avea o orientare care, în multe privinţe,
arate că este stăpân în casa lui, o arăta mai însetată de dominaţie
atunci ar fi putut rămâne liniştit decât era el însuşi. A fost necesar
dinspre această parte. Nimic însă ca amândoi să recurgă la tot felul
de mijloace pentru a-şi impune şi
nu-1 interesa mai mult decât să-
menţine dominaţia cerută de
şi demonstreze puterea principiile lor. Fireşte că astfel nu
personală. Dezvoltarea logică a încetau să se îndepărteze unul de
relaţiilor sociale nu a făcut posibil altul, fără a se putea totuşi
acest lucru şi, acum, întreaga despărţi cu totul, pentru că
afacere ajunsese să-1 deprime asemenea oameni speră mereu
profund. Dorinţa sa de a se să obţină în cele din urmă victoria
retrage exprimă, aşadar, un act şi de aceea cu greu pot părăsi
agresiv, o acuzaţie la adresa câmpul de bătălie.
Omul nostru ne-a povestit şi
salariaţilor săi refractari.
un vis din acea perioadă. Visase
Vanitatea sa nu-1 putea duce
că stătea de vorbă cu o fată care
prea departe. Aspectul contradic- avea înfăţişarea unei servitoare şi
toriu al întregii situaţii, dezvăluit care semăna în mod izbitor cu
pe neaşteptate, 1-a şocat în contabila sa. El îi spunea (în vis):
primul rând pe el însuşi. „Eu sunt, cu toate acestea, de
Principiile sale nu au putut trece viţă princiară".
proba de rezistenţă la care erau Nu este greu de înţeles ce
supuse. Dată fiind dezvoltarea sa succesiune de idei se reflectă în
unilaterală, îşi pierduse acest tablou oniric. Mai întâi este vorba
de modul de a privi la oameni de sus.
posibilitatea de a găsi alte căi şi
Fiecare îi apare în primul rând ca
de a pune în valoare un alt subaltern, incult şi neînsemnat,
principiu. El nu mai era capabil să cu atât mai mult în cazul unei
evolueze, pentru că îşi fixase ca femei. Dacă ne amintim că el se
unic ţel obţinerea puterii şi a află în conflict cu soţia, este
superiorităţii, aşa încât, în mod plauzibilă ipoteza că tocmai
surprinzător, pe planul trăsăturilor aceasta se ascunde sub chipul
de caracter lăsase să predomine persoanei văzute în vis.
în el vanitatea. în felul acesta, el este o
enigmă pentru toată lumea, şi
Dacă trecem în revistă restul
pentru el însuşi mai mult decât
vieţii sale, constatăm că relaţiile pentru oricine, deoarece nu-i
sociale îi sunt de-a dreptul ajunge nimeni cu prăjina la nas,
sărăcăcioase. Este clar că, date fascinat cum este de un ţel plin
fiind concepţiile sale, nu putea de vanitate. îndepărtarea sa de
strânge în juru-i decât oameni semeni merge mână în mână cu
care îi recunoşteau superioritatea aroganţa, el pretinzând pentru
şi se înclinau în faţa voinţei sale. sine o poziţie înaltă de
Dispunând de un ascuţit spirit nejustificat, pe când altora le
contestă orice valoare, ceea ce
critic, ca şi de perspicacitate, era
denotă o concepţie de viaţă şi
în stare de observaţii surprinzător un comportament care nu lasă
de exacte, de obicei minimalizatoare. nici un loc pentru prietenie sau
Aceasta a dus la îndepărtarea de pentru dragoste.
sine a cunoscuţilor. Nu a avut Argumentele invocate pentru
niciodată prieteni adevăraţi. Ceea justificarea unor asemenea evaziuni sunt
ce nu-i putea da contactul cu absolut caracteristice. Sunt cel mai adesea
oamenii, căuta să înlocuiască prin motive care par
tot felul de amuzamente.

232 233
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

valabile şi de la sine înţelese, cum este spre cultul puterii propriei


numai că ele nu se pot aplica în persoane, o cale care îl constrânge cel
cazul respectiv. Aşa, cutare va descoperi, mai adesea să-şi atingă scopul
de exemplu, că trebuie să frecventeze pe ocolite, neţinând seama de
societatea şi se va exersa în acest interesele semenilor şi tremurând fără
sens intrând, să spunem, într-o încetare la gândul înfrângerii. Se
şleahtă de beţivani, unde îşi va instalează, de asemenea, şi
pierde timpul bând, jucând cărţi, fenomene nervoase, care au scopul şi
trăncănind vrute şi nevrute şi semnificaţia lor aparte, constând
crezând că în acest fel se va înainte de toate în a-1 împiedica
înconjura de prieteni şi cunoscuţi. pe individ de la orice acţiune
în acest caz se va întoarce acasă despre care experienţa sa îi spune
la ore târzii din noapte, nu se va că l-ar putea duce pe marginea abisului.
putea scula devreme şi va conchide în societate nu este loc
avertizator: dat fiind că trebuie pentru transfugi. O anumită
să frecventezi societatea, nu poţi maleabi-litate şi adaptare sunt aici
totdeauna să... etc. Treacă- necesare în vederea colaborării şi
meargă, dacă şi-ar duce la întrajutorării, nu pentru a acapara
îndeplinire îndatoririle. Dar dacă, conducerea şi a-i domina pe
dimpotrivă, acaparat de cultivarea ceilalţi. în ce măsură lucrurile se
sociabilităţii, omul nu este de petrec astfel, mulţi au putut s-o
găsit la locul său de muncă, observe la ei înşişi sau la persoane
atunci, fireşte, dreptatea nu mai din anturajul lor. Un astfel de om va face
este de partea lui, deşi vizite, va fi foarte prevenitor, nu va tulbura
argumentele invocate sunt în sine pe nimeni. Nu va degaja însă nici un fel
exacte. Un altul, cum se întâmplă de căldură sufletească, pentru că
îndeosebi la tinerii care se află în aspiraţia sa către putere îl
perioada opţiunii profesionale, îşi împiedică de la aceasta, după
descoperă deodată aptitudini pentru cum nici alţii nu vor manifesta
politică. Desigur, politica este o afecţiune faţă de dânsul. Adesea îl
chestiune importantă. Ar fi însă vom vedea stând tăcut la masă,
curată prostie ca în loc să-ţi alegi o fără fizionomia unui om înclinat
meserie şi să te pregăteşti serios spre bună dispoziţie, nefăcând
pentru viitoarea ta profesie să nu mare lucru ca să favorizeze
faci nimic altceva decât să discuţi integrarea lui în societate. Unei
politică. conversaţii într-un cerc mai larg el
Vedem clar din aceste cazuri îi va prefera dialogul. Trăsătura sa
că nu experienţa noastră obiec- caracteristică se va arăta în fapte
tivă este aceea care ne face să discrete, de exemplu, în aceea că
ne abatem de la calea cea bună, el ţine să aibă întotdeauna
ci concepţia personală pe care o dreptate, chiar în chestiuni care
avem despre lucruri, felul nostru de a nu prezintă nici o importanţă
cântări şi aprecia faptele. întreg pentru nimeni. Aceasta
spaţiul rătăcirilor omeneşti stă aici demonstrează că lui îi este perfect
înaintea noastră. în asemenea egal ce argumentează, important
cazuri avem de-a face cu un întreg pentru dânsul fiind faptul de a-i
lanţ de erori şi de posibilităţi de dovedi celuilalt că greşeşte. Sau
eroare. Se impune să integrăm manifestă oscilaţii enigmatice, se
argumentele unui asemenea om arată obosit, fără a se şti de ce,
în întregul său plan de viaţă, să sau îl apucă zorul, ca să nu
definim erorile şi să le învingem avanseze nicăieri, ori nu poate
3
printr-o consiliere adecvată . dormi, nu-şi poate reface forţele,
Aceasta este, de altfel, activitatea care are tot felul de neplăceri, într-un
defineşte acest gen de educaţie. A cuvânt, auzim din gura lui o
educa nu înseamnă nimic altceva mulţime de lamentaţii, în legătură
decât a înlătura greşelile. Este cu care el nu ne poate da de cele
necesar, totodată, să cunoaştem mai multe ori nici o explicaţie
acele relaţii care ne arată că corectă. El este, pe cât se pare, un
4
dezvoltarea eronată a unui om, om bolnav, un nevropat . în realitate,
făcându-1 să rătăcească drumul, aceste manifestări sunt doar
se poate transforma pentru el într-o şiretlicuri menite să deturneze
tragedie. Trebuie să recunoaştem propria atenţie de la situaţia
cu admiraţie înţelepciunea reală. Adoptarea unor asemenea
popoarelor din vechime, care au mijloace nu se datorează
cunoscut sau cel puţin au intuit hazardului. Iar dacă ne gândim la
aceste relaţii, despre care revolta îndărătnică implicată, de
vorbeau ca despre o Nemesis, exemplu, în frica omului în faţa
zeiţa răzbunării. O astfel de acestui fenomen natural care este
dezvoltare ne arată cum se lăsarea nopţii, vom înţelege că
declanşează ca de la sine manifestarea nu poate fi a unuia
prejudiciile pe care un individ şi le care s-a adaptat la viaţa terestră.
aduce ori de'câte ori, în loc să Căci la baza fasoanelor sale nu
acţioneze în sensul şi spre folosul stă nimic altceva decât
colectivităţii, caută, orientat

234 235
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OM ULUI

dorinţa de a desfiinţa oricât de mari dispar aproape nemestecate,


noaptea. De fapt asta e ceea ca într-un abis, fiind de-a dreptul
ce pretinde el, drept condiţie a fantastică viteza cu care sunt
integrării într-o viaţă normală! îngurgitate. Frapante nu sunt însă
Punând o astfel de condiţie numai aceste forme de manifestare, ci şi
imposibilă, el îşi trădează în cantitatea şi frecvenţa meselor. Nu
acelaşi timp reaua intenţie. Este exagerăm spunând că există
un negativist. oameni pe care nu ni-i putem
Toate fenomenele nervoase reprezenta decât înfulecând. Un
de acest fel au luat naştere din alt tip de proastă creştere se
momentul în care un asemenea manifestă printr-o izbitoare lipsă
om s-a speriat de îndatoririle sale 6
de igienă . Nu este vorba de lipsa de
şi a căutat un pretext fie pentru a- formalism pe care o vedem la
şi încetini activitatea şi a o oamenii care au mult de lucru şi
desfăşura în condiţii mai uşoare, nici de dezordinea firească
fie pentru a-şi părăsi cu totul întâlnită uneori la oamenii care
postul. El se sustrage astfel de la muncesc din greu. Tipul de om la
îndeplinirea obligaţiilor necesare care ne referim nu prestează de
menţinerii societăţii omeneşti, obicei o muncă anevoioasă, ba
aducând daune în primul rând
chiar, adesea, este departe de
celor care îi sunt apropiaţi, cât şi
orice muncă. Asta nu-1 scuteşte,
întregii lumi, dacă avem în vedere
totuşi, nici de dezordinea
o perspectivă mai largă. Aceste
exterioară, nici de aspectul
probleme ar fi fost de mult
neîngrijit. Este în aceasta ceva
rezolvate, dacă am fi dispus de o
aproape studiat, o ciufuleală şi o
mai bună cunoaştere a omului şi
necuviinţă scandaloase, greu de
am fi fost întotdeauna capabili să
imitat, şi care sunt atât de
sesizăm acea formidabilă
5 caracteristice pentru individul respectiv,
cauzalitate care există între
atacarea regulilor logice, imanente încât nu l-am mai recunoaşte în
ale vieţii în societate şi destinul cazul în care, vreodată, s-ar
tragic care adesea, după cum se prezenta altfel.
constată mai târziu, îşi are aici Aceste forme de manifestare
originea. Dat fiind că acest sunt de aşa natură încât ne oferă
interval de timp este adesea o caracterizare exterioară a
considerabil şi dat fiind faptul că oamenilor prost crescuţi. Ele
adesea intervin nenumărate semnifică limpede faptul că
complicaţii, de regulă nu suntem respectivii nu procedează corect şi
în stare să stabilim cu exactitate vor să se înalţe deasupra
aceste raporturi şi să tragem celorlalţi. Oamenii care practică
învăţăminte spre a-i putea asemenea proaste maniere ne
povăţui cum se cuvine pe alţii. lasă întotdeauna impresia că au
Numai după ce cu multă prea puţină consideraţie pentru
osteneală am reuşit să derulăm semenii lor. Nu atât manifestările
întreaga linie de viaţă şi să ca atare ne uimesc, cât faptul că
aprofundam biografia omului, de cele mai multe ori astfel de
suntem capabili să trecem în maniere necuviincioase îşi au
revistă ansamblul şi să spunem originea în copilărie. De altfel,
în ce moment a fost săvârşită aproape că nu există copil care să
eroarea. se dezvolte cum scrie la carte,
unii dintre ei formându-şi
4. IMPULSII NEÎNFRÂNATE, CA deprinderi urâte de care, cum
EXPRESIE A UNEI ADAPTĂRI arată observaţiile noastre, nu se
DEFICIENTE. Există oameni la care mai dezbăra toată viaţa.
se fac remarcate anumite forme Dacă investigăm cauzele
de manifestare, caracteristice, pe care acestor manifestări, descoperim
noi le percepem drept semne de proastă tendinţa mai mult sau mai puţin
educare. Intră în această pronunţată de evitare a semenilor
categorie, de exemplu, oamenii şi de sustragere de la îndatoriri.
care nu se pot abţine să nu-şi Aceşti oameni, de fapt, vor să se
roadă unghiile, cei care se simt ţină departe de viaţă, ei refuză
împinşi de nu ştiu ce forţă colaborarea. Acest punct de
interioară să se scobească mereu vedere ne permite să înţelegem
în nas, ca şi oamenii care se de ce ei nu pot fi impresionaţi de
reped cu asemenea lăcomie la discuţiile morale, argumentele
mâncare încât comportamentul de această natură neavând nici o
lor lasă impresia unei patimi dez- influenţă asupra proastelor lor
lănţuite. Că astfel de manifestări obişnuinţe. Având faţă de viaţă
trebuie să aibă o semnificaţie, atitudinea pe care o are, un
devine limpede de îndată ce asemenea om are propriu-zis
observăm cum un om se aruncă
dreptate când, de exemplu, îşi
asupra mâncării ca un lup flămând
roade unghiile. Şi cu greu se
şi nici o ruşine nu-1 poate împiedia
poate găsi un mai bun motiv de a
să-şi satisfacă pofta. El soarbe
fi ocolit decât în cazul individului
zgomotos, mestecă, clefăie.
care, voind să se ţină departe de
Bucăţile
societate, apare în mod regulat,
de exemplu, cu gulerul

