COLECÞIA PREDICI CARE AU SCHIMBAT LUMEA

PÃCÃTOºII ÎN MÂINILE
UNUI DUMNEZEU MÂNIOS

JONATHAN EDWARDS
„Piciorul va începe sã le alunece la vremea potrivitã”
— Deuteronom 32:35

Traducerea: Florin Moþiu

Editura

Oradea, mai 2007

Publicarea acestei predici reprezintã o lucrare a grupului Beth ha-midrash.
Grupul Beth ha-midrash este dedicat studierii, apãrãrii ºi rãspândirii
doctrinelor harului, aºa cum sunt ele prezentate în Sfânta Scripturã.
Dacã sunteþi interesaþi de astfel de materiale, vã rugãm
sã ne scrieþi pe adresa de email: editor@predici-reformate.com
sau sã vizitaþi www.Predici-Reformate.com.

Sinners in the Hands of an Angry God by Jonathan Edwards

is in the public domain, and it is physically housed at
Yale University in New Haven, CT, USA. (http://edwards.yale.edu.)

Pãcãtoºii în mâinile unui Dumnezeu mânios de Jonathan Edwards

se aflã în domeniul public ºi este în custodia
Universitãþii Yale, New Haven, Connecticut, Statele Unite ale Americii.
(http://edwards.yale.edu.). Tradusã cu permisiune.

© 2007, Editura Cristianus pentru traducerea în limba românã.

Toate drepturile rezervate. Orice reproducere sau selecþie de texte
din aceastã carte este permisã doar cu aprobarea în scris a editurii.

Citatele biblice au fost luate din versiunea Cornilescu 1921.

Atunci când Edwards a folosit o versiune care diferã de versiunea Cornilescu,
am ales sã traducem literar versiunea lui Edwards.

Traducerea: Florin Moþiu

Aceastã lucrare a fost tipãritã.

Utilizatorii Predici-reformate.com pot downloada ºi folosi aceastã lucrare
pentru lecturã ºi studiu ºi chiar pot cita din ea,
specificând titlul, pagina ºi paragraful citatului.
Aceastã lucrare nu poate fi postatã online fãrã acordul scis al editurii Cristianus.
Toate drepturile de tipãrire sau publicare online
pentru prezenta traducere aparþin editurii Cristianus.
 LOIAL CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU

Jonathan Edwards (1703-1758), pastor congregaþionalist la Northampton,

apoi preºedintele Colegiului Princeton, a fost folosit de Dumnezeu în douã
treziri spirituale în prima jumãtate a secolului al XVIII-lea.
Predica ce urmeazã este una din cele mai celebre din întreaga istorie a
bisericii ºi a fost rostitã de Edwards în timpul celei de-a doua treziri
spirituale care a cuprins coloniile engleze din America de Nord.
Se spune cã groaza faþã de iad a ascultãtorilor a fost atât de mare la
ascultarea predicii, încât s-au þinut de stâlpii bisericii, de teamã sã nu se
deschidã podeaua sub ei ºi sã cadã în iad.
Totuºi, Edwards nu inventeazã lucruri nebiblice pentru a-ºi înspãimânta
audienþa, ci prezintã clar versetele biblice care vorbesc despre starea
pierdutã a celor nemântuiþi. Edwards nu inventeazã scene înfiorãtoare
pentru a-i speria pe oameni cu scopul de a-i forþa sã se pocãiascã pentru a i
se umple biserica. Ca om al Bibliei, pe care a cunoscut-o extraordinar de
bine, Edwards descoperã versete care vorbesc despre starea pãcãtosului,
despre mânia lui Dumnezeu împotriva pãcatului, despre destinul veºnic al

3
CUVÂNT ÎNAINTE

celor nemântuiþi, versete pe care mulþi dintre noi habar n-am avut cã sunt în
Sfânta Scripturã. Edwards, ca administrator credincios al lucrãrii însãrcinate
lui, ca predicator chemat de Dumnezeu ºi trimis cu mesajul Lui, prezintã
adevãrul scriptural cu privire la subiectele amintite, nediluând Evanghelia.
Cãci rolul unui slujitor credincios este fidelitatea faþã de revelaþia lui
Dumnezeu; acest lucru aduce glorie Dumnezeului ce a vorbit. ªi, prin
predicarea cu credincioºie a acestui Cuvânt adevãrat, curat, nediluat, prin
predicarea întregului plan al lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 20:27),
Dumnezeu lucreazã la inimile oamenilor.
Dumnezeu îi onoreazã pe predicatorii credincioºi ºi a onorat predicarea
lui Edwards, trimiþând douã valuri de trezire spiritualã prin lucrarea lui.
Predica aceasta este o predicã din vremea unei treziri spirituale. Trezirea
înseamnã ºi faptul cã Dumnezeu îºi binecuvânteazã poporul cu predicatori
cu ungere ºi cu putere de la Duhul Sfânt, cu predici scripturale, cu hranã
tare, cu predici doctrinare, cu învãþãturi ale Evangheliei uneori uitate de
Bisericã în anii de sãrãcie spiritualã ºi amorþire.
E harul lui Dumnezeu cã putem citi iar asemenea predici binecuvântate.
Fie ca Domnul, în îndurarea Lui, sã ne dea iarãºi, în zilele noastre, harul de
a auzi Cuvântul Sãu adevãrat, nediluat, ºi ca, prin aceasta, sã ne trezeascã
bisericile – ºi pe cei morþi în pãcate sã-i aducã la viaþã!

Florin Moþiu,
28 aprilie 2007

4
 PÃCÃTOºII ÎN MÂINILE
UNUI DUMNEZEU MÂNIOS
JONATHAN EDWARDS

„Piciorul va începe sã le alunece la vremea potrivitã.”

– Deuteronom 32:35

Acest verset conþine avertismentul rãzbunãrii lui

Dumnezeu împotriva israeliþilor rãi ºi necredincioºi,
care au fost poporul vizibil al lui Dumnezeu ºi care au
trãit sub mijloacele harului; dar care, în ciuda tuturor
actelor minunate sãvârºite de Dumnezeu faþã de ei, au
rãmas (dupã cum afirmã versetul 28) fãrã înþelepciune,
neavând pricepere în ei. Dupã toate semãnãturile
cerului, ei au produs rod amar ºi otrãvitor; dupã cum
afirmã versetele 32 ºi 33. Expresia pe care am folosit-o
pentru textul meu, „piciorul va începe sã le alunece la
vremea potrivitã”, pare sã implice urmãtoarele lucruri,
cu referire la pedeapsa ºi distrugerea la care erau expuºi
aceºti israeliþi rãi.
1. Faptul cã ei au fost întotdeauna expuºi distrugerii;
ca ºi un om care stã sau umblã prin locuri alunecoase ºi
e mereu expus cãderii. Acest lucru e implicat în
modalitatea distrugerii care va veni asupra lor, fiind
reprezentatã prin alunecarea picioarelor lor. Acelaºi
lucru e exprimat în Psalmul 73:18: „Da, Tu-i pui în
locuri alunecoase ºi-i arunci în prãpãd”.
2. Implicã faptul cã ei au fost întotdeauna expuºi
unei distrugeri bruºte, neaºteptate. Dupã cum cel care

