MERGI LA SECTIUNEA PRECEDENTA

Epopeea poporului carpato-danubian

CUCERIREA SUMERULUI
(IRAKULUI)
de C`tre carpato-dun`reni
De la noi a ”nceput scrisul!
ceia[i pelasgi, arieni, carpato-danubieni nu numai c` au

A cucerit toat` Europa [i au populat-o, dar s-au risipit spre

R`s`rit p`trunz‰nd prin nord-vestul Chinei (vezi mumiile
de la Tarim Bassin), continu‰ndu-[i drumul p‰n` ”n insulele
Japoniei, ori cobor‰nd ”n sudul Asiei [i cucerind India (vezi
m`celul de la Mohendjo-Harappa). Faptul c` au cucerit Anatolia
(vezi poporul hittit), Asia Mic` (ramanii troieni), nordul Africii
(ga-ramanii), nu ”nseamn` c` ei s-au oprit aici.
Faptul c` au cucerit Sumerul, Mesopotamia, (zona Irakului
de azi), aduc‰nd cu ei prima scriere, cea pictografic`, a fost
confirmat [i prin descoperirea celor trei t`bli]e de lut de la T`rt`ria
- pe r‰ul Mure[, ”n anul 1961.
ën anul 1877 un diplomat francez, Ernest de Sarzec,
viceconsul ”n portul Basra din Capul Golfului Persic, va descoperi
o civiliza]ie uitat` acolo, pe teritoriul Irakului de azi. Cu un serviciu
plictisitor, obosit de c`l`rit, v‰nat de p`s`ri ori alte animale
s`lbatice, Sarzec, care ”[i crease un ãapetitÓ arheologic prin
serviciile avute prin Egipt [i Etiopia, este anun]at de un director al
unui oficiu po[tal francez de existen]a ”n zona numit` Tellon, cam
la 155 de mile sud-est de Bagdad, a unor inscrip]ii antice ciudate pe
c`r`mizi, ”mpreun` cu corpul unei statui umane. Sarzec, intrigat [i
av‰nd probabil spiritul aventurierului gata de orice, va fugi p‰n` la
Tellon, va angaja localnici [i s`p`turile vor ”ncepe, ãuit‰ndÒ s`-[i
anun]e superiorii francezi ori s` cear` permisiunea autorit`]ilor
otomane locale. El ”[i va face o colec]ie personal` de figurine,

257
cilindri, pece]i, tablete cu inscrip]ii ciudate pe care ãharnicÓ le va
transporta ”n Fran]a pentru a le vinde muzeului Louvre ”n anul
1881 pentru suma de 130.000 franci. Chiar dac` exper]ii muzeului
nu au realizat pe moment ce achizi]ionaser`, ei ”[i vor da seama mai
t‰rziu. Aveau ”n m‰inile lor obiecte ce apar]ineau unei societ`]i
pierdute ”n negura istoriei, unei societ`]i mai vechi ca cea
babilonian` ori assirian` care ”i urmase. Ei aveau ”n m‰inile lor
civiliza]ia sumerian`, veche de 6.000 de ani. Exhumarea civiliza]iei
sumeriene, carpato-danubiene, g`sirea unor t`bli]e de lut care de
fapt reprezentau o ”ntreag` bibliotec` a antichit`]ii, va deschide o
u[` spre trecutul ”ndep`rtat al omenirii. Dar ce era cel mai
important la ace[ti sumerieni, era faptul c` [tiau s` scrie. Aparent
ace[ti sumerieni au sosit ”n dou` etape ”n acel spa]iu dintre fluviile
Tigru [i Eufrat, suprapun‰ndu-se peste o popula]ie a[a-numit`
presumerian`, negroid`, descoperit` ”n urma s`p`turilor lui
Leonard Woolley, ”n 1929. Ei, sumerienii, aveau o legend` despre
Potop unde eroul principal Ziu-Sudra hot`r`[te s` se a[eze pe
p`m‰ntul ãDilmunÓ, de unde r`sare soarele, indirect ar`t‰nd c` el
venea dinspre apus. Legenda acestui potop [i a eroului s`u Ziu-
Sudra (cuv‰nt arian compus; Zeul Sudra), a fost g`sit` ”n templul
de la Nippur, printre 35.000 de t`bli]e de lut, av‰nd ”nscris` aceast`
poveste. Meritul de a le fi descifrat i-a revenit lui Sir Henry
Rawlinson, ”n 1880. Legenda Potopului [i supravie]uitorului lui, va
fi preluat` dup` c‰teva mii de ani de predecesorii lor semitici
babilonieni [i asirieni. Supravie]uitorul Potopului se va numi Ut-
Napishtim, care ”i va spune povestea lui Gilgamesh.
Potopul descris de Ziu-Sudra se presupune c` s-a ”nt‰mplat ”n
anul 4250 \.d.H. Mai avem [i versiunea Hibru, a Potopului,
ãpreluat`Ó( ca s` nu zicem furat`) din legendele Mesopotamiei, pe
care o g`sim [i ”n Biblie. Dar, ca [i la sumerieni, g`sim legenda
Potopului [i laÉ vedici. Astfel, \n Book III, Brahmanism, ch.I,
The Early Vedic Religion, p. 189, \n Sata Patha-Brahmana, g`sim
cea mai timpurie descriere a Potopului, unde Manu, un OM sf~nt,
a fost anun]at de c`tre un pe[te despre potopul care va m`tura
toate animalele [i to]i oamenii de pe P`m~nt. El, Manu, va
construi o corabie pe care se va salva de Potop. Aceasta \l va purta
dincolo de munte, iar c~nd Potopul va dispare, El va fi singurul

258
 Epopeea poporului carpato-danubian

supravie]uitor, singurul OM l`sat pe P`m~nt. O fiic` se va na[te, \n

mod misterios [i, \n final, lumea va fi repopulat` cu fiii lui Manu
(vezi www.talkoriginis.org/faqs/faqmeritt/flood.html). A[a c`
mitul Potopului apare la \nceput la vedici [i sumerieni, fiind
ã\mprumutatÒ de babilonieni, evrei [i cre[tini. §i dac` ne lu`m
dup` Biblie, Potopul a avut loc \n 2000 \.d.H., c~nd piramidele
egiptene existau deja. De ce oare Potopul nu le-a afectat, nu a l`sat
nici o urm` pe ele! Dar s` revenim la Tartaria [i la originea
poporului cuceritor al Sumerului.
Cam la 20 km de T`rt`ria, se afl` colina Turda[. Acest deal a fost
s`pat ”nc` de la sf‰r[itul veacului trecut. ëmi amintesc, copil fiind,
c‰nd tat`l meu f`cea m`sur`tori topografice ”n acea zon`, s`tenii
fiind foarte m‰ndri de secretele [i misterele locurilor. C‰nd s`p`turile
arheologilor p`reau c` luaser` sf‰r[it, [i c` nimic nou nu mai era de
g`sit ”n zona T`rt`riei, iat` c` deodat` se descoper`, ”n stratul cel mai
de jos al colinei, o groap` umplut` cu cenu[`. Pe fundul acesteia se
g`seau dou` statuete ale unor idoli str`vechi [i uita]i, o br`]ar` din
scoici marine [i trei t`bli]e de lut, micu]e, acoperite cu ni[te
ãm‰zg`lituriÓ. Al`turi de acestea se g`seau oasele dezmembrate [i
arse ale unui adult. Surpriza nu a fost numai la g`sirea acestor lucruri,
ci dup` cercetarea acestor t`bli]e cu carbon radioactiv C14. Tehnica
utiliz`rii C14 pentru datarea unor obiecte arheologice apar]ine
profesorului american Willard Libby de la Universitatea din Chicago,
pentru care a primit [i Premiul Nobel. Metoda lui este destul de pre-
cis`, av‰nd o eroare de numai +-50-100 de ani. Astfel t`bli]ele cu
scrierea pictografic` au fost evaluate ca apar]in‰nd anilor 5300-
5200 \.d.H., ”nsemn‰nd, de fapt, mai mult de 7000 ani vechime,
apar]in‰nd culturii carpato-dun`rene Vincea-Turda[.
Trebuie s` men]ion`m [i numele descoperitorului acestor
t`bli]e - dl Nicolae Vlasa (Fig. 5). Dup` p`rerea cercet`toarei
americane Marija Gimbutas ele au ãrevolu]ionat concep]ia privind
apari]ia scrisului fiind considerate primul mesaj scris ”n istoria
omenirii, cu 1.000 de ani ”naintea ãprimelorÓ t`bli]e scrise
sumeriene. Faptul c` Europa a ”nceput la noi, ”n Balcani, nu mai
este un secret pentru nimeni, faptul c` prima roat` s-a descoperit
tot pe teritoriul nostru carpato-danubian (”n zona Ungariei de azi)
de asemeni nu este ceva nou, dar c` prima scriere ap`rut` ”n lume

259
ne apar]ine tot nou`, carpato-danubienilor, pentru unii a fost mult
prea mult. Nu este simplu s` ridici v`lul a 7000 de ani [i s` spui:
De la noi a ”nceput Europa s` existe. De la noi a ”nceput scrisul ”n
lume; noi suntem adev`ra]ii p`rin]i ai Europei de azi.
T`ceau martorii str`vechiului ritual, al adultului ars l‰ng` doi
idoli, dar vor t`cea [i inscrip]iile de pe t`bli]e? Poetul rus Andrei
Nadirov din Leningrad, orientalist de preg`tire, a scris, av‰nd o
imagina]ie [i inspira]ie unic`, o frumoas` [i sensibil` poezie:

ãO timp str`bun - a ta stihie

S-a potolit gonind prin h`u,
Strig: unde e[ti tu T`rt`rie?
Prin vremuri n-aud r`spunsul t`u.
Se-ascunde g‰ndu-n dep`rtare
De[ertul uit`rii, mut
Dar a-nviat a ta chemare
ën micul [i-mpietritul lut.
El a sosit ca cioc‰rlia
Solia fra]ilor pre-daci
Nu, n-ai pierit ”n ve[nicia
Care-i ucide pe cei dragi
Aud iar glasul T`rt`riei
Un col] de val e destr`mat
§i caut a ei slav` vie
Ce ”nc` nu a r`sunat ã

S`-i mul]umim poetului rus, Andrei Nadirov, [i nu numai lui.

S` nu-l uit`m pe arheologul rus V. Titov care crede c` scrierea
primitiv` din ]`rile Egeene (M`rii Tracice) ”[i are originea ”n
Balcanii mileniului IV d.H. [i nu a ap`rut sub influen]a
”ndep`rtatei ]`ri Sumer, dintre cele dou` r‰uri, Tigru [i Eufrat. ën
cartea sa ãDe la T`rt`ria la ´ara LuaneiÓ dl Paul Laz`r Tonciulescu
(de unde am luat [i traducerea poeziei de mai sus) spune ã[i pe
deasupra este cunoscut c` creatorii culturii balcanice Vincea, ”n
mileniul V \.d.H., au trecut prin Asia Mic` ”n Kurdistan [i
Huzistan, unde ”n acea vreme se stabiliser` pre-sumerieniiÓ.

260
 Epopeea poporului carpato-danubian

Academicianul bulgar Vladimir I. Georgiev, ”ntr-un interviu

publicat ”n revista ãMagazin istoricÓ #3/1972 despre originea
scrisului: ãMesopotamia sau sud-estul EuropeiÓ , face urm`toarele
preciz`ri: ãt`bli]ele de la T`rt`ria sunt cu un mileniu mai vechi dec‰t
monumentele scrierii sumeriene. Dac` ”n toate cele trei cazuri (n.n.
- t`bli]ele de pe Mure[ - T`rt`ria [i cele din Bulgaria de la Karanovo
[i Gracialni]a) este vorba de scris, atunci se impune o concluzie
surprinz`toare: avem de-a face cu cea mai veche scriere din lumeÓ.
Din nou trebuie s` le mul]umim savan]ilor ru[i, respectiv lui
Boris Petrov care ”n anul 1975 a publicat ”n nr. 12 al revistei
ãTehnica TineretuluiÓ [i ”n volumul ãTainele veacurilorÓ,
Moscova, 1975, p.171-179 - articolul ãCuvintele vii ale T`rt`rieiÓ,
”n care traducea scrierea ideografic` de pe t`bli]a rotund`, pornind
de la echivalentele sumeriene.
Dar au fost [i al]ii ca sumerologul german Adam Falkenstein
care a scris c` T`rt`ria ar fi ap`rut sub influen]a Sumerului!!!!
Ori altul ca M.C. Hood care sus]inea c` ãnegustorii
sumerieniÓ au vizitat pe vremuri Transilvania (?!) [i c` t`bli]ele
acestora au fost copiate de ãb`[tina[iÓ. Toate ar fi fost bune, dar,
cum po]i copia ceva ce nu exista \nc`, scrierea sumerian` ap`r‰nd
1.000 de ani mai t‰rziu iar carbonul radioactiv C-14 put‰nd face
ãgre[eliÓ numai de +/- 50-100 de ani.
Al]i ãspeciali[tiÓ [i mai
pu]in inspira]i au legat
scrierea de la T`rt`ria de
cea cretan`, dar aceasta
din urm` va trebui s` mai
a[tepte 2.000 de ani p‰n`
s` apar`! Sumerologul
rus Boris Petrov red` un
Fig. 98
tabel asem`n`tor celor
de la T`rt`ria pe care-l
voi completa cu anii
apari]iei lor.
Un alt sumerolog rus,
A. Kifisin, a publicat ”n
Fig.99. Unul dintre cele mai vechi alfabete de aceea[i revist` ãTehnica
pe teritoriul nostru, este, [i cel al pluta[ilor
de pe Bistri]a, a[a cum ni-l prezint`
MolodiojiÓ noi date
N. Densu[ianu \n Dacia Preistoric`. precum [i o hart` special

261
”ntocmit`, privind influen]a pe care au exercitat-o asupra lumii
antice, [i ”n special asupra vechii Elade, Egiptului, Sumerului [i
Chinei, cultura carpato-dun`rean`. Dac` compar`m harta acestuia
cu acea a lui Gordon Childe ãThe Aryans - The History of
civilizationÒ 1993 - Barnes & Noble, p. 176-177 (Fig. 45), vedem
c` al]ii trebuie s` ne descopere istoria formidabil` pe care o avem
dar refuz`m s` o cunoa[tem.
Cercet`toarea american` Marija Gimbutas consider` c`
apari]ia acestei culturi apar]in‰nd Neoliticului formeaz` vechea
cultur` european`, pe care o situeaz` ”ntre 7.500-3.500 \.d.H., cu o
popula]ie ãpre indo-european`Ó [i care cunoa[te apogeul
dezvolt`rii sale ”ntre anii 5.000-4.000 \.d.H.
Acela[i A. Kifisin spune c` apari]ia pe nea[teptate, ”ntr-o
form` pe deplin dezvoltat`, a scrierii sumeriene la sf‰r[itul
mileniului IV \.d.H., indic` faptul c` ea trebuie s` se fi format ”n
alt` parte (pe teritoriul nostru Ð n.a.).
ën nr. 8/1980 al revistei ãConvorbiri literareÓ Ariton Vraciu,
”n articolul intitulat ãLimba [i scrierea traco-dacilorÓ spune c`
ãsemne identice celor de la Vincea au fost descoperite la TroiaÓ.
A[a c`, oric‰t ar ap`rea de paradoxal, inventatorii scrierii
sumeriene nu au fost sumerienii ci carpato-danubienii din zona
Transilvaniei.
Dar s` vedem cum au fost interpretate scrierile pictografice
de pe t`bli]ele T`rt`riei.
1. Simbolul a doi ]api av‰nd ”ntre ei un spic ar reprezenta
bun`starea ob[tei care se ocupa de agricultur` [i cre[terea ani-
malelor.
2. A doua t`bli]`, cea ”mp`r]it` ”n linii orizontale [i verticale
avea ”n fiecare sector zg‰riate diferite imagini simbolice, care au
fost considerate ãtotemuriÓ. Dac` compar`m desenele de pe t`bli]a
noastr` cu cele de pe vasul ritual g`sit la Dejamet-Nasra, vom
remarca similitudinea dintre ele. Pe cea sumerian` g`sim un
animal (un ied?), un scorpion, un cap de om sau zeu, un pe[te, o
construc]ie ciudat` [i, ”n sf‰r[it, o pas`re. Inscrip]ia trebuie citit`
circular, ”n jurul g`urii t`bli]ei [i ”n sensul invers acelor de
ceasornic. Totemurile t`bli]ei #2 de la T`rt`ria sunt aranjate ”n
aceea[i ordine. S` fie o simpl` coinciden]` grafic`? S` nu uit`m c`

262
 Epopeea poporului carpato-danubian

semnele enigmaticei scrieri proto indiene de la Harappa sunt

similare cu cele din Insula Pa[telui, scrierea Kohau-Rongo-Rongo.
Nu cumva toate acestea au o origine comun` iar r`spunsul este
faptul c` avem de-a face cu migrarea carpato-dun`rean` ”n diferite
etape ale vie]ii peste tot ”n lume?
3. A treia t`bli]` de la T`rt`ria, cea rotund`, se pare c` este de
excep]ie. Ea a fost identificat` ca scriere sumerian`, av‰nd scrise
pe ea urm`toarele:
ã 4,NUN.KA.SA.UGULA.PI.IDIM.KARA.1Ó tradus ar
”nsemna:Ó De c`tre cele patru conduc`toare (,) pentru chipul Zeului
§aue (,) cel mai ”n v‰rst` (preot suprem) (”n virtutea) ad‰ncei
”n]elepciuni (,) a fost ars. La sumerieni, ”n cinstea marelui zeu §aue,
preotul suprem c‰nd ”[i termina anii de conducere era ars.
ën documentul de la Djamet-Nasra se men]ioneaz` cele patru
surori preotese care se aflau fiecare ”n fruntea unui grup tribal.
A[adar, la T`rt`ria s-a g`sit trupul unui sacerdot, preot al cultului
zeului §aue, ars.
Ce leg`turi s` avem noi cu acest cult, dar cu acest straniu zeu
§aue?
Ce caut` el pe meleagurile noastre cu 1.000 de ani ”nainte de
a-[i face apari]ia ”n Sumer (Mesopotamia - zona Irakului de azi?).
Dar cum se spune, cine caut` g`se[te. S` vedem ce putem noi
g`si acas`, ”n Ardeal! Azi, numele lui se g`se[te peste tot ”n zona
adiacent` T`rt`riei [i numai acolo. Acela[i prodigios scriitor, P.L.
Tonciulescu public` [i o hart` cu titlul ãUrmele zeului §aueÓ
(Fig. 41) din care men]ionez:
Pe Valea Mure[ului, la sud de Turda[, g`sim satul §`ule[ti.
La nord de T`rt`ria, tot pe malul st‰ng al Mure[ului, avem
satul §eu[a;
Mai la nord ”nt‰lnim §eulia de Mure[, tot ”nspre nord g`sim
satul §au[a, comuna Ungheni (fosta §au[a de C‰mpie) (a[a le place
urma[ilor carpato-danubieni, rom‰nii de azi, s` schimbe unele
nume de comune, sate, care pentru ei nu mai au nici un interes!)
ën dreptul satului §eulia de Mure[ pe partea dreapt` se vars`
”n Mure[ r‰ul Ludu[, care are afluent p‰r‰ul §aulia.
ëntre izvoarele Cri[ului Repede [i ale p‰r‰ului C`pu[u
(afluent al Some[ului Mic) avem satul §aulia.

