Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A fost odata ca niciodata un biet lustragiu care isi castiga existenta… da, ati
ghicit!… lustruind pantofii domnilor care intrau si ieseau dintr-o cladire impozanta din
centru.
Niciodata nu stiuse exact ce cladire este aceea in fata careia lucra de ani de zile,
poate ere o banca, poate era o bursa, poate vreun minister important - insa domnii bine
imbracati care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-si lustrui pantofii.
Lustragiul nostru era priceput in ceea ce facea, folosea numai crema de pantofi de
cea mai buna calitate si era vesel si optimist. Intr-un cuvant era multumit cu munca lui,
iar clientii lui la fel asteptandu-si rabdatori randul la lustruit.
Intr-o zi insa s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalti, care l-a intrebat
prietenos:
- Ce faci aici? Ce-i cu tine asa de vesel? Nu ti-a spus nimeni de criza financiara?
Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine imbracati care
intrau in banca sau ce-o fi fost acolo, probabil toti la curent cu criza!
- Poate nu le pasa de tine sau poate n-au avut suflet sa iti spuna, insa criza
financiara e pe drum si ne va afecta absolut pe toti, nu va scapa nimeni, nici macar tu, un
biet lustragiu! Asa ca daca ai un dram de minte iti iei masuri din timp, ca sa nu fi luat pe
nepregatite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, stiu ce vorbesc!
Dupa plecarea domnului binevoitor lustragiul nostru ramase pe ganduri. Poate ca
intradevar nici unul dintre clientii lui nu il considerase demn sa il puna la curent cu criza
financiara. Noroc cu domnul cel prietenos care ii voia binele…
Asa ca lustragiul a inceput sa ia masuri incat sa nu fie luat pe nepregatite de criza
financiara. Pentru început folosea mai putina crema de pantofi si mai de proasta calitate.
Apoi a inceput sa aloce mai putin timp fiecarui client, dupa cum se spune… “Time is
money!” A inceput sa socializeze mai putin cu acestia - criza e criza, nu mai e timp de
smalltalk!
Preocupat de criza financiara devenise ingandurat, tacut si isi facea treaba de
mantuiala. Asa ca incetul cu incetul clientii cei mai fideli, carora le placeau veselia si
calitatea muncii lustragiului, au inceput sa se rareasca.
Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era multumit intr-un fel ciudat ca
domnul cel binevoitor a avut dreptate.
“Ce m-as fi facut daca expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum as fi fost
probabil luat pe nepregatite de criza financiara…” Morala? O trageti… pardon, o traiti
singuri!