INTRODUCERE ÎN FOLOSIREA CALCULATORULUI

1. Descrierea calculatorului personal (PC).

Calculatorul personal (PC) este format din echipamente (hardware) - componentele fizice
vizibile şi software - programele de calculator. În fiecare calculator, componentele hardware
şi software vor fi diferite.
Hardware-ul este compus din:
- UCP – unitatea centrală de prelucrare;
- echipamente periferice (periferice), componente legate la UCP, folosite pentru a
introduce şi vizualiza/imprima informaţiile. Cele mai frecvente şi standard periferice sunt
mouse-ul, monitorul şi tastatura.
Cu toate aceste componente, unitatea centrală poate începe să funcţioneze (după
conectarea acestora). Va trebui să verificăm dacă PC-ul este conectat la curent electric şi sa-l
pornim. Din acest moment PC-ul începe să recunoască toate componentele sale şi începe să
lucreze.

1.1. Cele mai utilizate periferice

Monitorul. Monitorul ne permite să vedem ceea ce prelucrează calculatorul. În general,
monitorul este conectat la priza electrică cu un alt cablu decât unitatea centrală. Calitatea
imaginii de pe ecran depinde de mărimea sa (măsurată în inch), de rezoluţie şi de cartela
grafică (interfaţa electronică aflată în unitatea centrală).
Tastatura. Este similară cu cea a unei maşini de scris, dar include şi unele taste cu funcţii
specifice (Ctrl, Esc, Alt, F1, F2 ….).
Mouse-ul. Acest dispozitiv transmite mişcările mâinii la cursorul de pe ecran, cu diferite
forme (o săgeată, a mână ..). Are 2 butoane (unele modele au un al 3-lea buton sau o rotiţă).
Aceste butoane se folosesc la:
• Butonul stânga: este cel mai folosit şi are trei funcţiuni principale:
− alege: faceţi click pe butonul din stânga o singură dată;
− activează: faceţi un dublu click, foarte repede.
− mută: puneţi săgeata (cursorul) pe un element de pe ecran şi ţineţi apăsat butonul,
în timp ce mişcaţi mouse-ul pe masă sau pe „mouse pad” („covoraşul” pentru
mouse). Pentru a lăsa elementul mutat în locul de destinaţie, încetaţi să mai ţineţi
apăsat butonul (când elementul a ajuns la locul dorit).
• Butonul dreapta: oferă în general un acces la informaţii sau alte funcţiuni ale
programelor cu care lucrăm.
 Unităţile de stocare. Aceste dispozitive permit stocarea datelor şi programelor provenite
de la alte calculatoare, sau stocarea propriilor date şi programe, pentru a nu ocupa loc pe
„discul hard” – disc fix (neamovibil) - principalul dispozitiv de stocare, aflat în interiorul
unităţii centrale. Există mai multe unităţi de stocare amovibile:
• Unitatea de dischete: permite citirea şi salvarea datelor aflate în fişiere mici.
• Unitatea de compact disc (CD), pentru citire şi înregistrare. Capacitatea de stocare
a unui CD este mult mai mare decât a unei dischete.
• Unitatea de disc digital versatil (DVD). Acest dispozitiv poate fi utilizat pentru a
salva datele şi fişierele mari, cum ar fi filme cu o calitate ridicată a imagini şi a
sunetului. DVD-urile sunt similare CD-urilor, dar au o capacitate de stocare de
şapte ori mai mare decât cea a CD-urilor.
Imprimanta. Acest periferic permite imprimarea pe hârtie a lucrărilor efectuate de către
calculator. Cele mai utilizate sunt cele cu jet de cerneală şi imprimantele laser. Există
imprimante alb-negru şi color. În fiecare caz, dispozitivele cu substanţa de imprimare
(„cartuşele” cu rezervoare de cerneală, sau „tonner-ele” cu praf de imprimare) sunt diferite şi
specifice pentru fiecare tip de imprimantă.
Cu aceste cinci periferice (monitor, tastatură, mouse, unităţi de stocare şi imprimantă)
avem un PC complet. Putem avea şi alte periferice, pentru funcţii specifice: difuzoare, căşti,
joystick, pix optic, ecran tactil, scanner, cameră foto digitală, cameră web, modem, dispozitiv
infraroşu etc.
La cea mai mare parte a perifericelor vom găsi două cabluri: unul pentru conectare la
unitatea centrală şi unul pentru conectare la priza de curent electric. Anumite periferice, ca
mouse-ul sau tastatura, nu trebuie racordate la curent electric.