263
 ën jude]ul Bihor, comuna Nojorid, avem satul §auaeu.
§i dac` ne deplas`m spre Bistri]a-N`s`ud, l‰ng` comuna Uriu
g`sim satul Ili-§ua.
Pe valea r‰ului §ieu, ”ntre izvoare [i confluen]a cu Some[ul
Mare, ãplou`Ó cu tot felul de variante ale numelui marelui zeu
ãsumerianÓ (?) ca: §ieut, §ieu, §ieu-M`gheru[, §ieu-Magheru[-
Vale, Cristur-§ieu, §ieu-Odorhei, §ieu Sf~ntul [i tot a[a p‰n` sus
”n Nord, spre Tisa.
Descoperim nume rom‰ne[ti f`r` sens care, ”n antichitate,
7.000 de ani ”n urm`, ”[i aveau sensul lor. A[a c` teoria ne[tiin]ific`
lansat` de unii cercet`tori sumerieni privind originea sumerian` a
t`bli]elor de la T`rt`ria, ãcopiateÓ ori ãuitateÓ de un negustor
sumerian r`t`cit prin Transilvania acum 7.000 de ani, cu 1.000 de
ani ”naintea na[terii Sumerului, este eronat` (ca s` spunem
frumos). Faptul c` ”n Ardealul nostru zeul Sumerului, §aue, a fost
la el acas` cu o mie de ani ”nainte de a apare ”n Mesopotamia -
Sumer, nu face dec‰t s` arate migrarea carpato-danubienilor spre
acele locuri. Este ciudat faptul c` ei, sumerienii, [tiau s` prelucreze
aurul, metal care nu se g`se[te ”n aceast` zon`. ën schimb, ”l g`sim
(sau mai bine zis, ”l g`seam) din bel[ug la noi acas`. Tracii au fost
cei mai mari me[teri aurari ai antichit`]ii. Tot ei, sumerienii, au
introdus roata [i carul, g`site ”n Europa pe teritoriul Daciei ca fiind
plecate de aici.
Sumerienii precum cealalt` ramur` carpato-danubian`-
arian`, care va cotropi India, erau albi, adorau ca zeu pe §aue, ”n
timp ce popula]ia cotropit`, negroid` - vor fi numi]i ãSag-gigÓ
capete negre, avea ca zei]` pe ãGulaÓ.
Dar s` vedem dac`, de acum 7.000 de ani mai putem g`si
cuvinte asem`n`toare, rom~no-sumeriene: agar-ogor, annu-
timp (an), ap-apa, ara- a strivi, aradu-sclav (argat), bahar-
olar(pahar), Bau Bau - so]ia regelui r`zboiului, buluuh - a pleca
”n grab` (buluc), butuk-ruptur` (butuc), dur - cetate de piatr`,
hidu - paznic de noapte (haiduc), la-la, lu-ai lui (lu), maru -
amar, nu - nu, sa - a sa, salatu - a ”n[ela, suti - a pune m‰na pe
ceva, a lua, a [uti, ussuru - a elibera, a u[ura, zu - tu. S`-i mai
mul]umim o dat` d-lui Tonciulescu pentru informa]iile de mai
sus.

264
 Epopeea poporului carpato-danubian

Dup` cum vedem, realit`]i de acum 7.000 de ani se mai

p`streaz` ”n limbaj, toponimie [i hidronimie.
Incinerarea mor]ilor, asem`n`toare la daci ca [i la sumerieni,
probabil a l`sat expresia ãmort-coptÓ. Personal, cred c` a sosit
timpul s` ne repunem istoria noastr` ”n locul ei, s` le spunem ”n
[coli copiilor no[tri cine sunt ei [i cine le sunt str`mo[ii, s` fie
m‰ndri de neamul de care apar]in. Este o crim` social` s` nu le
d`m rom‰nilor ceea ce le apar]ine: M•NDRIA DE NEAM [i cea
mai frumoas`, bogat` [i plin` de demnitate istorie pe care un
popor a cunoscut-o c‰ndva. A sosit timpul s` nu ne mai l`s`m
jefui]i material [i, ”n special, spiritual. Este o adev`rat` ru[ine s` ]i
se recunoasc` de c`tre savan]i str`ini calitatea de leag`n planetar
de civiliza]ie iar tu, dac-rom‰n, s`-]i declari dependen]a cultural`
de focare t‰rzii latine, grece[ti, ori slave.
Domnilor istorici, a sosit timpul adev`rului, a sosit timpul
s` le d`m rom‰nilor ”napoi istoria lor milenar` [i m~ndria de
neam!

Bibliografie

1. Pr. B`la[a, D., ´ara Soarelui sau Istoria Daco-Rom~niei, Ed. Kogaion, 1997
2. Bibliografia Rom~neasc` Veche 1508 Ð 1830, Tomul I, Ed. Academiei Rom~ne,
Bucure[ti, Stabilimentul Grafic, Kraus Reprint Limited, J.V. Socec, 1903
3. Bloch, R., Etruscii, Ed. §tiin]ific`, Bucure[ti, 1966
4. ´ara •nainte De Toate, Borda, V., E. Hrinciu, M. Marcu, Ed. ´ara Noastr`, Bucure[ti,
1994
5. Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei, Literatura, Chi[in`u, 1997
6. Cheikh, Anta Diop, Civilization Or Barbarism, An Authentic Anthropology, Lawrence
Hill Books, 1991, U.S.A.
7. Densu[ianu, N., Dacia Preistoric`, Institutul de Arte Grafice ãCarol GoblÒ, Bucure[ti,
1913
8. Dr\mba, Ovidiu, Istoria Culturii [i Civiliza]iei, Ed. §tiin]ific` [i Enciclopedic`,
Bucure[ti, 1985
9. Eminescu, Mihai, Poezii, Ed. pentru Literatur`, 1964-65
10. Menon, Shanti, The First City Indus Valley, 2000 BC, Discover, p.67, December
1998, USA
11. Miulescu, N., Dacia ´ara Zeilor, Colec]ia Trika Ð Rom~nia

265
12. National Geographic Society, The Adventure of Archaeology, Washington D.C.,
1985
13. North, John, Stonehenge, A New Interpretation of Prehistoric Man and the Cosmos,
The Free Press, N.Y., 1996
14. The Rig Veda, Penguin Book, 1991
15. Schmandt Ð Besserat, D., Before Writing, University of Texas Press, Austria, 1992
16. Schmandt Ð Besserat, D., How writing came about, University of Texas Press, Austria,
1984
17. Time-Life Book, Anatolia: Cauldron of Cultures, Lost Civilizations, Alexandria,
Virginia, 1995
18. Time-Life Book, Etruscans: ItalyÕs Lovers of Life, Alexandria, Virginia, 1995
19. Time-Life Book, Lost Civilizations Ð Early Europe: Mysteries in Stone
20. Tonciulescu, P.L., De la T`rt`ria la ´ara Luanei, Ed. Miracol, 1996

266
 Alesul zeilor

ALEXANDROS [I MACEDONIA

lume ”ntreag` a vorbit [i ”nc` mai vorbe[te despre

O Alexandru Macedon. Dar c‰]i dintre ace[tia, [i ”n special

dintre istorici, au vizitat Macedonia [i au ”ncercat s`
vorbeasc` cu un macedon, un vlah, un arom‰n?
C‰]i dintre ace[tia au ”ncercat s` descopere limba macedone-
nilor? C‰]i dintre ace[ti istorici au urm`rit istoria macedonenilor
[i a statului macedonean de la ”nfiin]are [i p‰n` ”n zilele noastre,
c‰nd este ”mp`r]it ”ntre greci, bulgari, iugoslavi [i albanezi, to]i
c`ut‰nd s`-[i adjudece teritoriul [i - pe macedoneni. Cui ”i pas` c`
ast`zi, macedonenii, la ei acas`, sub jugul grecesc, o duc mai r`u
dec‰t sub cel otoman, nefiind recunoscu]i de greci c` ar exista pen-
tru a nu li se acorda dreptul de minoritate?
C~]i [tiu c` \n urma schimbului de popula]ie f`cut \ntre greci
[i turci, \n jurul anului 1921, teritoriul macedonean a fost
suprapopulat cu grecii dispera]i, zv~rli]i afar` din Turcia [i care au
ocupat zona Tesalonicului iar acum ... sunt la ei acas` ... chiar
majoritari ca num`r.
L-am citat de cur‰nd pe Ulrich Wilcken cu Alexander the Great
(WW Norton & Comp., 1997), care la pagina 22 consider` origi-
nea macedonenilor ãcontroversat`Ó, macedonenii fiind fie barbari
(deci nu greci), fie greci (deci nu barbari). Cu c‰]i macedoneni,
vlahi, arom‰ni o fi discutat d‰nsul ”nainte de a scrie a[a o inep]ie?
Subiectul nu este controversat, ci numai vopsit cu culorile politice,
convenabile, care s` nu le dea dreptul macedonenilor la preten]ii
legitime de a avea [coli [i ziare ”n limba lor, ”n dialectul lor arom~n
ori, de ce s` nu spunem deschis, ”n limba civiliza]iei c`reia apar]in,
limba daco-rom‰n`!
Macedonenii au fost, sunt [i vor r`m‰ne acela[i popor: traco-
dac-pelasgic, originar din nucleul carpato-danubian. Limba vechi-
lor macedoneni a fost, este [i va fi un dialect traco-dac.

267
 Cartea domnului B. Stefanoski publicat` ”n urm` cu 3-4 ani
vine s` confirme adev`rul c` daco-rom~n` [i macedo-rom~n` sunt
dialecte ale aceleia[i limbi pelasgice, tracice, traco-dacice.
Dl Stefanoski, cunoa[te ”n detaliu limba macedo-rom~n`, fapt
care-i permite s` descifreze cu u[urin]` textele vechi. Domnia sa
arat` c` multitudinea de inscrip]ii g`site la sud de Dun`re prezint`
o limb` diferit` de cea greac` [i latin`.
Aceast` limb` nu este dec‰t limba traco-dac`, macedoneana
fiind varianta sudic` a acestei limbi vorbite pe un teritoriu vast: de
la nord de mun]ii Balcani [i Dun`re, p‰n` la Marea Baltic`.
Una dintre cele mai cunoscute inscrip]ii este cea de pe inelul
(Fig. 100) g`sit ”n 1912 la Ezerova, ”n Bulgaria, expus ulterior la
muzeul din Sofia. Acest inel are o vechime de circa 2.500 de ani,
deci cu mult ”nainte de orice prezen]` roman` sau greceasc` ”n
Balcani. Macedonia a devenit provincie roman` pe la 150 \.d.H.,
dup` care domina]ia roman` a ”nceput s` se extind` spre nord.
Dac` opinia cercet`torilor dinaintea celui sus-amintit a fost
c` textul gravat pe inel era de nedescifrat, s` vedem cum poate fi el
citit, prin latinizarea textului:
A[a este scris pe inel ãIÒ-A[a se poate citi ãIIÒ-Sau a[a

ROLISTENEAN ROLIS TENE ANE ROLIS TENE AN

ERENERTIL RENE TIL TEANE ER ENER TIL
TEAN
TEANESKOR ANE
SKOR RAZEA DO MA ESKOR RAZE
ADOME EAN
RAZEADOM
EANTILEZV TIL EZ VI ITTA TIL EZ VI ITL TA
IITTAAMINE MINE RAZE E-L TA MINE RAZE ELTA
RAZ
ELTA

ën acest grup trebuie s` ”n]elegem c` nu exist` spa]ii ”ntre

cuvinte, tot textul fiind scris pe pecetea unui inel cu diametrul de
3 centimetri. Cum traco-dacii-macedoneni atinseser` un rafina-
ment poetic nemai”nt‰lnit la vechile popoare europene, s` ne rea-
mintim de orele de literatur` [i de acrostihuri. Vom reg`si, deci, pe

268
Fig.100. Inel, cu un diametru de trei centimetri, g`sit \n 1912 la Ezerova, teritoriu dac sud-
dun`rean, ocupat azi de bulgari. Vechimea lui este de 2.500-3.000 de ani, deci a fost f`cut cu
mult \nainte de prezen]a roman` sau greceasc` \n aceast` zon`. S` vedem ce este scris pe el,
latiniz~nd textul [i f`c~nd spa]ii \ntre litere:

A[a este scris pe inel ãIÒ-A[a se poate citi ãIIÒ-Sau a[a

ROLISTENEAN ROLIS TENE ANE ROLIS TENE AN

ERENERTIL RENE TIL TEANE ER ENER TIL
TEAN
TEANESKOR ANE
SKOR RAZEA DO MA ESKOR RAZE
ADOME EAN
RAZEADOM
EANTILEZV TIL EZ VI ITTA TIL EZ VI ITL TA
IITTAAMINE MINE RAZE E-L TA MINE RAZE ELTA
RAZ
ELTA

269
acest inel, geto-daco-macedonean, vechi de peste 2.500-3.000 de
RE
ani, un acrostih. Citind doar primele litere de sus ”n jos, g`sim: ãR
TRE IREÓ, ceea ce ”n latina vulgar`, ori mai corect ”n limba daco-
traco-macedonean` ”nseamn`: ãLa al treilea (vers) opre[te-teÓ.
Traducerea ãIÒ: ãVulture, ]ine o liter` din doina (poezie), pen-
tru ca Trandafirul s` dea rod! La acesta (inel, poezie) vei privi, dar
la Trandafir [i mai multÒ.
Traducerea ãIIÒ: ãRolis, ]ine mereu inelul la tine. E scris de
Raze cu dragoste. La el s` prive[ti, dar la Raze [i mai mult!Ò (vezi
ãDacia secret`Ò, Adrian Bucurescu, Ed. Arhetip R.S., Bucure[ti,
1998).
§tiind c` ROLLIS (care ”nseamn` [i vultur poate fi asimilat cu
numele unui b`rbat din acea vreme, iar RAZE (RA-ZE zeul RA,
zeul Soare): Roza, Ruza, Trandafir, ar fi putut fi un nume de feme-
ie (eventual so]ie a lui ROLLIS), s` vedem ”n]elesul versurilor,
atunci c‰nd facem desp`r]irea ”n cuvinte.
Coloana a II-a s-ar traduce: ãVultureÓ ]ine o liter` din poezie
(doina) pentru ca ãTrandafirulÓ s` dea rod. La acesta (inelul cu
poezia - n.n.) vei privi, dar la ãTrandafirÓ [i mai mult.
Coloana a III-a s-ar putea traduce: Rollis, ]ine mereu inelul la
tine. E scris de Raze cu dragoste. La el s` prive[ti, dar la Raze [i
mai mult.
Inelul se pare c` a fost d`ruit de Raze (Trandafirul) so]ului ei
Rollis (Vulturul) care a st`p‰nit Scythia Minor (Dobrogea de
ast`zi) [i Moesia.
S` ne mai amintim c` la Celei (”n jude]ul Olt), ”ntr-un mor-
m‰nt de femeie a fost g`sit un alt inel de aur pe care era scris:
ãVRO LY THRIS VE INDRYN SOY A ROYLONÓÐãFloarea cu
]epiÓ (Trandafirul) va fi culeas` numai de Vultur. Nu [tiu de ce tre-
buie s` c`ut`m documente ”n care s` se dovedeasc` faptul c`
macedonenii nu erau greci [i c` vorbeau o limb` diferit`.
Pe macedoneni, vlahi, arom‰ni, nimeni nu-i ”ntreab`, nimeni
nu le ascult` limba... nimeni nu vrea s`-i asculte! Ei continu` s`-[i
vorbeasc` limba, veche de mii de ani cu schimb`rile [i trans-
form`rile pe care orice limb` le sufer` ”n decursul mileniilor.
S` nu uit`m c` limba vechilor greci a devenit aproape de
ne-”n]eles pentru grecii de ast`zi... dar ”nc` ”[i mai p`streaz`
caracteristicile.

270
 Alesul zeilor

Iar dac` din dorin]e politice Filip al II-lea, tat`l lui Alexandru
Macedon, considerat la vremea lui ãcel mai mare du[man al
grecilorÓ c‰t [i Alexandru Macedon ãcuceritorul absolut al tuturor
grecilor [i distrug`tor al Imperiului PersanÓ au ajuns ca ”n zilele
noastre s` li se atribuie origine greac`, aceast` eroare nu trebuie s`
persiste [i trebuie denun]at`.

Fig.101. A[a ar`ta Filip II, tat`l lui Alexandru Macedon, dup` un medalion de aur, din
perioada roman`, ce se g`se[te azi la Paris, Libr`ria Na]ional`. Tat`l acestuia a fost Amyntes
III, c`s`torit cu traca Eurydice, cu care a avut trei b`ie]i, unul dintre ace[tia fiind [i Filip II.
Filip II s-a c`s`torit cu Olimpia, fata regelui macosienilor, Neoptolemeus din Epir (traco-ilir),
cu care a avut doi copii: pe Alexandru III, supranumit [i Macedon [i pe Cleopatra.
Mama lui Alexandru, Olimpia, era o femeie foarte frumoas` dar [i foarte violent`.
Dup` Hammond, Alexander the Great, University of North Carolina Press, US, 1997.