5
PÃCÃTOºII ÎN MÂINILE UNUI DUMNEZEU MÂNIOS – JONATHAN EDWARDS

umblã prin locuri alunecoase poate cãdea în fiecare

moment ºi nu poate ºti dinainte dacã va rãmâne în
picioare sau va cãdea în momentul imediat urmãtor; iar
când cade, cade dintr-o datã fãrã sã fie avertizat: lucru
care ºi el exprimat în Psalmul 73:18,19: „Da, Tu-i pui
în locuri alunecoase ºi-i arunci în prãpãd. Cum sunt
nimiciþi într-o clipã!”
3. Un alt lucru implicat aici e cã sunt expuºi la
cãdere din vina proprie, fãrã sã fie doborâþi de mâna
altuia; exact aºa cum cel care stã sau umblã pe teren
alunecos nu are nevoie de nimic, afarã de propria
greutate, sã-l facã sã cadã.
4. Motivul pentru care nu au cãzut deja ºi pentru
care nu cad acum este numai acela cã timpul hotãrât de
Dumnezeu nu a sosit. Cãci e scris cã, atunci când va sosi
vremea potrivitã sau vremea hotãrâtã, picioarele lor vor
aluneca. Atunci vor fi lãsaþi sã cadã, aºa cum sunt
înclinaþi s-o facã din cauza propriei greutãþi. Dumnezeu
nu îi va mai susþine în aceste locuri alunecoase, ci îi va
lãsa sã cadã; ºi chiar în acel moment ei vor cãdea pradã
distrugerii; la fel cum cel care stã pe un asemenea loc
alunecos ºi înclinat, pe marginea unei prãpãstii, nu
poate rãmâne în picioare singur ºi, când e lãsat sã cadã,
cade imediat ºi e pierdut.
O observaþie luatã din acest text ºi asupra cãreia
doresc sã insist acum e aceasta: „Nu este nimic care sã
îi þinã în orice clipã pe oamenii rãi sã nu cadã în iad,
afarã doar de buna plãcere a lui Dumnezeu”. Prin buna
plãcere a lui Dumnezeu înþeleg plãcerea Sa suveranã,
voinþa Sa arbitrarã, care nu e limitatã de nicio obligaþie,
nu e împiedicatã de niciun fel de dificultate, ca ºi cum
nimic în afarã de simpla voie a lui Dumnezeu, în mod
absolut ºi în toate privinþele, nu ar avea vreun rol în
pãstrarea oamenilor rãi o clipã mãcar.
Adevãrul acestei observaþii reiese din urmãtoarele
afirmaþii:

6
 PICIORUL VA ÎNCEPE SÃ LE ALUNECE LA VREMEA POTRIVITÃ – DEUTERONOM 32:35

1. Nu e vorba de o lipsã a puterii în Dumnezeu în a-i

arunca în iad pe pãcãtoºi în orice moment. Mâinile
oamenilor nu pot fi puternice atunci când se ridicã
Dumnezeu. Cel mai tare om nu are putere sã I se
împotriveascã ºi nimeni nu poate elibera din mâinile Lui.
– Nu numai cã El îi poate arunca pe oamenii rãi în iad,
dar o poate face cu cea mai mare uºurinþã. Câteodatã,
vreun prinþ pãmântesc întâlneºte mari greutãþi în a
înfrânge un rebel, care a gãsit modalitãþi de a se întãri ºi
care a ajuns puternic prin numãrul celor care-l urmeazã.
Dar nu e la fel cu Dumnezeu. Nu existã fortãreaþã care
sã te poatã apãra de puterea lui Dumnezeu. Chiar dacã îºi
dau mâinile ºi se unesc ºi se asociazã multe mulþimi de
duºmani ai lui Dumnezeu, El îi poate frânge uºor în
bucãþi. Ei sunt doar ca o grãmadã uriaºã de pleavã uºoarã
aflatã în bãtaia furtunii; ori ca mari cantitãþi de fân uscat
înaintea flãcãrilor devoratoare. ªtim cã e uºor sã calci în
picioare ºi sã zdrobeºti un vierme pe care-l vezi târându-se
pe pãmânt; ori e uºor pentru noi sã tãiem ori sã pârlim un
fir subþire de aþã de care e agãþat vreun lucru: tot aºa, e
uºor pentru Dumnezeu, când Îi place, sã-ªi arunce
duºmanii în iad. Ce suntem noi, ca sã ne închipuim cã
am putea sta înaintea Lui, în faþa mustrãrii Cãruia se
cutremurã pãmântul ºi înaintea Cãruia se dãrâmã
stâncile?
2. Oamenii rãi meritã sã fie aruncaþi în iad; aºa cã
justiþia divinã nu împiedicã ºi nu obiecteazã împotriva
faptului ca Dumnezeu sã-ªi foloseascã puterea în orice
moment pentru ca sã-i distrugã. Ci, dimpotrivã,
dreptatea cere cu glas puternic o pedeapsã infinitã pentru
pãcatele lor. Justiþia divinã afirmã despre viþa care aduce
ca rod asemenea struguri ai Sodomei: „Tai-o. La ce sã
mai cuprindã ºi pãmântul degeaba?” (Luca 13:7). Sabia
justiþiei divine atârnã în fiecare moment deasupra
capetelor lor ºi nimic n-o reþine afarã de mâna milei
arbitrare a lui Dumnezeu ºi de voia lui Dumnezeu.

7
PÃCÃTOºII ÎN MÂINILE UNUI DUMNEZEU MÂNIOS – JONATHAN EDWARDS

3. Cei rãi se aflã deja sub sentinþa condamnãrii la

iad. Ei nu numai cã meritã pe drept sã fie aruncaþi
acolo, dar sentinþa Legii lui Dumnezeu, acel standard
veºnic ºi neschimbãtor al dreptãþii pe care Dumnezeu
l-a fixat între El ºi omenire, e contrar lor ºi stã
împotriva lor; aºa încât destinaþia lor e stabilitã deja ºi
1
În versiunea e iadul. Ioan 3:18: „Cine nu crede, a ºi fost judecat”.1
folositã de Edwards: Aºa cã fiecare om neconvertit aparþine de drept
“Cine nu crede, e iadului; acela e locul lui; de acolo e el, Ioan 8:23: „Voi
deja condamnat”.
(n.tr.)
sunteþi de jos”. ªi aceea e destinaþia lui; e locul pe care
dreptatea ºi Cuvântul lui Dumnezeu ºi sentinþa Legii
Lui neschimbãtoare i-au stabilit-o.
4. Ei sunt acum deja obiectul aceleiaºi mânii ºi urgii
ale lui Dumnezeu care îºi gãseºte exprimarea în
chinurile iadului. Iar motivul pentru care ei nu merg jos
în iad în orice clipã nu e cã Dumnezeu, în a cãrui putere
se aflã, nu e în acel moment foarte mânios pe ei; aºa
cum e mânios cu multe creaturi nenorocite care sunt
acum chinuite în iad ºi care simt ºi îndurã intensitatea
mâniei Lui. Da, Dumnezeu e mai mânios pe mulþi dintre
cei care sunt acum pe pãmânt: da, fãrã îndoialã, e mai
mânios pe mulþi care sunt acum în aceastã adunare, care
se cred în pace, decât e pe mulþi dintre cei care sunt
acum în flãcãrile iadului. Aºa cã, dacã El nu-ªi coboarã
mâna sã-i taie în bucãþi, nu e din cauzã cã Dumnezeu nu
ar lua în considerare rãutatea lor ºi nu ar fi provocat la
mânie. Dumnezeu nu e ca ºi ei [sã trateze rãul cu
indiferenþã], cu toate cã ei ºi-L pot imagina cã e. Mânia
lui Dumnezeu e aprinsã împotriva lor, condamnarea lor
nu întârzie; groapa e pregãtitã, focul e gata, cuptorul e
deja încins, pregãtit sã-i primeascã; flãcãrile ard acum
puternic ºi orbitor. Sabia scânteietoare e ascuþitã ºi
atârnã deasupra lor, iar groapa ºi-a deschis gura sub
picioarele lor.
5. Diavolul stã gata sã sarã asupra lor ºi sã-i ia ca
proprietate a lui, în momentul în care Dumnezeu îi va

