http://www.petz.ro/animale-de-casa/forum/viewtopic.php?

p=17253

Bolile infecţioase
Numim infecţie sau contaminare apariţia, fixarea şi înmulţirea agenţilor patogeni în
organismul gazdă.

Infecţii virale

Viruşii sunt cei mai mici agenţi patogeni care se pot înmulţi numai în celule vii. În afara
organismului viu ei nu sunt active, dar capacitatea lor de înmulţire se menţine adesea
mult timp. Ei pot fi transmişi prin intermediul căpuşelor şi ţânţarilor, la iepurii sănătoşi.

Mixomatoza

Mixomatoza este o infecţie virală a iepurilor care se transmite la iepurii de casă prin
insecte înţepătoare (ţânţar, pureci) şi căpuşele iepurilor sălbatici.

Iepurii de casă sunt contaminaţi când parazitul a supt anterior virusul prin sângele
iepurilor sălbatici. Fiindcă apariţia insectelor aduce cu ea mari dezechilibre pe parcursul
anului, adesea apare mixomatoza în lunile de vară şi toamnă. Evoluţia bolii este
neunitară deoarece receptivitatea depinde şi de rasă şi de condiţia animalelor luate
separat. Primele simptome apar la iepuri la aproximativ 3-5 zile după contaminare.

În evoluţia acută a bolii pleoapele se umflă şi se inflamează până la forma de pungi de

puroi. Apar apoi umflături noi la baza urechii, la buze, la nas şi în spatele nasului. Aceste
umflături apar şi în regiunile genitale şi anale. Animalele sunt ameţite, refuză hrana şi
cad văzând cu ochii. Animalul moare la 8-10 zile de la începutul bolii. Toate animalele
grav bolnave mor.

Dacă evoluţia bolii este cronică, animalele prezintă o uşoară umflătură a pleoapelor,
câteva pustule la orificiile nasului, în regiunea genitală şi la baza urechii. O parte dintre
aceste animale se însănătoşesc.

Tratament şi prevenire: Tratamentul formei acute a bolii nu are şanse. Vaccinarea

profilactică împotriva mixomatozei ar trebui realizată corect în regiunile acut periclitate,
înainte de începerea anotimpului călduros. Ea este tolerată fără probleme de toţi iepurii şi
asigură imunitate pe o perioadă de circa 6 luni. La locul vaccinării poate apărea o
umflătură care, însă, dispare mai apoi.
Observaţie: Rareori, această boală poate apărea şi la iepuraşii vaccinaţi. În aceste
cazuri este vorba despre o formă mai blândă a bolii, cu mai mult de 95% şanse de
vindecare.

Virusul nu se transmite la om.

Pentru a citi experienţele stăpânilor de iepuraşi referitor la acest subiect, intraţi pe

FORUM la secţiunea “Boli si alte probleme de sanatate”.

Boala hemoragică a iepurilor

(septicemie virală, Rabbit Haemorrhagic Disease

– RHD, epidemia chinezească)

Contaminarea animalelor expuse are loc prin consumarea viruşilor eliminaţi de către
animalele infectate, este vorba despre o tipică infecţie de contact.

Este posibilă şi contaminarea prin hrana verde infectată. Perioada de la contaminare şi

până la apariţia cazurilor mortale sau semne de boală însumează 1 până la 3 zile.

În total sunt cunoscute trei forme de boală:

- fără simptome anterioare de boală, animalele se prăbuşesc, ţipă şi se sufocă cu

hemoragiile nazale.

- iepurii manifestă o uşoară ameţeală, devin neliniştiţi, respiră greu şi mor în urma unor
hemoragii, în special nazale.

- o formă blândă de evoluţie decurge printr-o tulburare temporară a stării generale, dar
aceasta nu este, de fapt, RHD.

Asemenea diverse forme de evoluţie ale bolii pot lua naştere dintr-o infecţie sau printr-o
imunitate scăzută a organismului. De cele mai multe ori, rata mortalităţii iepurilor de
casă este, la început, foarte mare.