271
 De ce oare Herodot scrie c` lui Alexandru I, fiul lui Amintas,
regele Macedoniei, care a tr`it cu un secol ”naintea lui Herodot, i
s-a contestat dreptul de a participa la Jocurile Olimpice pentru c`
nu era grec? Iar Strabo sus]ine ”n Geografia sa: ã”n Macedonia [i
”n alte p`r]i din Tessalia se afl` traci, iar ”n Acarnania [i Etolia se
afl` Epiroti.?!
Epirotii erau o ramur` a ilirilor care la r‰ndul lor f`ceau parte
tot din marea familie tracic`-pelasgic`. ën alt` parte, tot Strabo
spune: ã”n Macedonia, p‰n` la r‰ul Strymon sunt macedoneni [i
peoni (iliri - n.n.). De la r‰ul Strymon ”ncolo, p‰n` la Pontul Euxin
(Constan]a [i Hemus - Mun]ii Balcani) sunt peste tot numai traci,
except‰nd coasta, locuit` de greciÓ. Aceasta, spune Strabo, c‰nd
Epirul [i Macedonia erau provincii romane de 200 de ani, [i deci...
nu se romanizaser`, a[a cum le place unora s` spun`. Mai mult, el,
Strabo aduce o informa]ie extrem de pre]ioas`, referindu-se la
limba macedonenilor contemporani cu el, din care reiese c` aceas-
ta nu era limba greac`: ãnoi numim Macedonia p‰n` la Corcyra,
asta pentru c` oamenii de aici se tund ca macedonenii [i se
”mbrac` cu mantii groase, de l‰n`, ca macedonenii, vorbesc
aceea[i limb` cu eiÓ (nu greaca - n.n.).
Nici la nume nu s-au schimbat prea mult ”n cei aproape 2.000
de ani scur[i de la Strabo ”ncoace, ”n sensul c` de[i mul]i macedo-
neni sunt azi bilingvi, nu vor s` renun]e la limba lor, a[a cum
probabil ar dori mul]i greci, bulgari ori s~rbi.
Am adus doar c‰teva exemple din care s` reias` adev`rul
despre originea macedonenilor [i a limbii lor, dar dac` ave]i
curiozitatea, ”i pute]i ”nt‰lni la ei acas`, ”n Macedonia, azi
”mp`r]it` ”ntre greci, bulgari [i iugoslavi, vorbindu-[i limba
ne\n]eleas` de nimeni dec~t de rom~ni!
Ei, macedonenii, nu au dreptul nici la un nume, nici la o ]ar`
a lor [i nici la o limb` a lor. Grecii le neag` originea [i existen]a,
iar fra]ilor daco-rom~ni nu prea le pas`.

272
 Alesul zeilor

Originea Macedonenilor

pa]iul Carpato-Dun`rean, considerat leag`nul vechii

S Europe, spa]iul aryan care a dat na[tere civiliza]iei vedice,

pelasgice, tracice este locul de unde [i-au ”nceput roirea
proto-europenii, carpato-danubienii, care vor cuceri lumea. Ei,
macedonenii, nu sunt nimic altceva dec‰t una dintre ramurile
acelor carpato-danubieni. Limba macedonenilor, numit` ast`zi de
c`tre ei arom‰na, vlacic`, cum ”i mai spun grecii, nu este nimic
altceva dec‰t sor` cu daco-rom‰na de ast`zi.
De ce oare grecii ]in a[a de mult s` mint` [i s`-i considere pe
macedoneni greci (?) atunci c‰nd este at‰t de evident c` gre[esc?
Este p`cat, iar asta poate s` ne fac` s` credem c` de fapt ”ntreaga
lor ãcultur`Ó este poate un alt furt ascuns undeva demult, ”n a lor
ãistorieÓ.
Este absolut de ne”n]eles de ce 6.000 de greci care tr`iesc ”n
Rom‰nia pot avea dreptul la [coal` [i pres` ”n limba lor, iar
800.000 de macedoneni (arom‰ni) ce tr`iesc ”n Grecia nu au
dreptul la reciprocitate ”n ãprietenaÓ Ellada!?
De ce macedonenii din Albania, Macedonia, Bulgaria, Serbia
nu au dreptul s`-[i vorbeasc` limba?
Rom‰nii timoceni din imediata noastr` apropiere, de pe valea
Timocului, de o parte [i alta a r‰ului, ”n Bulgaria [i Serbia, ”n
num`r de nu mai pu]in de 2 milioane, f`r` [coli ori pres` ”n limba
rom‰n` (except‰nd anii 1859-1868) continu` s` existe... dar
pentru c‰t timp?
Dup` ce am fost a[a de ãgenero[iÓ s` ced`m Banatul iugosla-
vilor, astfel ”nc‰t capitala lor Belgrad, s` nu fie pe grani]`.. ei
ne-au ”nchis [colile rom‰ne.
Culmea, bulgarii odat` cu eliberarea de sub jugul otoman
multisecular, pentru care la Plevna ”n 1877 ne-am dat s‰ngele, ”n
inima ]`rii lor, ”n loc s` ne arate mai mult` prietenie, dac` nu chiar
recuno[tin]`, azi neag` existen]a macedonenilor.

273
 Dar s` vedem c‰nd au ap`rut macedonenii.
Sosirea grecilor ”n Peninsula Balcanic` ”ntre anii 1.900 [i
1.600 \.d.H., din estul M`rii Caspice, ”n patru grupuri: aheii -
blonzi, albi, cum ”i descrie orbul Homer, 300-400 de ani mai t‰rziu;
dorienii care-i vor subjuga pe primii; [i ”n sf‰r[it, eolienii [i ionie-
nii care-[i vor g`si casa mai mult prin insulele M`rii Tracice (Egee),
ne vor g`si pe noi, pelasgii, ãoamenii p`m~ntuluiÒ la noi acas`.
Ace[tia vor disloca pe pelasgii carpato-danubieni, iar ”n Peninsula
Balcanic` ”i vor ”mpinge c`tre nord. Prin anul 700 \.d.H., o parte
dintre carpato-danubieni (pelasgii) se vor uni ”n jurul regelui
Perdicas I, aparent fondatorul statului Macedonean (Perdicas fiind
numit [i Argeiades - de pe Arge[).
Unul dintre urma[ii lui, Alexandru I al Macedoniei, vr‰nd s`
participe la Jocurile Olimpice, a fost respins pe motiv c` era
barbar, nu grec. De fapt, jocurile olimpice de atunci, mai erau [i o
mare atrac]ie homosexual`, mul]i dintre ”nving`tori ajung‰nd s` fie
”nvin[i [i sub o alt` form`, mai pu]in eroic` [i mai mult erotic`.
Un alt urma[ al lui Perdicas I a fost [i regele macedonean
Amyntas III care s-a c`s`torit cu Eurydice, din tribul tracilor. Din
c`s`toria lor au rezultat trei b`ie]i, unul dintre ei fiind Filip II.
Acesta s-a c`s`torit cu Olimpia, fata regelui macosienilor,
Neoptolemeus din Epir (traco-ilir) - dup` cum vedem, nici unul
dintre ei nefiind de origine greac`. Ei vor avea doi copii: pe
Alexandru III (supranumit Macedon) [i pe Cleopatra.
V` ve]i ”ntreba de ce acest nume, Alexandru, este a[a de frec-
vent la ace[ti traco-pelasgi-carpato-danubieni (arge[eni).
ën legendele traco-dacilor, preotesele Domnului Nop]ii din
legendarul Kogaion, i-au t`iat acestuia capul [i i l-au aruncat ”n
r‰ul ce curgea ”n apropiere. Legendele elene [i romane spun c`
Orfeu era trac [i c` Mainades (ãdansatoarele sacreÓ) i-au t`iat aces-
tuia capul [i i l-au aruncat apoi ”n r‰u. Tot despre el se spune c`
era prin]ul Kycon-ilor, intonim apropiat de Kogaion.
Cetatea natural` a lui Orfeu era D-Ion (ãA MagnificuluiÓ). Pe
una dintre cele mai vechi t`bli]e din lut scrise - cele de la T`rt`ria,
Rom‰nia - un ini]iat ”n tainele Kog-a-ion-ului a desenat o cruce, ”n
v‰rful c`reia se afl` un cap. T`bli]a poart` urmatorul text, ”n
traducere: ãomul care [tie tainele va merge ”n ceruriÓ- cel pu]in a[a
spun unii.

274
 Alesul zeilor

Ca ”mp`rat ce a fost, Domnului Nop]ii, Magnificul (Orfeu de

mai t‰rziu) i-au fost consacrate jertfele rituale de animale: cerb,
zimbru, bour etc. Pe sigiliul primei capitale a Moldovei, Baia (Fig.
102), apare un cerb cu capul t`iat, aluzie la decapitarea ãDomnului
Nop]iiÓ de c`tre preotese. Astfel, ãDomnului Nop]iiÓ, lui ãIon
MagnificulÓ i se mai spunea [i Dros Cerbul, iar ”n amintirea sacri-
ficiului s`u a ap`rut teribila tradi]ie traco-dac`, getic`, a trimiterii
unui sol curat la ceruri, obicei ce s-a numit ALEXAN-DROS ãCel
Jertfit CerbuluiÓ (ori ãPrecum CerbulÓ). A[adar, numele de
Alexandros, Alexandru este un nume pur pelasgic, traco-dac. Tot
de atunci se pare c` a r`mas la daco-romani straniul dans
Ciuleandra sau §uleandra, pe care ”n vechime ”l ”ncepeau doar
preotesele Ko-ga-ion-ului, c‰nd cel ales (Alexan-Dros) era trimis ”n
suli]e respectiv la ceruri, ca s` duc` zeilor mesajul p`m‰ntean.
Herodot are meritul de a fi descris pentru prima oar` acest
obicei al barbarilor.
Acum dup` ce am trecut ”n revist` lumea macedonilor, origi-
nea lor, originea lui Alexandru Macedon (tat`l - barbar, traco-
macedonean, mama - barbar`, traco-ilir`) s`-i vedem evolu]ia ”n
istorie. Alexandros, fiu al ãbarbaruluiÓ macedonean Filip al II-lea
[i al traco-ilirei Olimpia, o alt` barbar`, s-a afirmat ”n istoria uni-
versal` ca o figur` proeminent` ”n plan organizator [i militar, dar
[i ca o persoan` cu gust artistic, r`sp‰ndind cultura balcanic` pe
trei continente, conduc‰ndu-[i armata f`r` a cunoa[te vreodat`
”nfr~ngerea [i construind un stat ”ntins de la Dun`re la de[ertul
Nubiei [i de la Marea Adriatic` la Oceanul Indian, caracterul lui,
contradictoriu [i vulcanic, ”mpletindu-se cu acela al unui t‰n`r
pelasg, macedonean, iubitor de via]` [i petreceri, dar [i cu durita-
tea caracteristic` perioadei ”n care a tr`it.
N`scut ”n 356 \.d.H. la Pella, capitala regatului PELAÐSGIC
al Macedoniei, chiar ”n noaptea ”n care a luat foc vestitul templu
al zei]ei Artemis din Efes, el se va confrunta cu o societate condus`
de legi de supravie]uire simple [i barbare. La acel timp, regii care ”i
considerau pe macedoneni ãbarbariÓ ”[i vedeau cet`]ile avariate [i
ocupate de for]a penetrant` a armatelor macedonene av‰ndu-l ”n
frunte pe Filip al II-lea. Pentru prima dat` de la sosirea lor ”n
Peninsula Balcanic`, grecii au un st`p‰n care-i cotrope[te [i-i

275
Fig.102. Pe sigiliul primei capitale a Moldovei, Baia, apare un cerb cu capul t`iat. S` fie asta
o aluzie la decapitarea Domnului Nop]ii, a Magnificului Ion?
Dup` Adrian Bunescu ãDacia secret`Ò, p. 22, Ed. Arhetip R.S., Bucure[ti, 1998

276
 Alesul zeilor

une[te sub ai lui genunchi, sub statul macedonean al lui Filip

al II-lea. Fiul acestuia Alexandros mo[tene[te de la p`rin]ii lui nu
numai s~ngele pelasgo-tracic, dar [i calit`]ile excep]ionale de
conduc`tor, g‰nditor la care se adaug` temperamentul impulsiv
aryan carpato-danubian.
ën acela[i timp, spre deosebire de tat`l s`u care nu s-a ab]inut
”n satisfacerea apetitului sexual ”n raport cu reprezentantele sexu-
lui opus, Alexandru a manifestat o oarecare re]inere ”n rela]iile
aventuroase amoroase, fiind considerat ”n mod eronat ori ten-
den]ios de unii istorici ca av‰nd tendin]e sexuale diferite.
Deoarece ereditatea singur` nu poate explica ”n ”ntregime
caracterul lui Alexandru, este bine s` amintim aici [i educa]ia
oferit` de p`rin]ii acestuia. Ei i-au adus ca educator pe Aristotel,
care la r‰ndul s`u era elev al lui Platon, fiu al doctorului
Nicomachus, doctorul lui Amyntas al Macedoniei.
Aristotel s-a n`scut la Stagira (teritoriu macedonean) [i a fost
macedonean dup` mam` [i grec-macedonean dup` tat`, fluent ”n
limba macedonean`, dar [i ”n cea greac` pe care [i-o va ”mbun`t`]i
la [coala lui Platon. La Pella revine la v‰rsta de 40 de ani, el fiind
de fapt un apropiat al regelui Macedoniei Filip al II-lea (vezi Aulus
Gellics ”n ãNop]ile AtticeÓ).
Filip al II-lea ”l va ”ns`rcina pe Aristotel s`-l ”nve]e pe t‰n`rul
macedonean Alexandru astronomia, geografia, botanica, zoologia,
medicina c‰t [i metafizica, poezia [i bazele g‰ndirii politice a[a
cum le [tia el, Aristotel, atunci, de mult, a[a cum le ”nv`]ase de la
Platon. Pentru Alexandru, Aristotel a scris ãArta de a fi regeÓ, o
lucrare care din nefericire nu a supravie]uit timpului (vezi N. G. L.
Hammond, The Genius of Alexander the Great, p. 6).
Astfel, la v~rsta de 13 ani (343 \.d.H.) Alexandru ”mpreun` cu
c‰]iva tineri de aceea[i v‰rst` vor sta ”n s`tucul Miezo pentru o
perioad` de 3 ani, av‰ndu-l ca profesor pe Aristotel. Acesta va avea
o influen]` profund` asupra viitorului t‰n`rului Alexandros
(Alesul zeilor).
ën anul 340 \.d.H., la v‰rsta de 16 ani, Alexandru trebuie s`
p`r`seasc` s`tucul Miezo ca s` devin` regent al Pellei, atunci c‰nd
tat`l s`u, Filip al II-lea, va pleca ”n campania ”mpotriva Bizan]ului.
La 18 ani (338 \.d.H.) Filip ”i d` comanda cavaleriei macedonene

277
”n lupta decisiv` de la Chaeronea. Dar numai la un an dup` aces-
te evenimente, buna rela]ie tat`-fiu ia sf‰r[it.
ën 337 \.d.H., la re”ntoarcerea de la Congresul de la Corint,
Filip al II-lea se ”ndr`goste[te de o macedoneanc` - Cleopatra [i o
abandoneaz` pe Olimpia. Alexandru, ”n semn de protest, p`r`se[te
Macedonia ”mpreun` cu mama sa, duc‰ndu-se la bunici, ”n Epirus,
la traco-iliri... (cum de-o fi devenit ea, Olimpia, ãgrecoaic`Ó azi,
dup` 2.000 de ani, numai ei, ãistoriciiÓ greci, [tiu!!).
Cu ajutorul unui oarecare Demarotus din Corint se face
reconcilierea tat`-fiu, Alexandru re”ntorc‰ndu-se la Pella. ëntre
timp, sora lui Alexandru - Cleopatra - este dat` ca so]ie unchiului
ei, regele Alexandru al molosianilor (din Epirul traco-iliric). Filip,
merg‰nd la nunt`, f`r` a fi p`zit, ca de obicei, este ”njunghiat de un
t‰n`r nobil macedonean, Pausanias, motivul fiind o revan[`
personal`.
Sf‰r[itul tragic al lui Filip a fost atribuit de c`tre unii ne”n]ele-
gerii dintre acesta [i so]ia sa Olimpia, dar complicitatea ei la omor
nu a fost dovedit` niciodat`, iar ideea c` Alexandru ar fi fost impli-
cat ”n acel complot nu poate fi nimic altceva dec‰t o calomnie.
Alexandru [i-a iubit [i respectat tat`l, dovad` fiind [i faptul c` i-a
r`zbunat moartea.
Alexandru ãAlesul zeilorÓ [i-a ”nceput domnia ”ntr-un mod
destul de s‰ngeros [i despotic. Pe nobilul macedonean care i-a
omor‰t tat`l ”l va da pe m‰inile armatei Macedoniei care, dup` un
tratament ãdeosebitÓ, ”l va crucifica.
Mai t‰rziu, ”n timpul ceremoniei funerare a lui Filip, el va
ordona execu]ia a doi fra]i din familia princiar` Lyncestian, pe
Arhabaeus [i Heromenes, acuz‰ndu-i c` au provocat omor‰rea lui
Filip. Dar pe al treilea frate, Alexandru Lyncestian l-a iertat, pen-
tru c` dup` moartea lui Filip acesta l-a salutat pe Alexandru
Macedon ca rege [i l-a ”nso]it peste tot cu respect.
ën acela[i context, s` nu uit`m c` Darius al III-lea i-a propus
lui Alexandru Lyncestian tronul Macedoniei dac` acesta ”l va asista
pe cel ce avea s` r`m‰n` ”n istorie Alexandru Macedon. (ëncepem
s` ne ”ncurc`m ”n ace[ti Alexandri [i s` ”n]elegem c` pentru nea-
mul nostru carpato-danubian numele Alexandros era nu numai
foarte frecvent, dar [i foarte stimat [i nobil, cum de altfel era [i

278
 Alesul zeilor

numele de Cleopatra care apar]ine tot neamului nostru tracic,

pelasgic). Dar securitatea tronului a necesitat [i alte sacrificii.
Amyntas, fiul regelui pelasgic de la care Filip a luat tronul, fiind
”nc` ”n via]`, a devenit un pericol pentru ãmicu]ulÓ nostru
Alexandros, a[a c` [i acesta a fost redus la t`cere ”mpreun` cu un
frate vitreg al lui Alexandru, Caranus (provenit dintr-o c`s`torie a
lui Filip, anterioar` celei cu Olimpia). Dar Alexandru [i ”n special
mama acestuia, Olimpia, nu au uitat-o niciodat` pe marea dragos-
te a lui Filip, Cleopatra, nepoata lui Attalus. A[a c` Alexandru a
dat o fug` p‰n` ”n Asia [i i-a omor‰t pe to]i b`rba]ii din acea fami-
lie, iar mama lui, Olimpia, nevr‰nd s` r`m‰n` mai prejos, o va
omor” pe infanta fiic` a Cleopatrei cu Filip, ”n bra]ele acesteia,
for]‰nd-o pe Cleopatra la sinucidere. Tot acest ãconflictÓ care a
cauzat v`rsare de s‰nge ”ntr-o m`sur` probabil mult mai mare
dec‰t ne putem noi ”nchipui, nu a f`cut dec‰t s`-i \nt`reasc`
siguran]a tronului, f`r` s` conteze dac` el se va afla ”n Persia, India
sau Egipt.
Dar grecii ]inu]i sub c`lc‰iul ãbarbarilorÒ macedoneni, prin
a[a-numitul ãTratat de la CorintÓ [i-au rede[teptat sentimentele de
libertate [i aversiune ”mpotriva pelasgilor macedoneni. La Atena,
conduc`torul [i sufletul mi[c`rii de eliberare de sub jugul macedo-
nean a fost oratorul Demostene (Fig. 103), care prin discursurile

Fig.103. Statuie a oratorului Demostene, f`cut` de Polyeuctus

(muzeul Vatican), cel ce de dou` ori i-a ridicat pe greci la
revolt`, \mpotriva ãbarbarilorÒ macedoneni. Pe vremea lui,
cei mai mari du[mani ai grecilor erau ... macedoneni, care \n
frunte cu Filip II, [i mai t~rziu cu Alexandru Macedon, \i
]ineau sub ocupa]ie, lu~ndu-le tinerii \n armat` [i for]~ndu-i
s` moar` pentru gloria Macedoniei. Azi este foarte greu s`-i
convingi pe greci c` Alexandru Macedon nu le-a fost
ãprietenÒ, [i c` macedonenii nu sunt greci. Schimbul de
popula]ii f`cut \ntre greci [i turci a facilitat, la mijlocul acestui
secol, aducerea a sute de mii de greci din Turcia, repopul~nd
Tesalonicul cu noii sosi]i, popula]ia local`, macedonean`,
devenind str`in` la ea acas`, f`r` drepturi la limb` [i cultur`.
A vorbi \n limba macedon`, \n vlacic`, arom~n`, este un ultra-
giu adus Greciei [i poporului care-i accept` s` mai tr`iasc` \n
propria lor ]ar`. Ce ironie ne rezerv` de multe ori istoria!