236 237
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

murdar sau într-un veston cam aşa: „Trebuie să rămân


uzat. Ce te-ar putea feri mai lângă mama", sau: „Mama
sigur şi mai bine de obţinerea trebuie să aibă mereu grijă de
unui loc de muncă unde eşti mine". Iată cum o asemenea
supus luării aminte, criticii şi manifestare are o semnificaţie
concurenţei altora, sau ce ar profundă, permiţându-ne, pe de o
putea pune mai bine pe fugă pe parte, să evaluăm omul, iar pe de
un pretendent la căsătorie, altă parte, făcându-ne posibilă
decât să te prezinţi în halul înlăturarea principalului simptom,
acesta? Astfel se exclude el ca urmare a înţelegerii integrale a
însuşi de la orice concurenţă şi omului respectiv, în linii mari,
are pentru aceasta şi un bun constatăm că la copii actele de
pretext: ce n-aş putea eu realiza, proastă creştere tind să atragă
dacă nu aş avea obiceiul acesta asupra lor atenţia celor din jur,
respingător? îl am, însă. făcându-i să joace un rol deosebit,
Cazul expus mai jos ne va arăta să le demonstreze adulţilor
cum un asemenea obicei este slăbiciunea şi incapacitatea
folosit la autoapărare, servind şi ca acestora de a da poveţe, punându-i
mijloc de tiranizare a celor din pe copiii cu pricina într-o lumină
jur. Este vorba de o fată în vârstă de mai bună, atât în propriii lor ochi,
22 ani, care suferea de incon cât şi în ai celor mai puternici. în
tinenţă urinară. Era penultima dintre acelaşi sens este de interpretat
fraţii şi surorile ei, copil plă- obiceiul multor copii de a se face
remarcaţi prin ţinuta lor bizară în
| faţa persoanelor străine venite în
pând, care se bucura de o grijă vizită. Copii care de obicei sunt
deosebită din partea mamei sale, J foarte cuminţi se poartă ca apucaţi
căreia ea îi arăta un devotament de toţi dracii de îndată ce un
ieşit din comun. Mama, în schimb, ; oaspete intră în casă. Copilul vrea
o supraveghea zi şi noapte, atât din să joace un rol şi nu se va lăsa până
cauza răului ei obicei, cât şi din când nu-şi va fi atins scopul într-o
cauza stărilor de anxietate şi a manieră care să-1 satisfacă.
ţipetelor pe care le scotea în timpul Deveniţi adulţi, asemenea inşi nu
nopţii. Sigur că la început a fost o vor pregeta să exploateze astfel
izbândă pentru dânsa, un balsam de bizarerii pentru a se sustrage
pentru vanitatea ei faptul că o avea de la exigenţele vieţii în comun
lângă sine pe mama ei mai mult sau pentru a încerca cel puţin să
decât o puteau avea ceilalţi copii. pună altora beţe în roate. Setea de
Definitorie era pentru ea şi aver dominaţie şi vanitatea se ascund
siunea faţă de şcoală, prietenie şi sub aceste manifestări care, atunci
societate în general. Deosebit de când îmbracă forme atât de
anxioasă se arăta când trebuia să iasă stranii, rămân adesea
de acasă şi chiar şi mai târziu, necunoscute în ceea ce priveşte
când crescuse, şi era necesar să adevărata lor semnificaţie.
meargă seara după cumpărături;
trecea printr-un adevărat chin. Se NOTE
întorcea epuizată, moartă de frică
acasă, povestind prin ce primejdii 1
Simptom clar al agorafobiei, adică al
înspăimântătoare trecuse. fricii de spaţiile deschise, de
Este uşor de înţeles că toate aceste pieţe, de străzi largi, caz în care se
simptome ne dezvăluie pur manifestă tendinţa de a nu părăsi
locuinţa. Asemenea oameni se
j strecoară temători pe lângă zidurile
şi simplu faptul că fata aceasta nu caselor,
dorea decât să stea în permanenţă rămân ţintuiţi locului când au de
traversat un spaţiu urban sau un
[ câmp, iar
lângă mama sa. Cum însă situaţia în încăperi preferă colţurile retrase.
materială a familiei nu o (Nota trad.)
permitea, s-a plănuit să i se 2
„dieses Bogengăngertums", în
caute o slujbă. S-a reuşit ca ea textul original. (Nota trad.)
să accepte, în cele din urmă, un 3
„siv durch Belehrung zu iiberwinden",
post. Dar nu după mai mult de în textul original. (Nota
două zile i-a revenit vechea trad.)
meteahnă, incontinenţa urinară, 4
„nervos",în textul original. (Nota trad.)
aşa încât a trebuit să fie conce- 5
„jene
diată. Mama, care nu cunoştea furchtbareKausalităt",în textul
sensul real al acestei suferinţe, original. (Nota trad.)
i-a făcut reproşuri amare. Drept b
„Schmutzigkeit",în textul original.
urmare, fata a încercat să se (Nota trad.)
sinucidă şi a fost internată în
spital. în culmea disperării,
mama i-a jurat să nu se mai
despartă de ea.
Toate aceste trei simptome
— incontinenţa urinară, teama
de noapte şi de singurătate, ca şi
încercarea de sinucidere — sunt
orientate spre unul şi acelaşi
scop. Pentru noi ele sunt
grăitoare şi ne spun

238 239
CUNOAŞTEREA OMULUI

Capitolul IV de a determina o stare de spirit senină. Ca să nu


mai vorbim de cei care, destui la număr, ne obligă
să-i considerăm nu numai incapabili de a produce
altora bucurie, dar care, dimpotrivă, în orice situaţie
ALTE FORME DE EXPRESIE în care intervin, înclină să otrăvească viaţa celorlalţi,
ALE CARACTERULUI procedând în aşa fel de parcă ar vrea să stingă orice
lumină. Aceşti oameni fie că nu pot să râdă, fie că nu
pot râde decât forţat, ceea ce atestă doar o
aparentă bucurie de a trăi. Acum ne este limpede de
ce faţa unui om poate trezi simpatie: aceasta se întâmplă
atunci când omul este capabil să lase impresia unui
aducător de bucurie. în felul acesta se risipeşte ceaţa
care înconjura sentimentul de simpatie şi antipatie,
1. VOIOŞIA. Am şi subliniat faptul că este uşor
dându-ni-se posibilitatea unei interpretări exacte.
de măsurat sentimentul de comuniune socială al
La antipodul acestui tip se situează acei oameni pe
omului după cât de dispus se dovedeşte acesta de a-
care i-am putea numi tulburători de seninătate
şi ajuta semenii, de a-i încuraja, de a le face bucurii.
(Friedensstorer), cei care sunt înclinaţi mereu să prezinte
Această aptitudine de a aduce bucuria face ca toţi cei
care o posedă să fie întâmpinaţi cu mai mare interes, lumea ca pe o „Vale a plângerii" şi care incită la
fie şi datorită înfăţişării lor exterioare. Ni-i apropiem durere. Cutezanţa lor merge atât de departe încât,
cu uşurinţă şi pe o bază pur intuitivă îi socotim a fi când facem bine cunoştinţă cu ea, rămânem stupefiaţi.
mult mai simpatici decât ceilalţi. Cu totul instinctiv Să vedem mai întâi cu ce fel de personaje avem de-a
simţim că trăsăturile lor sunt definitorii pentru face. Există oameni vădit înclinaţi să parcurgă viaţa ca
sentimentul de comuniune socială. Sunt oameni de o şi cum ar duce pe umeri o enormă povară. Orice
seninătate imperturbabilă care, dacă au cumva vreun dificultate cât de mică ei o exagerează, viitorul îl
necaz, nu şi-l varsă pe ceilalţi,în relaţiile cu aceştia privesc dintr-o perspectivă sumbră şi cu orice prilej de
iradiind seninătate, înfrumuseţând viaţa şi făcând-o bucurie lasă să răsune strigătul lor de Casandră. Sunt
demnă de trăit. Pe omul bun îl recunoaştem nu eminamente pesimişti, pentru ei înşişi, ca şi pentru
numai după actele sale, după felul în care ne toată lumea, se indispun dacă pe undeva prin jurul lor
abordează, cum ne vorbeşte, după înţelegerea pe care se manifestă bucuria şi în orice relaţie umană
o arată faţă de interesele noastre, ci şi după întreaga încearcă să introducă părţi întunecate. Nu numai cu
sa fiinţă, după fizionomia şi gesticulaţia sa, după felul vorba, ci şi prin acţiunile şi provocările lor ei tulbură
în care râde. Profundul psiholog care este Dostoevski spune că viaţa senină şi exuberanţa semenilor.
pe un om îl vom putea cunoaşte şi înţelege mult mai
bine după felul în care râde, decât după îndelungate 2. MODURI DE GÂNDIRE ŞI DE EXPRIMARE.
1
cercetări psihologice . Căci râsul are atât nuanţe de Modul de a gândi şi a se exprima al unor oameni produce
amabilitate, cât şi subînţelesuri duşmănoase, uneori o impresie atât de plastică, încât nu putem trece
agresive, ca de exemplu în cazul bucuriei răutăcioase în cu vederea faptul. A gândi şi a vorbi este la aceşti
faţa necazului altora. Există chiar oameni care în 2
oameni tot una cu „a încălţa cizme spaniole" , ei
general nu sunt în stare să râdă şi care sunt atât de
gândind şi vorbind exclusiv în fraze-şablon, cunoscute
departe de legătura mai strânsă de la om la om, încât
de toată lumea, aşa încât întotdeauna ştii dinainte ce
le lipseşte aproape cu desăvârşire înclinaţia de a face
vorbe le vor ieşi din gură. Stilul este cunoscut din
bucurii altora şi
naraţiunile specifice apărute prin gazete sau din
romanele de duzină. Este o frazeologie care aduce cu un
buchet de floricele din acelea ce se vând la toate colţurile.
Auzim expresii

240 241
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

ca: „să ţii cont", „să-i citeşti te poţi simţi


3
Leviticul" sau „lovitură de stilet" etc, bine în viaţă dacă totul nu
în care se întâlnesc termeni decurge pe făgaşul
străini de tot felul. obişnuit,pe calea cea
Aceste moduri de exprimare
pot contribui, desigur, la înţele-
gerea unui om. Căci există forme
de gândire şi moduri de exprimare
pe care nu trebuie sau nu se
cuvine să le practici. întreaga
banalitate a stilului de speţă joasă
răsună aici şi chiar oratorul care
le rosteşte poate fi şocat. Se
arată prea puţină consideraţie
pentru judecata şi spiritul critic
ale celorlalţi atunci când li se
serveşte mereu câte un proverb
sau când orice gând sau spusă
sunt împănate cu citate din autori
celebri. Sunt mulţi cei care nu se
pot elibera de acest mod de a
vorbi şi care astfel îşi atestă
mentalitatea retrogradă.