8
 PICIORUL VA ÎNCEPE SÃ LE ALUNECE LA VREMEA POTRIVITÃ – DEUTERONOM 32:35

permite. Ei îi aparþin lui; el are sufletele lor în

posesiunea sa ºi în puterea sa. Scriptura îi reprezintã ca
fiind bunurile diavolului, Luca 11:21. Diavolii
vegheazã asupra lor; diavolii sunt întotdeauna lângã
ei, mereu la dreapta lor; diavolii stau aºteptând dupã
ei, ca niºte lei lacomi ºi flãmânzi care-ºi urmãresc
prada ºi aºteaptã s-o prindã, dar care sunt deocamdatã
þinuþi la distanþã. Dacã Dumnezeu ªi-ar retrage mâna,
datoritã cãreia diavolii sunt þinuþi la distanþã, ei ar sãri
într-o clipã asupra sufletelor lor sãrmane. ªarpele cel
vechi îºi deschide gura sã-i înghitã; iadul îºi deschide
gura larg sã-i primeascã; ºi, dacã Dumnezeu ar
permite, ar fi de grabã înghiþiþi ºi pierduþi.
6. În sufletele celor rãi domnesc acele principii
specifice iadului care s-ar aprinde ºi ar arde acum ca
focul iadului, dacã nu ar fi þinute în frâu de cãtre
Dumnezeu. În însãºi natura oamenilor carnali se aflã
un fundament pentru chinurile iadului. Acele principii
corupte, care domnesc cu putere în ei ºi care îi posedã
deplin, sunt seminþele focului iadului. Aceste principii
sunt active ºi puternice, extrem de violente în natura
lor ºi, dacã nu ar exista mâna lui Dumnezeu care sã le
þinã în frâu, ar ieºi curând la suprafaþã, ar arde la fel
cum ard aceleaºi stricãciuni ºi aceeaºi duºmãnie în
inimile sufletelor osândite ºi ar naºte aceleaºi chinuri
în ei cum nasc în cei din iad. Sufletele celor rãi sunt
comparate în Scripturã cu marea înfuriatã, Isaia 57:20.
Pentru moment, Dumnezeu le restrânge rãutatea prin
puterea Sa cea mare, aºa cum face cu valurile înfuriate
ale mãrii învolburate, spunând: „Pânã aici sã vii, sã nu
2
treci mai departe”.2 Dar dacã Dumnezeu ªi-ar retrage Iov 38:11 –
puterea aceasta prin care restrânge puterea mãrii, apele „...când am zis:
ar mãtura totul în cale. Pãcatul reprezintã ruina ºi „Pânã aici sã vii, sã
nu treci mai departe;
mizeria sufletului; e distrugãtor în natura lui; ºi, dacã aici sã se opreascã
Dumnezeu ar lãsa pãcatul fãrã restricþii, nu ar mai fi mândria valurilor
nevoie de altceva pentru a aduce sufletul într-o stare de tale!”

9
PÃCÃTOºII ÎN MÂINILE UNUI DUMNEZEU MÂNIOS – JONATHAN EDWARDS

perfectã nenorocire. Corupþia inimii omului e fãrã de

mãsurã ºi fãrã limite în furia ei; ºi câtã vreme pãcãtoºii
trãiesc aici, e ca ºi focul înãbuºit de restricþiile lui
Dumnezeu, pe când, dacã ar fi lãsat liber, ar fi în stare
sã aprindã lumea întreagã; ºi dupã cum inima e acum
plinã de pãcat, dacã pãcatul nu ar fi þinut în frâu, ar
transforma imediat sufletul într-un cuptor încins ori
într-un furnal de foc ºi pucioasã.
7. Faptul cã nu existã momentan vreun pericol de
moarte vizibil nu constituie un motiv de siguranþã
pentru cei rãi nici pentru o singurã clipã. Pentru omul
firesc, faptul cã acum e sãnãtos nu constituie o
siguranþã, nici faptul cã nu percepe pericolul vreunui
accident prin care sã pãrãseascã lumea în momentul de
faþã, nici faptul cã nu observã a fi vreun pericol vizibil
în ce priveºte circumstanþele în care se aflã. Variata ºi
continua experienþã a lumii, din toate veacurile, indicã
faptul cã lipsa vreunul pericol evident nu e o dovadã cã
omul nu se aflã pe marginea veºniciei ºi cã urmãtorul
pas nu va fi spre o altã lume. Cãile ºi modalitãþile prin
care persoanele pleacã brusc din lumea aceastã sunt
nevãzute, neaºteptate, nenumãrate ºi de neimaginat.
Oamenii neconvertiþi umblã deasupra gropii iadului pe
o suprafaþã putredã, ºi sunt nenumãrate locuri în care
aceastã suprafaþã e atât de slabã încât nu le va putea
susþine greutatea – ºi, în plus, aceste locuri ºubrede nu
sunt vizibile. Sãgeþile morþii zboarã nevãzute ziua în
amiaza mare; cea mai ascuþitã vedere nu le poate
observa. Dumnezeu are atât de multe ºi diferite cãi
nepãtrunse de a-i lua din lume pe cei rãi ºi de a-i trimite
în iad, încât nimic nu demonstreazã cã Dumnezeu ar
avea nevoie de vreun miracol ori sã treacã dincolo de
cursa obiºnuitã a providenþei Sale pentru a distruge
oricâþi oameni rãi, în orice moment. Toate modalitãþile
prin care pãcãtoºii pleacã din lumea aceasta sunt atât de
bine þinute în mâinile lui Dumnezeu – ºi în mod

10
 PICIORUL VA ÎNCEPE SÃ LE ALUNECE LA VREMEA POTRIVITÃ – DEUTERONOM 32:35

universal ºi absolut supuse puterii ºi hotãrârii Lui –

încât nu depinde deloc mai puþin doar de voia lui
Dumnezeu dacã pãcãtoºii vor merge în orice moment
în iad decât ar fi dacã Dumnezeu nu s-ar folosi de
aceste modalitãþi ºi dacã ele n-ar avea nicio legãturã cu
cazul.
8. Prudenþa naturalã a oamenilor ºi grija de a-ºi
pãzi vieþile, cât ºi preocuparea altora de a-i pãzi, nu îi
þine în siguranþã niciun moment. Providenþa divinã ºi
experienþa universalã depun mãrturie în favoarea
acestui lucru. E absolut evident cã înþelepciunea
oamenilor nu îi poate scãpa de moarte; dacã ar fi altfel,
am putea vedea vreo diferenþã care sã existe între
oamenii politici ºi înþelepþii lumii, pe de o parte, ºi
ceilalþi, în ce priveºte predispoziþia acestora pentru o
moarte timpurie ºi neaºteptatã: dar care e adevãrul, de
fapt? Eclesiastul 2:16 – „Cum moare cel înþelept?
Exact la fel ca nebunul!”
9. Toatã truda ºi toate planurile imaginate de cei rãi
pentru a scãpa de iad, în timp ce continuã sã-L
respingã pe Hristos ºi sã rãmânã tot rãi, nu îi pãzesc de
iad nicio singurã clipã. Aproape fiecare om firesc care
aude de iad, va încerca sã se convingã cã el va scãpa;
el depinde de puterile lui în ce priveºte siguranþa
proprie; se laudã cu realizãrile lui, cu ceea ce face
acum, sau cu ceea ce intenþioneazã sã facã. Fiecare om
face în mintea lui planuri cum ar putea sã evite
condamnarea ºi se laudã cu inventivitatea lui ºi crede
cã planurile lui nu vor falimenta. Ei aud într-adevãr cã
sunt puþini cei mântuiþi ºi cã cea mai mare parte a
oamenilor care au murit înainte au mers în iad; totuºi,
fiecare îºi imagineazã cã planurile pe care le face
pentru scãparea lui vor fi mai bune decât cele pe care
le-au fãcut alþii. Nu vrea sã ajungã în acel loc de chin;
ºi el îºi zice cã vrea sã îºi ia toate precauþiile ºi aºa sã
aranjeze lucrurile încât sã nu dea greº.