279
sale ”i refuza lui Alexandru Macedon dreptul de rege, de a fi st`p‰n
peste greci (Demostene a fost recunoscut ”n timpul s`u pentru
puterea de convingere a discursurilor sale). Ba chiar mai mult, el
onoreaz` pe Pausanias, uciga[ul lui Filip. El, Demostene, ”i
cheam` pe to]i grecii, pe to]i helenii la unitate [i libertate. Etolienii
decid s`-l asculte [i ei pe Demostene [i ”i recheam` pe to]i cei
exila]i de Filip, iar Ambraciotes izgone[te garnizoana macedo-
nean`. Tebanii ”[i elibereaz` [i ei Cadmeia. Peste tot, ”n
Peloponese - ”n Argos, Elis [i Arcadia - sunt mi[c`ri ”mpotriva
cuceritorilor macedoneni, spiritul libert`]ii ”i cuprinde pe to]i p‰n`
”n Asia, unde Demostene ”l va contacta ”n secret pe Parmenio [i pe
Attalus. Demostene, grec [iret, nu-l va uita \ns` nici pe regele per-
san, cer‰ndu-i ajutorul.
De ce to]i ace[ti greci se unesc ”mpotriva macedonilor, cer‰nd
ajutor chiar [i de la per[i, dac` - dup` cum sus]in istoricii de ast`zi
- macedonenii erau greci?! S` nu uit`m c` Macedonia nu a fost
niciodat` teritoriu grecesc, dec‰t dup` primul r`zboi balcanic,
c‰nd s-a hot`r‰t sf‰[ierea Macedoniei [i ”mp`r]irea ei la pr`d`tori.
Dar atunci, de mult, noi, macedonenii eram st`p‰nii nu numai ai
Macedoniei, dar [i ai Greciei [i ai unei mari p`r]i din Asia cuprinz‰nd
India, Persia [i Egiptul. Unde ne-a disp`rut azi m~ndria?
Auzind de incitarea la revolt` a grecilor [i av‰nd probleme
serioase \n nordul ]`rii, Alexandru Macedon porne[te ”n fruntea
armatei intr‰nd ”n Hellas printr-un mar[ for]at [i rapid, acest tip de
ac]iune continu‰nd s`-l caracterizeze de-a lungul timpului, deter-
minarea, rapiditatea ”n ac]iune ”nsemn‰nd succes. Apari]ia sa
rapid` i-a f`cut pe tessalieni s` uite de dorin]ele de libertate [i s`-l
proclame spontan [i lingu[itor ãArchonÓ promi]‰ndu-i asisten]a
nelimitat` ”n pedepsirea atenienilor. Alexandru se redescoper` nici
mai mult nici mai pu]in dec‰t urma[ al pelasgului Achile. El,
Alexandru Macedon se repede ca un fulger ”n fruntea trupelor de
macedoneni asupra aenian-ilor, malian-ilor, dolopian-ilor,
ocup‰nd Termophile [i r`sp‰ndind spaim` [i supunere ”n fa]a tru-
pelor macedonene. ëntr-un mar[ for]at, intr` ”n Beo]ia r`sp‰ndind
teroarea asupra tebanilor care, ”nsp`im‰nta]i, nu vor s` mai aud`
de atenieni [i de g‰nduri de libertate. Spre spaima atenienilor,
Alexandru Macedon le d` un ultimatum: r`zboi sau recunoa[terea

280
Fig.104. Campaniile lui Alexandru Macedon din anii 335 \.d.H.
Campania nord-dun`rean`, singura care nu i-a adus o victorie \n \ntreaga lui carier`, fra]ii
geto-daci \ntorc~ndu-i spatele [i plec~nd \n mun]i, l-au l`sat singur [i ãcu buza umflat`Ò.
Campania contra grecilor, care s-au r`sculat \mpotriva jugului macedonean, av~ndu-l conduc`tor
pe Demostene, se va termina prin distrugerea de pe fa]a p`m~ntului a Tebei [i poporu-lui teban.
De fapt Alexandru le-a propus, la \nceput, ãiertareÒ (ceea ce \nsemna supunere total` [i predarea
instigatorilor la libertate de sub macedoneni). Masacrul popula]iei Tebei a fost f`cut nu de trupele
macedonele ci de grecii din Beo]ia [i Foscia c`ror` el le-a promis ãdrepturile de jefuitoriÒ. Cum de
azi grecii [i-l aleg pe Alexandru drept erou, pe el un str`in care i-a \ngenunchiat, umilit, cucerit [i
jefuit, este un mister! Unde le-o fi m~ndria, cinstea helenic`?
Harta dup` Macedonia, History, V-I, p. 20, prof. A. Palioras, Hellenic national line, Athenas 1998.

281
hegemoniei macedonene. Atenienii, auzind de mar[urile victorioa-
se ale t‰n`rului rege macedonean, uit` la r‰ndul lor de ãsetea de
libertateÓ [i se pleac` iar ”n jugul macedonean, trimi]‰nd o
delega]ie av‰ndu-l ca membru chiar pe ãviteazulÓ lupt`tor grec
pentru libertate, Demostene. Acesta, con[tient de vinov`]ie, evit`
s` dea ochii cu t‰n`rul rege macedonean. Astfel, ”n toamna anului
336 \.d.H., tot Peloponezul se pleac` ”n jugul macedonenilor, mai
pu]in Sparta. Acum, c‰nd la sud de Macedonia nu mai existau ina-
mici, cu un num`r crescut de solda]i ”n trupele sale - prin comple-
tarea efectivelor cu greci din teritoriile cucerite (a[a cum [i
romanii o vor face mai t~rziu) - ”nainte de a porni spre Asia,
Alexandru caut` s`-[i asigure securitateagrani]elor nordice
printr-o campanie danubian`.

Campania Danubian`

Dup` re”ntoarcerea din Corint, ”n iarna anului 336-335 \.d.H.,

”n loc s`-[i ”nceap` campania ”n Asia, Alexandru a dorit s`-[i asi-
gure grani]ele nordice. Tribalii erau aparent cei care-l nec`jeau cel
mai mult [i ”mpreun` cu ace[tia [i triburile tracice dintre Balcani [i
Dun`re, care spre deosebire de greci [tiuser` s`-[i apere libertatea.
Dup` ce tat`l lui Alexandru, Filip al II-lea, a desfiin]at temporar
regatul Odrys, cucerind [i toat` Tracia de miaz`zi, a ”ntreprins ”n
anul 339 \.d.H. o expedi]ie ”n ]inuturile Dun`rii de Jos, unde rege-
le get Kothelas l-a ”nt‰mpinat cu daruri bogate [i i-a dat-o pe fiica
sa, Meda, de so]ie. (Oare cum o fi reac]ionat Olimpia, atunci, de
mult, cu firea ei impulsiv`?). Acea campanie a lui Filip al II-lea a
fost foarte norocoas` ”n special dup` ce macedonenii reu[iser`
s`-i ”nving` [i pe sci]i, de la care luaser` un num`r mare de prizo-
nieri [i vite. La ”ntoarcere, travers‰nd mun]ii Hemus (Balcani),
oastea macedonean` a fost atacat` de tracii tribali, care le-au luat
toat` prada [i ”n plus, l-au r`nit grav la picior pe regele Filip al II-lea.
Dup` patru ani de la evenimentele de mai sus, ”l putem desco-
peri pe Alexandru de mai t‰rziu, v`z‰nd cum ”[i prepar` o campa-
nie. ën primul r‰nd, a trimis cor`bii de lupt` de la Byzantium pe
Marea Getic` (Marea Neagr`) p‰n` prin Delta Dun`rii, pe Dun`re.

282
 Alesul zeilor

Negustorii greci erau pentru imperiul macedonean cei mai buni

informatori, spioni trimi[i pe teritoriul inamic spre a-i preg`ti
invazia. Ciudat este faptul c` Alexandru nu ”i va mai folosi pe
vechii generali ai tat`lui s`u, pe Parmenio [i pe Antipater ”n
campaniile sale, dar ”i va l`sa s` aib` grij` de ]ar`, de Macedonia
[i de ]inuturile grece[ti subjugate.
ën prim`vara anului 335 \.d.H., Alexandru pleac` de la
Amfipolis m`r[`luind spre (Karasu) Nestos, ajung‰nd la Kotca,
unde i-a g`sit pe tracii independen]i pe ”n`l]imile de la Iipca
(Shipka) la 7.800 ft altitudine, circa 2600 de metri, care-[i consoli-
daser` pozi]ia ”nconjur‰nd-o cu c`ru]e, pe care mai t‰rziu le vor
rostogoli ”mpotriva falangelor macedonene, f`r` succes. C‰nd Iipca
(Shipka) a fost cucerit` de macedoneni, regele tribalilor cu o
parte din oamenii s`i, cu neveste [i copii, s-au baricadat pe o insul`
a Dun`rii, Pacuiu lui Soare. Alexandru, ”n fruntea trupelor sale,
s-a ”ntors la cor`biile p`trunse pe Dun`re [i a ”ncercat s` invadeze
insula de pe ap`, insula unde m‰ndrul rege geto-dac Syrmos ”[i
g`sise refugiu. Dar, pentru prima [i ultima dat` ”n via]a sa,
Alexandru nu a reu[it! Ce-i trece atunci prin minte... Cucere[te de
la daco-ge]i tot malul opus al Dun`rii [i face o demonstra]ie de
trupe ”n fa]a regelui Syrmos, conving‰ndu-l astfel s`-i cear` prietenia.
Ra]iuni logice [i ”n special nelogice fac ca ac]iunile lui de
ne”n]eles, misterioase, s` devin` un succes. Atunci c‰nd se lupta cu
fra]ii lui nordici, probabil c` nu avea ”n minte ideea cuceririi lumii.
Traversarea Dun`rii de c`tre solda]ii macedoneni s-a f`cut simplu:
corturile de campanie din piele au fost umplute cu f‰n [i papur`
devenind adev`rate plute pentru ã”not`toriiÓ macedoneni. Prin
aceast` metod` primitiv`, ”n timpul nop]ii, peste 1500 de cavale-
ri[ti [i 4.000 de infanteri[ti au ajuns pe malul geto-dacic unde lanu-
rile de gr‰u erau mai ”nalte dec‰t cavaleria macedonean`.
Surprin[i de apari]ia n`v`litorilor, ge]ii, superiori ca num`r, ”[i vor
urca femeile [i copiii pe cai, retr`g~ndu-se \n mun]i, l`s‰ndu-i pe
macedoneni ãs` se bucure de victorie, singuriÓ. Astfel, Alexandru
Macedon ãënving`torulÓ neav‰nd cu cine s` se mai lupte, va trece
Dun`rea ”napoi ”n aceea[i zi, ãm‰ndruÓ c` nu a pierdut ”n lupt`
nici un soldat; dar nu [i ”n ap`, c‰]iva macedoneni ”nec‰ndu-se.
Aceast` campanie victorioas` a lui Alexandru i-a convins chiar [i
pe cel]i s`-[i trimit` un ambasador care s`-i ofere prietenia lor
(prietenie care a ]inut aproape 50 de ani, c‰nd cel]ii vor invada

283
Macedonia [i Grecia). Aceast` campanie dun`rean` a adunat
25.000 de solda]i [i 5.000 de cai. Dorin]a t‰n`rului Alexandru a
fost s` izbuteasc` acolo unde tat`l lui nu a putut. A[a c` a reu[it s`
calce dincolo de Dun`re... ãpentru o ziÒ cu 1.500 de cavaleri[ti [i
4.000 de infanteri[ti!
Dup` cum ne spune [i N. G. L. Hammond (The Genius of
Alexander the Great, p. 35) ãsuccesulÓ s`u ”n Balcani, printre fra]ii
traci, a fost diferit de acela asupra grecilor. Aici triburile tracice au
fost l`sate ”n pace, s` se guverneze singure, men]in‰ndu-se legile [i
obiceiurile locale. Av‰nd armata proprie, nu s-au l`sat garnizoane
macedonene care s`-i supravegheze ca pe greci. S-a apreciat c`
pentru traci a fost mai bine s`-i lase s`-[i p`streze obiceiurile,
tradi]iile [i respectul personal.
De ce oare Alexandru nu a fost la fel de ãindulgentÓ [i cu
grecii? Tat`l lui Alexandru, Filip, a ”nfiin]at - potrivit obiceiului
macedonean - ora[ul Filipos, unde popula]ia traco-macedonean`
”mpreun` cu negustorii greci promovau interesele politice [i
economice ale imperiului macedonean. Acest ora[, Filipos, va
deveni sub ocupa]ia slavo-mongoloid` (bulgar`) localitatea
Plovdiv, ”n 611 d.H. Alexandru inten]iona s` se re”ntoarc` ”n
Macedonia prin Peonia, pe l‰ng` Skopje de ast`zi, trec‰nd [i pe la
un trib tracic al Agrianilor, l‰ng` actuala Sofia. Regele de acolo ”i
era prieten bun. ën acest timp, a aflat c` regele Iuyriei (Albania de
ast`zi) Cleitus s-a revoltat ”mpotriv`-i. A[a c`, ”n luna august, pe o
vreme foarte c`lduroas`, porne[te ”ntr-un mar[ for]at (”naint‰nd
cam 32 de km pe zi) spre Erigon (Cerna) spre Cetatea Pelion, f`r`
a [ti c` aceasta era deja \n m‰inile inamicului. Lucrurile s-au
”ncurcat [i mai r`u prin sosirea unui rebel, regele taulantilor (]inut
din vecin`tatea Tiranei de azi). Glaucias era hot`r‰t s`-l ajute pe
Cleitus ”n lupta sa ”mpotriva macedonilor. ën plus, vechii s`i
informatori l-au anun]at pe Alexandru c` Autariatii (din Bosnia de
azi) vor porni ”n luna martie a anului viitor ”mpotriva Macedoniei.
Mi[c‰ndu-se foarte repede, Alexandru a sosit la Cleitus ”n zona
Pelionului ”naintea lui Glaucias. Pe dealurile din apropiere, Cleitus
a sacrificat trei b`ie]i, trei feti]e [i trei bivoli]e negre, pe care le-a
abandonat ”n mijlocul ritualului gr`bindu-se s` se ascund` ”n
cetate cu trupele sale. Sosirea lui Glaucias l-a sc`pat numai
temporar din m‰inile macedonenilor. Cetatea sa va fi incendiat`,
iar cei doi regi ”nvin[i.

284
 Alesul zeilor

A doua revolt` a grecilor

din timpul jugului
macedonean

parent, at‰ta timp c‰t Alexandru Macedon a fost ”n

A Macedonia, grecii ”nvin[i au stat cumin]i. Dar nelini[tea,

iritarea [i ”n special dorin]a de libertate i-au f`cut din nou s`
redevin` doritori de lupt` ”mpotriva hegemoniei barbare,
macedonene. ëntre timp, noul rege al Persiei, Darius al III-lea -
venit pe tron ”n mai 336 \.d.H. con[tient de inevitabilitatea unui
conflict macedono-persan, a hot`r‰t s`-l previn`, atr`g‰ndu-i pe
greci nu numai cu promisiunile sale, dar [i cu aurul s`u. Astfel,
Darius al III-lea a invitat statele grece[ti la revolt` ”mpotriva
jugului macedonean.
Demostene al Atenei, persoan` f`r` scrupule, a acceptat ime-
diat 300 de talan]i [i [i-a ”nceput propaganda ”n favoarea cauzei
persane. Grecii incita]i [i excita]i de dorin]a de libertate, ”n speci-
al ”ncuraja]i de absen]a foarte t‰n`rului rege macedonean, plecat
”n luptele din nord, ”[i ”ncep r`zmeri]a.
Demostene aduce un b`rbat grec, r`nit, care spunea c`
luptase l‰ng` trupele macedonene [i care sus]inea c` Alexandru a
c`zut ”n luptele cu ãtribaliiÓ traci. Euforia, frenezia vitejilor greci la
auzul mor]ii lui Alexandru nu mai avea margini produc‰nd, ”n
special ”n Atena, o furie ”n mas` ”mpotriva str`inilor, barbarilor
macedoneni.
Moartea lui Alexandru Macedon ”nsemna anularea pactului
corintian, Grecia rec`p`t‰ndu-[i libertatea de care se bucurase ”na-
inte de b`taia c`p`tat` la Cerone. Tebanii, pentru care garnizoana
macedonean` de la Cadmeira era o adevarat` insult`, au omor‰t