3.ATITUDINEA
ŞCOLĂREASCĂ. Foarte des
întâlnim
oameni care ne lasă impresia
că s-au oprit la un anumit punct al
dezvoltării lor, neputând
depăşi stadiul şcolarităţii.
Acasă, în viaţă,
în societate, în profesia lor
ei sunt mereu ca nişte
şcolari, trag
într-una cu urechea, stau la
pândă, ca să vadă dacă au
voie să spună
ceva. îi vedem silindu-se
totdeauna să aibă prompt un
răspuns la
orice problemă care se pune
undeva în societate, ca şi
cum ar vrea
să devanseze pe cineva, să
arate că ei sunt informaţi în
toate, ca şi
cum ar aştepta să li se dea o
notă bună pentru aceasta.
Stă în firea
unor asemenea oameni să se
simtă în siguranţă numai dacă
viaţa li
se prezintă în forme familiare,
fiind derutaţi de îndată ce
sunt puşi
într-o situaţie în care nu mai
pot folosi şablonul şcolar. Şi în
limitele
acestui tip există mai multe
niveluri de diferenţiere. în
cazurile mai
puţin simpatice întâlnim
oameni seci, prozaici, puţin
sociabili, sau
oameni care vor să treacă
drept erudiţi, care fie că ştiu
totul, fie
încearcă să clasifice toate
lucrurile după reguli şi
formule.

4.OAMENI CU PRINCIPII ŞI
PEDANŢI. Un tip de om care
de fapt nu are totdeauna
ceva şcolăresc în sine, dar
care aminteşte
de atitudinea şcolărească,
este acela care încearcă să
subsumeze
unui principiu oarecare toate
manifestările vieţii, dând în
orice
situaţie prioritate principiului
pe care 1-a pus la punct
odată pentru
totdeauna şi de la care nu se
abate, cu convingerea că nu
justă. De cele mai multe ori astfel greutate se va lăsa convins s-o ia
de oameni sunt şi pedanţi. Ei ne pe alt drum decât pe cel pe care
lasă impresia că sunt nişte oameni merge de obicei. Acest tip de oameni nu
care se simt atât de nesiguri încât au nici o disponibilitate pentru viaţa
încearcă să încorseteze viaţa, în largă cu neprevăzutul ei. în
toată nemărginirea ei, în câteva demersurile lor ei risipesc adesea
reguli şi formule, pur şi simplu o groază de timp, punându-se în
pentru că altfel, cuprinşi de dezacord atât cu ei înşişi cât şi cu
anxietate, nu pot merge mai departe. Ei cei din jur. în momentul în care au
sunt gata să intre în joc numai a se confrunta cu o situaţie nouă,
dacă regulile le sunt cunoscute neobişnuită pentru dânşii, refuză
dinainte, dând bir cu fugiţii din s-o accepte, invocând lipsa de
faţa unei situaţii în care nu pot să pregătire, crezând că nu-i pot da
aplice reguli bine cunoscute. Se de capăt fără vreo regulă, fără o
simt jigniţi dacă sunt puşi într-o formulă magică. De aceea ei vor
situaţie nefamiliară pentru dânşii. căuta să evite, pe cât posibil, orice
Se înţelege că metoda aceasta le schimbare. Unor asemenea oameni
dă posibilitatea de a-şi exercita din venirea primăverii, de pildă, le va
plin puterea. Să ne gândim, de provoca dificultăţi, deoarece au
exemplu, la numeroasele cazuri de avut destul timp să se acomodeze
scrupulozitate nesocială. Nu ne va fi cu iarna. îi înspăimântă şi îi
greu să descoperim că aceşti indispune circulaţia în aer liber,
oameni sunt animaţi de o favorizată de vremea frumoasă,
neînfrânată sete de dominaţie şi care face să se amplifice relaţiile
de vanitate. umane. Sunt oamenii care se
Chiar dacă asemenea plâng că primăvara niciodată nu
oameni sunt muncitori se simt în apele lor. Neputându-se
sârguincioşi, caracteristice rămân adapta decât cu mare greutate la
pentru ei pedanteria şi uscăciunea o situaţie nouă, ei vor fi de găsit,
sufletească. Adesea aceste de cele mai multe ori, în posturi
trăsături inhibă în ei orice iniţiativă, care nu le cer prea multă iniţiativă
făcând dintr-înşii fiinţe lipsite de şi tocmai aici şi este locul lor, atâta
orizont, pradă capriciilor. Unii dintre vreme cât nu se pot schimba. Căci
ei vor contracta mania de a merge trebuie să luăm bine aminte că nu
totdeauna pe marginea trotuarului sau de avem de-a face cu însuşiri
a nu pune piciorul decât pe anumite înnăscute, că aceste însuşiri
pavele. Un altul numai cu mare nu sunt

242 243
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

nemodificabile, ele fiind Abstracţie făcând de


rezultatul unor atitudini eronate faptul că nici un suflet
faţă de viaţă, dar care au pus cu omenesc nu ar suporta uşor
atâta putere stăpânire pe întreg supunerea, o femeie ţinută în
psihicul omului, încât acesta, astfel de condiţii va ajunge de cele
lăsat în voia lui, nici vorbă să se mai multe ori la pustiire
poată elibera de viziunile eronate interioară şi la totală
care îi domină. dependenţă, cum ne va arăta
cazul expus succint aici. Căsătorită
5. SUBORDONAREA. Un tip din dragoste cu un bărbat care avea o
de om la fel de puţin indicat importantă poziţie socială, atât ea
pentru profesiunile care cer cât şi soţul ei credeau orbeşte în
iniţiativă este acela dominat de un dogma supunerii femeii. Cu timpul
fel de slugărnicie şi care nu se ea a devenit o maşină perfectă,
simte bine decât acolo unde are pentru care nu exista nimic decât
de dus la îndeplinire porunci. Pentru datoria. Orice pornire spre
un sobordonat nu există decât independenţă era nimicită din
legi şi reguli de respectat. Acest faşă. Anturajul, care se obişnuise
tip de om caută cu toată fiinţa sa cu situaţia, fireşte că nu vedea
un loc de muncă în care să-şi nimic scandalos în aceasta, ceea
manifeste servilitatea. Putem ce nu avantaja pe nimeni. Dacă
observa lucrul acesta în diverse faptul nu a degenerat în dificultăţi
împrejurări, chiar şi în înfăţişarea mai mari, a fost pentru că
exterioară a omului, care de obicei lucrurile se petreceau într-un
îşi îndoaie şira spinării şi care mediu relativ supus. Dar dacă
mereu e gata să se încline şi mai avem în vedere faptul că pentru
mult, atent la vorbele foarte mulţi oameni subordonarea
superiorului, nu pentru a le femeii constituie destinul ei firesc,
cântări, ci pentru a se pune cât vom recunoaşte că există aici din
mai bine de acord cu ele şi a sări abundenţă material pentru
să aducă la îndeplinire ordinele conflicte. Căci dacă bărbatul
primite. Sunt oameni pentru care mai socoate că această subordonare
mult decât orice valorează este de la sine înţeleasă, el va
supunerea. Aceasta atinge uneori avea mereu scandaluri, pentru că
un grad incredibil. Pentru unii este o asemenea subordonare este de
o adevărată plăcere să se fapt imposibilă.
subordoneze. Nu vrem să spunem Unele femei au un spirit de
prin aceasta că idealul unor supunere atât de dezvoltat, încât
asemenea oameni ar fi prin îşi caută drept soţi bărbaţi
excelenţă acela de a se dominatori sau brutali. în scurt
supraordona. Trebuie totuşi să timp această relaţie contrară
clarificăm părţile obscure ale vieţii naturii duce la o gravă ciocnire de
acelora care văd adevărata soluţie caractere. Avem uneori impresia
a îndatoririlor ce le revin doar în că aceste femei iau în derâdere
supunere. subordonarea femeii şi vor să-i
Este frapant pentru noi faptul dovedească lipsa de sens.
că o mulţime de oameni se pare Noi cunoaştem de pe acum
că şi-au făcut din subordonare o calea pe care se poate ieşi din
lege a vieţii. Nu ne referim la această situaţie dificilă.
clasele aservite, ci la sexul Convieţuirea dintre bărbat şi
feminin. Că femeia trebuie să se femeie trebuie să fie o
supună, este ca o lege nescrisă camaraderie, o comunitate de
însă profund întipărită în mintea muncă, unde nimeni nu este
tuturor, pe care mulţi oameni o subordonat. Şi dacă cele spuse
respectă ca pe o dogmă. Ei cred aici nu reprezintă deocamdată
că femeia nu există decât spre a decât un ideal, avem cel puţin un
se aservi. O consecinţă obişnuită etalon cu care putem măsura
a aceastui fapt este că ea progresele sociale făcute de un
încearcă, dimpotrivă, să se individ, respectiv regresele sale,
supraordoneze. Cu toate că putându-se identifica greşelile
asemenea concepţii au otrăvit şi săvârşite.
tulburat relaţiile oamenilor în Problema supunerii nu
general, stăruie în acest sens o interesează doar relaţiile dintre
superstiţie deosebit de rezistentă, sexe, ea nu-1 împovărează doar pe
care are adepţi chiar în rândurile bărbat cu o puzderie de dificultăţi
femeilor, care se cred puse sub cărora nu este capabil să le facă
puterea unei legi eterne. Nu se faţă, ci joacă un rol important şi
cunoaşte însă nici un caz în care în viaţa popoarelor. Dacă ne
cineva să fi tras vreun folos de pe gândim că întreaga antichitate îşi
urma acestei concepţii. Va veni baza situaţia economică şi
timpul să se vadă că dacă femeia relaţiile de dominare pe
nu s-ar fi aservit cum s-a aservit, sclavagism, dacă ne gândim că
toate pe lumea aceasta ar fi fost mai bune. poate cei mai mulţi dintre
oamenii care trăiesc azi se trag
din familii de sclavi, dacă ne
reprezentăm faptul că s-au scurs
secole în

244 245
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

care cele două clase au se impune un comandament, o organizare.