11
PÃCÃTOºII ÎN MÂINILE UNUI DUMNEZEU MÂNIOS – JONATHAN EDWARDS

Dar nebunii copii ai oamenilor se înºealã urât în

planurile lor ºi în încrederea pe care o au în puterea ºi
înþelepciunea lor; lucrul în care se încred nu e altceva
decât o umbrã! Cea mai mare parte a celor care au trãit
în trecut sub aceleaºi mijloace ale harului, ºi care acum
sunt morþi, au mers, fãrã îndoialã, în iad; ºi acest lucru
nu s-a întâmplat din cauzã cã n-ar fi fost la fel de
înþelepþi ca cei care sunt azi în viaþã: nici din cauzã cã
n-ar fi orânduit lucrurile la fel de bine pentru ei înºiºi
ca sã-ºi asigure scãparea. Dacã am putea vorbi cu ei ºi
sã-i întrebãm, pe fiecare în parte, dacã, atunci când au
trãit ºi când auzeau despre iad, s-au aºteptat ca
vreodatã sã ajungã sã experimenteze mizeria în care
sunt, fãrã îndoialã cã i-am auzi pe unul ºi pe altul
rãspunzând: „Nu, niciodatã nu am intenþionat sã vin
aici: altfel am aranjat lucrurile în mintea mea; am
crezut cã voi rezolva lucrurile bine în ce mã priveºte:
am crezut cã planurile mele sunt bune. Am vrut sã fiu
cu bãgare de seamã; dar a venit peste mine pe
neaºteptate; nu m-am aºteptat la aceasta în acel
moment ºi în acel fel; a venit ca un hoþ: moartea a fost
mai ºmecherã ca mine: mânia lui Dumnezeu a fost
prea rapidã pentru mine. O, blestemata mea nebunie!
Îmi spuneam cã sunt inteligent ºi mã mângâiam cu
visuri deºarte despre ce voi face în viaþa de apoi; ºi
când ziceam: „Pace ºi siguranþã!”, atunci o nenorocire
3
1 Tesaloniceni 5:3 neaºteptatã a venit peste mine.3
– „Când vor zice: 10. Dumnezeu nu S-a legat prin nicio obligaþie, prin
«Pace ºi liniºte!» vreo promisiune, sã pãstreze pe oricare dintre oamenii
atunci o nenorocire fireºti afarã din iad pentru o clipã mãcar. Cu siguranþã
neaºteptatã va veni
peste ei, ca durerile cã Dumnezeu nu a fãcut promisiuni nici în ce priveºte
naºterii peste femeia viaþa veºnicã, nici în ce priveºte scãparea sau apãrarea
însãrcinatã; ºi nu va de moartea veºnicã, decât cele conþinute în legãmântul
fi chip de scãpare.” harului, promisiuni care sunt date în Hristos, în care
toate promisiunile sunt da ºi amin. Cu siguranþã însã cã
nu au parte de promisiunile legãmântului harului cei

12
 PICIORUL VA ÎNCEPE SÃ LE ALUNECE LA VREMEA POTRIVITÃ – DEUTERONOM 32:35

care nu sunt copiii legãmântului, care nu cred niciuna

dintre promisiuni ºi nu au niciun interes în Mijlocitorul
legãmântului.
Aºa cã, orice ar fi pretins ºi ºi-ar fi imaginat unii cu
privire la promisiuni fãcute oamenilor fireºti care ar
cãuta ºi ar bate la uºã cu zel, e clar ºi evident cã, de
oricâtã trudã ar da dovadã omul firesc în cele religioase,
oricâte rugãciuni ar înãlþa, pânã ce nu crede în Hristos,
Dumnezeu nu e obligat în niciun chip sã-l þinã mãcar o
clipã de la pierzarea eternã.
Aºadar, oamenii fireºti sunt þinuþi în mâna lui
Dumnezeu, deasupra gropii iadului; au meritat iazul de
foc ºi sunt deja condamnaþi la el; Dumnezeu este foarte
provocat, iar mânia Lui împotriva lor e la fel de mare
ca împotriva celor care deja suportã execuþia furiei
mâniei Lui în iad, iar cei rãi nu au fãcut nimic prin care
sã calmeze sau sã potoleascã în cea mai micã mãsurã
aceastã mânie, ºi nici Dumnezeu nu e legat deloc de
vreo promisiune sã-i þinã pentru o clipã mãcar; diavolul
îi aºteaptã, iadul îºi cascã gura sã-i primeascã, flãcãrile
se strâng ºi strãlucesc în jurul lor ºi sunt gata sã-i
cuprindã ºi sã-i înghitã; focul închis în inima lor se
luptã sã iasã afarã: iar ei nu au niciun Mijlocitor ºi nu
existã vreo modalitate la dispoziþia lor care sã le dea
vreo siguranþã. Pe scurt, nu au scãpare, nimic de care sã
se apuce, tot ceea ce îi þine în orice clipã e numai voia
arbitrarã a lui Dumnezeu, care nu a intrat în vreun
legãmânt cu ei, rãbdarea lipsitã de orice obligaþie a
unui Dumnezeu aprins de mânie.

13
PÃCÃTOºII ÎN MÂINILE UNUI DUMNEZEU MÂNIOS – JONATHAN EDWARDS

APLICAÞIE

Folosul acestui subiect înfricoºãtor ar putea fi trezirea

persoanelor neconvertite din aceastã adunare. Ceea ce
aþi auzit e adevãrat pentru fiecare dintre voi care
sunteþi strãini de Hristos. – Aceastã lume de mizerii,
acest iaz de pucioasã aprinsã, e larg deschis sub voi.
Adâncul înfricoºãtor plin de flãcãrile arzânde ale
mâniei lui Dumnezeu e acolo; gura larg deschisã a
iadului e acolo; ºi voi nu aveþi pe ce sã staþi, nici de ce
sã vã þineþi, nu existã nimic între voi ºi iad decât aerul;
ºi numai puterea ºi buna plãcere a lui Dumnezeu e cea
care vã þine.
Poate cã nu sunteþi sensibili la aceasta; vedeþi ºi voi
cã sunteþi încã scãpaþi de iad, dar nu vedeþi mâna lui
Dumnezeu în aceasta; ºi priviþi la alte lucruri, cum ar
fi starea bunã a sãnãtãþii trupurilor voastre, purtarea de
grijã de vieþile voastre, ºi la lucrurile pe care le folosiþi
pentru supravieþuirea voastrã. Dar, cu adevãrat, aceste
lucruri sunt nimic; dacã Dumnezeu ªi-ar retrage mâna,
toate aceste lucruri nu v-ar putea susþine sã nu cãdeþi,
mai mult decât ar putea aerul gol susþine o persoanã
aflatã în cãdere.
Rãutatea voastrã vã face grei ca plumbul ºi vã trage
în jos cu mare putere ºi presiune cãtre iad; ºi dacã
Dumnezeu v-ar lãsa, v-aþi scufunda imediat ºi aþi
coborî rapid, plonjând în iazul fãrã fund, ºi atunci toatã
sãnãtatea voastrã ºi purtarea voastrã de grijã ºi
prudenþa voastrã, ca ºi planurile cele mai bine
imaginate, împreunã cu toatã neprihãnirea voastrã, nu
ar avea mai multã putere sã vã susþinã ºi sã vã pãstreze

14
 PICIORUL VA ÎNCEPE SÃ LE ALUNECE LA VREMEA POTRIVITÃ – DEUTERONOM 32:35

afarã din iad decât ar avea o pânzã de pãianjen în

încercarea de a opri o stâncã ce cade. Dacã nu ar fi
pentru buna plãcere suveranã a lui Dumnezeu,
pãmântul nu v-ar îndura mãcar o clipã; pentru cã voi
sunteþi o povarã pentru el; creaþia întreagã suspinã
împreunã cu voi; creaturile au fost supuse robiei
4
stricãciunii voastre, nu din voia lor 4; soarele nu cf. Romani 8:20 –
strãluceºte de bunãvoie peste voi ca sã vã dea luminã „Cãci firea a fost
sã slujiþi pãcatului ºi lui Satan; pãmântul nu-ºi dã de supusã deºertãciunii-
nu de voie, ci din
bunãvoie recolta ca sã vã satisfacã vouã poftele; nici
pricina celui ce a
nu e de bunãvoie o scenã pe care sã vã jucaþi voi supus-o ...”
stricãciunea; aerul nu vã slujeºte de bunãvoie sã puteþi
respira ca sã vã întreþineþi flacãra vieþii în mãdularele
voastre, în timp ce voi vã cheltuiþi viaþa în slujba
duºmanilor lui Dumnezeu. Creaturile lui Dumnezeu
sunt bune ºi au fost fãcute pentru om, ca acesta sã-L
slujeascã pe Dumnezeu cu ele, ºi nu se supun de
bunãvoie oricãrui alt scop, ºi suspinã când se face abuz
de ele în scopuri direct opuse naturii ºi þelului lor. Iar
lumea v-ar vãrsa afarã, dacã nu ar fi mâna suveranã a
Celui care a supus-o deºertãciunii, în nãdejde. Existã
norii negri ai mâniei lui Dumnezeu atârnând acum
tocmai deasupra capetelor voastre, plini de furtuni
teribile ºi cu tunete mari; ºi dacã nu ar exista mâna lui
Dumnezeu care sã o þinã în frâu, furtuna s-ar declanºa
imediat asupra voastrã. Buna plãcere suveranã a lui
Dumnezeu þine în frâu pentru moment vânturile
teribile; altfel ar veni cu furie, iar distrugerea voastrã
ar veni rapid, ca pleava adunatã vara la seceriº, aflatã
în bãtaia furtunii.
Mânia lui Dumnezeu e ca niºte ape mari care sunt
zãgãzuite acum; ele cresc mai mult ºi mai mult ºi se
ridicã mai sus ºi mai sus, pânã ce i se dã drumul sã se
scurgã; ºi, cu cât a fost râul oprit pentru mai mult timp,
cu atât va curge mai rapid ºi mai puternic atunci când
e lãsat liber. E adevãrat cã judecata împotriva faptelor