285
c‰]iva ofi]eri macedoneni [i s-au baricadat ”n cetate, baz‰ndu-se pe
ajutorul fr`]esc al grecilor atenieni. Arcadienii s-au ridicat [i ei
”mpotriva macedonilor desf`[ur‰ndu-[i armata spre Istamus, refu-
z‰nd s` o retrag`, ”n ciuda mesajului primit de la Antipater - gene-
ralul macedonean, de pe timpul lui Filip al II-lea - l`sat de
Alexandru s` aib` grij` de imperiu pe perioada campaniei sale
dun`rene. Au ”nceput, de asemenea, mi[c`ri de eliberare ”n Etolia
[i Elis. Aceste ve[ti i-au parvenit t‰n`rului macedonean, ”n v‰rst`
de 21 de ani, ”n momentul b`t`liei de la Pelion.
Deci, s`-l judec`m ”n continuare nu numai ca rege al
Macedoniei [i cuceritor al Greciei, ci [i ca pe... ãun t‰n`r de 21 de
aniÓ educat [i arogant, m‰ndru [i intransigent, exploziv ”n
deciziile sale, un adev`rat macedonean.
A[adar el, regele macedonean, ”ntr-un mar[ for]at de 32 de
km pe zi, ”n 13 zile va fi la Onchestus, ”n Beo]ia. Tebanii crez‰nd
c` este doar Antipater sosit din Macedonia nu s-au prea nelini[tit,
iar c‰nd le-a fost anun]at Alexandru au crezut c` era vorba de
Alexandru Lyncestian care ar fi venit la tronul Macedoniei dup`
moartea lui Alexandru Macedon. Gre[eal` fatal` pentru ei, care o
vor pl`ti foarte scump ”n fa]a t‰n`rului de 21 de ani. Acesta, la
”nceput, d‰nd dovad` de maturitate politic`, le-a propus tebanilor
s` renun]e la lupt` [i s` revin` sub conducerea lui. Poate c`
Alexandru se g‰ndea [i la vie]ile osta[ilor macedoneni ce ar fi
putut pieri ”n b`t`lie. Dar tebanii, ”ncrez`tori ”n sine [i ”n fra]ii
greci, l-au atacat cu cavaleria.
Ziua urm`toare, Alexandru a ”nconjurat cetatea Tebei, oprin-
du-se ”n dreptul por]ii Electra, unde se termina [i drumul dinspre
Atena, dar care, ”n acela[i timp, ”l situa ”n pozi]ia cea mai apropi-
at` de garnizoana de macedoni de la Cadmeira. §i ”nc` din acest
moment, el, barbarul macedonean, le promite ”nc` o dat` iertare
tebanilor, dac` ace[tia renun]` la lupt` [i ”i predau pe conduc`torii
instigatori. Tebanii r`spund cu obraznicie, cer‰nd ca ”nt‰i s` le fie
predat lor generalul Antipater [i comandantul garnizoanei mace-
donene din Cadmeira. Apoi, aceia[i tebani prost inspira]i au
anun]at printr-un curier urcat pe cel mai ”nalt turn al cet`]ii c` ori-
cine vrea s` se al`ture lor [i marelui rege Darius al III-lea, ”n lupta
pentru libertatea Greciei ”mpotriva tiranului barbar Alexandru

286
 Alesul zeilor

Macedon, este binevenit. §i c‰nd te g‰nde[ti c` azi grecii ”l consi-

der` pe Alexandru grec! Iar pe macedoni nici mai mult, nici mai
pu]in dec‰t ãfra]i greciÓ!! Dac` grecii de acum 2.000 de ani ar auzi
a[a ceva le-ar fi ru[ine de urma[ii lor, care pentru un petic de
p`m‰nt ocupat dup` primul r`zboi balcanic ”[i reneag` istoria. ën
loc s` se m‰ndreasc` cu eroii lor, cum ar fi Pericle, ei [i-l aleg ca
erou pe cel care i-a ”ngenunchiat, un str`in, un barbar. Unde le-o
fi m‰ndria, cinstea greceasc`, helenic`?
Dar s` vedem ce le va face t‰n`rul ãerou grecÓ ãfra]ilorÓ
tebani. Alexandru cheam` consiliul federa]iei statelor apar]in‰nd
ligii de la Corint.
ën felul acesta, unea o parte a grecilor ”mpotriva altei p`r]i,
grece[ti, cru]‰nd vie]ile solda]ilor macedoneni.
Este o ru[ine pentru greci c` au acceptat a[a ceva, iar de acest
spectacol lamentabil al lipsei de unitate a grecilor va profita
micu]ul ãbarbarÓ trac macedonean. Masacrul popula]iei tebane nu
a fost f`cut de macedoneni, ci de grecii din Beo]ia [i Focia. A[a
cum ”n 404 \.d.H., c‰nd colapsa imperiul atenian, iar tebanii [i
corintienii cereau deputa]ilor lor distrugerea Atenei din temelii, la
fel se cerea acum distrugerea de pe fa]a p`m‰ntului a Tebei, iar
acest lucru ”l f`ceau grecii [i nu macedonenii!
S-a cerut [i s-a realizat, de asemenea, re”mp`r]irea teritoriilor
apar]in‰nd Tebei, c‰t [i vinderea ca sclavi a femeilor [i copiilor
greci-tebani. To]i fugarii din Teba au fost declara]i ”n afara legii.
Desigur, Alexandru Macedon ar fi putut s`-i tempereze pe ãpriete-
niiÓ greci ”n av‰ntul lor de a-[i ar`ta ãdezgustulÓ fa]` de neru[ina]ii
de tebani ce-[i doreau libertatea, dar nefiind interesul lui, i-a l`sat
pe greci s`-[i pedepseasc` ei ”n[i[i fra]ii doritori de independen]`.
ën final, el i-a lasat s` distrug` Teba p~n` ”n temelii [i astfel, ora[ul
lui Cadamus [i Oedip, ora[ul lui Epaminonda, a fost ras de pe fa]a
p`m‰ntului.
Dar el, ãbarbarulÓ macedonean, veneticul, str`inul, i-a oprit
pe greci s` distrug` casa lui Pindar, cel mai mare poet teban al tim-
purilor, ar`t‰ndu-le ”nc` o dat` deosebirea dintre demoni [i...
tiran. Odat` terminat` aceast` teribil` execu]ie a nesupu[ilor, s-a
trezit iar spaima de macedoneni peste teritoriile grece[ti. Pentru
atenieni, ve[tile despre dispari]ia de pe fa]a p`m‰ntului a cet`]ii

287
tebane [i a locuitorilor ei a c`zut ca un fulger. Ei, atenienii, autorii
intelectuali ai mi[c`rii de eliberare, auzind de catastrofa Tebei,
[i-au uitat promisiunile f`cute tebanilor [i au trimis imediat mesa-
geri la Alexandru s`-l felicite [i s`-[i arate supunerea.
Comportamentul atenienilor a fost at‰t de josnic ”nc‰t [i Ulrich
Wilcken ”n Alexander the Great, la p. 75 ”i condamna. Atenienii au
arestat ei ”n[i[i pe to]i conduc`torii anti-macedoneni, ”n frunte cu
Demostene, pred‰ndu-i ãst`p‰nului barbarÓ. Mult mai ”n]elept,
t‰n`rul macedonean de 21 de ani, ”i iart` din nou pe atenieni.
Toate aceste ”nt‰mpl`ri s-au petrecut la 3-4.000 de ani dup` ce
carpato-dun`renii, Arieni, invadaser` deja lumea. Probabil
cuno[tin]ele lui Alexandru Macedon despre ei erau cam acelea[i
pe care noi le avem ast`zi despre evenimentele petrecute acum
2-3.000 de ani. Dup` ãroireaÓ arienilor din spa]iul carpato-danubi-
an, acela[i spa]iu va da na[tere marelui imperiu pelasgic, ai c`rui
urma[i, tracii, vor continua tradi]ia ”nainta[ilor lor ”n r`sp‰ndirea
culturii [i aptitudinilor lor de lupt`tori. Macedonenii, ramur` a
acestor carpato-danubieni, pelasgi (capitala lor a fost Pela), traci,
au fost cei ce pentru un timp vor recuceri vechile teritorii pelasgi-
ce, tracice de la greci, la fel cum ceva mai t‰rziu, o alt` ramur` a
lor, latinii, o vor face din nou. Dac` r`sp‰ndirea culturii lor
”nseamn` s` porneasc` r`zboaie, s` distrug` cet`]i [i popoare, s` le
subjuge [i s` le for]eze s` se ”nchine la aceia[i zei, atunci
Alexandru Macedon a fost un adev`rat ãr`sp‰nditor de cultur`Ó,
cum la fel vor fi ceva mai t~rziu romanii, turcii musulmani [i al]ii
pe care nu-i men]ionez pentru a nu intra ”n polemica religiilor. Dar
s`-l vedem ”n continuare pe ãmicu]ulÓ pelasg Alexandru cum va
cuceri lumea antic`:
* Asia mic` [i Anatolia
* Siria, Libanul, Palestina [i Egiptul
* India
* Pakistan, Iran [i Irak
ën cele din urm`, ”i va ãcultivaÓ el pe ace[tia!

288
 Alesul zeilor

CUCERIREA LUMII ANTICE

a v~rsta de 20 de ani, Alexandru a devenit regele

L Macedoniei [i al teritoriilor grece[ti cucerite de tat`l s`u,

Filip al II-lea.
La 21 de ani a pornit ”n Campania Dun`rean` cu rezultatele
descrise mai ”nainte. Se pare, ”ns`, c` gustul de aventur` la un
t~n`r de v~rsta lui, ”nconjurat de tineri ofi]eri macedoneni, bine
educa]i, care [tiau s` c`l`reasc`, s` v~neze, s` participe la tot felul
de jocuri sportive [i s` bea foarte mult vin, nu se putea opri numai
la cucerirea Greciei.
Cunosc`tor al Iliadei, av~nd chiar o copie a acesteia primit`
”n dar de la profesorul s`u Aristotel, pe care o lua cu el peste tot
(a[a cum va face [i H. Schliemann dup` 2000 de ani pornit ”n
descoperirea Troiei), ”nc` sub influen]a povestirilor despre
r`zboiul troian, unde tracii-troieni au fost ”nvin[i de grecii-ahei, El,
Alexandru, decide s` exploreze lumea antic` ”n fruntea armatei
sale, sporit` ca num`r prin absorbirea unui mare grup de solda]i
greci, de pe teritoriile cucerite de el, a[a cum mai t~rziu o vor face
romanii [i turcii. S` nu uit`m c` aceste teritorii erau, de fapt,
pelasgice, tracice la origine, ele fiind ocupate de greci prin sosirea
acestora ”n 1900-1400 \.d.H. din estul M`rii Caspice. A[a c`, ”n
primavara anului 334 \.d.H., la v~rsta de 22 de ani, el, pelasgul
Alexandru Macedon porne[te ”n fruntea armatei sale spre
Helespont (Dardanele), str~mtoare ce desparte Europa de Asia. El
este ”nso]it de ingineri, constructori de poduri [i turnuri de asalt
mobile, arunc`toare de pietre, plus un mare num`r de oameni de
[tiin]`: botani[ti, astronomi, filozofi, istorici [i propagandi[ti
(Calistenes, nepotul lui Aristotel, a fost unul dintre propagandi[ti
[i care ”n final va distruge rela]ia bun` dintre Alexandru [i
Aristotel). Cum medicina nu putea fi neglijat`, Alexandru ia cu el
un numeros corp medical plus tone de medicamente [i materiale
medicale.

289
 Armata lui num`r~nd 32.000 de solda]i plus 12.000 solda]i de
avangard` care trecuser` deja cu un an ”n urm` Dardanelele, era gata
de lupt`. Probabil era una din cele mai de elit` armate pe care le-a avut
antichitatea, o armat` invincibil`. La ea se mai adaug` elita
aristocra]iei mecedonene, cavaleria, plus armata de heleni aduna]i din
teritoriile ocupate din sudul Greciei (50% din solda]ii lui, auxiliarii
mai sus aminti]i, totaliz~nd, dup` Hammond, 90.000 de oameni).
Era o diminea]` frumoas` (a[a trebuie s` fi fost), pu]in
r`coroas`, a lunii mai, anul 334 \.d.H. Un v~nt r`coros sufla peste
Str~mtoarea Helespontuui (Dardanele), ”mping~nd vasele
macedoneanului spre Asia, pe o ap` alb-albastr`, reflect~nd cor`biile
pline cu tineri ”nfl`c`ra]i de aventura necunoscutului. Pe vasul din
frunte, un t~n`r nu prea ”nalt (1,55 m), slab, cu o b`rbie mai
pronun]at` [i cu un nas acvilin (ca al tat`lui s`u), l`sa v~ntul s`-i
ridice p`rul lung ar`miu. Ochii negri [i pu]in bulbuca]i str`luceau de
dorin]e ”nc` ne”mplinite: vroia Troia, vroia Asia, Persia, India, vroia
LUMEA!
ëmbr`cat ”ntr-o armur` f`cut` din pl`ci mici metalice,
str`lucitoare, ”mbinate cu curelu[e de piele, pe piept av~nd capul
”nfior`tor al unei divinit`]i uitate, scruta zarea, ”n timp ce preo]ii
jertfeau un bou negru al c`rui s~nge ”l aruncau ”n mare pentru
”mbunarea zeilor. Ajung~nd la ]`rmul Asiei, el va s`ri primul din
corabie, pun~nd piciorul pe acest p`m~nt, ca un st`p~n.
Va merge ”n golful Besika unde va vizita morm~ntul lui Achile,
beat de fericire [i vin, va dansa gol, f`r` haine, av~ndu-l ”n preajm`
pe prietenul [i iubitul lui Hefaistion. Alexandru a pus apoi o coroan`
de flori pe morm~ntul lui Achile, iar Hefaistion alta pe morm~ntul
lui Patrocle, cei doi eroi, lupt`tori [i ãiubi]iÓ ai r`zboinicului troian.
S` nu-l judec`m ”ns` dup` legile de comportament de azi , acum mai
mult de 2000 de ani ele nu se aplicau.
ëntr-un vechi templu ”nchinat zei]ei Atena un ghid i-a ar`tat
arme, l`nci, scuturi care ar fi apar]inut lui Achile. Alexandru a luat
scutul lui Achile pun~ndu-l ”n loc pe al s`u. Acest scut ”i va salva via]a
pe meleagurile de la Punjab, ”n drumul s`u spre cucerirea Indiei.
ën continuare, drumul lui va fi vijelios [i f`r` ”ntoarcere.
Invazia LUMII ”ncepea. Marea b`t`lie pentru cucerirea Asiei se va
da pe r~ul Granicus, cunoscut azi ”n Turcia ca Kocabas Cay.

290
Fig.105. Harta cuceririi lumii a lui Alexandru Macedon. Pe acea vreme tracii dominau Peninsula Balcanic`: geto-dacii, ilirii, vlahii-
dardani (pe teritoriul Kosovo-ului de azi), tribalii, etc. Mai trebuiau s` treac` 7-9 secole p~n` la sosirea slavilor \n sudul Dun`rii.
Fig.106. Harta cuceririi lumii de c`tre ãAlesul zeilorÒ 334-323 \.d.H.
Dup` ÒIn the footsteps of Alexander the GreatÒ de Michael Wood, University of California Press, 1997
293
Fig.107. Noua tehnic` militar` folosit` de Alexandru Macedon se compunea printre altele din: turnuri de asalt, foarte
sofisticat construite c~t [i berbece de penetrare a zidurilor [i por]ilor cet`]ilor.
Dup` ÒMacedonia HistoryÒ Prof. A. Paliouras, Helenic National Line, Athenas 1998.
 Persanii reprezentau un imperiu formidabil de mare [i de
puternic, capabili s` ridice armate de mii [i mii de solda]i f`r` a fi
o problem`, dar... exist` un moment psihologic, destin c`ruia
nimeni nu i se poate ”mpotrivi. Lui Alexandru i s-a ”nt~mplat ceea
ce i se va ”ntampla lui Cortez ”n lupta ”mpotriva lui Mentezums,
1700 de ani mai t~rziu, [i anume: ã”i va sur~de noroculÓ!
Dup` ce a fost capabil s` traverseze Dardanelele f`r` a fi
interceptat de marea flot` de r`zboi persan` care ãse plimba oarb`
[i surd`Ó prin Marea Tracic` (Egee), Alexandru, cu o mic` armat`,
”i va ”nfrunta pe imperialii lui Darius al III-lea. Ace[tia aveau [i un
grup de mercenari greci ”n frunte cu Memnon din Rodhos, ce-l
considera pe Alexandru un barbar maniac, t~n`r [i arogant, dar
periculos prin dispre]ul s`u ”n fa]a mor]ii tipic neamului nostru
traco-dac. Memnon din Rodhos ”i sf`tuie[te pe persani s` nu se
angajeze ”n lupt` direct` cu macedoneanul, ci s`-l h`r]uiasc` doar,
s`-i taie leg`turile de aprovizionare, s` duc` tactica p`m~ntului
p~rjolit. Dar conduc`torilor persani sfatul lui li s-a p`rut o insult`
[i, parafraz~ndu-l pe Mihai Eminescu, spuneau:
ãCum? C~nd lumea mi-e deschis`, a privi g~nde[ti s` tac
§i armata mea persan` s` se ”mpiedice de-un trac?Ó
Era un amurg de mai, soarele se cobora lene[ la orizont c~nd
armata macedonean` sose[te la malul r~ului Granicus. De cealalt`
parte ”i a[teptau persanii Ð 10.000 de cavaleri[ti de elit`, aduna]i de
peste toat` Asia, de la Bactria [i chiar din nordul Afganistanului.
Al`turi de ace[tia erau [i 4.000 de mercenari greci ”n care ura
clocotea ”mpotriva macedonilor cuceritori ai Greciei; trupe de
infanterie erau r`sp~ndite pe flancuri. B`tr~nul general
macedonean, Parmenio, ”l sf`tuie[te pe t~n`rul de 22 de ani,
Alexandru, s` am~ne lupta p~n` ”n zori, astfel armata se va odihni
[i va putea lupta cu mai mult succes. Dar cine-l putea convinge pe
el, pelasgul Alexandru, alesul zeilor?
Raportul de for]e era de 1:10, adic` unui soldat din oastea
macedonean` ”i corespundeau 10 persani. ëntr-o lini[te perfect`, ”n
care parc` [i natura s-a oprit ”n loc, au r`sunat brusc trompetele
macedonene [i lupta a ”nceput. ëntr-un interval foarte scurt,
Alexandru trece r~ul ”n fruntea armatei [i ”n strig`tele de lupt` ale
vechilor zei macedoneni ai r`zboiului (dup` M. Wood : In the foot