cunoscut o opoziţie atât de în asemenea locuri ei vor ieşi la
radicală una faţă de alta şi că, suprafaţă aproape de la sine.
astăzi încă, la anumite în timpuri frământate, când
popoare spiritul de castă este poporul clocoteşte, apar deodată
principial predominant, abia asemenea firi care se situează în
atunci putem înţelege că prim-plan ca de la sine. Căci ei au
principiul supunerii şi revendicarea gesturile, atitudinea, aspiraţiile şi, de
acestuia îi animă necontenit pe cele mai multe ori, chiar şi
oameni şi poate duce la formarea pregătirea şi aptitudinile
unui tip ca atare. Este cunsocut că necesare. Sunt acei oameni care
antichitatea considera munca comandă şi acasă, care în copilărie
drept o ocupaţie relativ ruşinoasă, nu îndrăgeau decât jocurile în care
care revenea sclavilor, că puteau fi vizitiul care mână caii,
stăpânului nu-i era îngăduit să se conductor de tren sau general pe
murdărească muncind, că el era câmpul de bătălie. Mulţi dintre ei
nu numai cel care porunceşte, ci nu mai pot realiza nimic dacă un
monopoliza toate însuşirile bune. altul le dictează ce şi cum să facă,
Clasa dominantă era aceea a ori se enervează atunci când au de
„celor mai buni", aristocraţia, executat un ordin. Alţii, care poate
cuvântul grecesc sunt mai bine pregătiţi, nu
„aristos"însemnând şi una şi alta, reuşesc să ajungă în posturi de
adică dominaţia celor mai buni. conducere. Şi pe timp de pace
Această concepţie triumfa însă, găseşti totdeauna asemenea
fireşte, exclusiv cu ajutorul forţei, oameni în fruntea a diverse
nu prin vreun examen al virtuţilor grupări, fie profesionale, fie cu un
şi meritelor. Un examen şi o caracter social mai larg. Ei sunt
clasificare aveau loc cel mult la întotdeauna în prim-plan, pentru
sclavi, aşadar la cei aserviţi. Cel că se vâră în faţă şi îi dau cu gura.
mai bun însă era acela care avea Cât timp nu tulbură prea tare
în mână puterea. rânduiala vieţii în comun, nu avem
Până în zilele noastre şi-a nimic de obiectat, cu toate că noi
întins influenţa concepţia privind socotim nelalocul ei supraes-
armonizarea celor două forme de timarea de care au parte azi
existenţă a fiinţei umane, pierzân- asemenea caractere. Căci şi ei
du-şi însă orice sens şi valoare sunt oameni care stau în faţa unui
astăzi, când se tinde la o apropiere abis, care cu siguranţă nu ocupă
a oamenilor unii de alţii. Să nu un loc în rând cu lumea şi nu sunt
uităm că până şi marele gânditor cei mai buni. Trăind într-o
Nietzsche a revendicat dominaţia celor tensiune extremă, ei nu-şi
mai buni şi supunerea celorlalţi. găsesc liniştea, voind mereu să-
Nici astăzi nu a încetat să fie greu şi demonstreze superioritatea,
să ne scoatem din cap ideea atât în lucruri mari cât şi în
împărţirii oamenilor în stăpâni şi mărunţişuri.
slujitori şi să ne simţim cu toţii
absolut egali. Cu toate acestea, fie 7. SUSCEPTIBILITATEA. Şi în
şi numai faptul că suntem în pose- ce-i priveşte pe acei oameni a
sia acestui punct de vedere ne căror atitudine faţă de viaţă şi
poate fi de ajutor şi ne poate feri faţă de îndatoririle lor depinde în
de mari erori. Căci există oameni mod exagerat de starea lor de spirit,
care au devenit atât de psihologia ar porni pe un drum greşit
slugarnici, încât ar fi fericiţi dacă dacă ar considera că avem de-a
cineva i-ar lua la un moment dat în face cu fenomene înnăscute.
seamă, pe ei care în permanenţă Aceştia intră cu toţii în categoria
par să-şi ceară scuze pentru vina de caracterelor peste măsură de
a exista pe lume; de unde nu se ambiţioase şi, de aceea,
cuvine să admitem că această susceptibile, care încearcă diverse
atitudine le-ar prii,când ei de fapt soluţii pentru insatisfacţia lor faţă
adesea se simt de-a dreptul de viaţă. Susceptibilitatea lor este ca
nefericiţi. o antenă avertizoare, cu ajutorul
căreia încearcă să palpeze în
6. INFATUAREA. Un tip de om prealabil situaţia, înainte de a lua
opus celui precedent este înfumuratul, o poziţie.
acela care vrea să joace Există oameni animaţi de o
totdeauna primul rol, a cărui viaţă permanentă bună dispoziţie, care
nu reprezintă altceva decât în consecinţă tind, cu o anumită
eterna întrebare: „Cum voi putea ostentaţie şi insistenţă, să
eu să-i depăşesc pe toţi?" Acest valorifice partea senină a vieţii,
rol se asociază în existenţa sa cu punând la baza acesteia bucuria
tot felul de eşecuri şi decepţii. şi veselia. Şi aici găsim toate
Atitudinea aceasta o putem nivelurile de diferenţiere posibile.
tolera întrucâtva dacă nu Există printre aceştia oameni care
comportă acte ostile, agresive. vădesc o comportare de o voioşie
Vom găsi astfel de oameni acolo copilărească,
unde este necesară imprimarea
unei direcţii, unde

246 247
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

în definitiv îmbucurătoare, orice neplăcere s-ar ivi, o


pentru că ei nu-şi ocolesc privesc ca şi cum ei ar fi cei
îndatoririle, ci le abordează şi vizaţi de nenorocul care îi
le duc la îndeplinire într-o caută peste tot.
manieră ludic-artistică. Poate Asemenea exagerări nu pot
că nu există tip de om care să- lua naştere decât în capul unui
1 întreacă pe acesta în com- om care, într-un fel oarecare, se socoate
portare frumoasă şi simpatică. buricul pământului. Uneori s-ar
Sunt însă unii care împing părea că este vorba de modestie
prea departe concepţia lor senină când cineva se crede veşnic
despre viaţă şi care tratează cu urmărit de nenoroc, pe când în
seninătate şi acele situaţii care realitate fiinţa sa musteşte de
trebuie luate relativ în serios şi vanitate crezând că toate puterile
faţă de care ei, adoptând o duşmănoase nu fac decât să-1
atitudine puerilă, se îndepărtează urmărească pe el în mod special.
atât de mult de seriozitatea vieţii Asemenea oameni încă din
încât nu ne pot face o impresie copilărie îşi otrăvesc zilele,
bună. Avem întotdeauna un imaginându-şi că-i urmăresc
sentiment de insecuritate când îi bandiţii, ucigaşii şi alţi răufăcători
vedem pe aceşti oameni la lucru, siniştri, şi care cred că strigoii şi
o impresie de om pe care nu te stafiile nu au nimic altceva de
poţi bizui, pentru că vor să treacă făcut decât să-i hărţuiască pe
prea uşor peste dificultăţi. dânşii.
Cunoscând acestea, îi vom ţine pe Adesea această stare de
cât posibil departe de îndatoririle spirit se exprimă în ţinută. Ei
de mare răspundere, când ei arată deprimaţi, mereu aduşi de
înşişi nu le evită, cum este de spate, ca toată lumea să
obicei cazul. Rareori îi vom găsi înţeleagă ce enormă povară îi
asumându-şi sarcini cu adevărat apasă. înfăţişarea lor ne
grele. Nu ne putem totuşi despărţi aminteşte involuntar de cariatide,
de acest tip fără a-i acorda şi condamnate să proptească, cât
câteva cuvinte care să exprime trăiesc, o imensă povară. Sunt
simpatia noastră. Căci faţă de oameni care iau totul foarte în
marea mulţime de posaci care serios, judecând lucrurile din-tr-un
predomină în lume, trebuie să unghi pesimist. Cu această stare
spunem că ne este plăcut să de spirit, este limpede de ce totul
întâlnim acest tip, pe care ni-1 iese pe dos, de îndată ce pun ei
putem mai uşor ralia decât pe mâna. Cobeala nu le înveninează
acela care, dimpotrivă, este doar lor înşile viaţa, ci şi altora.
mereu trist şi descurajat, Iar la baza acestei conduite nu se
incapabil să vadă altceva decât află decât vanitatea. Este un fel
partea întunecată a lucrurilor. de infatuare, ca şi în cazul
precedent.
8. GHINIONIŞTI ŞI PIEZE-RELE.
Este un truism psihologic afirmaţia 9. RELIGIOZITATEA. Oamenii
că acela care intră în contradicţie de felul acesta reuşesc uneori să-
cu adevărul absolut al vieţii şi găsească un refugiu în religie,
sociale la un punct oarecare al fără a-şi modifica comportamentul.
existenţei sale va suferi contra- Ei se tânguie şi se lamentează, îl
lovitura. De obicei aceşti oameni plictisesc pe bunul Dumnezeu cu
nu se pricep să tragă nici o învăţă- necazurile lor, dorind ca acesta
tură din aceasta, ei înţeleg să nu se ocupe de nimic altceva
întreaga nenorocire ca pe un decât de propria lor persoană. De
ghinion personal, nedrept, ca pe obicei ei sunt convinşi că Tatăl
un nenoroc care îi urmăreşte. Ei Ceresc este propriu-zis în
îşi irosesc timpul ca să serviciul lor, că poartă întreaga
demonstreze cât nenoroc au răspundere pentru tot ce li se
mereu, că nimic nu le reuşeşte, întâmplă şi că, pe lângă aceasta,
că toate dau greş dacă pun ei poate fi înduplecat să le facă şi
mâna. Uneori ei chiar înclină să se favoruri, prin diferite artificii, cum
fălească cu înfrângerile lor, ca şi ar fi îndeosebi rugăciunile rostite
cum acestea s-ar datora unei cu ardoare, ori jertfele religioase.
puteri sinistre, înspăimântătoare. Cu alte cuvinte, bunul Dumnezeu
Dacă reflectăm puţin asupra aces- nu ştie ce are de făcut, ci trebuie
tui punct de vedere, să i se atragă atenţia. Trebuie să
recunoaştem şi aici influenţa admitem că în această
malefică a vanităţii. Aceşti modalitate de adoraţie religioasă
oameni îşi închipuie că toate câte se manifestă o atât de
li se întâmplă se petrec ca şi cum o înspăimântătoare erezie, încât
zeitate necurată s-ar ocupa dacă s-ar instaura din nou
numai de dânşii, neavând alt vechea Inchiziţie, tocmai aceşti
gând decât ca, pe furtună, să oameni ar fi arşi cei dintâi pe rug.
trimită trăsnetul drept în ei, sau să le Ei se poartă cu bunul Dumnezeu
trimită un hoţ în casă, care să-i
bage în sperieţi, pe scurt,

248 249
f
ALFRED ADLER

exact cum o fac ceilalţi oameni, nefăcând decât să


se jeluiască şi să-1 pisălogească, fără ca ei înşişi să
mişte un deget pentru îmbunătăţirea s itua ţiei în Capitolul V
car e se găs esc. Asta ei o pret in d numa i şi nu mai
d in partea celorlalţi.
Până unde pot merge lucrurile, ne arată cazul
unei fete în vârstă de 18 ani. Foarte cuminte şi
AFECTELE
harnică, dar, ce-i drept, şi foarte ambiţioasă, ea se
distingea şi prin importanţa acordată religiei,
îndeplinindu-şi cu scrupulozitate toate îndatoririle
religioase. într-o zi ea a început să-şi facă reproşuri,
acuzându-se că nu este îndeajuns de pioasă, că a
violat poruncile biblice şi că a nutrit gânduri
nelegiuite. La un moment dat a ajuns ca ziua
întreagă să nu facă decât să se autoacuze, aşa
încât cei apropiaţi au început să se teamă serios Afectele reprezintă exacerbarea acelor
de starea sănătăţii psihice a fetei. Căci, în fenomene psihice pe care le-am denumit trăsături
realitate, nimeni nu avea să-i aducă nici cel mai mic de caracter. Ele sunt forme de activitate delimitate în
reproş. Mereu era de găsit într-un colţ, plângând şi timp ale organului psihic, care, sub presiunea unei necesităţi
acoperindu-se de păcate. Un duhovnic a avut conştiente sau inconştiente, se manifestă printr-o
ideea s-o scutească de toată această povară a descărcare bruscă şi, ca şi trăsăturile de caracter,
păcatelor imaginare şi i-a explicat că nu are nici o sunt orientate spre un scop. Nu sunt fenomene
vină şi că este fără pată. A doua zi, pe stradă, fata enigmatice, de neînţeles; ele apar totdeauna atunci
i-a strigat acestuia că nu mai este demn să calce în când au un sens, când corespund metodei de viaţă,
biserică, dat fiind că a luat asupră-şi atâtea grele liniei de conduită a omului. Ele au scopul de a
păcate. determina o schimbare în situaţia omului, care să
Nu este necesar să examinăm în continuare fie în favoarea sa. Sunt manifestări intense, care nu
cazul de mai sus. Vedem cum şi în acest domeniu pot avea loc decât la un om care a renunţat la alte
răzbate ambiţia, cum vanitatea îi face pe purtătorii posibilităţi de a-şi realiza obiectivul sau care, mai
ei judecători ai virtuţii şi viciului, ai inocenţei şi bine zis, nu crede, ori nu mai crede în alte
falsităţii, ai binelui şi răului. posibilităţi.
Aşadar, unul din aspectele afectelor se referă la
NOTE acelaşi sentiment de inferioritate, la sentimentul
1 de insuficienţă (Gefiihl der Unzulăngichkeit) care îl
A se vedea capitolul „Dostojewski" din Praxis und Theoric
constrânge pe purtătorul său să-şi adune toate
der
forţele şi să execute mişcări mai ample decât cele
Individual-psychologie,p. 214. (Nota trad.)
2 obişnuite. Printr-o mobilizare maximă a energiei,
„spanische Stiefel" — cizmă de tortură. (Nota trad.)
3
„Lewiten Icscn", în sensul de a-i face cuiva morală. persoana respectivă încearcă să se situeze în prim-
(Nota trad.) plan, să-şi adjudece victoria. Aşa cum, bunăoară, nu
există furie fără a exista duşman, nu se poate ca
acest afect să nu aibă drept scop biruinţa asupra
duşmanului. Este o metodă preferată, şi încă
posibilă în societatea noastră, aceea de a te impune
prin astfel de reacţii supradimensionate. Accesele de
mânie ar fi