Preventiv se va face un vaccin în regiunile periclitate. Puii trebuie vaccinaţi cel târziu la
vârsta de 6-7 săptămâni.

Agentul patogen aparţine viruşilor foarte mici picoma, care apar şi la alte mamifere.
<!--[if !supportLineBreakNewLine]-->
<!--[endif]-->

Leucoză

(limfadenoză, limfosarcomatoză)

Leucoza, este, probabil, o infecţie virală care duce la o transformare tumorală a organelor
interne şi îşi face apariţia izolat în adăposturile iepurilor.

Contaminarea cu agentul patogen al leucozei se realizează deja la mamă în timpul

gestaţiei. Boala izbucneşte la animalele adulte, maturizate sexual, prin combinarea unor
factori diverşi, printre care şi cel ereditar. Boala se cronicizează, animalul slăbeşte lent , îi
piere pofta de mâncare şi dorinţa de a face mişcare.

După izbucnirea bolii. Animalele mor până în cel târziu 2 săptămâni.

Simptomele exterioare recognoscibile pot fi nodulii limfatici măriţi, care se pot simţi pe
sub piele, la palpare.

Tratament şi prevenire: tratamentul animalelor bolnave nu are nicio şansă de reuşită.

Turbarea

Turbarea apare rareori la iepurii de casă, de cele mai multe ori ca urmare a pătrunderii
animalelor sălbatice: jderi, vulpi, sau dihori în ţarcurilor iepurilor. Virusul turbării se
transmite printr-o muşcătură a unui animal turbat şi are întotdeauna sfârşit letal.

Semnele bolii sunt specifice: hipersensibilitate, stare de anxietate, salivaţie abundentă.

Dificultatea la înghiţit şi paraliziile sunt simptome tipice.

Turbarea trebuie anunţată în mod obligatoriu; chiar şi bănuiala unei infecţii de acest gen
trebuie anunţată la cabinetul veterinar. Toate măsurile de combatere sunt decise de
autorităţile veterinare.

Variola iepurilor

Variola iepurilor nu prea mai este studiată în ziua de azi. Virusul (orthopoxvirus) este
înrudit cu virusul variolei vacilor şi se transmite prin contactul cu animalul bolnav.
Simptomele bolii: iepurii atacaţi sunt ameţiţi şi apatici şi se observă schimbări ale pielii,
cum ar fi: pete roşiatice, şi pustule la urechi, pleoape, cavitatea bucală, vagin sau
testicule. Variola poate pătrunde şi în cavitatea bucală. Durata bolii este cuprinsă între 3-
7 zile.

Diagnosticul infecţiei variolice este stabilit prin analiza microscopică a virusului.

Nu este posibil un tratament al animalelor bolnave şi nu există măsuri profilactice.

Fibromatoză

Rareori se constată la iepuri evoluţii spontane, de cele mai multe ori există tumori
subcutanate izolate. Adeseori, se dezvoltă formaţiuni ca tumori apărute în urma
vaccinării profilactice împotriva mixomatozei.

Simptome: La aproximativ 7 până la 14 zile după infecţie sau după vaccinarea cu un

vaccin heterolog împotriva mixomatozei, sub piele se pot dezvolta tumori până la
mărimea unui ou de găină. Ele regresează, de cele mai multe ori, după 4-5 săptămâni.
Virusul fibromatozei este transmis prin înţepături de insecte.

Tratamentul tumorilor este posibil pe cale chirurgicală. De cele mai multe ori, se
realizează după câtva timp, o vindecare spontană.

Boala lui Aujeszky (pseudoturbare)

Virusul bolii lui Aujeszky atacă în primul rând porcii, dar şi ale specii de animale, printre
care şi iepurii, care se infectează şi la care se declanşează simptomele bolii.

Infectarea iepurilor cu acest virus are loc prin intermediul hranei.