1.2. Sistemul de operare: funcţii şi comenzi.

Pe lângă „hardware” (unitatea centrală şi perifericele), calculatorele mai au nevoie şi
de alte componente, care nu sunt vizibile. Acestea constituie „software-ul”, cea mai
„inteligentă” parte a calculatorului, pentru că ea îi spune calculatorului ceea ce trebuie el să
facă.
Putem considera trei tipuri de software:
• Sistemul de operare, o interfaţă care îi permite utilizatorului folosirea şi lucrul
cu resursele calculatorului. Este interfaţa dintre software şi hardware.
• Programele şi aplicaţiile (software aplicativ), care sunt folosite pentru a face
ceea ce îi indicăm calculatorului, folosind perifericele. Fiecare program este
specializat într-o singură sarcină majoră, de exemplu: editoare de texte,
programe de proiectare (de desenat), jocuri etc.
 • Limbajele de programare, sunt baza cu care sunt construite programele şi
sistemele de operare. În general, utilizatorii PC-ului nu trebuie să cunoască
aceste limbaje.

1.3. Programe şi aplicaţii de birotică (automatizarea lucrărilor de birou)

Pentru a putea folosi un PC trebuie instalate programe adecvate. Fiecare program
(software) este creat pentru a îndeplini sarcini specifice. Pentru a alege programul trebuie să
daţi comenzi sistemului de operare cu care lucrează calculatorul. În general, pentru a îndeplini
cele mai comune sarcini, PC-ul va trebui să aibă instalate programe pentru următoarele
lucrări:
• Prelucrare texte: reprezintă scrierea de documente. Cel mai cunoscut program este
MS Word.
• Calcule: programe de calcul tabelar („foi” de date), cum ar fi MS Excel, care sunt
folosite pentru operaţii matematice şi obţinere de grafice;
• Managementul informaţiilor: software de baze de date, cum ar fi MS Access, care
permit intoducerea în calculator, stocarea, vizualizarea/imprimarea şi managementul
(gestiunea) informaţiilor create.
• Navigarea pe Internet: sunt necesare un program de „navigare” (MS Internet Explorer
sau Netscape, de exemplu) şi software de e-mail (MS Outlook Express, Mozilla
etc.).
Există şi alte programe interesante, cum ar fi cele folosite pentru a edita imagini,
înregistrări video sau muzică în format digital, precum şi pentru a reda muzică şi filme (cele
mai multe programe din magazinele de calculatore sunt jocurile). Mai există programe
(software) special concepute pentru un scop concret, cum ar fi detectarea de viruşi
(antiviruşi), pentru a face traduceri, sau a reduce (comprima) dimensiunea fişierelor.

1.4. Managementul fişierelor

Într-un PC informaţiile sunt stocate pe hard disc sau în memoria unităţii centrale.
Pentru a le accesa, acestea trebuie organizate în „fişiere” („dosare”). Fişierele sunt grupate în
„bibliorafturi” ( numite „directoare” sau „foldere”), pentru a fi uşor de găsit. Toate fişierele au
un nume şi o „extensie” de nume. În mod normal numele este ales de către utilizator şi
extensia depinde de programul cu care a fost creat fişierul.
Numele fişierului şi extensia sa sunt separate printr-un punct (de exemplu
„document.doc”).
Cele mai uzuale extensii sunt:
doc Fişier tip text MS Word mp3 Fişier de sunet
xls Foaie de date MS Excel mpg Fişier video
dbf, mbd Baza de date tif, jpg Fişier imagine
ppt Prezentare tip Power Point (slide) exe Program (executabil)