250 251
____________ALFRED ADLER___________________________ CUNOAŞTEREA OMULUI
mult mai puţine, dacă nu ar exista posibilitatea de a se impune degenerează uneori într-un fel de
de a te impune pe această cale. beţie a puterii (Machtrausch), vădită în cazul în care
Aşadar, la cei care nu se cred destul de capabili să- asemenea oameni răspund, la cea mai mică lezare
şi atingă ţelul obţinerii superiorităţii şi care simt că le a sentimentului puterii, printr-un acces de furie. Ei
fuge pământul de sub picioare, vom constata că de au impresia că prin această conduită, probabil
fapt nu renunţă la ţelul lor, ci vor să-1 atingă prin probată adesea de dânşii, ajung cel mai uşor să-şi
mijloace forte, cu ajutorul afectelor. Este o metodă domine adversarul şi să-şi impună voinţa. Aceasta nu
generată de sentimentul de inferioritate, care îl este, desigur, o metodă elevată, dar în cele mai multe
determină în mod imperios pe om să-şi adune puterile cazuri are efect şi cine nu-şi poate aminti cum, printr-
şi să caute să se impună într-o manieră brutală şi un acces de furie, a putut ieşi dintr-o situaţie dificilă.
necivilizată. Există, fără îndoială, situaţii în care un acces de
Afectele sunt şi ele strâns legate de esenţa mânie este în bună măsură îndreptăţit. Nu ne
personalităţii şi nu sunt caracteristice pentru individul ocupăm aici de asemenea cazuri. Avem în vedere o
izolat, ci sunt de găsit, cu o anumită regularitate, la afectivitate care se afişează nestăvilit, persoane la
mulţi oameni. Fiecare individ intră în aceeaşi care mânia se declanşează în mod obişnuit. Există
categorie în măsura în care el se implică în situaţia la oameni care îşi fac din aceasta un sistem de reacţie
care participă ceilalţi. Numim aceasta starea de şi care se caracterizează prin faptul că, în general, nu
alarmă afectivă a organului psihic. Sunt fenomene adânc recurg la altă metodă. Sunt oameni aroganţi, extrem
înrădăcinate în firea omului şi fiecare din noi poate de susceptibili, care nu suportă ca nimeni să fie mai
dispune de ele. Iar dacă cunoaştem întrucâtva un om, sus ca ei, ori la nivelul lor, care au mereu nevoie să se
ne putem reprezenta ce afecte ţin de natura sa, fără simtă superiori, care mereu stau la pândă să vadă
să le fi sesizat pe viu. dacă nu cumva cineva le impietează domeniul, dacă
Dată fiind perfecta fuziune dintre psihic şi corp, în nu cumva cineva nu le cântă îndeajuns în strună. La
mod necesar un atât de zguduitor proces psihic, cum aceasta se asociază o doză maximă de suspiciune,
este afectul, îşi exteriorizează efectele asupra care îi determină să nu se încreadă în nimeni. Cel
corpului. Afectele sunt însoţite de fenomene fizice mai adesea la astfel de oameni găsim şi alte
secundare, adică de efecte asupra circulaţiei sanguine trăsături de caracter, indicate mai sus ca limitrofe. în
şi organelor respiraţiei (accelerarea pulsului, roşire, cazurile mai grave, un om atât de ambiţios se va
paloare, modificări funcţionale în respiraţie). retrage înspăimântat din faţa unor îndatoriri serioase
şi se va integra greu în societate. Dacă i se refuză
ceva, el nu cunoaşte de fapt decât un singur mod de
a proceda: să facă scandal, într-o manieră de obicei
dintre cele mai dureroase pentru persoanele care îi sunt apropiate.
A. AFECTE DISOCIANTE Va sparge o oglindă, bunăoară, sau va deteriora
obiecte de valoare. Nu este cu putinţă să i se dea
dreptate dacă, după aceea, încearcă în mod serios să
1. MANIA. Un afect care simbolizează clar se dezvinovăţească, susţinând că nu ştie ce a făcut.
aspiraţia către putere şi setea de dominaţie a omului Căci intenţia de a fi vrut să lovească în cei apropiaţi
este mânia. Această formă de manifestare trădează
era prea evidentă. Acest afect va viza întotdeauna
desluşit scopul de a înfrânge rapid, cu ajutorul forţei, orice
ceva de valoare, nu lucruri fără importanţă. Deducem
rezistenţă. Pe baza cunoştinţelor dobândite până
din aceasta că asemenea procedee sunt în mod necesar
acum, recunoaştem în persoana mâniosului un
rezultatul unui plan premeditat.
individ care, desfăşurân-du-şi întreaga forţă, se
într-un cerc restrâns această metodă duce,
străduieşte să obţină superioritatea. Strădania
desigur, la anumite rezultate, dar care se pierd de
îndată ce se iese din cercul respectiv. Căci un asemenea
om va intra în mod fatal cu uşurinţă în conflict cu toată
lumea.

252 253
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

Cât priveşte expresia linia strădaniei lor de a-şi


atitudinală a furiei, este afirma propria valoare. Un copil
suficient să-i spunem pe nume irascibil ne dovedeşte mereu că
ca să şi avem în faţa ochilor luptă pentru a se pune în
imaginea furiosului. Este valoare şi că rezistenţele de
atitudinea ostilă faţă de ceilalţi, care se loveşte îi apar, dacă
care apare în prim-plan cu toată nu insurmontabile, în orice caz
intensitatea şi claritatea. Acest deosebit de mari.
efect dovedeşte abolirea aproape în afară de injurii, care
integrală a sentimentului de formează conţinutul obişnuit al
comuniune socială. Aspiraţia acceselor de mânie, actele de
către putere a unui om poate violenţă merg atât de departe
merge până la nimicirea încât aduc prejudicii chiar şi celui
adversarului. în măsura în care care recurge la ele. Aici este de
afectele scot în relief caracterul căutat linia care conduce la
individului, aceste manifestări ne explicarea sinuciderii. Se face aici
pot înlesni rezolvarea unor simţită tendinţa de a le provoca
probleme legate de cunoaşterea alor săi sau altora din anturaj o
omului. în această perspectivă, durere, care să răzbune eşecurile
pe cei furioşi din fire trebuie să-i şi umilinţele suferite.
trecem în categoria acelora care
au o atitudine ostilă faţă de viaţă. 2. TRISTEŢEA. Acest afect
Dar exigenţele sistemului pe care survine atunci când un om suferă
vrem să-1 construim nu ne permit o privaţiune, o pierdere, situaţie în
să trecem peste faptul că orice care el nu se poate uşor consola.
năzuinţă către putere se bazează Tristeţea poartă şi ea în sine
pe un.sentiment de slăbiciune, de germenul voinţei de a înlătura
inferioritate. La asemenea reacţii neplăcerea, aşadar sentimentul
ample, adevărate măsuri de de slăbiciune, spre a restabili o
forţă, nu poate recurge un om situaţie mai bună. în această
liniştit în ceea ce priveşte privinţă ea este la fel de valoroasă
puterea sa. Nu trebuie să ca şi un acces de furie, numai că se
pierdem niciodată din vedere instalează în alte împrejurări, sub
această relaţie. Tocmai în accesul o altă atitudine şi face uz de alte
de furie ni se dezvăluie cu o metode. Dar şi aici sesizăm
deosebită claritate exacerbarea aceeaşi linie spre obţinerea
sentimentului de slăbiciune superiorităţii. în timp ce în cazul
orientat în scopul obţinerii furiei reacţia este dirijată împotriva
superiorităţii. Este un artificiu ieftin altora, furiosul având nevoie de
de exaltare a sentimentului propriei satisfacerea urgentă a
personalităţi, în detrimentul altor sentimentului de redresare şi de
oameni. înfrângerea adversarului, în cazul
Dintre factorii care facilitează tristeţii avem de-a face cu o
considerabil declanşarea acce- limitare a activităţii psihice, care în
sului de furie, este de menţionat mod necesar şi în scurt timp
îndeosebi alcoolul. Pentru mulţi conduce la o expansiune,
oameni adesea sunt suficiente deoarece omul trist tinde către
doar câteva pahare. Este sentimentul de redresare şi
cunoscut că alcoolul are în primul satisfacţie. Iniţial însă procesul
rând drept efect slăbirea sau echivalează cu o descărcare, cu o
abolirea frânelor impuse de reacţie care, iarăşi, deşi sub o altă
societate. Un individ intoxicat de formă, este dirijată împotriva
alcool se comportă într-o manieră persoanelor apropiate. Căci omul
total necivilizată. El îşi pierde trist este de fapt un acuzator şi, prin
stăpânirea de sine şi respectul aceasta, el stă în opoziţie faţă de
faţă de ceilalţi şi ceea ce pe când anturajul său. în acest fel, fireşte,
era treaz numai cu greu îşi putea tristeţea este implantată în natura
înfrâna şi ascunde, adică omului, dar supralicitarea acestei
atitudinea ostilă faţă de semeni, stări comportă un element de osti-
la beţie capătă o expresie litate, dăunător pentru cei din jur.
degajată. Nu întâmplător tocmai Redresarea celui cuprins de
oamenii a căror existenţă tristeţe este determinată de
şchioapătă devin alcoolici, ei atitudinea pe care o ia anturajul.
căutând în alcool uitare şi Este cunoscut faptul că oamenii
consolare, o scuză pentru ceea ce întristaţi îşi găsesc adesea
le-ar fi plăcut să realizeze, dar nu au uşurarea atunci când cineva se
realizat. pune în serviciul lor, îi
La copii constatăm accese de compătimesc, le vin în ajutor, le
furie mai frecvent decât la adulţi. dă ceva, le insuflă curaj etc. Dacă
Adesea este suficient un motiv dintre cele tristeţea se descarcă prin lacrimi
mai neînsemnate pentru ca un copil să şi tânguiri, se pare că prin
se înfurie. Fenomenul ţine de aceasta nu numai că se iniţiază
faptul că la copii, ca urmare a un atac asupra mediului, ci şi o
puternicului sentiment de
slăbiciune, apare mai pronunţată

254 255
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

situare a celui mâhnit deasupra ostilitate. Voma semnifică o


celor din jurul său, ca un fel de condamnare şi o umilire a
acuzator, judecător şi critic. Pot celorlalţi. Tristeţea ca afect duce
fi net recunoscute spiritul revendicativ, adesea la abţinerea de a se
atitudinea de reclamant. întotdeauna se vor hrăni, aşa încât omul mâhnit pare
manifesta, într-un fel sau altul, pur şi simplu emaciat, oferindu-
pretenţii faţă de anturaj. Tristeţea ne o adevărată „imagine a jalei".
este ca un argument menit să-i Asemenea forme de abuz nu
înduplece pe ceilalţi, argument ne pot lăsa deloc indiferenţi,
irezistibil, în faţa căruia trebuie să deoarece ele interesează
te pleci.
sentimentul de comuniune socială
Şi acest afect, aşadar,
al celorlalţi . Manifestarea acestui
urmează o linie ascendentă,
sentiment este de cele mai multe
având drept scop menţinerea
ori în stare să potolească un
echilibrului şi compensarea
afect. Există însă oameni care au
sentimentului de neputinţă, de
o atât de mare nevoie de
slăbiciune.
sentimentul de comuniune socială
3. FOLOSIREA ABUZIVĂ A al altora încât, de exemplu, ei nu
AFECTELOR. Multă vreme vor să iasă din starea de tristeţe,
existenţa afectelor a fost de dat fiind faptul că personalitatea
neînţeles, până când s-a dovedit lor are parte de o extraordinară
că ele ne oferă posibilitatea şi ne reconfortare prin dovezile de
indică o cale care duce la prietenie şi compătimire care i se
depăşirea rapidă a sentimentului dau.
de inferioritate şi la punerea în Cu toată simpatia pe care ne-
valoare a propriei personalităţi. o câştigă într-o măsură sau alta,
Afectivitatea şi atitudinile furia şi tristeţea sunt afecte
emoţionate îşi găsesc, prin disociante. Ele nu-i unesc pe
urmare, o extrem de largă paletă oameni, ci îi opun, lezând
de utilizări în viaţa psihică a omu- sentimentul de comuniune socială.
lui. Când un copil îşi manifestă Fireşte, dacă este mai
furia sau plânge şi se jeluie, îndelungată, tristeţea determină
fiindcă se crede neglijat, şi dacă o apropiere între oameni, dar nu
are ocazia să vadă că metoda lui pe o cale normală, ca atunci
dă rezultate, el va ajunge lesne să când sentimentul de comuniune
adopte aceeaşi atitudine chiar şi în socială este împărtăşit de
numele unor motive lipsite de ambele părţi, ci printr-o manevră
importanţă. Punerea în practică
care aduce anturajul în situaţia de
a acestor afecte poate deveni
a fi exclusiv partea care are de dat
obişnuinţă şi poate lua o
ceva.
configuraţie pe care să n-o mai
percepem ca fiind normală. Mai
4. DEZGUSTUL. Elementul
târziu, în viaţa adultă, asemenea
indivizi vor recurge cu regularitate disociant este de găsit şi într-un
la folosirea abuzivă a afectelor, afect ca dezgustul sau greaţa,
fenomen minor şi dăunător, când deşi într-o măsură mai slabă. Din
are loc o punere în scenă cu punct de vedere fizic, greaţa se
caracter ludic a furiei, tristeţii sau produce atunci când pereţii
a altor afecte, numai spre a-şi stomacului suferă o excitaţie
atinge scopul, spre a obţine ceva. determinată. Există însă şi reacţii
Asemenea reacţii au loc mereu de a ejecta ceva din sfera psihicului.
atunci când individul vede că i se Tocmai pe acest plan devine vizibil carac-
refuză ceva sau când dominaţia sa terul disociant al acestui afect.
este ameninţată de vreun Manifestările care rezultă ne dau
prejudiciu. Adesea se întâmplă ca o confirmare în acest sens.
tristeţea, de exemplu, să fie Cunoaştem o mimică în stare să
manifestată atât de zgomotos şi te facă să-ţi întorci privirea
de ostentativ ca şi când ar însemna aiurea. Grimasele semnifică o
un titlu de glorie, ceea ce produce condamnare a anturajului, o
un efect respingător. Este rezolvare a situaţiei în sensul
interesant de remarcat că uneori unei repudieri. Ca urmare a unei
se desfăşoară o veritabilă folosiri abuzive, prin acest afect
competiţie a tristeţii. ne putem, eventual, debarasa de
Acelaşi abuz poate avea loc şi
o situaţie dezagreabilă,
în ceea ce priveşte manifestările
provocând o senzaţie de dezgust.
pe plan fizic ale afectelor. Se ştie
Contrar, poate, celorlalte afecte,
că există oameni la care afectul
dezgustul poate fi trezit în mod
furiei asupra tractului digestiv este atât de
intenţionat. Datorită unui
puternic încât în accesele de furie ei
vomită. Aceasta face si mai antrenament special, un individ
brutală atitudinea de poate merge până acolo încât să
nu-i fie greu să se desprindă pe
această cale de anturaj sau să
întreprindă un atac împotriva
acestuia.