294
 Alesul zeilor

steps of Alexander the Great, p. 40) sose[te cu numai 1.000 de

cavaleri[ti [i 500 de infanteri[ti peste r~u. ën praful ridicat [i ”n
confuzia creat`, ei, macedonenii ”i ”nving pe persani care
”nm`rmuri]i nu sunt ”n stare s` se ”mpotriveasc`. Jum`tate din
grecii mercenari care erau de partea persanilor au fost macel`ri]i,
iar supravie]uitorii greci au fost trimi[i ”n lan]uri, ”n minele de
argint din Tracia. Mesajul trimis astfel persanilor a fost [ocant. Ei
nu puteau ”n]elege cum o armat` a[a de mic` i-a putut ”nfr~nge.
Victoria de la r~ul Granicus a deschis pentru Alexandru coasta
Ionic`, Asia Mic`, micile cet`]i [i ora[ele a[ezate ”n acele locuri.
Ele se supuneau unele dup` altele f`r` lupt`, parc` hipnotizate de
faima pelasgului macedonean. Doar c~teva cet`]i grece[ti i s-au
”mpotrivit, una din acestea fiind [i Miletul. ënvin[i, ei au beneficiat
”ns` de mila lui Alexandru. S` nu uit`m c` jum`tate din armata sa
era format` din greci. Dificult`]ile de comunicare dintre ofi]eri,
solda]i datorit` limbilor diferite: macedoneana versus greceasca, la
”nceput nu au avut nici o ”nsemn`tate, dar nu [i dup` moartea lui
Alexandru.
O alt` victorie, mic` dup` unii, dar care l-a ajutat pe
Alexandru s` nu fie ]inut pe loc ”n Anatolia, a fost cea de la Caria,
unde acela[i grec Memnon din Rodhos dup` ce [i-a trimis so]ia
persan` (care mai t~rziu va deveni iubita lui Alexandru), Barsine,
cu copiii la Darius pentru a fi ”n siguran]`, va renun]a la lupt`
fugind pe mare, crez~nd c` ”n felul acesta se va descurca mai u[or.
ënainte de plecare el pune foc cet`]ii. Din nou, t~n`rul Alexandru
se dovede[te un tiran cult, salv~nd din fl`c`ri una din cele 7
minuni ale Lumii antice, morm~ntul regelui Mausolus,
ãMausoleumÓ. Dac` Memnon ar fi continuat s` reziste, Alexandru
probabil niciodat` nu ar fi putut p`r`si Anatolia. Poate Darius ar
fi fost salvat, iar India [i Egiptul, de asemenea. Dup` cucerirea a
peste 30 de ora[e, numai ”n Lycia, Alexandru ”[i ”ndreapt` trupele
la 90 de grade spre Nord, ajung~nd p~n` la localitatea Gordion.
Gordion a fost ora[ul lui Midas al c`rui tat`, Gordius, a fost
un emigrant trac din Macedonia, sosit acolo ”ntr-o c`ru]` de lemn,
pe care a l`sat-o, ca pe un monument pentru posteritate, legat` de
un ]`ru[ cu un nod foarte complicat. Legenda spunea c` cine va
deznoda acel nod va fi ãDomnul AsieiÓ. Alexandru, dup` un

295
moment de g~ndire [i t`cere, va scoate sabia [i va ãt`ia nodul
GordianÓ. Istoricul Arrian nu a fost sigur dac` povestea era chiar
adev`rat`, dac` s-a ”nt~mplat ori nu s-a ”nt~mplat a[a, cert este c`
nodul a fost ãdeznodatÓ.
Alexandru ”[i continu` ”naintarea, la ”nceput estic` spre
Ancyra (Ancara de azi), apoi trec~nd peste r~ul Nely, p`trunde ”n
Capa-Dacia (Capa Docia), locuri cucerite de str`mo[ii s`i carpato-
danubieni cu c~teva mii de ani ”naintea lui. ëntre timp, unul din
marii lui du[mani, grecul Memnon, care distrusese pe mare flota
macedonean`, s-a ”mboln`vit [i a murit. ën Babilon, la 1.000 de km
dep`rtare de mare, regele persan, Darius al III-lea, la aflarea ve[tii
mor]ii generalului s`u Memnon, nu ascult` de sfaturile unui alt
comandant grec, mercenarul Caridemos, de a cump`ra cu aur pe
grecii nemul]umi]i [i s`-i porneasc` pe ace[tia ”mpotriva
macedonilor; [i nu numai c` Darius nu l-a ascultat, dar ”n timpul
unei discu]ii pline de insulte grave, a ordonat executarea lui
Caridemos. Aceast` decizie el o va regreta mai t~rziu ”ns` nu [i
Alexandru c`ruia norocul ”i sur~de de dou` ori. F`r` un general cu
experien]`, Darius va fi for]at s` ia conducerea luptei ”mpotriva
macedoneanului [i va fi pierdut ”n urma b`t`liei de la Issus (Kinet
Huyuk) din noiembrie 333 \.d.H. Ce s-a ”nt~mplat cu familia sa
constituie un ”ntreg aranjament de pove[ti: faptul c` grecii ”l
descriu pe Alexandru ca unÓgerontofilÓ ”ndr`gostit de mama lui
Darius, femeie peste 60 de ani. Eu, personal, nu ”i cred. Odat`,
\nving`tor pe teritoriul Anatoliei, Alexandru ”[i ”ndrept` armata
(332-331 \.d.H.) spre teritoriile Siriei, Libanului [i Egiptului de azi.

1. CUCERIREA TERITORIILOR SIRIEI,

LIBANULUI, ISRAELULUI
§I EGIPTULUI DE ASTŒZI
La 24 de ani (332-331 \.d.H..), Alexandru va ”ncepe cucerirea
acestor teritorii. Folosesc numele locurilor a[a cum sunt ele azi
cunoscute pentru a u[ura ”n]elegerea cititorilor mai pu]in
speciali[ti ”n nume de localit`]i [i teritorii necunoscute, pierdute ”n
timp [i ”n groapa neiert`toare a istoriei: ãuitareaÓ.

296
Fig.108. Alexandru a fost declarat Faraon, Fiu a lui Ammon fiind iubit de Zeul Ra. Descoperire
hieroglific` \n 1939 \n oaza de la Baharya.
Dup` ÔÕIn the footsteps of Alexander the GreatÒ, Michael Wood Ð University of California Press 1997

297
 Pe teritoriile men]ionate mai sus s-au perindat triburi [i
popoare. Ele au schimbat doar numele localit`]ilor, dar nu [i
geografia. Cine [tie cine va domina aceste locuri ”n anul 4000 [i ce
nume vor mai avea ele? Dar s` revenim la t~n`rul nostru trac [i la
consecin]ele ce vor fi declan[ate de ac]iunile lui. Dup` b`t`lia de
la Issus, Alexandru l-a trimis pe b`tr~nul general Parmenia la
Damasc pentru capturarea unor r`m`[i]e persane dar, surpriz`, el
o va lua ca prizonier` pe Barsine, fat` a unui nobil persan. Ea avea
o educa]ie greceasc` [i fusese m`ritat` p~n` acum de dou` ori: o
dat` cu c`pitanul de mercenari greci, Mentor din Rodos, a doua
oar` cu cel mai ”nver[unat adversar al lui Alexandru, generalul
Memnon. Plutarh spunea c` ea ar fi ”ntre]inut rela]ii intime [i cu
Alexandru, av~nd un b`iat, numit Heracles. Ce s-a ”nt~mplat cu
acest copil al lui Alexandru nu se mai [tie. ëntre timp, armata lui
Alexandru se mobilizeaz` ”n jos pe coasta Feniciei (Siria [i Libanul
de azi) unde toate ora[ele [i cet`]ile ”l recuno[teau pe Alexandru
drept urma[ul lui Darius al III-lea.
Singura cetate care a ”ncercat politica neutralit`]ii a fost
Tyrul. Ei i-au trimis lui Alexandru daruri [i chiar o coroan` de aur
dar, nu l-au l`sat s` p`trund` ”n cetate. Nu a fost o lupt` u[oar`
pentru armata lui Alexandru, deoarece Tyrul era o insul` cu ziduri
puternice [i cu un port cu peste 83 de cor`bii ”n el. Dup` ce arma-
ta lui Alexandru nu a fost ”n stare s` cucereasc` singur` cetatea
Tyrului, din nou invidia [i gelozia ãfra]ilorÓ greci, vecini ai Tyrului,
vor fi folosite de el. Cu ajutorul unor cor`bii feniciene, al flotei din
Rodos [i ”n special al celor 120 de cor`bii ale regelui Ciprului,
rezisten]a popula]iei Tyrului va fi ”nfr~nt` ori, mai corect spus,
m`cel`rit` sau trimis` ”n sclavie. Conduc`torii Tyrului au fost
executa]i ”mpreun` cu al]i 2000 care au fost crucifica]i. Dup` o
rezisten]` de 6 luni Tyrul va dispare de pe fa]a p`m~ntului. Aceasta
este ac]iunea ãcivilizatoareÓ a macedonenilor nu numai asupra
grecilor, persanilor, indienilor ci [i asupra tuturor celor cuceri]i,
subjuga]i de ei. Oare ne-am schimbat noi dup` 2000 de ani?
Ferocitatea noastr` s-a schimbat ea? Azi macedonenii tr`iesc
supu[i sub greci, bulgari, iugoslavi [i albanezi. Numai ”n patria
mam`, Dacia-Roman`, ei sunt azi liberi, cu dreptul de a scrie,
publica [i comunica ”n limba lor, macedonean`, arom~n`.

298
 Alesul zeilor

Alexandru, p`trunz~nd ”n cetatea Tyrului, s-a av~ntat cu

s`lb`ticia celor 24 de ani ai s`i [i cu experien]a c`p`tat` ”n
supunerea grecilor, omor~nd [i r`nind pe oricine-i st`tea ”n cale.
Curtius spune c` peste 10.000 de b`rba]i au fost m`cel`ri]i, dar [i
Alexandru a fost r`nit la un picior, fiind nevoit s` p`r`seasc`
c~mpul de lupt`. C~nd guvernatorul Tyrului [i al ”ntregului
teritoriu al Gazei de azi a fost prins, Alexandru a ordonat ca
gleznele s`-i fie g`urite [i legate de spatele unui car de lupt`, [i
plimbat de viu, zb`t~ndu-se de durere [i ”n chinurile mor]ii, ”n
jurul pere]ilor cet`]ii; decizia lui Alexandru fiind parc` o imita]ie a
tratamentului aplicat de Achile, tracului-raman Hector ”n timpul
R`zboiului Troian.
ën iarna aceluia[i an, 332 \.d.H., Alexandru traverseaz` Gaza
pentru a intra ”n Egipt, f`r` nici o ”mpotrivire din partea acestora.
Ce-o fi sim]it el atunci, la 24 de ani, ”n fa]a piramidelor? Cine [tie?
Pe urmele cui s-o fi sim]it? O fi [tiut el de ai s`i str`buni, carpato-
danubieni, ga-ramani, cuceritori ai nordului Africii, cu 2000 de ani
”naintea lui? Napoleon Bonaparte care-l va urma, [tia c` prive[te
la acelea[i piramide v`zute cu 2000 de ani ”naintea lui de
Alexandru Macedon. Dar el, Alexandru, era copilul timpului s`u,
religios [i supersti]ios, ciudat pentru noi cei de azi.
El va lua o cale lung` de peste 250 de km c`l`rind pe c`mile
cam 30 km pe zi, pentru a ajunge la Siwa unde preo]ii egipteni ai
templuluiÓ Oracolul lui AmmonÓ ”l vor recunoa[te ca fiu al Zeului
[i ”l vor numi chiar Faraon al Egiptului - ”n scris, dup` cum el a
cerut (dar va fi scris nu ”n grece[te ci ”n egipteana hieroglific`). De
fapt, noi nu vom [ti niciodat` cu adev`rat ce s-a ”nt~mplat acolo,
ce schimb`ri asupra concep]iei lui religioase s-au produs. Un lucru
este sigur c`, profund impresionat de templul Oracol al Zeului
egiptean de la Siwa, Alexandru s-a g~ndit poate pentru prima oar`
la moarte [i i-a dat ordin lui Aridaeus, un prieten foarte apropiat,
ca atunci c~nd va muri s` fie ”nmorm~ntat l~ng` tata Ammon, la
Siwa! Acest lucru nu a avut ”ns` loc niciodat`, se pare, el fiind
”nmorm~ntat sub funda]ia noului ora[, Alexandria.
Dar ”n mod ciudat, Alexandru nu se re”ntoarce pe acela[i
drum: plec~nd de la Siwa, el o va lua pe un drum sudic, str`b`t~nd
de[ertul. De ce o fi ales acest drum riscant? Arrian spune c`, dup`

299
Ptolomeu (care se pare c` l-a ”nso]it pe Alexandru ”n drumul spre
Siwa), Alexandru a ales alt drum de ”ntoarcere. De fapt, acel drum
nu prea a fost cunoscut. 2000 de ani mai t~rziu, mai precis ”n vara
anului 1942, generalul german Rommel, ”[i va pune ”ntrebarea:
ãCare a fost drumul sudic de re”ntoarcere a lui Alexandru?Ó
Generalul voia s` g`seasc` acel drum pentru a-i putea ocoli pe
englezi ”n drumul s`u spre Egipt. Se pare c` [i el, precum
Alexandru, s-a dus la Oracol cu o singur` ”ntrebare: care a fost
aceea, [i care a fost r`spunsul oracolului, nimeni nu [tie.
Alexandru auzise de la Herodot despre legendarul Siwa [i
”ncercarea lui Cambyses, fiul lui Cyrus - regele Persiei, de a cuceri
[i distruge Siwa, lu~nd un drum sudic, dar ”ntreaga armat` a lui
Cambyses a fost ”nghi]it` de nisip, a disp`rut (poate studii
arheologice viitoare vor redescoperi acea armat` ”nc` ascuns` sub
nisip). Cine a elucidat par]ial misteriosul drum de ”ntoarcere al lui
Alexandru, a fost un arheolog egiptean care, ”n anul 1939 a
descoperit la oaza Bahariya un templu necunoscut, acoperit de
nisip. ënl`tur~nd nisipul din jurul pere]ilor, descoper` alte cartu[e
de hieroglife men]ion~nd c` templul era ”nchinat faraonului
Alexandru [i patronat de doi zei: Horus [i Isis.
C~nd a avut timp Alexandru ”n scurta sa via]` s` d`r~me [i s`
recucereasc` imperii, c~nd a avut timp s` construiasc` ora[e, cet`]i
[i temple? Ce o fi sim]it acel b`iat de 24 de ani, venit de departe,
din Balcani, ca s`-[i construiasc` un templu acolo, ”n pustiu, ”n
oaza Bahariya?
Pe aceast` rut`, probabil, s-a ”ntors el de la Siwa, pe aceast`
rut`, probabil, generalul s`u Ptolomeu, care mai t~rziu va conduce
Egiptul, i-a marcat drumul cu acest templu? Poate Alexandru a
ordonat construc]ia templului acesta mul]umind astfel zeilor
pentru norocoasa ”ntoarcere de la Siwa.
La sf~r[itul lunii ianuarie 331 \.d.H., Alexandru decide
construc]ia primului s`u ora[: Alexandria, precum al s`u tat` a
construit Filipopolis (Plovdiv-ul de azi). Acesta va fi primul din cele
30 de ora[e care-i vor purta numele peste tot ”n lumea cucerit` de el.
Alexandria trebuia s` fie un centru de cultur`, acolo, pe coasta
Mediteranei [i a[a a [i fost. Alexandria a devenit un El-Dorado
cultural [i a stat a[a aproape 1000 de ani, p~n` la sosirea Islamului.

300
 Alesul zeilor

2. CUCERIREA ZONEI IRAKULUI

§I IRANULUI

•n prim`vara anului 331 \.d.H., la v‰rsta de 25 de ani,

Alexandru ”[i continua mar[ul ”n cucerirea Lumii Antice, alerg‰nd
dup` acela[i Darius.
Acesta va ”ncerca s`-l cumpere pe t‰n`rul macedonean ofe-
rindu-i, la ”nceput, recunoa[terea unui imperiu cu limita ”n centrul
Anatoliei, p‰n` la r‰ul Halys. Apoi ”[i extinde oferta, de ast` dat`
limita noului imperiu oferit acestui t‰n`r de 25 de ani fiind, nici
mai mult nici mai pu]in dec‰t fluviul Eufrat [i ”n plus, fabuloasa
sum` de 30.000 de talan]i ”mpreun` cu una din fiicele sale. S`racul
general Parmenia spunea ãeu a[ accepta aceast` ofert`Ó dar nu [i
t‰n`rul nostru trac-macedonean la care dorin]a de aventur` [i
lupt` era primordial` [i nu aceea de a se a[eza cuminte la locul lui
[i s`-[i cl`deasc` o familie ”n lini[te [i pace. El ”i va r`spunde lui
Darius: ãcheam`-m` ãMarele RegeÓ [i te voi l`sa s` tr`ie[ti pe
l‰ng` mine ca vice-rege, ori opre[te-te din fug` [i vino s` ne
lupt`mÓ.
Este imposibil de ”n]eles incompeten]a lui Darius, care de[i
avea sub m~na lui o uria[` armat`, ”i era fric` de un grup de solda]i
macedoneni. Alexandru ”l va sf`r‰ma din nou ”n lupta de la Arbela
(Gaugamela), unde va sosi cu 40.000 de infanteri[ti [i 7.000 de
cavaleri[ti. Darius ”l va ”nt‰mpina cu peste 200.000 de infanteri[ti
(dup` al]ii chiar 1.000.000) [i mai mult de 34.000 de c`l`re]i.
Astfel, la sf‰r[itul verii anului 331 \.d.H., mai precis pe 1 octom-
brie, pe o vreme c`lduroas` [i plin` de praf [i de un v‰nt fierbinte,
alerg‰nd printre dealurile Kurdistanului, cei doi, Darius [i
Alexandru, se vor g`si din nou fa]` ”n fa]` (Fig. 109).
Bessul, [eful cavaleriei din nordul Afganistanului, lanseaz` un
atac asupra aripii drepte macedonene dar, spre ghinionul lui, ”n loc
s` se opreasc` la grecii pe care-i sf`r~mase, ”[i continu` atacul
nimerind ”n fa]a falangelor macedonene, trupe specializate ”n ast-
fel de lupte, care ”ntr-un nor de praf, distrug cavaleria persan`.
Alexandru alearg` dup` Darius care scap` din nou. B`t`lia de
la Arbela (Gaugamela) a fost poate una dintre cele mai decisive:

301
302
Fig.109. Alexandru [i Darius \n lupta de la Issu: dup` un mozaic la Pompei
 Alesul zeilor

num`rul mor]ilor ”n armata lui Darius s-a ridicat, dup` unii, la

56.000 dar adev`ratul num`r al acestora nu se va [ti, probabil,
niciodat`. Istoria e scris` ”ntotdeauna de ”nving`tor! T‰n`rul
Alexandru ”[i va continua drumul h`r`zit de destin, va p`trunde ”n
Babilon, unde se va odihni, apoi va continua invazia zonei
Iranului de azi, va arde ora[ul ãcel mai ur‰t din lumeÓ, va distruge
Persepolis ”n fa]a armatei persane paralizat` de fric`. Alexandru va
g`si comoara regilor persani, compus` din peste 120.000 talan]i de
aur. Armatei lui, obosite dar victorioase, ”i ofer` ora[ul spre jefui-
re Ð frumoas` recompens`. Ce vor fi sim]it persanii despre aceasta
este u[or de imaginat: [i azi ei ”l consider` pe Alexandru drept un
m`celar, o f`ptur` diabolic` care le-a d`r‰mat templele [i le-a ucis
preo]ii, le-a distrus cea mai pre]ioas` carte religioas` ãAvestaÓ,
scris` cu aur pe 12.000 de piei de animale.
Va urma fuga dup` Darius care se ascunsese la Ecbatana, 600
km nord de Persepolis, av‰ndu-i al`turi de el pe mercenarii greci,
credincio[i lui, c‰t [i pe satrapul Bessus, conduc`torul cavaleriei
de la Arbela. •n fierbintea lun` iulie a anului 330 \.d.H., Alexandru
afla c` Darius a p`r`sit Ecbatana, ”ndreptandu-se spre zona
Afganistanului de azi. •n 11 zile de mar[ for]at macedonenii ajung
la Ray (vechiul Teheran), obosi]i, ”nseta]i, aproape t‰r‰ndu-se prin
marea de nisip. Ciudat` este [i frica lui Darius; av‰nd o armat` de
zeci de ori mai mare [i mai puternic`, fugea de un grup nebun de
macedoni care nu-i doreau nimic altceva dec‰t s`-l fac` s` dispar`.
•ntre timp, ”n tab`ra lui Darius se propuneau schimb`ri; propune-
rea de ”nlocuire temporar` a lui Darius cu Bessus, satrapul
Betriei,va fi respins` de Darius, care va muri, fiind ucis chiar de
ãcredincio[iiÓ s`i, care-l vor p`r`si, ”njunghiat, ”ntr-o c`ru]`. De
aici istoricii, ”nving`torii, vor scrie iar istoria lor, a c‰[tig`torilor. Ei
vor descrie cum un soldat din armata lui Alexandru ”l va g`si pe
Darius, ”nc` ”n via]`, ”i va aduce ap` ”ntr-un coif, iar ”nainte s`
moar`, marele rege al Imperiului persan, ”l va ”nt‰lni pe Alexandru
[i ”i va mul]umi pentru felul ”n care ”i tratase familia. Ba chiar mai
mult, cu limba de moarte ”l va numi succesorul s`u la tronul
Marelui Imperiu Persan. Istorici, istorici, istorici [i atunci, ca [i
acum, scriau o istorie p`rtinitoare, o istorie a ”nving`torului f`r`
scrupule [i ru[ine ”n fa]a posterit`]ii!