15
PÃCÃTOºII ÎN MÂINILE UNUI DUMNEZEU MÂNIOS – JONATHAN EDWARDS

voastre rele nu a fost executatã încã aici; potopul

rãzbunãrii lui Dumnezeu a fost zãgãzuit; însã
vinovãþia voastrã, în tot acest timp, creºte constant ºi
voi strângeþi în fiecare zi tot mai multã mânie; apele
cresc constant, devenind tot mai mari ºi mai mari; ºi
nu existã nimic altceva decât buna plãcere a lui
Dumnezeu care sã þinã apele înapoi, ape care nu
doresc sã fie zãgãzuite, ci fac presiune mare sã curgã
mai departe. Dacã Dumnezeu ºi-ar lua mâna de la
porþile barajului, apele ar curge libere imediat, iar
revãrsarea pustiitoare a furiei ºi mâniei lui Dumnezeu
ar curge cu o putere de neimaginat ºi ar cãdea peste voi
cu o violenþã omnipotentã; ºi chiar de ar fi puterea
voastrã de zece mii de ori mai mare decât e acum, da,
de zece mii de ori mai mare decât puterea celui mai
solid ºi mai tare diavol din iad, tot n-ar fi de-ajuns sã
poatã rezista apelor sau sã le îndure.
Arcul mâniei lui Dumnezeu e încordat ºi sãgeata e
pregãtitã pe coardã, iar justiþia îndreaptã sãgeata cãtre
inima ta ºi încordeazã ºi mai tare arcul, astfel încât
doar buna plãcere a lui Dumnezeu - ºi aceasta e cea a
unui Dumnezeu mânios – fãrã existenþa vreunei
promisiuni sau obligaþii din partea Lui – þine sãgeata o
clipã de la a fi spãlatã în sângele tãu. Deci, toþi aceia
dintre voi care niciodatã nu aþi trecut printr-o mare
schimbare a inimii, prin puterea nemãrginitã a Duhului
lui Dumnezeu lucrând în sufletele voastre; toþi aceia
dintre voi care nu aþi fost niciodatã nãscuþi din nou,
fãcuþi creaturi noi ºi înviaþi din moartea în pãcat la o
viaþã nouã, ºi care nu aþi experimentat înainte lumina
ºi viaþa, sunteþi în mâinile unui Dumnezeu mânios.
Oricât v-aþi fi schimbat viaþa în multe alte lucruri, ºi
chiar dacã aþi experimentat ºi sentimente religioase,
chiar dacã aþi menþinut o formã de religie în familiile
ºi cãmãruþele voastre ºi în casa lui Dumnezeu – cu
toate acestea, nimic altceva afarã de buna plãcere a lui

16
 PICIORUL VA ÎNCEPE SÃ LE ALUNECE LA VREMEA POTRIVITÃ – DEUTERONOM 32:35

Dumnezeu nu e sã vã þinã de la a fi înghiþiþi în acest

moment în distrugerea veºnicã. Oricât de puþin
convinºi aþi fi de adevãrul celor auzite, treptat veþi
ajunge sã fiþi deplin convinºi de acest adevãr! Cei care
au plecat din lumea aceasta ºi nu mai sunt în aceleaºi
circumstanþe ca voi, vãd acum cã au crezut la fel ca
voi; cãci pierzarea a venit pe neaºteptate peste cei mai
mulþi dintre ei; pe când nu se aºteptau la nimic ºi când
ziceau: „Pace ºi siguranþã!” - dar acum vãd cã acele
lucruri pe care s-au bazat pentru pace ºi siguranþã erau
doar aer ºi umbre goale.
Acestui Dumnezeu care vã þine încã deasupra
gropii iadului, la fel ca ºi cuiva care þine în mânã,
deasupra focului, un pãianjen sau vreo insectã
dezgustãtoare, îi e scârbã de voi, ºi e provocat la o
mânie înfricoºãtoare de voi: mânia Lui faþã de voi arde
ca un foc; El vã priveºte ºi nu vã vede vrednici de
nimic altceva decât sã fiþi aruncaþi în foc; ochii Lui
sunt prea curaþi pentru a suporta sã vã aibã în raza lor;
sunteþi de zece mii de ori mai scârboºi în ochii Lui
decât e cel mai urât ºarpe veninos în ochii voºtri. L-aþi
ofensat infinit mai mult decât l-a ofensat vreodatã un
rebel încãpãþânat pe prinþul sãu; ºi totuºi nu e nimic
altceva afarã de mâna Sa care sã vã þinã de la a cãdea
în foc în orice moment. Numai El e motivul cã nu aþi
mers în iad noaptea trecutã; cã vi s-a permis sã vã
treziþi din nou în lumea aceasta, dupã ce aþi închis
ochii sã dormiþi. ªi nu este alt motiv pentru care nu aþi
cãzut în iad de când v-aþi trezit dimineaþa, decât faptul
cã mâna lui Dumnezeu v-a þinut. Nu existã alt motiv
pentru faptul cã nu aþi mers încã în iad, de când staþi
aici în casa lui Dumnezeu, provocând ochii Lui puri
prin modalitatea voastrã pãcãtoasã ºi rea de a participa
la închinarea Lui solemnã. Într-adevãr, nu existã altã
explicaþie care sã poatã fi datã ca argument pentru
faptul cã voi nu cãdeþi chiar în acest moment în iad!

17
PÃCÃTOºII ÎN MÂINILE UNUI DUMNEZEU MÂNIOS – JONATHAN EDWARDS

Pãcãtosule! Ia în considerare pericolul înfricoºãtor

în care te afli: lucrul deasupra cãruia atârni, þinut de
mâna lui Dumnezeu, e un cuptor imens de mânie, o
groapã latã ºi fãrã fund, plinã de focul mâniei – ºi eºti
þinut deasupra acelei gropi de mâna acelui Dumnezeu
a cãrui mânie e provocatã ºi aprinsã la fel de tare
împotriva ta, cum e împotriva celor mulþi care sunt
condamnaþi în iad. Atârni de un fir subþire de aþã, iar
flãcãrile mâniei divine ard în jurul lui, gata sã-l mistuie
în fiecare moment; ºi nu ai niciun Mijlocitor, nimic de
care sã te þii ca sã te scapi, nimic care sã te þinã departe
de flãcãrile mâniei, nimic care sã fie al tãu, nimic ce sã
fi fãcut vreodatã, nici ce sã poþi face, care sã-L facã pe
Dumnezeu sã te cruþe pentru o clipã mãcar. ªi luaþi în
considerare aici în mod particular:
1. A cui mânie este: este mânia Dumnezeului
infinit. Dacã ar fi doar mânia unui om, chiar de ar fi
cea a celui mai puternic prinþ, ar fi, prin comparaþie,
prea puþin vrednicã de luat în seamã. Mânia regilor
este foarte de temut, în special cea a monarhilor
absoluþi, care au cu totul în puterea lor posesiunile ºi
vieþile supuºilor lor ºi pot sã dispunã de ele dupã
placul lor. Proverbe 20:2 – „Frica pe care o insuflã
împãratul este ca rãcnetul unui leu: cine îl supãrã,
pãcãtuieºte împotriva lui însuºi”. Acel supus care îl
mânie rãu pe un prinþ despotic, poate suferi cele mai
extreme chinuri pe care le poate inventa mintea umanã
sau pe care le poate aplica puterea omului. Însã, cei
mai mari monarhi pãmânteºti, în cea mai mare
maiestate ºi putere a lor ºi când se îmbracã cu cele mai
mari terori ale lor, sunt doar ca viermi neputincioºi ºi
vrednici de dispreþ, în comparaþie cu marele ºi
atotputernicul Creator ºi Rege al cerului ºi pãmântului.
Tot ce pot face ei, când sunt mai înfuriaþi ºi când ºi-au
manifestat furia pânã la capãt, e puþin lucru. Toþi
împãraþii pãmântului sunt înaintea lui Dumnezeu ca