256 257
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

5. FRICA (SPAIMA). O Aprofundând cercetarea acestui


importanţă covârşitoare în viaţa fenomen, ajungem la aceleaşi
omului are frica. Acest afect se concluzii pe care le-am desprins
complică prin faptul că, pe din analiza anxietăţii ca
lângă că este un afect disociant, trăsătură de caracter. Avem de-a face
conduce, ca şi tristeţea, la o cu oameni care caută să se sprijine
legătură sui-generis cu ceilalţi. De pe cineva în viaţă; trebuie ca
exemplu, un copil înfricoşat se cineva să le stea totdeauna la
smulge dintr-o situaţie, dar dispoziţie, în realitate este vorba de
aleargă în alta, spre a căpăta încercarea de a stabili un raport de domi-
protecţie. Pe de altă parte, naţie, ca şi când ceilalţi nu ar
mecanismul fricii nu conduce exista decât ca să le ofere
direct la o demonstraţie de anxioşilor un suport moral. Dacă
superioritate asupra anturajului, forăm şi mai în adâncime,
ci dă în primul rând impresia constatăm că aceşti oameni au
frapantă a unei înfrângeri. pretenţia să ne ocupăm în primul
Atitudinea este aceea a unei rând de ei. în absenţa unui
defăimări. De aici începe partea contact direct cu viaţa, ei şi-au
asociantă a afectului, care include pierdut în aşa măsură indepen-
în acelaşi timp şi setea de denţa încât reclamă acest
superioritate: fricosul fuge spre a privilegiu cu o extraordinară
se pune la adăpostul unei alte ardoare şi vehemenţă. Dar oricât
situaţii şi, în acest fel, el încearcă de stăruitor ar căuta ei să se afle
să se fortifice, ca să fie capabil să în preajma altora, sentimentul lor
facă faţă pericolului şi ca să de comuniune socială este slab.
triumfe. Astfel, anxietatea duce la
Avem de-a face, în cazul acestui obţinerea pentru sine a unei
afect, cu un fenomen profund organic. poziţii privilegiate, la evitarea
Ceea ce se reflectă aici este frica exigenţelor vieţii şi la punerea
originară (Urangst), atavică, celorlalţi în serviciul său. în cele
proprie tuturor vieţuitoarelor. La din urmă frica se infiltrează în
om, îndeosebi, ea emană din toate relaţiile vieţii cotidiene. Ea
insecuritatea generală a acestuia, devine un instrument eficient de dominare
din slăbiciunea sa în faţa naturii. a celor din jur.
Cunoaşterea dificultăţilor vieţii
este atât de deficitară încât
copilul, de exemplu, nu se poate
descurca singur, alţii trebuind să B. AFECTE ASOCIANTE
intervină pentru a-i satisface
trebuinţele. Copilul ia cunoştinţă
intuitiv de aceste dificultăţi, de 1. BUCURIA. în bucurie, ca
îndată ce vine pe lume şi se află afect, se remarcă limpede forţa
integrat în condiţiile existenţei. asociantă. Ea nu suportă izolarea.
Date fiind pericolul permanent în manifestările sale exterioare:
care îl pândeşte şi riscul eşecului căutarea celorlalţi, îmbrăţişări etc,
strădaniilor sale de a ieşi din apare înclinaţia spre comunicare,
starea de insecuritate, el poate să confesiune şi savurare în comun
ajungă la o concepţie despre viaţă a plăcerii. Şi atitudinea este aso-
pesimistă, la dezvoltarea unor ciantă, este, ca să spunem aşa,
trăsături de caracter care îl fac să atitudinea braţelor deschise, o
se bizuie mai mult pe ajutorul şi căldură ce iradiază asupra
consideraţia celor din jurul său. celorlalţi, reflectându-se în egală
Prudenţa care rezultă de aici măsură asupra celui de la care
poate fi atât de mare încât să-1 emană. Acest afect include toate
îndepărteze de la îndatoririle valenţele comuniunii sociale.
impuse de viaţă. Dacă asemenea Linia ascendentă nu lipseşte
copii sunt totuşi obligaţi să progre- nici de aici, fiind vorba de un om care
seze, ei poartă în acelaşi timp în trece de la un sentiment de
sine un plan de retragere, insatisfacţie la unul de
găsindu-se mereu pe picior de superioritate. Bucuria este, în
fugă, unul din afectele lor cele fond, expresia autentică a biruirii
mai frecvente şi mai izbitoare fiind dificultăţilor. Mână în mână cu ea
frica. merge râsul cu efectul său
Până şi în expresia fizică a eliberator, reprezentând oarecum
acestui afect, în special în mimică, cheia de boltă a acestui afect.
descoperim începutul unei Dincolo de propria personalitate,
contraacţiuni, care însă nu este bucuria vizează să obţină
rectilinie, agresivă. Uneori simpatia celorlalţi.
asemenea manifestări evoluează
în sens patologic şi în multe
cazuri avem posibilitatea să
examinăm cu uşurinţă
mecanismele psihice. Avem atunci
impresia netă că anxiosul întinde
mâinile spre ceilalţi, ca să şi-i
apropie şi ca să-i ţină lângă
dânsul.

258 259
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

Există şi aici m anifestări d e-a face doar cu o ficţiune, din


abuzive, condiţionate de firea care sperăm să extragem
om ulu i resp ect iv . Un ii pa cien ţi învăţăm inte p entru v iaţa noastră .
a răta u cla re sem ne d e b u curie ş i
râd e au la ş tir e a c u tr e m u ru lu i d e 3 . R U Ş IN E A . U n a fe c t a tâ t
la M e s s in a . L a o ce r ce t a re m a i a s o c ia n t, c â t ş i d is o cia n t , e s t e
a te n tă s - a dov edit că e i râd eau ruşine a . Este şi a ce asta o
p entru că, de fapt, n u voiau ca prin structură p sih ică d in sfera
m âhnire să lase să transp ară un sent im e ntu lu i de com un iu n e
sentim ent de slăbiciu ne; înce rcând socia lă şi ca ata re n u ar p u tea fi
să în dep ărteze m â hnirea , ei exp u lz ată d in via ţa psihică a
a dop taseră a fe ctul co ntrar. om ului. So cietatea um ană nu ar fi
De osebit de fre cventă este ş i posibilă fără acest afect. Ruşinea
b ucu ria rău tă cioas ă care, survin e se m anife stă în situaţiile în ca re, ca
n e la lo cu l e i, ig n orân d şilezând urm are a un ei intervenţii în
sentim entul de co m u niune socială. universul interior al unui om , este
A ceastă b ucurie m a liţiosaă e ste de în josită personalitatea acestu ia,
fa p t u n a fe ct d iso cia nt, pr in ca re ris câ nd u -se să fie p ie rd u tă
cin e v a în ce a rcă s ă -ş i afirm e în deo s eb i d em nitatea , la ca re ţ in e
su per ior itatea fa ţă d e ceila lţi. orice om . în a ce st con text, ru şine a
se ex prim ă prin pute rn ice rea cţii
2 . C O M P A S IU N E A . C o m p a siu n ea corp o ra le . D in p u n ct d e ve d e re
(m ila) e ste ex p res ia ceam a i pură a an a to m o fizio lo g ic, fe n o m e nu l
sen tim e ntului de com un iu ne co n stă în tr-o dilatare a v aselor sangu in e
socială . Dacă o identificăm la un periferice, în care are loc un flux crescut
om , în ge nera l putem fi lin iştiţi cu de sânge, de cele mai mult e ori vizibil pe
privire la sentim entul său de faţa omului. La uniioam e n i chiar şi
com u niune socia lă, în se nsul că piept ul se înroş eşte .
acesta n u-i lip seşte. Căci prin C o m p orta m e n tu l e xte r io r
acest a fe ct o m u l n e a ra tă câ t e ste ca ra ct e ristic în as e m e n e a s it u aţ ii
d e ca p a b il s ă s e tra n s pu n ă în este de taşarea de cei din jur. Este
s itu a ţia se m e nu lu i său . un gest retractil legat de o proastă
Poate că o m ai m are d is p o z iţie , c a re e s te m a i d e g r a b ă
răspân dire decâ t a cest afect are o în c lin a ţie d e a o lu a la fu g ă .
fo losirea s a ab u z iv ă , d en a tu rată . întoarcerea spate lui, lăsarea îri jos
A ce a s ta co n stă în te n ta tiva u n o ra a ochilor sunt reacţii de fugă, care
d e a se preze nta drept oam eni cu ne arată lim pe de cara cte rul
un sentim ent de com uniu ne socială d iso cian t al acestu i a fe ct.
d eosebit de p ute rnic, b in e înţe les D is tin g e m ş i fo rm e a b u z iv e .
e xa g erâ n d . Cu p rile ju l vreu n e i E x is tă oam eni c a re ro ş e s c
n e no rociri, unii oam eni se vâră în su rprinzător de uşor. Se va p utea
faţă, dar fără a face ceva util, ci din co nstata că, de ob ice i, în re laţiile
dorinţa de a-ş i fa ce p e g ratis lor cu sem en ii, la a ceşti oam e ni
p ub licit ate. P e de altă part e, pred om ină ten dinţele disocia nte. A
e x istă oa m eni car e a dulm e că cu o roşi este p en tru d ânş ii un m ijlo c
a d ev ărată volup ta te n eno ro cirea de a scă p a d e so cieta te .
a ltu ia , ţin ând- u-se scai de a cesta.
A ceşti bin efăcători a feraţi vora c NOTE
prin ceea ce fac să-şi asigure, în 1
prim u l rând, sentim entu l de La Rochefoucauld, Maxim e şi
superioritate faţă d ece i a flaţ i în reflecţii, traducere, note şi indice
n e n o ro cir e ş i m iz e r ie . R e fe r it o r la analitic de Aurel Tita, Editura
a ce st t ip de om , m a re le Minerva,Bucureşti, 1972, p. 132.
cu n o s că tor d e o am e n i car e e ra L a Grăitoare este, din acest punct de
R o ch e fo u ca u ld sp u n e a: „în vedere, mai ales următoarea
n enorocirea celor m ai buni p rieteni ai reflecţie: „Adesea dămdovadă mai
n oş tri, g ăs im totd ea u na ceva car e mult de orgoliu decât de bunătate
n u ne dis p la ce".
1
deplângând nenorocirile duşmanilor
în m o d g re ş it s -a în ce r ca t s ă noştri; le dăm semne de
s e e x p lic e p r in a ce s t fe n o m e n compătimire ca să-i facem să
sim ţăm ântul d e plăcere pe care îl înţeleagă că suntem mai presus
avem în faţa spectacolelor tragice. decât ei" (p. 111). (Nota trad.)
S -ar spu ne că ne bucu răm că nu
sun tem în pielea victim elor. Ce lor
m ai m ulţi oam eni aceasta n u li se
potriveşte. Interesul nostru faţă de
întâm p lările trag ice este d e obicei
generat de dorinţa de a ne autocu -
noaşte şi de a ne auto in strui. Nu
p ierdem d in ve dere fa ptu l că avem