303
 Adev`rul este c`, Darius era deja mort la sosirea lui
Alexandru iar corpul s`u a fost trimis ”napoi la Persepolis, nu a[a
de mult din respect, c‰t pentru a ar`ta familiei acestuia [i lumii per-
sane corpul ne”nsufle]it al marelui Darius. Ce a urmat dup` aceea
nu se deosebe[te de ce urmase cu c‰]iva ani ”n urm` ”n regatul
Macedoniei, dup` moartea lui Filip al II-lea.
De ast` dat` to]i copiii lui Darius au fost fie ã”ndep`rta]iÓ pen-
tru totdeauna din aceast` lume, fie c`s`tori]i cu macedoneni - ”n
felul acesta nel`s‰ndu-se nici un urma[ demn de a-l continua ”n
viitor pe fostul rege al regilor, pe Darius.
Acum, dup` ce au cucerit Persia, se vor ”ntoarce acas` ace[ti
macedoneni? Nu! Alexandru le va vorbi de zilele ”n care ei ar tre-
bui s`-l inving` pe Bessus, care ”ntre timp se declarase rege. El,
Alexandru, ”i va purta spre ãsf‰r[itulÓ p`m‰ntului pe acelea[i dru-
muri ale istoriei pe care vor p`[i Gingis Han (Genghis Khan), ori
Marco Polo. De la v‰rsta de 27 de ani p‰n` la 29 el ”i va purta de
pe ”ntinderile Afganistanului, Uzbekistanului [i Tadjikistanului de
azi p‰n` la Samarkand. Se va c`s`tori cu Roxana, cea mai fru-
moas` fat` din Asia, nu ”nainte de a-l omor”, ”ntr-o criz` de perso-
nalitate, pe vechiul s`u prieten [i tovar`[ de arme - Cleitus. Ce l-a
f`cut pe t‰n`rul Alexandru s` renun]e la farmecele Eunucului
Bagoas, la t‰n`rul Euxenippos sau la vechiul ãprietenÓ
Hephaistion [i s` se ”ndr`gosteasc` de t‰n`ra [i frumoasa Roxana
nimeni nu [tie. Cert este c` ”n urma unui banchet ãsplendidÓ, bar-
baric, cu mult consum de alcool, ea, Roxana, a fost adus` s` dan-
seze ”n compania altor fete, ca s` aterizeze ”n ãinimaÓ lui
Alexandru. Dar firea totalitar` [i despotic` a t‰n`rului ãzeuÓ va
exploda iar`[i c‰nd un grup de paji, to]i tineri, sub 20 de ani, s`tui
de alerg`turi, au pl`nuit asasinarea lui. Ace[tia vor fi descoperi]i [i
tortura]i f`r` mil`, p‰n` la moarte. ën final, Alexandru ”l va acuza
pe nepotul lui Aristotel, pe Calisthenes, de a fi organizat complo-
tul, istoricul, omul care i-a construit mitul, pe grecul care a creat [i
realizat prin lingu[itoriile lui ãmonstrulÓ Alexandru. Calisthene, ”n
plus, a mai avut ãtupeulÓ s`-l compare cu Patrocle (Patroclus, din
Iliada) prietenul [i iubitul lui Achile. Cum adic`, EL, Alexandru, s`
nu fie comparat cel pu]in cu Achile! Ca urmare, Alexandru nu
numai c` l-a torturat dar l-a [i crucificat.

304
 Alesul zeilor

3. CUCERIREA ZONEI PAKISTANULUI

§I INDIEI 327-326 \.d.H.
CHEMAREA STRŒBUNILOR
La v~rsta de 29 de ani, c~nd al]i tineri nu [tiu ”nc` de ce s` se
apuce ”n via]`, EL, Alexandru, se vedea un ãzeuÓ. Cucerise
aproape toat` lumea [tiut` p~n` la el dar - nu toat`!
El vroia totul, a[a c` ”n prim`vara anului 327 \.d.H. ”l vom
g`si pe pantele muntoase ale Hindu-Kush-ului, undeva ”ntre
Pakistanul [i Afganistanul Nuristan, plin de energie, m~nat de o
dorin]` demonic` de a st`p~ni toat` lumea. A[a cum ”l ”nv`]ase
Aristotel, el voia s` vad`, din v~rful acestor mun]i, sf~r[itul, limita
p`m~ntului. Ce o fi sim]it el, oare, c~nd a descoperit c`
ãeminentulÓ lui ”nv`]`tor a calculat gre[it? Probabil ”n acel
moment dorin]a de cunoa[tere [i mai pu]in cea de cucerire ”l purta
tot mai departe, sau poate nu era altceva dec~t o chemare a
str`bunilor care cu mai pu]in de 2000 de ani ”naintea lui, carpato-
danubienii, vedicii, arienii, ori cum vre]i s` ne numi]i, ”n urma
m`celului de la Harrapa, p`trundeau ”n India pe cursul superior al
Indusului.
Ei, carpato-danubienii-arieni, au cucerit India nu numai mili-
tar ci, ”n special spiritual.
Despre India, Alexandru nu [tia prea mult, se pare c` ãservi-
ciul lui secretÓ Ð format ”n majoritate din negu]`torii greci Ð
nu p`trunsese ”n aceast` zon`. Cuno[tin]ele lui se limitau la
frontiera nord-vestic` a Punjab-ului.
T‰n`r, abuziv, c`ruia ”i pl`ceau be]iile, orice se poate spune
r`u despre t~n`rul Alexandru, dar nu i se poate contesta seriozi-
tatea [i meticulozitatea ”n preg`tirea unei invazii; la fel [i de
ast` dat`, dup` ce va studia cu aten]ie toate informa]iile primite
despre India, EL ”[i va ”mp`r]i armata ”n dou`: (1) grosul ei ”l va
pune sub conducerea ãiubituluiÓ lui prieten Hefaist-ion, iar o mic`
parte (2) o va conduce EL ”nsu[i, [i va avea un caracter, mai
cur~nd de exploatare a Indiei.
Ei vor merge ”mpreun` de la Kandahar p~n` la Kabul [i de
acolo p~n` la Bactra (Balkh). Se vor re”ntoarce la Kabul [i de

305
acolo drumul lor se va desp`r]i: Hefaistion ”[i va conduce armata
la sudul r~ului Kabul spre Taxila, al c`rei rege va fi de partea mace-
donilor; nu la fel va face un alt rege din partea vestic` a
fluviului Indus, care la Charsadda va fi ”nvins de Hefaistion [i chiar
omor~t.
Alexandru se ”ndreapt` cu mica lui trup`, ”n nord spre
Himalaia, trec~nd prin valea Kunarului, ajung~nd p~n` la Pir Sar
(Dornos), undeva pe la poalele acestor mun]i (din estul Afganista-
nului de azi p~n` la frontiera nord-vestic` a Pakistanului).
Ce-l m~na pe t~n`rul rege macedonean erudit pe aceste
meleaguri, atunci ”n antichitate, atunci, \n urm` cu mai bine de
2300 de ani? Poate acea chemare a str`bunilor!
Undeva ”n v`ile Kunarului, ”ntre Afganistanul de azi [i
Pakistan a avut loc un incident extraordinar: ”n micul or`[el Nysa
localnicii au venit la armata macedonean` cer~ndu-le protec]ia,
spun~ndu-le c` ei sunt nimic altceva dec~t descenden]i ai zeului
Bachus, zeu tracic, preluat mai t~rziu de greci [i de romani,
Bachus, zeu al be]iei, vinului, extaziei (provocate de amestecarea
”n vin a unei vi]e s`lbatice), intoxica]ie care provoca ac]iuni
impredictibile la cei ce se ãdrogauÓ cu aceasta. C` Alexandru [i ai
lui macedoneni erau alcoolici este greu de spus, dar [i de contes-
tat. Pe atunci oamenii ãale[iÓ nu aveau prea multe de f`cut ca s` se
distreze, ”n plus macedonenii ca [i mercenarii greci care-i ”nso]eau
erau oamenii timpurilor lor: creduli, supersti]iosi, religio[i, pose-
da]i de demoni ori de zei.
De fapt, nici azi, dup` 2300 de ani, oamenii nu s-au schimbat
prea mult, [i chiar c~nd trimit rachete pe alte planete, c`l`toresc pe
Lun`, sau simplu ã”n spa]iuÓ, continu` s` fie supersti]io[i ori s`
cread` ”n fiin]e supranaturale la care se ”nchin` cu evlavie; deci, ce
le putem cere acelor oameni de acum 2300 de ani! Povestea acelor
ãstr`buniÓ nu a f`cut dec~t s`-i confirme lui Alexandru, dreptul de
a fi acolo [i s`-i creasc` [i mai mult interesul ”n exploatarea acelei
lumi. S` nu uit`m c` pentru timpul s`u, el era un om deosebit de
educat, erudit, cult. Dup` pasajul prin valea str`mo[ilor, el va
ajunge la Massaga, ”n valea r~ului Swat, unde a ”nt~mpinat
rezisten]`, p~n` c~nd conduc`torul armatei inamice a fost ucis.
Atunci regina local`, o femeie foarte frumoas`, ”i va deschide

306
por]ile cet`]ii [i nu numai pe acestea; se pare c` ea i-a adus pe lume
[i un copil. Alexandru le-a promis solda]ilor indieni, care luptaser`
”mpotriva sa, libertatea, dar ”n timpul nop]ii, i-a m`cel`rit. El nu
avea nevoie de solda]i inamici ”n spatele s`u.
Comportamentul lui pare, de multe ori, cel al unui juc`tor,
modern, de [ah.
Alexandru ”[i continu` campania spre centrul Indiei cu
80.000 de solda]i, animale, care [i turnuri de lupt`, elefan]i, plus
oameni de [tiin]`, botani[ti, istorici [i topografi (care m`surau
continuu distan]a: Macedonia Ð cap`tul lumii). El traverseaz` r~uri
[i fluvii, v`i, dealuri [i mun]i, de[erturi [i m`ri, spre a-[i ”ndeplini
destinul. El ”l va ”nt~lni pe ramanul, Rajah, Porus, ”mp`rat al
Indiei, care ”i va sta ”n fa]` cu 30.000 de solda]i [i o cavalerie de
2.000 de oameni al`turi de care mai avea [i un ãregimentÓ de
ãtancuri ale antichit`]iiÓ, respectiv 300 de elefan]i. Astfel, ”n jurul
zilei de 21 mai a anului 237 \.d.H., ”ntr-o zi ”nsorit`, pe r~ul Jhelum
(Hydaspes), umflat de apa topit` a z`pezii c~t [i a ghe]arilor din
mun]ii Hymalaia, Alexandru ”[i va construi un pod de vase,
surprinz~ndu-l pe fiul lui Porus, care credea c`, cu o cavalerie de
2.000 de oameni [i 50 de cariote (c`ru]e de lupt`) ”l va speria pe
macedonean. Dar el s-a ”n[elat [i nu numai at~t, dar a [i fost
omor~t. ën acele timpuri nu te puteai juca cu un macedonean!
Ramanul Porus, probabil un urma[ al acelor str`mo[i carpato-
danubieni, ”nalt de 1,80 m, un adev`rat gigant pentru acea vreme,
”l va ”nt~lni ”n lupt` pe macedonean. La ”nceput ãdiviziaÓ de
elefan]i va face ravagii printre macedoneni [i ale lor falange, dar
nici asta nu va dura prea mult, ochii elefan]ilor fiind principala
]int` a suli]elor lungi, falangiste, dar [i trompele lor t`iate de s`biile
macedonene. Istoricul Arian ”i descrie pe ace[ti elefan]i, ar`t~nd la
sf~r[it ca ni[te cor`bii r`sturnate pe mare. Tot acela[i istoric,
Arian, ne spune c` num`rul mor]ilor ”n tab`ra lui Porus a fost de
20.000; Diodorus vorbe[te de 12.000 de mor]i, 9.000 de prizonieri
[i 80 de elefan]i mor]i. Dac` dup` m`celul de la Harrapa, f`cut de
carpato-danubieni-vedici la 2.000 \.d.H. ace[tia au p`truns pe
valea Indus-ului, acum, dup` cca. 1.700 de ani (327 \.d.H.) un alt
m`cel a avut loc; Porus a sc`pat masacrului. El ”l va ”nt~lni pe
Alexandru, cer~ndu-i, printr-un interpret, s`-l ãtrateze ca pe un

307
regeÓ. Alexandru o va face [i, chiar mai mult, ”i va m`ri imperiul
ad`ug~ndu-i [i teritoriile ocupate de la inamicii acestuia. Pentru
macedonean, era mai bine s` aib` un prieten dec~t un du[man.
O moned` din acele timpuri, f`cut` ”n Babilon, ni-l
”nf`]i[eaz` pe Alexandru c`lare pe Bucefal, atac~ndu-l pe Porus
care se g`sea pe spatele unui elefant. Pe cealalt` fa]` a monedei
avem portretul lui Alexandru care, asem`n`tor zeului suprem al
traco-dacilor, Gebeleizis, are ”n m~na dreapt` un fulger, iar cu
st~nga se sprijin` ”ntr-o suli]`. B`t`lia de la Jhelum, de[i c~[tigat`,
”l va m~hni profund pe t~n`rul de 29 de ani: el ”l va pierde pe
Bucefal, calul lui drag, care moare r`nit ”n lupt` (sau, dup` al]ii, de
b`tr~ne]e). Bucefal a fost animalul credincios care timp de 20 de
ani l-a ”nso]it peste tot. Un monument va fi ridicat ”n cinstea cailor
de lupt`, de fapt, ”n cinstea credinciosului lui cal - Bucefal. Locul
monumentului a fost identificat la Jalapur, loc pe care chinezii
budi[ti ”l vor numi mult mai t~rziu ãora[ul faimosului calÓ.
Dup` o lun` de repaus pe malurile r~ului Jhelum, c~nd au
avut loc spectacole muzicale [i competi]ii atletice, Alexandru ”[i va
ridica iar armata duc~nd-o mai departe ã”n inima IndieiÓ. La fel
cum mai t~rziu Magelan [i Cristofor Columb vor explora m`rile
pentru a descoperi sf~r[itul lor, el, Alexandru, voia s` fac` acela[i
lucru pe uscat, voia s` vad` unde se sf~r[ea p`m~ntul! Botani[tii
care-l ”nso]eau erau ”nc~nta]i de noua flor` descoperit`, de
bumbacul care f`cea posibil` ob]inerea de haine din astfel de
plante. Musonul era observat [i comentat de Theophasus, a c`rui
lucrare pierdut` a fost reg`sit`, tradus` ”n limba persan` ”ntr-o
bibliotec` din nordul Indiei. Alexandru ”[i ”mpinge armata ”nt~i
spre Est p~n` la r~ul Beas (Hyfastis), cel mai dep`rtat loc [tiut
p~n` atunci dup` istoricul Arrian. El auzise c`, dincolo de acest
r~u, ar exista un regat, pe Gange, cu capitala la Patna, ora[ ce
rivaliza cu Babilonul, cu o popula]ie de 400.000 de locuitori, 564
de turnuri de ap`rare [i 60 de por]i. Cine-i putea opri setea de
aventur`, de cucerire a acelei ”mp`r`]ii? Cine? Dar armata era
obosit` de ploile din timpul perioadei musonice, ”mboln`vit` de
malarie (chinina se pare c` au cunoscut-o atunci de la indieni), de
dizenterie, speriat` [i decimat` de [erpii venino[i; solda]ii obosi]i
[i uzi, nu mai visau ca ”n urm` cu 7 ani, c~nd traversaser`
Dardanelele ”n Asia, la aventuri [i bog`]ii.

