AMPLIFICATOARE OPERAŢIONALE ÎN SISTEMELE DE MĂSURĂ

Amplificatoarele operaţionale sunt larg folosite pentru măsurarea mărimilor

electrice. Fiind amplificatoare diferenţiale de tensiune, este evident că mărimea
direct măsurabilă este o diferenţă a două tensiuni sau o tensiune electrică (dacă
una dintre tensiuni este nulă). În cursul în care aţi studiat bazele electronicii, aţi
învăţat principiul de funcţionare al unui amplificator diferenţial de tensiune şi
conexiunile de bază în care lucrează un amplificator operaţional. Puteţi folosi
acum aceste cunoştinţe pentru a face un pas înainte şi a înţelege modul în care
amplificatoarele operaţionale sunt folosite pentru măsurarea şi a altor mărimi
electrice.

Convertor curent-tensiune
Una dintre metodele folosite pentru măsurarea unui curent este convertirea lui
într-o tensiune. Cea mai simplă schemă pentru conversia curent-tensiune cu
ajutorul amplificatorului operaţional este prezentată în fig.1.
R

i M

PUNCT VIRTUAL
DE MASA

v = -iR

Fig.1

Funcţionarea convertorului curent-tensiune se bazează pe următoarele

caracteristici ale amplificatorului operaţional şi consecinţele care decurg din
ele:
• impedanţa de intrare a amplificatorului operaţional fiind foarte mare,
practic se pot neglija curenţii care intră în amplificator prin intrările
inversoare şi neinversoare ( i+ ≅ 0, i− ≅ 0 ) − întreg curentul de
intrare i trece prin rezistenţa R.
• în prezenţa reacţiei negative, dacă intrarea neinversoare este conectată
la masă, intrarea inversoare are şi ea potenţialul masei − tensiunea de
1
 ieşire este egală şi de semn contrar cu căderea de tensiune pe
rezistenţa de reacţie.
În concluzie, se poate observa că tensiunea de ieşire este proporţională cu
intensitatea curentului de intrare, constanta de proporţionalitate (care poate
servi şi drept factor de scală) fiind valoarea rezistenţei R.

Convertor tensiune-curent
Atunci când în procesul de măsurare este nevoie ca o tensiune să fie convertită
într-un curent poate fi folosită o schemă cu amplificator operaţional ca cea din
fig.2. După cum se poate observa, schema derivă din schema generală a
conexiunii diferenţiale, în care s-a adăugat o rezistenţă de reacţie pozitivă şi una
dintre tensiunile de intrare este nulă. Curentul de ieşire este curentul care
parcurge rezistenţa Rs.
R
( )
R ( )

R
is
R R R
R
R u- Rs u+
is
uin v uin v
Rs u s = u+

a b

Fig.2 Fig.3

Pentru calculul expresiei curentului de ieşire se poate folosi metoda

cunoscută a schemelor echivalente pentru fiecare intrare, scheme prezentate în
Fig.3.
Pe baza schemelor din fig.2 şi fig.3 pot fi scrise următoarele ecuaţii:
us u+
is = = (1)
Rs Rs
v
u− = (2)
2
uin + v
u+ = (3)
⎛ R ⎞
2⎜⎜1 + ⎟⎟
⎝ 2 Rs ⎠
Ţinând seama de faptul că u+ ≅ u− şi rezolvând sistemul de ecuaţii (1) – (3)
în raport cu is, se obţine următoarea expresie pentru curentul de ieşire:

2
 uin (4)
is =
R
Intensitatea curentului de ieşire este direct proporţională cu tensiunea de
intrare şi este independentă de valoarea rezistenţei pe care o traversează.

Conversia frecvenţă-tensiune
Conversia frecvenţei unui semnal periodic într-o tensiune proporţională cu ea se
face în două etape:
R3

uin R1
C1 D4
R2 C2
1
v1 D1 2
v2
D3
D2

FORMATOR DE IMPULSURI

Fig.4

• transformarea semnalului periodic de intrare într-un semnal periodic

dreptunghiular cu amplitudine fixă, independentă de amplitudinea
semnalului de intrare.
• obţinerea unui semnal continuu cu o tensiune direct proporţională cu
frecvenţa semnalului format.
O schemă care realizează cele două etape este prezentată în fig.4.
Formatorul de impulsuri este format dintr-un comparator (primul amplificator
operaţional) urmat de un limitator de amplitudine. Comparatorul transformă
semnalul de intrare într-un semnal dreptunghiular cu faza inversată şi
amplitudinea determinată de tensiunile de saturaţie pozitivă şi negativă ale
amplificatorului operaţional. Limitatorul, format din rezistenţa R2 şi diodele
stabilizatoare D1 şi D2, micşorează amplitudinea semnalului dreptunghiular la o
valoare egală cu suma dintre tensiunea de stabilizare a unei diode şi tensiunea
de polarizare directă a unei joncţiuni semiconductoare pn (în fiecare alternanţă
a semnalului de intrare una dintre diode este polarizată direct şi cealaltă invers).
Această micşorare a tensiunii este necesară pentru ca amplificatorul operaţional
care converteşte frecvenţa în tensiune să nu intre în saturaţie (tensiunea de la
ieşirea sa trebuie să fie dependentă doar de frecvenţa semnalului de intrare). În
3
alternanţa pozitivă a semnalului astfel format, condensatorul C2 se încarcă prin
condensatorul C1 şi dioda D4. În alternanţa negativă, condensatorul C1 se
descarcă aproape instantaneu prin dioda D3 iar condensatorul C2 se descarcă
prin rezistenţa R3 cu o constantă de timp determinată de produsul R3C2. La
ieşirea celui de al doilea amplificator operaţional va fi măsurată o tensiune
continuă egală şi de semn contrar cu valoarea medie a tensiunii pe
condensatorul C2:

v 2 = −2C2 R3U z ⋅ f (5)

care este direct proporţională cu frecvenţa semnalului de intrare.