260 261
CUNOAŞTEREA OMULUI

ANEXĂ de o consideraţie deosebită, fie şi în detrimentul


altora. Aşa se ajunge la situaţia că tocmai
educaţia familială săvârşeşte cele mai grave erori,
inoculându-le, ca să spunem aşa, copiilor ideea că ei
OBSERVAŢII GENERALE trebuie să se situeze totdeauna mai sus decât
PRIVIND EDUCAŢIA ceilalţi şi să fie consideraţi mai buni. La aceasta se
adaugă însuşi modul de organizare a familiei, care nu
vrea să se desprindă de concepţia cu privire la rolul de
dirijor al tatălui, o concepţie a autorităţii paterne. Aşa
se face că răul îşi urmează cursul. Această autoritate,
întemeiată doar în foarte slabă măsură pe sentimentul
de comuniune socială, determină rapid o rezistenţă
făţişă sau secretă. Desigur că aceasta nu-şi face
Am vrea să adăugăm aici câteva cuvinte cu niciodată loc fără dificultate. Consecinţa cea mai
privire la o temă care până aici nu a putut fi atinsă gravă este aceea că li se oferă copiilor un model de
decât în treacăt şi în mod întâmplător. Ne referim la aspiraţie către putere, legat de demonstrarea plăcerii
influenţa educaţiei făcute în familie, în şcoală şi în asociate cu exercitarea puterii, ceea ce îi face lacomi
viaţă asupra dezvoltării organului psihic. de putere, ambiţioşi şi vanitoşi. Drept urmare, ei vor
Este neîndoielnic faptul că educaţia care se face merge atât de departe încât să pretindă consideraţie
astăzi în familie favorizează aspiraţia către putere, din partea tuturor, dorind ca ceilalţi să le arate aceeaşi
dezvoltarea vanităţii. în această privinţă oricine ascultare şi supunere pe care s-au obişnuit s-o vadă faţă
poate da sfaturi, bazate pe propria sa experienţă. de cele mai puternice persoane din jurul lor, intrând
Ce-i drept, familia prezintă avantaje incontestabile şi astfel în conflict cu părinţii şi cu mediul social în
cu greu se poate recomanda o instituţie în care copiii să general.
fie mai bine crescuţi decât în familie sub raportul conduitei în felul acesta, pe planul educaţiei familiale care
1
judicioase . Tocmai în cazurile de îmbolnăvire familia se se face la noi este aproape inevitabil ca în mintea copilului
dovedeşte mediul cel mai potrivit în ceea ce priveşte să se înfiripe ţelul obţinerii superiorităţii. Aceasta se
conservarea genului uman. Părinţii sunt, de asemenea, poate constata şi la copiii mici de tot, cărora le place
buni educatori, care dispun de perspicacitatea necesară s-o facă pe grozavii, fenomenul persistând la adulţi,
recunoaşterii de la bun început a devierilor psihice care, până şi în perioade din cele mai avansate din
ale copiilor lor şi combaterii acestora printr-un viaţa lor, împinşi uneori de amintirea inconştientă
tratament adecvat, aşa încât vom admite fără (unbewusste Erinnerung) a situaţiei în familie, tratează
rezerve că nu există o instituţie mai convenabilă întreaga umanitate ca şi cum aceasta ar fi familia
decât familia pentru creşterea unei umanităţi apte lor, sau, atunci când, datorită atitudinii lor, suferă
pentru o existenţă mai bună. eşecuri, manifestă înclinaţia de a se retrage din
Din păcate însă nu putem afirma ca părinţii sunt lumea devenită oribilă pentru dânşii şi de a duce o
buni psihologi sau buni pedagogi. Ceea ce deţine existenţă solitară.
astăzi rolul principal în educaţia familială este un Desigur, familia este de asemenea cea indicată
egoism de familie dezarticulat, manifestat în diverse grade. să dezvolte sentimentul de comuniune socială, dar
Acesta pretinde în mod ostentativ dreptul ca propriii numai până la un anumit punct, date fiind cele
copii să fie îngrijiţi aparte, ca nişte fiinţe care trebuie arătate cu privire la aspiraţia către putere şi
să se bucure autoritate. Primele manifestări de afecţiune sunt
urmarea relaţiilor cu mama. Mama este pentru copil
cea mai relevantă întruchipare a aproapelui, de la
care el învaţă să-şi recunoască şi să-1 simtă aproape
pe semenul său, pe acel „tu" demn de încredere. Nietzsche
spune că

262 263
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

fiecare îşi făureşte imaginea de a trăi, atunci este limpede


ideală a celui iubit după că cea mai mare parte a
raporturile care au existat între copiilor nu se dezvoltă ca
el şi mama sa. Pestalozzi a prieteni ai vieţii şi ai
arătat de mult că mama este societăţii, nefiind saturaţi de
aceea care îi dă copilului acel sentiment de comuniune
lumina călăuzitoare în relaţiile socială care ar putea să
lui cu ceilalţi oameni, că relaţiile înflorească şi să se desfăşoare
cu mama formează în general într-o comuniune umană
cadrul tuturor manifestărilor sale. veritabilă. Trebuie, pe de altă
2
Rolul mamei include posibilitatea parte, să ţinem seama de faptul
dezvoltării la copil a sentimentului
că greşelile pedagogice pot avea o
de comuniune socială. Din aceste
influenţă considerabilă. O
relaţii cu mama rezultă şi acele
educaţie dură, severă, este de
stranii personalităţi pe care le
natură să suprime bucuria de a
întâlnim deja la copii şi care ne
trăi şi colaborarea copilului,
frapează prin anumite
după cum o educaţie care
deficienţe din punct de vedere social.
netezeşte până în cele mai mici
în special două greşeli pot fi comise
amănunte drumul copilului,
pe acest plan. Una constă în
înconjurându-1 cu o căldură
aceea că mama nu-şi îndeplineşte 3
exagerată , îl poate face incapabil
rolul ei faţă de copil şi, drept
urmare, nu-i dezvoltă să înfrunte mai târziu climatul
sentimentul de comuniune aspru al vieţii, climat care
socială. Această lacună este domină în afara familiei.
foarte importantă şi are drept în felul acesta, educaţia
urmare o mulţime de necazuri. familială nu concordă cu
Copilul creşte ca şi cum s-ar afla cerinţele societăţii de azi,
într-o ţară inamică. Dacă cineva neputând realiza ceea ce
vrea să reeduce un asemenea aşteptăm noi de la ea, adică un
copil, nu-i rămâne de făcut om în deplinătatea facultăţilor
decât să-şi asume rolul sale mintale, integru, cu un
corespunzător, odinioară comportament colegial. Ea îl
abandonat. Aceasta este, ca să saturează, în schimb, de aspiraţii
spunem aşa, calea pe care se vanitoase.
poate face din el un om pe deplin Dacă ne întrebăm acum ce altă
integrat în societate. Cealaltă instanţă ar putea fi în măsură să
mare eroare, foarte frecventă, remedieze deficienţele
constă în aceea că, deşi mama dezvoltării copiilor, atenţia
îşi îndeplineşte cumva rolul, o face cu noastră se va îndrepta în primul rând
atâta exagerare încât transmiterea spre şcoală. O examinare riguroasă
sentimentului de comuniune ne arată însă că nici şcoala, în
socială nu este posibilă. Mama forma sa de astăzi, nu este
procedează în aşa fel încât de potrivită pentru această misiune.
acest sentiment să beneficieze Cu greu vom găsi un profesor
numai ea. Aceasta înseamnă că care să se poată lăuda, dată fiind
interesul copilului este axat pe situaţia de azi a şcolii, că el
mama sa, pe când restul lumii recunoaşte în esenţa lor
este exclus. Şi acestor copii, deficienţele unui copil şi că le
aşadar, le lipseşte baza spre a se poate elimina. El nu este
putea forma ca oameni sociabili. nicidecum pregătit în acest scop
în afară de relaţiile cu şi nici nu are posibilitatea să fie,
mama, în educaţie sunt de luat pentru că este obligat să urmeze
în considerare multe alte o programă analitică, pe care
elemente esenţiale. îndeosebi trebuie s-o transpună în practică
amenajarea pentru copil a unei fără a-i fi îngăduit să se
camere confortabile îi va permite intereseze cu ce material uman
acestuia să se simtă în largul său are de lucrat. Pe de altă parte,
în această lume. Dacă ne gândim numărul prea mare de elevi
cu ce greutăţi au de luptat cei mai grupaţi într-o clasă face cu
mulţi copii şi cât de puţin dat le neputinţă ca el să îndeplinească
este în primii lor ani de viaţă să această sarcină. Trebuie, de
simtă că lumea este un loc aceea, să căutăm în altă parte o
agreabil pentru dânşii, vom instanţă capabilă să înlăture
înţelege atunci importanţa neajunsurile educaţiei în familie,
extraordinară a primelor impresii neajunsuri care ne împiedică să
din copilărie, pentru că acestea îi devenim un popor unit, bine sudat.
dau copilului o orientare pe care Unii se vor gândi, poate, că însăşi
el nu va face decât s-o viaţa este o asemenea instanţă.
aprofundeze şi s-o continue. Dacă Dar şi ea are propriile sale limite.
ţinem seama de faptul că mulţi Chiar şi din cele spuse până aici
copii vin pe lume bolnăvicioşi şi în această carte reiese destul de
nu au parte decât de amărăciune clar că viaţa nu este în stare să
şi suferinţă, că majoritatea schimbe un om, deşi uneori
copiilor nici nu au o cameră a lor aparenţa este alta. Vanitatea
sau, dacă o au, nu găsesc în ea omului, ambiţia sa se opun. Căci
nimic care să le trezească bucuria chiar şi atunci când a pornit-o în
mod vădit pe o cale greşită, el
264 va avea

265
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA OMULUI

mereu sentimentul fie că vina pentru aceasta o dezvoltări psihice avantajoase pentru copil şi
poartă alţii, fie că nu poate să facă altfel. Rareori societate. Va fi posibil să vorbim de o şcoală bună
este de găsit cineva care să se fi poticnit în viaţă doar atunci când ea va fi în concordanţă cu
şi care să se oprească asupra greşelii sale, imperativele dezvoltării organului psihic. Numai o
reflectând la ce este de făcut. (Să ne amintim şi asemenea şcoală o vom putea noi numi şcoală socială.
de expunerea noastră cu privire la valorificarea celor
trăite.) NOTE
Viaţa, prin urmare, nu poate determina schimbări 1
„unterrichtigerFuhrung",în textul original. (Nota trad.)
esenţiale, iar din punct de vedere psihologic faptul 2
dcrFunktion derMutter", în textul original. (Nota trad.)
este de înţeles, pentru că viaţa ia în primire oameni
3"mit einer tropischcn Wârme", în textul original. (Nota trad.)
gata formaţi (schon fertige Menscheri). Oameni care au
viziunea lor bine consolidată şi care sunt puşi în
mişcare de ţelul obţinerii superiorităţii. Dimpotrivă,
viaţa este chiar un rău dascăl, deoarece nu este
deloc dispusă la toleranţă, nu ne avertizează, nu are
răbdare să ne înveţe de două ori unul şi acelaşi lucru,
ci ne respinge cu răceală, lăsându-ne să ne
prăbuşim.
Examinând acum ansamblul problemei, nu ne
rămâne decât să formulăm următoarea concluzie:
singura instanţă capabilă să ne ajute este şcoala. Ea
ar fi capabilă de aceasta, dacă nu ar avea greşelile şi
practicile ei abuzive. Căci până în prezent acela care
ajunge să conducă şcoala face din ea un instrument
pentru realizarea propriilor sale planuri, de obicei
vanitoase, ambiţioase. Aceasta nu poate duce în
continuare la rezultate pozitive. Iar când, în timpurile mai noi, se
cere restabilirea în şcoală a autorităţii de altădată,
trebuie să ne întrebăm ce a realizat bun, de fapt,
acea autoritate. La ce va sluji o autoritate care, după
cum am văzut, a fost nocivă chiar şi în familie, unde
condiţiile sunt mai favorabile educaţiei judicioase şi
unde, totuşi, nu se ajunge în cele din urmă decât la
revolta tuturor împotriva ei? în afară de aceasta, deşi
ea va fi nu o dată recunoscută de la sine, o autoritate
trebuie impusă prin constrângere. Până şi în şcoală
autoritatea, când în general ea există, rareori va fi
recunoscută fără rezerve. Şi, oricum, copilul vine la
şcoală cu conştiinţa clară a faptului că dascălul este
un slujbaş al statului. Este imposibil să-i impui
copilului o autoritate fără ca aceasta să aibă
consecinţe păgubitoare pentru dezvoltarea sa psihică.
Nu este permis ca sentimentul autorităţii să se bazeze pe
constrângere, ci trebuie să se întemeieze pe
sentimentul de comuniune socială.
în şcoală fiecare copil este pus într-o situaţie
care urmăreşte dezvoltarea sa psihică. De aceea ea
trebuie să satisfacă cerinţele unei