18
 PICIORUL VA ÎNCEPE SÃ LE ALUNECE LA VREMEA POTRIVITÃ – DEUTERONOM 32:35

lãcustele; sunt nimic, mai puþin decât nimic: atât

iubirea, cât ºi ura lor, sunt de dispreþuit. Mânia marelui
Rege al regilor e cu atât mai teribilã decât a lor, cu cât
e mai mare maiestatea Lui. Luca 12:4,5 – „Vã spun
vouã, prietenii Mei: Sã nu vã temeþi de cei ce ucid
trupul, ºi dupã aceea nu mai pot face nimic. Vã voi
arãta de cine sã vã temeþi. Temeþi-vã de Acela care,
dupã ce a ucis, are puterea sã arunce în gheenã; da, vã
spun, de El sã vã temeþi.”
2. Lucrul cãruia îi sunteþi expuºi este furia mâniei
Lui. Citim adesea despre furia lui Dumnezeu, cum ar
fi în Isaia 59:18 – „El va rãsplãti fiecãruia dupã
faptele lui, va da potrivnicilor Sãi mânia”. La fel, în
Isaia 66:15 - „Cãci iatã, Domnul vine într-un foc, ºi
carele Lui sunt ca un vârtej; κi preface mânia într-un
jãratic, ºi ameninþãrile în flãcãri de foc”. La fel ºi în
multe alte locuri. De exemplu, în Apocalipsa 19:15
citim despre „teascul vinului mâniei aprinse a
Atotputernicului Dumnezeu”. Cuvintele sunt absolut
teribile! ªi dacã s-ar fi spus doar: „mânia lui
Dumnezeu”, cuvintele ar fi implicat ceva infinit de
înfricoºãtor: dar aici e „mânia aprinsã a lui Dum-
5
nezeu”.5 Furia lui Dumnezeu! Mânia aprinsã a lui În traducerea
Iehova! O, cât de înfricoºãtoare trebuie sã fie! Cine folositã de Edwards
poate exprima în cuvinte, ori mãcar cuprinde cu e „the fierceness
and wrath of God”,
mintea, înþelesul acestor expresii? Dar totodatã e care s-ar traduce cu
vorba de „furia ºi mânia Atotputernicului Dumne- „furia ºi mânia lui
zeu”. De parcã ar urma sã fie o foarte mare demons- Dumnezeu”. (n. tr.)
traþie a puterii Sale nemãrginite în revãrsarea furiei ºi
mâniei Lui, ca ºi cum omnipotenþa ar fi cumva
înfuriatã ºi dezlãnþuitã, aºa cum oamenii tind sã-ºi
dezlãnþuie puterea în furia mâniei lor. ªi atunci, care
vor fi consecinþele? Ce se va întâmpla cu bieþii viermi
care o vor suferi? A cui mânã mai poate fi tare? ªi
inima cui va putea îndura toate acestea? În ce
adâncimi de mizerie înfricoºãtoare, inexprimabilã, de

19
PÃCÃTOºII ÎN MÂINILE UNUI DUMNEZEU MÂNIOS – JONATHAN EDWARDS

neimaginat, va trebui sã se cufunde sãrmana creaturã

care va experimenta aceste lucruri!
Luaþi în considerare lucrurile acestea, voi care
sunteþi prezenþi aici ºi care totuºi rãmâneþi într-o stare
de neregenerare. Cã Dumnezeu va declanºa furia
mâniei Lui implicã faptul cã κi va revãrsa mânia fãrã
vreo milã. Când Dumnezeu priveºte la cazul vostru de
un pericol extrem, de nespus, ºi când vede chinul
vostru care e atât de disproporþionat cu puterea
voastrã, când vede cum sunt zdrobite sufletele voastre
ºi cum se scufundã într-un întuneric infinit – atunci El
nu va avea nicio milã de voi, nu-ªi va suspenda
execuþiile mâniei Sale, nici nu va uºura apãsarea
mâinii împotriva voastrã; nu va exista vreo moderaþie
sau milã ºi nici nu-ªi va opri deloc Dumnezeu furtuna;
nu va lua în considera bunãstarea ta, ºi nici nu va avea
grijã sã nu suferi prea mult – tot ce-L va interesa va fi
sã nu suferi mai mult decât va cere dreptatea cea mai
strictã. Nicio pedeapsã nu va fi îndepãrtatã din cauzã
cã ar fi prea grea pentru tine de îndurat! Ezechiel 8:18
– „De aceea ºi Eu voi lucra cu urgie; ochiul Meu va fi
fãrã milã ºi nu Mã voi îndura; chiar dacã vor striga în
gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta.”
Acum Dumnezeu e gata sã se îndure de voi; aceasta e
ziua îndurãrii; încã mai puteþi striga acum având
încurajarea cã veþi obþine îndurare. Dar o datã ce ziua
îndurãrii a trecut, cele mai cutremurãtoare strigãte ºi
þipete de durere ale voastre vor fi în zadar; veþi fi cu
totul pierduþi ºi lepãdaþi de la faþa lui Dumnezeu, fãrã
vreo consideraþie pentru starea voastrã. Dumnezeu nu
va avea la ce sã vã foloseascã, decât sã suferiþi
mizeria; ºi veþi rãmâne în aceastã stare; cãci veþi fi
6
Romani 9:22 – vase ale mâniei, pregãtite pentru distrugere6; ºi nu li se
„ªi ce putem spune, va da altã întrebuinþare acestor vase, decât sã fie
dacã Dumnezeu, umplute pânã la refuz cu mânie. Dumnezeu va fi atât
fiindcã voia sã-ªi de departe de a avea milã când veþi striga cãtre El,

20
 PICIORUL VA ÎNCEPE SÃ LE ALUNECE LA VREMEA POTRIVITÃ – DEUTERONOM 32:35

încât e scris cã El doar va „râde ºi îºi va bate joc”, arate mânia ºi sã-ªi
Proverbe 1:25,26 ºi în continuare. descopere puterea, a
suferit cu multã
Cât de înfricoºãtoare sunt acele cuvinte din Isaia
rãbdare niºte vase
63:3, care sunt cuvintele Dumnezeului celui mare: „I-am ale mâniei, fãcute
cãlcat astfel în mânia Mea ºi i-am zdrobit în urgia pentru pieire”
Mea; aºa cã sângele lor a þâºnit pe veºmintele Mele ºi
7
Mi-am mânjit toate hainele Mele cu el.”7 Probabil cã e Versiunea folositã
imposibil sã gãseºti cuvinte care sã exprime lucruri de Edwards are
mai grozave ca acestea: dispreþ, urã ºi furie a mâniei. verbele la viitor.
(n.tr.)
Dacã vei striga cãtre Dumnezeu sã aibã milã de tine,
El va fi atât de departe de a se îndura de tine în starea
ta de plâns, ori de a-þi face cel mai mic favor, încât, în
loc de acestea, te va cãlca în picioare. ªi, cu toate cã El
va ºti cã nu vei putea îndura povara picioarelor Lui
omnipotente care te vor cãlca, nu Îl va interesa
aceasta, ci te va zdrobi fãrã milã sub picioarele Lui; îþi
va þâºni sângele ºi-I va stropi hainele, astfel încât îi va
pãta toatã îmbrãcãmintea. Nu numai cã te va urî, dar
vei fi în puterea Lui, pradã dispreþului Sãu total: nu se
va gãsi niciun loc vrednic de tine, decât sã te afli sub
picioarele Lui, cãlcat în picioare ca noroiul strãzilor!
3. Starea mizerabilã la care veþi fi expuºi e cea la
care veþi fi condamnaþi de Dumnezeu cu scopul ca El
sã demonstreze ce înseamnã mânia lui Iehova. Dorinþa
lui Dumnezeu a fost sã arate îngerilor ºi oamenilor, ºi
cât de excelentã e iubirea Sa, dar ºi cât de teribilã e
mânia Lui. Câteodatã, împãraþii pãmânteºti doresc sã
demonstreze cât de grozavã e mânia lor, prin
pedepsele extreme pe care le executã împotriva celor
care îi provoacã. Nebucadneþar, acel monarh puternic
ºi semeþ al imperiului caldean, a dorit sã-ºi arate mânia
când era mâniat pe ªadrac, Meºac ºi Abed-Nego; aºa
cã a dat poruncã ca cuptorul cu foc sã fie încãlzit de
ºapte ori mai tare decât a fost înainte; fãrã îndoialã,
mânia lui s-a ridicat la cel mai înalt grad de furie care
poate fi atins de o minte umanã. Însã Dumnezeul cel