2. INTERNET
Internetul este o reţea de calculatoare conectate într-o „plasă” („web”) globală în
întreaga lume. Conexiunile sunt realizate prin fire telefonice, cablu coaxial, fibră optică sau
satelit. Pentru a accesa Internetul aveţi nevoie de patru elemente: un dispozitiv de comunicaţii
(„modem”), conectat la un canal de comunicaţii (în general o linie telefonică) un server şi un
program adecvat. Serverul vă va furniza următoarele date pentru conectare la Internet:
− Un număr de telefon pe care îl va apela modemul pentru a stabili legătura de
comunicaţie. În cazul altor sisteme, stabilirea legăturii de comunicaţie va fi diferită
(de exemplu, permanentă după instalare).
− Un nume de utilizator pentru a fi identificaţi pe Internet;
− O parolă de acces la Internet;
− O adresă de server DNS (al furnizorului de servicii Internet, prin care vă
conectaţi);
− Un protocol de conectare, ceea ce înseamnă toţi paşii urmaţi de calculator pentru
schimbul de date cu Internetul.
Cu aceste elemente se poate crea o conexiune la Internet. În cele mai multe cazuri, este
suficientă apelarea serverului, care vă va ghida în acest sens. În zilele noastre, o mulţime de
companii furnizează acest serviciu gratuit.
În ceea ce priveşte programele folosite pentru navigare, cele mai utilizate sunt
Netscape şi MS Internet Explorer. De la orice program de navigare puteţi avea acces la orice
fel de informaţie pe Internet.
 Când intrăm pe Internet, ajungem la informaţia introdusă într-un „site” („site-web”),
de obicei informaţia unei companii sau organizaţii, care a adunat informaţii despre o anumită
problemă/domeniu.
Pentru a ajunge la un site, trebuie să scriem adresa de Internet (web) a acestuia în
spaţiul gol din programul navigator. Adresa de Internet are de obicei un nume compus din:
„www”.”numele paginii principale”.”codul ţării sau al tipului organizaţiei/companiei”, (de
exemplu: www.ifes.es , sau www.agriculturadurabila.ro , sau www.yahoo.com ).
Într-un site-web ne putem muta de la o pagină la alta (ca într-o carte) făcând click cu
mouse-ul în „hiperlink-uri”, care permit accesul la alte informaţii. Este uşoară găsirea unui
hiperlink, pentru că atunci când muţi cursorul pe el, acesta îşi schimbă forma, de exemplu, de
la o săgeată la o mână cu degetul arătător ridicat.
Internetul este în cea mai mare parte utilizat pentru căutarea de informaţii, dar se poate
folosi de asemenea pentru a merge la cumpărături, a participa la licitaţii, a cumpăra bilete de
cinema sau teatru, a vă administra contul bancar etc. În acelaşi timp, puteţi găsi instrumente
pentru comunicarea „de la o persoană la altă persoană”. Acestea sunt „e-mail”-ul (poşta
electronică), grupurile de ştiri şi discuţii.

Căutarea pe Internet: motoare de căutare şi portaluri

Motoarele de căutare sunt unul din cele mai utilizate instrumente în Internet. Sunt uşor
de utilizat. Utilizatorul trebuie doar să tasteze cuvintele asociate cu ceea ce el caută, şi să dea
click pe butonul de căutare sau să folosească tasta „enter” de pe tastatură. Rezultatul căutării
se va afişa sub formă de listă de adrese de site-uri web sau „link”-uri. Cele mai utilizate
motoare de căutare sunt: Google, Yahoo, Altavista şi Lycos.

E-mail-ul
E-mail-ul este unul din cele mai importante, cunoscute şi utilizate servicii pe Internet,
pentru rapiditatea şi eficacitatea sa. Pentru a-l folosi, trebuie să fiţi conectat fizic la Internet şi
la un server de e-mail şi mai aveţi nevoie de o adresă de e-mail. Fiecare calculator are o
adresă de web (Internet), prin intermediul server-ului prin care se conectează la Internet. Cu
aceste elemente puteţi crea un cont de e-mail.
Adresa de e-mail este unică pentru fiecare utilizator, şi are o structură fixă. Prima
parte este pentru numele de utilizator (de exemplu, „ionpopescu”), urmat de simbolul „at”
(@), de numele domeniului care acoperă toţi utilizatorii server-ului respectiv, sau dintr-o
companie, sau o organizaţie (yahoo) şi, după un punct, un cod al ţării sau al tipului de
organizaţie (.com). În acest exemplu, adresa ar fi : ionpopescu@yahoo.com .
Când cineva scrie şi trimite un e-mail (mesaj) la această adresă, acesta va fi stocat.
Pentru a-l citi, trebuie doar să vă selectaţi programul vostru de e-mail şi să vă conectaţi la
Internet. Daţi click pe icoana de ”input” (mesaje/ e-mail-uri intrate/primite), iar serverul de e-
mail vă va trimite acest mesaj. Pe de altă parte, în cazul în care dorim să trimitem un mesaj, o
dată ce programul de e-mail este pornit, vom scrie adresa persoanei care urmează să îl
primească, în rubrica goală „Mail to” şi apoi scriem textul şi facem click pe icoana „Send”
(„Trimite”).
Există două tipuri de conturi de e-mail: unele sunt legate de calculatorul pe care îl
utilizăm de obicei, dar îl putem accesa de la orice alt calculator numai dacă vom introduce
toate datele. Există altele, numite „conturi Internet”, pentru care trebuie să accesăm un site-
web (de exemplu, www.yahoo.com ) şi să scriem adresa noastră de e-mail
(ionpopescu@yahoo.com ) şi o parolă pe care am ales-o anterior. În acest fel ne putem
consulta e-mailul de pe orice calculator. În mod normal, primul tip de cont de e-mail are mai
mare capacitate de stocare, dar „conturile Internet” sunt mai uşor de folosit, mai ales dacă nu
avem un calculator al nostru.