Conversia tensiune-frecvenţă
Un convertor tensiune-frecvenţă este deseori folosit ca etaj de intrare în
sistemele de măsură digitale. El este alcătuit din două etaje (fig.5): un circuit de
integrare a cărui tensiune de ieşire este:
u
v1 = − in t (6)
R1C
în care uin este o tensiune constantă, şi un circuit comparator care lucrează fără
reacţie negativă dar cu o reacţie pozitivă puternică Neavând reacţie negativă,
ieşirea sa nu poate fi decât în saturaţie pozitivă (v2 = V11) sau negativă (v2 =
V12) în funcţie de relaţia existentă la un moment dat între tensiunile de la
intrările lui, u2+ şi u2-. Momentele de timp în care ieşirea comparatorului
comută dintr-o stare în alta pot fi calculate din relaţia:
u R
v 2 = in ⋅ 4 t (7)
R1C R3
R2
D

C
R1 R4
M
R3
PUNCT VIRTUAL
DE MASA 1
uin (u- = 0) v1
2
v2

INTEGRATOR COMPARATOR

Fig.5

4
 Dioda D şi rezistenţa R2 constituie o cale de descărcare a condensatorului
C, care permite ieşirii integratorului să-şi crească tensiunea până în punctul în
care ieşirea comparatorului trece în saturaţie pozitivă. În acest moment dioda se
va bloca (anodul ei este la potenţialul masei) şi condensatorul C se va reîncărca
de la tensiunea de intrare. Apoi ciclul se va repeta.
Formele de undă ale semnalelor la ieşirile circuitului de integrare, respectiv
comparatorului, sunt prezentate în fig.6.
v [V]
12

V11
t

V12

-12
T

Fig.6

Se poate observa că semnalul de ieşire este unul periodic, cu o frecvenţă

care depinde de timpul de încărcare şi descărcare a condensatorului şi de
valoarea tensiunii de intrare. Cu o bună aproximaţie, expresia frecvenţei
semnalului de ieşire poate fi calculată cu relaţia:

uin R4
f = ⋅ (8)
CR1 R3 (V11 − V12 )

în care V11 şi V12 sunt tensiunile de saturaţie pozitivă şi negativă ale

comparatorului. Se poate observa dependenţa liniară dintre frecvenţa
semnalului de ieşire şi tensiunea de intrare.

Comparatorul cu fereastră
Comparatorul cu fereastră este un circuit care ne indică dacă o tensiune (vin) are
valori în interiorul unui interval delimitat de tensiunile fixe Vmin şi Vmax. Schema
unui comparator cu fereastră este prezentată în fig.7. Etajul de intrare este

5
alcătuit din două amplificatoare operaţionale care compară tensiunea de intrare
cu cele două tensiuni limită. Ieşirile lor sunt separate de diodele D1 şi D2 care
nu permit trecerea curentului decât spre baza tranzistorului T, atunci când
ieşirea unui amplificator operaţional este în saturaţie pozitivă iar ieşirea
celuilalt este în saturaţie negativă. Logica de detecţie conţine un inversor cu
tranzistor şi două porţi ŞI-NU urmate de două indicatoare luminoase.

Vmin
D1
LED 1
1 RC

vin R1 T 1
UCE 1

D2 1
2
R2
2
Vmax LED 2

Fig.7

Dacă tensiunea de intrare are valori cuprinse în interiorul ferestrei, Vmin <
vin < Vmax, atunci u1- > u1+ şi u2- > u2+. Drept urmare, ieşirile ambelor
comparatore se află în saturaţie negativă, diodele D1 şi D2 sunt blocate şi în
baza tranzistorului T nu se injectează curent. Tranzistorul T fiind blocat,
potenţialul colectorului său este de +5 V (nivel logic 1) şi ieşirile ambelor porţi
ŞI-NU sunt la nivel logic 0. În aceste condiţii dioda LED 1 va fi aprinsă iar
dioda LED 2 va fi stinsă.
Dacă tensiunea de intrare are valori situate în afara ferestrei, vin < Vmin sau
vin > Vmax, atunci u1- < u1+ sau u2- < u2+. În oricare dintre cele două situaţii
ieşirea unuia dintre cele două comparatoare este în saturaţie pozitivă şi în baza
tranzistorului T se va injecta un curent capabil să-l aducă în regim de saturaţie.
Acum, potenţialul faţă de masă al colectorului tranzistorului va fi foarte mic (<
0,1 V) şi ieşirile ambelor porţi ŞI-NU vor fi la nivel logic 1. Astfel, dioda LED
2 va fi aprinsă iar dioda LED 1 va fi stinsă.