Sistemul endocrin

Sistemul endocrin este alcătuit dintr-o salbă de formaţiuni glandulare sau unele teritorii
celulare. El are ca scop sa elaboreze anumite substanţe – hormoni – stimulatoare sau
inhibitoare, cu acţiune caracteristica metabolica sau morfogenetica. Complexul glandular se
afla intr-un perfect echilibru, asa fel incat disfunctiunea unei glande antreneaza hiperfunctia
celorlalte. Hipotalamusul reprezinta nodul endocrinovegetativ – creierul intermediar – care
asigura legatura dintre scoarta cerebrala pe de o parte si sistemul endocrin si vegetativ –
sistemul neuroendocrin – pe de alta parte.
Glanda hipofiza – este considerata ca cea mai importanta glanda din complexul
endocrin, reprezentand pentru unii creierul endocrin al organismului. Este adapostita in
scobitura corpului osului sfenoid – saua turceasca – unde prelungiri ale durei mater ii formeaza
o loja, aflandu-se dedesubtul fetei inferioare a creierului, de care este legata prin tija pituitara si
infundibul. De mici dimensiuni, 8 mm anteroposterior si 12 mm transversal, are o greutate de
30-40 cg, prezinta doi lobi de origina embrionara diferita, separati de o portiune intermediara.
Lobul anterior sau glandular, adenohipofiza, mai voluminos, mai inchis la culoare, deriva din
faringele primitiv si este foarte bogat vascularizat. Structural este alcatuit din celule glandulare
cromofobe si cromofile (alfa, acidofile si beta, bazofile); pe langa hormonul somatotrop – de
crestere – secreta hormoni pentru toate celelalte glande: gonadotrop, luteotrop,
foliculostimulant, pentru glandele sexuale, tireotrop pentru glanda tiroida, adrenocorticotrop
pentru glanda suprarenala. Lobul posterior – neurohipofiza – de volum mai redus, colorat mai
palid, deriva din substanta nervoasa a diencefalului. Serveste ca depozit pentru doi hormoni
importanti: vasopresina – hormonul antidiuretic – cu actiune asupra rinichiului si hormonul
ocitocic care stimuleaza contractia uterului gravid si lactatia. Glanda hipofiza este bogat
vascularizata din artera carotida interna, prin intermediul unui sistem portal hipofizar descris
de Gr. Popa.
Glanda epifiza, impara si mediana, este situata posterior deasupra ventriculului III si a
lamei tectale, sub corpul calos. De dimensiunile unui bob de mazare, masoara 8/5 mm,
cantareste 25 cg si apartine epitalamusului din diencefal. Epifiza are rol important in cresterea
si dezvoltarea organismului. Hormonul principal este denumit pinealina.
Hormonul principal este denumit pinealina.
Glanda tiroida este cea mai voluminoasa din toate glandele endocrine. Situata in
regiunea anterioara a bazei gatului, corespunde vertebrelor V si VII cervicale. Are forma unei
potcoave cu deschizatura in sus si inapoi, imbratisand traheea pana la al IV – V – lea inel
traheal. Cantareste 25-30 g. Prezinta doi lobi principali, drept si stang, situati lateral traheei si
uniti anterior printr-o punte: istmul tiroidian. De la marginea superioara a istmului pleaca in sus
si spre stanga, o prelungire conoida, subtire: lobul piramidal – piramida lui Lalouette. Tot
corpul glandei se gaseste situat in loja tiroidiana, menajata de fasciile cervicale. Are intime
raporturi cu vasele mari de la baza gatului si isi primeste o vascularizatie foarte bogata din
doua surse principale: artera tiroidiana superioara, ramura din carotida externa si artera
tiroidiana inferioara, ramura din artera subclaviculara. Mai rar exista si o a III – a artera
tiroidiana ima. Inervatia este asigurata de catre cei 3 ganglioni cervicali – simpatici. Ca
structura, prezinta la exterior o capsula proprie iar la exterior este alcatuita dintr-o multitudine
de foliculi de diverse marimi, care contin o substanta coloida, galbuie, foarte bogata in iod, ca
si hormonul sau propriu: tiroxana. Glanda tiroida influenteaza cresterea organismului,
osificarea, metabolismul apei si electrolitilor, hematoza, activitatea S.N.C. si termoreglarea
organismului.

Ciortan Cristian
Clasa a XI-a A