21
PÃCÃTOºII ÎN MÂINILE UNUI DUMNEZEU MÂNIOS – JONATHAN EDWARDS

mare doreºte de asemenea sã-ªi arate mânia ºi sã-ªi

înalþe maiestatea Sa înfricoºãtoare ºi puterea Sa
nelimitatã prin suferinþele extreme ale duºmanilor Sãi.
Romani 9:22 – „ªi ce putem spune, dacã Dumnezeu,
fiindcã voia sã-ªi arate mânia ºi sã-ªi descopere
puterea, a suferit cu multã rãbdare niºte vase ale
mâniei, fãcute pentru pieire?” Vãzând, deci, cã acesta
este planul Sãu ºi ceea ce a hotãrât El, ºi anume, sã
arate cât de teribile sunt mânia Sa neînfrânatã, furia ºi
violenþa pedepselor Sale, ºtim cã El le va manifesta.
Va fi grozav lucru sã fii martor la ceea ce se va
întâmpla ºi va fi dus la bun sfârºit. Atunci când marele
ºi mâniosul Dumnezeu se va fi ridicat ºi îºi va fi
executat rãzbunarea Sa înfricoºãtoare asupra
sãrmanului pãcãtos, iar când nenorocitul acela va
îndura greutatea ºi puterea infinitã a indignãrii Sale,
atunci Dumnezeu va chema întregul univers sã
priveascã acea maiestate înfricoºãtoare ºi acea putere
nelimitatã care vor fi vizibile atunci. Isaia 33:12-14 –
„Popoarele vor fi ca niºte cuptoare de var, ca niºte
spini tãiaþi care ard în foc. Voi, cei de departe, ascultaþi
ce am fãcut! ªi voi, cei de aproape, vedeþi puterea
mea! Pãcãtoºii sunt îngroziþi, în Sion, un tremur a
apucat pe cei nelegiuiþi, care zic: „Cine din noi va
putea sã rãmânã lângã un foc mistuitor?” „Cine din noi
va putea sã rãmânã lângã niºte flãcãri veºnice?”
Aºa se va întâmpla cu voi, care sunteþi neconvertiþi,
dacã veþi continua în aceastã stare; puterea ºi
maiestatea infinitã, cât ºi atotputernicia înfricoºãtoare
a lui Dumnezeu, vor fi înãlþate prin voi, în grozãvia de
nespus a chinurilor voastre. Veþi fi chinuiþi în prezenþa
sfinþilor îngeri ºi în prezenþa Mielului; iar atunci când
veþi fi în aceastã suferinþã, locuitorii glorioºi ai cerului
se vor duce sã priveascã acest spectacol înfiorãtor, ca
sã vadã cât de mare e mânia ºi furia Celui
Atotputernic; ºi, dupã ce o vor fi vãzut, vor cãdea cu

22
 PICIORUL VA ÎNCEPE SÃ LE ALUNECE LA VREMEA POTRIVITÃ – DEUTERONOM 32:35

feþele la pãmânt ºi se vor închina acestei puteri ºi

maiestãþi mari. Isaia 66:23,24 – „În fiecare lunã nouã
ºi în fiecare Sabat, va veni orice fãpturã sã se închine
înaintea Mea, zice Domnul. ªi când vor ieºi, vor vedea
trupurile moarte ale oamenilor care s-au rãzvrãtit
împotriva Mea; cãci viermele lor nu va muri, ºi focul
lor nu se va stinge; ºi vor fi o pricinã de groazã pentru
orice fãpturã.”
4. E o mânie veºnicã. Ar fi teribil sã suferi aceastã
furie ºi mânie a Dumnezeului Atotputernic chiar
pentru un singur moment; însã va trebui sã-l înduraþi
întreaga veºnicie. Nu va exista sfârºit pentru aceastã
mizerie oribilã desãvârºitã. Dacã veþi privi înainte, veþi
vedea o veºnicie lungã, o duratã nelimitatã în faþa
voastrã, care vã va înghiþi gândurile ºi vã va uimi
sufletele; iar faptul cã nu veþi avea parte de nicio
eliberare, niciun sfârºit, nicio domolire a suferinþelor,
nicio liniºte, vã va duce la o disperare absolutã. Veþi ºti
cu siguranþã cã va trebui sã înduraþi veacuri multe,
milioane ºi milioane de epoci, luptându-vã ºi
zbãtându-vã cu aceastã rãzbunare nemiloasã ºi
atotputernicã; ºi apoi, dupã ce veþi fi fãcut acest lucru,
dupã ce veþi fi petrecut atât de multe epoci în acest fel,
vã veþi da seama cã toate acestea au fost doar o clipã
faþã de ceea ce rãmâne. Aºa cã pedeapsa voastrã va fi
cu adevãrat infinitã. Cine va putea sã exprime în
cuvinte în ce stare e sufletul în aceste circumstanþe!
Tot ce putem spune despre aceasta dã doar o slabã,
neclarã, reprezentare a adevãrului; e de nedescris ºi de
neimaginat: cãci „Cine cunoaºte tãria mâniei lui
8
Dumnezeu?”8 cf. Psalm 90:11 –
Ce înfricoºãtoare e starea celor care se aflã zi de zi „Dar cine ia seama
ºi orã de orã în pericolul acestei mari mânii ºi al la tãria mâniei Tale
ºi la urgia Ta, aºa
acestei mizerii veºnice! Dar acesta este cazul disperat
cum se cuvine sã se
al fiecãrui suflet din aceastã adunare care nu a fost teamã de Tine?”
nãscut din nou, oricât de moral ºi strict, de serios ºi

23
PÃCÃTOºII ÎN MÂINILE UNUI DUMNEZEU MÂNIOS – JONATHAN EDWARDS

religios, ar fi el de altfel. O, de aþi lua în considerare

aceste lucruri, indiferent cã sunteþi tineri sau bãtrâni!
Existã motive sã credem cã existã mulþi în aceastã
adunare acum, care ascultã acest discurs, care vor
experimenta mizeria de care am vorbit pentru toatã
veºnicia. Noi nu ºtim cine sunt ei, ori în care scaune
ºed, sau ce gânduri au acum. Se poate sã fie liniºtiþi ºi
stau ºi ascultã toate acestea fãrã a fi prea tulburaþi, ºi
poate îºi spun acum cã nu e vorba de ei ºi îºi promit cã
vor scãpa. Dacã am ºti cã existã o persoanã, o singurã
persoanã, în toatã adunarea, care sã fie subiect al
acestei mizerii, ce grozav lucru ar fi sã te gândeºti la
acest lucru! Dacã am ºti cine este acea persoanã, ce
priveliºte înfiorãtoare ar fi sã vedem o asemenea
persoanã! Cum ar trebui atunci restul adunãrii sã
înceapã sã strige cu plâns ºi amar pentru ea! Dar, iatã
– în loc de una, cât de multe persoane, probabil, îºi vor
aminti de acest discurs, în iad? ªi mare mirare ar fi ca
unii din cei ce sunt prezenþi acum aici sã nu ajungã în
iad în scurt timp, poate chiar înainte de sfârºitul
acestui an! ªi nu ar fi de mirare dacã unele persoane,
care stau acum aici, pe unele din scaunele acestei case
de rugãciuni, sãnãtoºi, liniºtiþi ºi în siguranþã, ar fi în
iad înainte de dimineaþa zilei de mâine! Aceia dintre
voi care continuaþi pânã la sfârºit în starea voastrã
fireascã, care veþi fi þinuþi încã afarã din iad cel mai
mult timp, totuºi veþi fi acolo în scurt timp! –
damnarea voastrã nu întârzie; va veni rapid ºi, dupã
toate probabilitãþile, foarte brusc peste mulþi dintre
voi. Ar trebui sã vã miraþi cum de nu sunteþi încã în
iad! Fãrã îndoialã cã acesta a fost cazul unora pe care
i-aþi vãzut ºi cunoscut, care niciodatã nu au meritat
iadul mai mult decât voi, ºi care pe atunci pãreau sã
merite sã fie acum în viaþã la fel ca voi. Cazul lor e
fãrã speranþã acum; ei þipã acum în mizerie extremã ºi
în disperare desãvârºitã; dar aici, voi sunteþi încã pe