308
 Alesul zeilor

Coenus, unul din cei mai devota]i comandan]i de falang` ”i va

spune c` din armata original` au r`mas foarte pu]ini: Óunii au
murit ”n b`t`lii, al]ii sunt invalizi, mul]i au fost l`sa]i ”n diferite
p`r]i ale Asiei, dar cei mai mul]i au murit bolnavi de tot felul de
boli; pu]inii supravie]uitori vor s` vad` dac` p`rin]ii le mai sunt ”n
via]`, vor s`-[i vad` so]iile [i copiii, vor s`-[i vad` locurile nataleÓ.
Nemul]umit, Alexandru le spune c` va merge singur ”nainte numai
cu voluntari, ceilal]i se pot ”ntoarce acas`, ”n Macedonia, s` spun`
c` [i-au ”ntors spatele la el, [i l-au l`sat singur printre inamici. Dar
nici aceste fraze nu au convins pe nimeni, a[a ”nc~t se vor ”ntoarce
spre Jalapur. Dar dac` armata a acceptat aparent ”n a merge mai
departe, spre Est, Alexandru va ”ncerca s`-i aduc` ãacas`Ó
merg~nd spre sudul Indiei, continu~nd s` traverseze locuri noi, s`
le exploreze. ëntre timp, Coenus va muri. Roxana, so]ia lui
Alexandru ”i va aduce pe lume un fiu care va muri ”ns` ”n toamna
anului urm`tor. Alexandru ”[i va preg`ti o flot` de peste 2.000 de
vase pe care o va comanda, cu inten]ia de a atinge Oceanul Indian.
Prietenul s`u, Hefaistion, se va a[eza ”n fruntea armatei de 200 de
elefan]i [i ”l va urma de-a lungul fluviului Indus. Infanteria [i
cavaleria, av~ndu-l comandant pe Craterus va m`r[`lui [i ea
de-a lungul malurilor fluviului. Trebuie s` fi fost un spectacol
fantastic, grandios, s` vezi mobiliz~ndu-se acele trupe, cruciada
”mpotriva Imperiului Persan transform~ndu-se ”ntr-una
”mpotriva locuitorilor Asiei! Solda]ii macedoneni v~nau,
pedepseau, distrugeau orice ”mpotrivire. ëncepuse teroarea contra
oric`rei ”mpotriviri. Macedonenilor li s-a ”mpotrivit o popula]ie
local`, ”n ora[ul Multan. Solda]ii, obosi]i [i bolnavi, nu prea mai
aveau chef s` mai cucereasc` un ora[; Alexandru se va c`]`ra pe
una din sc`rile de asalt, care se va rupe. V`z~nd ãro[uÓ ”n fa]a
ochilor, t~n`rul macedonean uit` cine este, se aga]` cu m~inile de
zidul du[man s`rind ”n`untru cu al]i trei ”nso]itori. Bucuria
ap`r`torilor cet`]ii, care au t`b`r~t pe ei, cu mic [i mare, ba chiar
o s`geat` ”i va str`punge pieptul ”n partea dreapt`. Cu acel scut al
lui Achile, luat din Troia, cei trei tovar`[i ”l vor acoperi, ”ncerc~nd
s`-l scape de furia ap`r`torilor. Solda]ii macedoneni din afara
zidurilor, ”n]eleg~nd dezastrul, vor lupta nebune[te [i-i vor
masacra pe lupt`torii inamici p~n` la unul. Ei credeau c`
Alexandru al lor era mort, dar el a fost adus, aproape mort, ”n
tab`ra unde doctorii se ”ntrebau dac` s` ”ncerce sau nu s`-i scoat`

309
s`geata din piept. ëntr-un moment de luciditate, Alexandru deschide
ochii [i le cere s` o fac`. Doctorul Critobulos o va face: s~nge [i aer
a ]~[nit dup` scoaterea s`ge]ii din ran` din pl`m~nul drept al
ãZeului MacedoneanÓ. Dar s`n`tatea de fier, c~t [i tinere]ea sa vor
”nvinge, [i el va supravie]ui. Totu[i localnicii din zona Multan [i
Uchcr spun azi c`, de fapt, ãAlexandru a murit atunci [i a fost
”nmorm~ntat undeva pe acolo. Comandan]ii lui nu au vrut s`
descurajeze armata [i au declarat c` este ”nc` ”n via]`Ó. Adev`rul este
c` Alexandru ”[i va continua drumul pe ap` ”nc` 9 luni; ”n timpul
acela ei au venit ”n contact cu filosofia Vedica, ce se practic` ”n India
de peste 2.000 de ani, adus` de carpato-dun`reni. Alexandru va fi
intrigat de filosofia sceptic`, ra]ional` [i materialist` vedic` [i de
asem`narea ei cu ce se practica ”n acea vreme ”n Grecia (vezi p. 204
ãTo the ends of the EarthÓ de Michael Wood), \n special ”n ceea ce
privea legile naturale ale Universului. Este dificil pentru noi s`
specul`m azi dac` el [tia sau nu c` originea acelor filosofii vedice ”[i
avea era ”n spa]iul Carpato-Dun`rean, ca [i cea greceasc`, de altfel.
Nu numai indienii, dar [i grecii se ad`paser` la acela[i izvor al
cunoa[terii, am~ndou` civiliza]iile construindu-[i filozofiile pe baza
celei pelasgice, ariene, carpato-danubiene, pe cea a str`mo[ilor
no[tri. De-a lungul Indusului, trupele lui Alexandru vor ”nt~lni pe
cele ale regelui Indian Musicanus care, pref`c~ndu-se prieten, la
”nceput, mai t~rziu ”l va ataca, dar va sf~r[i crucificat. Peste 80.000
din solda]ii lui fiind uci[i de trupele macedonene. ën vara anului 326
\.d.H. Alexandru a ajuns la Patala (Hyderabad); folosind notele
amiralului lui, Nearchus, istoricul Arrian va publica o carte separat`
intitulat` ãIndiaÓ. Ajung~nd la acest punct terminus, Alexandru a
decis ã”ntoarcerea acas`Ó.

310
 Alesul zeilor

\ntoarcerea acas`
(326-325 \.d.H.)
a v~rsta de 30 de ani Alexandru decide s` se ”ntoarc` acas`.

L Astfel ”l g`sim ”n toamna anului 325 \.d.H. undeva pe l~ng`

Karaci, ”ndrept~ndu-se spre Babilon, care devenise ”ntre timp
centrul lumii sale, centrul imperiului s`u. Armata [i-a ”mp`r]it-o ”n trei
grupuri:
1. Unul sub conducerea lui Craterus av~nd 3 brig`zi de falange cu
peste 10.000 de veterani (care de ast` dat` se ”ntorceau acas` pentru
a fi elibera]i din armat`); al`turi de ace[tia mai erau 20.000 de solda]i
cu 200 de elefan]i care din valea Indului vor merge ”n Iranul de azi,
trec~nd prin Bolan Pass (”n general un drum f`r` dificult`]i).
2. Nearchus, ”n fruntea flotilei, va cobor” de pe fluviul Indus, ”n Marea
Arabiei merg~nd pe l~ng` ]`rm, trec~nd prin str~mtoarea Hormuz ”n
Golful Persic p~n` la Chrax (Alexandria), de asemenea, f`r` s`
”nt~mpine dificult`]i, except~nd faptul c` nu l-a putut ”nt~lni pe
Alexandru la Gwadar!
3. ën sf~r[it el, Alexandru, va alege un drum foarte ciudat de ”ntoarcere
acas`. El va str`bate de[ertul neospitalier al Makran-ului de-a lungul
coastei M`rii Arabice, undeva ”ntre Iranul [i Pakistanul de azi,
av~nd cu el cam 80.000 de infanteri[ti [i 18.000 de cavaleri[ti.
De la Karachi la Bampur sunt peste 1000 de km de ]inut arid [i
ostil, lipsit de vegeta]ie [i ”n special de ap`, c~nd ai nevoie de ea. Asta
nu ”nseamn` c`, atunci c~nd natura vrea, apa, ploile, toren]ii,
inunda]iile nu pot s` apar`; a[a s-a ”nt~mplat [i cu armata lui
Alexandru care ”n valea Kech-ului va fi izbit` prin surprindere de un
astfel de fenomen natural, potopul distrug~ndu-i o parte din armat`,
arme, echipament. Ajung~nd ”n oaza fertil` a Turbat-ului, Alexandru
”[i va odihni armata oferindu-i nu numai ap` bun` [i hran`, dar [i
distrac]ii. De la Turbat la Pasni sunt cam 140 km, dar traseul este
foarte dificil. Aparent Alexandru a vrut s` ajung` la mare pentru a-l
”nt~lni pe Nearchus, cu vasele sale. Norocul ”ns` nu-i mai sur~de ca
pe vremuri: armata sa obosit`, chinuit` de boli, nem~ncat`, lipsit` de
ap` se va transforma ”ntr-o hoard` disperat`, t~r~ndu-se prin de[ertul
nemilos. Poate c` Alexandru a vrut s`-[i pedepseasc` astfel armata
necredincioas` care refuzase s`-l urmeze dincolo de r~ul Beas. Ei ”[i

311
Fig.110. Curtea lui Alexandru Macedon prin luxul ei l-ar fi putut face gelos [i pe Ludovic XV;
\n pictura de fa]` Alexandru, bolnav, este \nconjurat de doctori [i prietenii s`i.
Dup` ãAlexander the Great, Man of Action Man of SpiritÒ Ð Pierre Briant, Harry N. Abrams, Inc.
Publishers Ð New York 1996

312
 Alesul zeilor

vor continua drumul de-a lungul M`rii Arabice, p~n` la Bandar-e-

Abbas, unde Alexandru ”l va ”nt~lni pe Nearchus, ”nt~lnire descris` de
istoricul Arrian ca foarte lacrimogen`. Armata lui Alexandru ars` de
soare, b`rboas`, cu plete lungi [i nesp`late, prost hr`nit`, o ”nt~lne[te
pe cea condus` pe ap` de Nearchus, s`n`toas`, a[a-zis ãnezg~riat`Ó.
Plutarch ”i descrie pe ofi]erii macedoneni (nu greci), ca av~nd o
constitu]ie solid`, cu un apetit nest`p~nit pentru be]ii, sex [i violen]`,
”mbr`ca]i ”n costume elegante, umbl~nd paraliza]i de b`utur` [i gata
de ceart`. El, Alexandru, va ajunge la Persepolis prin luna ianuarie a
anului 324 \.d.H. unde, probabil, va regreta faptul c` a distrus ora[ul.
ën februarie va fi la Susa. El ”[i va schimba capitala imperiului la
Babilon. ëntre timp, iubitul s`u prieten, Hefaistion, c`s`torit [i el cu o
fat` a lui Darius, va muri ”n condi]ii ciudate, dup` unii. Alexandru va
for]a aproape pe to]i oamenii lui s` se c`s`toreasc` cu femei locale
cre~nd astfel o nou` popula]ie, un nou popor. Pe cei mai ”nc`p`]~na]i
”i va pl`ti [i ”i va trimite acas`, ”nainte de vreme, ca veterani.
Personal, Alexandru o ]inea din be]ie ”n be]ie, dac` ne lu`m dup`
fragmentele scrise de secretarul s`u, Eumenes din Cardia, datate din
octombrie 324 \.d.H. El, Alexandru, era un exemplu clasic de alcoolic.
Nici Plutarch nu-l va ierta [i-l va descrie tot ca pe un alcoolic, aceasta
explic~nd comportamentul s`u din acea perioad`: megalomanic,
suspicios, maniac, depresiv, abuziv. Dac`-l analiz`m azi din punct de
vedere medical, consider~nd ca adev`rat faptul c` era un alcoolic,
putem spune: (1) La alcoolici lipsa de vitamina B-1 (thiamin) se
caracterizeaz` prin tulbur`ri mentale merg~nd p~n` la st`ri
confuzionale care se pot transforma ”ntr-o stare apatic`, cunoscut` ca
encefalopatia Wernicke (care se poate asocia cu un mers specific,
ataxic [i cu paralizia nervului cranial 6). A suferit el, Alexandru, de a[a
ceva? Tot la alcoolici putem ”nt~lni a[a-zisul sindrom Korsakoff, o
condi]ie a[a-zis cronic` de alcoolism care poate conduce la confuzie
[i confabula]ie. Afectarea ficatului (hepatita alcoolic`) se manifest` cu
v`rs`turi, febr`, g`lbeneal` (icter). Tot la alcoolici putem ”nt~lni: din
cauza lipsei de fosfat probleme cardiace asociate cu oboseala
muscular`, ori prin lipsa de magnezium tetania; [i s` nu-l uit`m pe
cel mai cunoscut efect al consumului cronic de alcoolÉdelirium
tremens: anxietate, tremur`turi ale extremit`]ilor, confuzie mental` [i
halucina]ii. Personal, consider c` el suferea deja de psihoza Korsakoff,
combinat` cu lipsa de Thiamin` (vitamina B) tipic` la alcoolici,
Wernicke, care duce la probleme mentale, depresie, leziuni cerebrale,
encefalopatie [i, ”n final, la moarte. El, Alexandru, va muri pe 10 iunie
323 \.d.H., la aproape 33 de ani, dup` ce a z`cut la pat cu febr` mai

313
mult de o lun`, apatie, sl`biciune muscular` [i stare de confuzie
aproape permanent`. Unii ”i vor acuza pe greci c` l-au otr`vit. Plutarch
spune c`: ãnimeni nu a avut nici o suspiciune c` a fost otr`vit...
Olimpia, mama lui, ar fi fost involvata ”n acest omor, ori Iolas, fiul
b`tr~nului general Antiparter, care i-ar fi administrat otrava. Dup` al]i
scriitori, Aristotel l-a sf`tuit pe Antiparter s` aranjeze moartea lui
Alexandru...Ó. ën 11 iunie, 1998, ”n New England Journal of Medicine,
doctorul David W.Oldach de la Universitatea din Maryland, SUA,
specialist ”n boli infec]ioase, crede c` Alexandru a murit ”n urma unei
febre tifoide, care i-a produs o paralizie ascendent`, provoc~ndu-i o
moarte aparent` de lung` durat` (”ncerc~nd astfel s` explice de ce
corpul lui Alexandru a suferit un proces de descompunere foarte lent`).
Marele orator al Atenei, Demostene, a propus public s` se
mul]umeasc` lui Iolas pentru otr`virea lui Alexandru [i sc`parea
grecilor de sub ocupa]ia barbarilor macedoneni. Faptul c` Alexandru
[i prietenul s`u, Hefaistion, au murit ”n condi]ii aproape similare [i la
scurt interval unul de altul, sigur c` ar putea \nt`ri aceast` suspiciune.
Botanistul Theofrastus, prietenul lui Aristotel, avea cuno[tin]e
temeinice despre stricnin`, dar, totodat`, putem considera [i o
combina]ie: alcoolism [i otr`vire. S` nu uit`m ”ns`, c` acei oameni au
str`b`tut lumea antic`, ”ndur~nd foame [i mizerii, boli ca malaria,
difteria, dizenteria, au fost r`ni]i [i ”ngriji]i ”n condi]iile vitrege de
atunci. ën plus, excesul de alcool nu i-a ”nt`rit, ci dimpotriv`.
Diodorus, o sut` de ani mai t~rziu, va spune: ãpentru macedoneni,
Alexandru a realizat ce nici un alt rege nu a mai f`cut-o [i nu o va mai
face vreodat`Ó; c` a murit ca un alcoolic, ori ca un otr`vit, ”n final a
contat mai pu]in, mai mult a contat, ”ns`, cine l-a urmat la conducerea
imperiului. Aparent, cu limb` de moarte, av~ndu-i ”mprejur pe
generalii s`i de baz`, Ptolomeu, Seleucus, Nearchus [i al]ii, el a spus
s`-l urmeze CEL MAI PUTERNIC!
A[a c`, ”l vom g`si pe Ptolomeu, rege al Egiptului, cre~nd o
dinastie macedonean` care se va sf~r[i cu arhicunoscuta Cleopatra.
Seleucus, cu nevasta lui Apama din Bactrian, va reface Babilonul [i-l
va conduce cu succesorii s`i. Astfel, ãconchistadorii macedoneniÒ au
devenit, nici mai mult nici mai pu]in, dec~t regi.
Despre nevestele lui Alexandru se [tie c` Roxana o va omor” pe
Stateira, fata lui Darius. La r~ndul ei, va fi [i ea ucis`, ”mpreun` cu fiul
ei, la 313 \.d.H. Despre Barsine [i fiul ei, Heracles, nu se va [ti ce s-a
”nt~mplat. Olimpia, mama lui Alexandru, va dispare [i ea ”n r`zboiul
civil ce va f`r~mi]a Macedonia.

314
 Alesul zeilor

din cuceri]i... cuceritori

ac` grecii cuceri]i de macedoneni, ”ngenunchia]i, trimi[i ”n

D armata macedonean` s` moar` pentru slava lui Alexandru, la

”nceput au avut numai de pierdut, ei vor fi c~[tig`torii de mai
t~rziu. Ei vor str`bate Egiptul, India [i vor r`sp~ndi elenismul, pe
drumurile str`b`tute ”nainte sub c`lc~iul ofi]erilor macedoneni. Asia,
India, Egiptul vor fi catalizate de cultura greceasc`.
ën Egipt, Alexandria va deveni centru al civiliza]iei. Inscrip]ii ”n
limba greceasc` se vor g`si peste toat` Asia, India [i Pakistan. A[a c`
grecii din cuceri]i au devenit cuceritori. Ce s-a ”ntamplat cu corpul -
sicriul lui Alexandru - nimeni nu [tie precis. ën drum spre Macedonia
el a fost furat de Ptolomeu [i dus ”n Egipt, la Memphis. De acolo la
Sema, unde mii [i zeci de mii de pelegrini au venit s`-l vad`. Unde a
fost dus dup` aceea nimeni nu mai [tie. Interesant mi s-a p`rut ce a
spus Michael Wood despre ce s-ar fi ”nt~mplat ”n lume dac`
Alexandru nu ar fi murit, care erau planurile lui de viitor:
1. Construc]ia unei piramide mai mari ca cea de la Giza, pentru
tat`l sau Filip.
2. Construc]ia unei flote militare de peste 1000 de vase cu care
s` cucereasc` tot bazinul M`rii Mediterane.
3. Construc]ia unui drum care s` lege nordul Africii de Gibraltar,
cu porturi [i baze militare.
4. Construc]ia a 6 temple colosale ”n memoria prietenului
Hefaistion, minuni ale lumii, amplasate pe teritoriul Macedoniei [i
Greciei.
Dac` azi ”l descoperim pe Alexandru Macedon schimbat ”n
Alexandru cel Mare devenit, nici mai mult nici mai pu]in, erou bulgar,
albanez sau, culmea, grecesc ”nseamn` c` lumea ”nc` admir` curajul
t~n`rului macedonean care, acum mai mult de 2000 de ani, a
pornit-o pe urmele str`mo[ilor carpato-dun`reni, arieni, pelasgi, ori
cum vre]i s` ne numi]i, hot`r~t s`-[i adjudece LUMEA.
Dar unde este El azi \n manualele de istorie ale daco-rom~nilor?
Unde este El azi \n inima [i memoria arom~nilor adev`ra]ii lui
urma[i!

315
Bibliografie

* Bosworth, A. B., From Arrian to Alexander, Oxford, 1988.

* Burn, A. R., Alexander the Great and the Hellenistic World, New York, 1962.
* Green, P., Alexander of Macedon, London, 1974.
* Hammond, N. G. L., The Genius of Alexander the Great, U. S. University of NC Press,
1997.
* Snyder, John, W., Alexander the Great, New York, 1966.
* Wilcken, Ulrich, Alexander the Great, W. W. Norton & Co., Inc., New York, London,
1967.
* Wood, Michael, In the Footsteps of Alexander the Great, University of California Press,
Berkely, Los Angeles, 1997.
* Pierre Briant, Alexander the Great, man of action, man of spirit, Discoveries, 1997
* Atanasios Paliouras, Macedonia Archaeologi-Civilisation, Hellenic National Line, Athens
1998.
* D. Pandermalis, Macedonia, Thessaloniki 1992.

MERGI LA SECTIUNEA URMATOARE

316