266
CUNOAŞTEREA OMULUI

CUVÂNT DE ÎNCHEIERE altele au fost abia schiţate. Perspectiva care ni


s-a deschis ne arată că, potrivit cu aspiraţia către
putere a fiecărui, în om se acumulează ambiţia şi
vanitatea, ale căror forme de manifestare pot fi
recunoscute clar în tendinţele şi modurile sale de
acţiune. Am arătat cum tocmai exacerbarea ambiţiei
şi a vanităţii împiedică progresul ritmic al individului, îi
frânează sau face imposibilă dezvoltarea sentimen-
tului de comuniune socială şi cum tulbură mereu
colectivitatea omenească şi în egală măsură pe
individ, făcând să eşueze strădaniile sale.
Această lege a dezvoltării psihice ni se pare
incontestabilă şi o socotim cel mai important mijloc de
Am încercat să explicăm în lucrarea de faţă orientare pentru oricine nu vrea să cadă pradă
faptul că organul psihic rezultă dintr-o substanţă impulsurilor sale obscure, ci năzuieşte să-şi edifice în
funcţională înnăscută, spirituală şi corporală, şi că chip conştient destinul. Iniţiem cu aceste cercetări
dezvoltarea sa are loc în întregime în condiţii sociale, cunoaşterea omului, ştiinţă care abia dacă este
ceea ce înseamnă că atât cerinţele organismului, cât şi cultivată, dar care nouă ne pare de o extremă
acelea ale societăţii omeneşti trebuie să-şi găsească importanţă, indispensabilă pentru toată lumea.
satisfacerea. Acesta este cadrul în care se dezvoltă
organul psihic şi de care va depinde evoluţia sa.
în continuare, am urmărit această dezvoltare,
analizând capacitatea de percepţie, reprezentarea,
procesele memoriei, sensibilităţii şi gândirii şi
aducând în discuţie, în cele din urmă, trăsăturile de
caracter şi afectele. Am stabilit că toate aceste
fenomene se leagă între ele într-o structură coerentă,
că pe de o parte ele se supun unei legi a comunităţii sociale
şi că, pe de altă parte, sunt dirijate şi modelate pe o
cale determinată, specifică, de aspiraţia către putere
şi superioritate a fiecărui individ. Am văzut că scopul
omului de a obţine superioritatea, în conexiune cu
sentimentul său de comuniune socială, într-o
nuanţare gradată a dezvoltării pentru fiecare caz
concret, conduc la configurarea anumitor trăsături de
caracter, care nu sunt înnăscute, ci se dezvoltă ca şi
cum, de la începutul vieţii psihice şi până când omul
şi-a conturat mai mult sau mai puţin conştient
scopul, ar urma o linie directoare.
Am discutat în detaliu despre o serie de trăsături
de caracter şi de afecte care ne sunt un ghid valoros în
înţelegerea omului, pe când 269

268
INDICE DE NUME

ADLER, Alexandra: 39 CHAPLIN,J.P.:7,32


AEPPLI,Ernest: 25,37 CICERO, Marcus Tullius: 126
ALLEN,Cliford: 11,34
ANDERSEN, Hans Christia D
APPELT, Alfred: 8 DARWIN, Charles: 18,61
ARISTOFAN: 158 DEMOSTENE: 9
ASZODY,L.:93 DILTHEY.Wilhelm: 11,28
AVENARlUS,Richard:25 DOSTOEVSKI,F.M.:9,12,28 120,
215,240 DUMITRIU, Anton: 38

BACH,JohannSebastian:9 ENGELS,Fr.:60
BEBEL.August: 158,159 ESAU: 164
BEETHOVEN, Ludwig van: 9,75 ESCHIL: 135
BERGSON, Henri: 24
BIRNBAUM,Ferdinand:8
BRACHFELD,Oliver: 34,35 FARAU, Alfred: 37
BROSER:36,39 BRUCĂR,L.: FERE, Charles: 10
190 FREUD,Sigmund: 7,8,9,11,13, 16,
17,18,23,25,26,28,30,32,33,34,
35,37,73,94
CAPONE,AL.:93 FROEBEL,F.W.A.:30
CARLYLE.Thomas: 187 FURTMULLER.Carl: 8,30,34,64

271
GANZ.Madeleine: 14,26,27,35,37 LA ROCHEFOUCAULD: 196,260, SHAKESPEARE.William: 28 TODORANU.Dimitrie: 36
GAVRILIU, Leonard: 5,38 261 SIMONIDEdinChios:131 TUDOSESCU, Ion: 31,37,38
GOETHE, Johann Wolfgang von: 28, LAVATER.J.C: 135 SMETANA,Bedrich:9
31,125,128,207 LICHTENBERG,G.C: 125,135 SOCRATE: 25,32,194
GOLDSTEIN,M.:190 GORGOS, LOWY, Ida: 8 SPERBER,Manes:34 VAIHINGER,Hans:10,ll
Constantin: 36 GRIGOREalVII-lea: SPRANGER,Eduard:26
159 GRILLPARZER, Franz: M STERN, William: 26 W
219,222 GROOS.Karl: 114,134 MARX,Karl:60 STRINDBERG, August: 144 WEXBERG,Ermin: 8,12,30,64
MILTON,John:9 WIENER, Norbert: 31,38
H WEININGER: 144
MOEBIUS, August Ferdinand: 144
HERODOT: 41 TITA, Aurel: 262 WENTZMER.Gerhard: 190
MONTAIGNE, Michel Eyquem de:
HIPPOCRATE: 183
30
HIRZEL,S.:40
MORENO, JacobL.: 8,34
HOLUB,Arthur:8
MOSAK,HaroldH.:30,38
HOMER: 9
MUCCHIELLI,Roger:8

N
IACOB: 164,167
NAPOLEON 1:223
IBSEN,Henrik::28
NIELSEN,Enne:131
IOSIF: 126, 162
NIETZSCHE.Friedrich: 10,246,263
ISAC: 167
NURMI, Paavo: 9

JAHN,Ernst:8,93 PARHON.C.I.: 190 PAVELCU,Vasile:38 PESTALOZZI, Johann H.: 30,264


JUNG, Cari Gustav: 7,27,59 PLOTTKE, Paul: 34,35,36

K
KAUS,Otto:8 KELLERMANN, Anette: 9 KRAW1EC,T.S.:7,32 RATTNER,J.: 20,28,36 REBECA: 167 ROUSSEAU,J.J.:30
KRETSCHMER,Ernst:21

LAIGNEL-LAVASTINE, M.: 34 LAZARSFELD,Sophie:8 SAND,George:93 SCHAFFER, Herbert: 23,34,37


SCHOPENHAUER,Arthur: 144

272 273
L A E D IT U R IL E IR I Ş I U N IV E R S
E N C I C L O P EA DU I C
APĂRUT:
Bujor T. Rîpeanu, Cristina Corciovescu - Dicţionar de cinema 47.500 lei
îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie 16.000 lei
Larousse - Dicţionar de psihiatrie 46.900 lei
Larousse - Dicţionar de filosofie 32.900 lei
Larousse - Dicţionar de civilizaţie musulmană 24.900 lei
Larousse - Dicţionar de civilizaţie egipteană 22.500 lei
Larousse-Dicţionar de psihanaliză 24.900 lei
Larousse - Dicţionarul spaţiului 32.000 lei
Jacques Derrida - Diseminarea 26.900 lei
Brice Parain - Logosul platonician 19.900 lei
Marcel Gauchet - Inconştientul cerebral 14.900 lei
Matila Ghyka - Fil osofia şi mistica numărului 27.900 lei
Jeanne Ancelet-Hustache - Meister Eckhart şi mistica renană 17.900 lei
Patricia Hidirog lu - Ap a d iv in ă . 16.900 lei
Franţois Brune - Hristos şi Karma 17.000 lei
Georges Dumezil - Uitarea omului şi onoarea zeilor 26.900 lei
G. Dumezil - Zeii suverani ai indo-europenilor 24.900 lei
Rudolf Steiner - Mistica. Gând uman, gând cosmic 14.900 lei
Rudolf Steiner - Evanghelia după Luca 16.900 lei
Rudolf Steiner - Omul supra sensibil in concepţia antroposofică 18.900 lei
Jeanne Guesne - Corpul spiritual 18.900 lei
W. Shakespeare - Regele Lear 16.900 Ici
Platon - Dialoguri (tiraj nou) 32.900 lei
Aristotel - Organon (voi. 1) 26.900 lei
Aristotel-Organon (voi.I!) 43.000 lei
Th. Ribot - Voinţa şi patologia ei 11.900 lei
Th. Ribot - Logica sentimentelor 7.000 lei
Karen Horney - Personalitatea nevrotică a epocii noastre 22.900 lei
Frieda Fordham - Introducere în psihologia lui C.G. Jung 19.900 Ici
Leonard Gavriliu - Inconş tientul în viziunea lui Lucian Blaga 14.900 lei
Vasile Tonoiu - în căutarea unei paradigme a complexităţii 11.900 lei
William Golding - Oameni de hârtie 15.900Ici
I r i s Murdoch- Dilema iui Jackson ■ 24.%()lei
Eugen Simion - Dimineaţa poeţilor 30.00!! ,ci
Petru Creţia- Norii 7.500 lei
Tudor Opriş - Zoologia 14.900 lei
Copacul fermecat - Poveşti 3.500 lei
F lo r i n C o n s t a n t in i i ] - O i s t o r i e s in c e r ă a p o p o r u l u 4i 4r.9o 0m0 âleni ( t ir a j n o u )
M ih a i R e t e g a n , C o r n e l L u n g u - 1 9 5 6 - E x p lo z ia 1 3 .9 0 0 le i
M ir c e a R e b r e a n u - O p t im ism u l n o s tr u 3 .9 0 0 le i
M ir c e a R e b r e a n u - S e m n if i c a ţ ia s e c o lu l u i n o s t9r.9u 0 0 le i
M ir c e a R e b r e a n u - în s p a ţ i u l c u l t u r a ] a l C a r p a ţ9il.9o0r0 le i
M ir c e a R e b r e a n u - G â n d irice aă filo
r o sm
o fâ n ă 8 .9 0 0 le i
A lb u m - B e r t h e lo t ş i R o m â n i a 2 7 .0 0 0 le i

L A E D IT U R IL E ffil Ş I U N IV E R S
E N C I C L O P EV DO IRC A P Ă R E A :

Alfred Binet - Dedublarea personalităţii şi inconştientul 24.900 lei


Marc de Smedt - Tehnici de meditaţie 22.900 lei
Rudolf Steiner- Creştinismul esoteric 19.900 lei
William Shakespeare - Macbeth 16.830 lei
Kazuo Ishiguro - Amintirea palidă a munţilor 22.900 lei
Aristotel - Poetica 32.000 lei

Comandând prin poştă o carte apărută la una din editurile


IRI sau UNIVERS ENCICLOPEDIC
obţineţi o reducere de:

15%
Pentru comenzi cu o valoare mai mare de 60 000 lei obţineţi o
reducere de:

20%
Costul expedierii prin poştă e suportat de
edituri.

Adresa: CP 33-2, Bucureşti, România


,'00
Teiyfax: (401)222 62 86,22253 52,22254 20

S-ar putea să vă placă și