24
 PICIORUL VA ÎNCEPE SÃ LE ALUNECE LA VREMEA POTRIVITÃ – DEUTERONOM 32:35

pãmântul celor vii ºi în casa lui Dumnezeu, ºi aveþi o

oportunitate sã obþineþi mântuire. Ce n-ar da acele
suflete sãrmane condamnate, fãrã speranþã, pentru
oportunitatea unei zile asemenea celei de care vã
bucuraþi voi acum!
Iar acum aveþi o extraordinarã oportunitate, o zi în
care Hristos a deschis larg porþile îndurãrii ºi când stã
ºi cheamã, strigând cu voce tare, pe sãrmanii pãcãtoºi;
o zi în care mulþi vin la El ºi se nevoiesc sã intre în
Împãrãþia lui Dumnezeu. Zilnic sunt mulþi care vin de
la est, vest, nord ºi sud; mulþi care au fost pentru mult
timp în aceeaºi condiþie mizerabilã în care sunteþi ºi
voi, sunt acum într-o stare de fericire, cu inimile
umplute de dragoste pentru Cel care i-a iubit ºi i-a
spãlat în sângele Lui de pãcatele lor, bucurându-se în
nãdejdea slavei lui Dumnezeu. Cât de înfricoºãtor este
sã fii lãsat pe dinafarã într-o asemenea zi! Sã vezi cum
mulþi alþii sãrbãtoresc, în timp ce tu suferi ºi pieri! Sã-i
vezi pe atât de mulþi bucurându-se ºi cântând cu inima
plinã de bucurie, în timp ce tu ai motive doar sã plângi
din cauza întristãrii din inimã ºi sã urli din cauza
durerii sufleteºti! Cum puteþi sã staþi liniºtiþi o singurã
clipã mãcar în aceastã condiþie? Nu sunt sufletele
voastre la fel de preþioase ca cele ale oamenilor din
Suffield,9 unde ei se întorc pe zi ce trece tot mai mulþi 9 Un oraº din
la Hristos? apropiere.
Oare nu sunt mulþi aici care au trãi mult în aceastã
lume ºi totuºi nu sunt nãscuþi din nou pânã în ziua de
azi? Astfel cã sunt strãini de poporul Israel ºi, de când
trãiesc, nu au fãcut altceva decât sã-ºi strângã o comoarã
de mânie pentru ziua mâniei. Cazul dumneavoastrã,
domnilor, într-un mod special, este extrem de periculos.
Vinovãþia voastrã este extrem de mare, iar inimile
voastre sunt foarte împietrite. Nu vedeþi cã, în general,
persoanele de vârsta voastrã nu sunt atinse ºi rãmân
neregenerate, în mijlocul acestei lucrãri remarcabile ºi

25
PÃCÃTOºII ÎN MÂINILE UNUI DUMNEZEU MÂNIOS – JONATHAN EDWARDS

minunate din perioada aceasta de îndurare? Trebuie sã

vã cercetaþi pe voi înºivã ºi sã vã treziþi pe de-a-ntregul
din somn. Nu veþi putea îndura furia ºi mânia unui
Dumnezeu infinit. – Iar voi, tinerilor ºi tinerelor, veþi
neglija oare aceastã perioadã preþioasã de care aveþi
parte, când atât de mulþi alþii de vârsta voastrã renunþã la
deºertãciunile tinereþii ºi vin la Hristos? Acum aveþi, în
mod deosebit, o oportunitate extraordinarã; dar, dacã o
neglijaþi, se va întâmpla cu voi în curând ca ºi cu acele
persoane care ºi-au petrecut toþi anii preþioºi ai tinereþii
în pãcat ºi care au ajuns acum într-o asemenea stare
înfricoºãtoare de orbire ºi împietrire. Iar voi, copiilor,
care nu sunteþi convertiþi, oare nu ºtiþi cã sunteþi în drum
spre iad ºi cã veþi îndura mânia grozavã a acelui
Dumnezeu care e mânios pe voi în fiecare zi ºi în fiecare
noapte? Vã veþi mulþumi sã rãmâneþi copiii diavolului,
când atât de mulþi alþi copii din þarã au fost convertiþi ºi
au devenit copiii sfinþi ºi fericiþi ai Regelui regilor?
Fie ca fiecare dintre voi, care e încã fãrã Hristos ºi
atârnã deasupra gropii iadului, fie el om bãtrân sau
femeie în vârstã, sau de vârstã mijlocie, fie tânãr sau
copil mic, sã asculte acum la chemãrile rãsunãtoare ale
cuvântului ºi providenþei divine. Acest an, care e unul
plin de binecuvântãri de la Dumnezeu, un timp de aºa
mari favoruri pentru unii, va fi, fãrã îndoialã, unul de
rãzbunãri îngrozitoare pentru alþii. Inimile oamenilor se
împietresc ºi vinovãþia lor creºte cu rapiditate într-o zi
10
Adicã, în vreme ca aceasta10, dacã ei îºi neglijeazã sufletele; ºi niciodatã
de trezire spiritualã. nu a existat un aºa mare pericol pentru unele persoane
(n.tr.) sã fie lãsate în împietrire a inimii ºi orbire a minþii.
Dumnezeu pare acum sã-ªi adune grãbit aleºii în toate
pãrþile þãrii; ºi probabil cã cea mai mare parte a
persoanelor adulte care vor fi mântuite, vor fi aduse în
turmã în scurt timp, ºi aceasta se va întâmpla la fel ca în
timpul marii revãrsãri a Duhului peste evrei în timpul
apostolilor; cei aleºi vor obþine mântuirea, ceilalþi vor fi

26
 PICIORUL VA ÎNCEPE SÃ LE ALUNECE LA VREMEA POTRIVITÃ – DEUTERONOM 32:35

orbiþi. Dacã acesta ar fi cazul cu voi, cu siguranþã cã aþi

blestema veºnic aceastã zi, ºi veþi blestema chiar ziua în
care v-aþi nãscut sã ajungeþi sã vedeþi o asemenea
perioadã de revãrsare a Duhului lui Dumnezeu, ºi vã
veþi dori sã fi murit ºi sã fi mers în iad înainte sã o fi
vãzut. Fãrã îndoialã cã acum, ca în zilele lui Ioan
Botezãtorul, securea e înfiptã în mod extraordinar la
rãdãcina pomilor ºi cã fiecare pom care nu va aduce
11
roadã bunã va fi tãiat ºi aruncat în foc.11 Cf. Matei 3:10 –
De aceea, fiecare dintre voi care sunteþi fãrã „Iatã cã securea a ºi
Hristos, sã se trezeascã ºi sã fugã de mânia care va fost înfiptã la rãdã-
cina pomilor: deci,
veni. Mânia lui Dumnezeu atârnã, fãrã îndoialã,
orice pom, care nu
acum, peste o mare parte a acestei adunãri: Fiecare sã face roadã bunã, va
fugã din Sodoma: „Grãbiþi-vã ºi scãpaþi-vã vieþile; nu fi tãiat ºi aruncat în
vã uitaþi înapoi, scãpaþi-vã la munte, ca sã nu foc.”
12
pieriþi”.12 cf. Geneza 19:17
– „Dupã ce i-au
scos afarã, unul din
ei a zis: „Scapã-þi
viaþa; sã nu te uiþi
înapoi ºi sã nu te
opreºti în vreun loc
din câmpie: scapã la
munte, ca sã nu
pieri.”

27