Simptomele bolii: Animalele suferă de o puternică mâncărime, îşi rod membrele şi

pielea, au crampe şi constrângeri,

Un tratament al animalelor bolnave nu este posibil.

Preventiv, cuştile iepurilor nu ar trebui amplasate în apropierea coteţelor de porci.

Boala Bornash

O altă boală virală care apare la iepuri este infecţia cu virusul Borna. Acesta este
transmis prin înţepăturile insectelor.
Simptome: Iepurii dau dovadă de afecţiuni ale sistemului nervos: ameţeală, capul
sprijinit pe podea, tulburări de echilibru.

Nu există un tratament al animalelor bolnave.

Infecţii bacteriene

La apariţia şi la declanşarea bolilor bacteriene, contribuie, de regulă, mai mulţi facori

patogeni:

• întreţinere deficitară (igienă nesatisfăcătoare);

• climatizarea proastă, curent, o mare concentraţie de gaze toxice;

• greşeli de furajare sau lipsa hranei;

• atacul paraziţilor sau alte boli;

• gestaţia şi fătarea.

Unii factori auxiliari slăbesc rezistenţa organismului, aşa încât ocurenţa bolilor este
sporită.

Agenţii patogeni, care, în mod normal, nu duc la îmbolnăvire, pot înfrânge rezistenţa
organismului iepurilor şi declanşa simptomele bolii. Adeseori, nu se pot stabili cauzele
primare ale bolii, fiindcă acestora li se suprapun factori secundari. Alteori, agenţii
patogeni sunt combătuţi fără ca factorii dăunători să regreseze. În niciunul din cele două
cazuri descrise mai sus nu este posibilă o combatere efectivă a bolii.

Pe lângă combaterea agenţilor patogeni, trebuie recunoscuţi şi înlăturaţi şi factorii

favorizanţi ai bolii.

Pasteureloza

Pasteureloza este cauzată de bacterii (Pasteurella multocida) şi poate cunoaşte o evoluţie

acută sau cronică. Acesta este exemplul tipic al bolii multifactoriale, adică diferiţi factori
agravanţi trebuie să contribuie pentru ca boala să se declanşeze. Cel mai frecvent,
tabloul clinic al bolii este aşa-numitul guturai contagios.

Agentul patogen, Pasteurella multocida se găseşte la mulţi iepuri sănătoşi în orificiile

nazale şi în mucoasa nazală. Factorii care irită mucoasa nazală, cum ar fi; curentul, o
umezeală prea mare a aerului sau vremea rece, afectează organismul. Apărarea
imunitară a organismului este, în acest fel, slăbită. Acest lucru face ca agenţii patogeni să
se înmulţească, ducând, astfel, la declanşarea bolii. În continuare, se adaugă alte bacterii
care sporesc gravitatea îmbolnăvirii.

La început se poate observa o scurgere apoasă, care devine mai târziu purulentă. Orificiul
nazal este lipit, acoperit cu o crustă şi murdărit cu particule de praf. Şi pe suprafaţa
interioară a picioarelor din faţă sunt vizibile cruste lipicioase şi murdare. Animalele sunt
apatice, blana zbârlită şi lipsită de strălucire. Semnele bolii se accentuează, iar la 2 până
la 8 zile, animalele mor. La alţi iepuri, simptomele bolii dispar când factorii vătămători
sunt înlăturaţi sau când se realizează un tratament corespunzător. Boala poate, însă,
izbucni oricând, fiindcă agenţii patogeni există încă în continuare în corpul animalului sau
în habitatul acestuia.

<!--[if !supportLineBreakNewLine]-->
<!--[endif]-->

Bordeteloza

Agenţii patogeni ai bolii (Bordetella bronchiseptica) se găsesc, în caz de îmbolnăvire,

aproape întotdeauna în căile respiratorii, unde, este dovedită prezenţa acestora.

Simptome: Când boala îşi face apariţia în adăpost, iepurii bolnavi prezintă adesea
simptome asemănătoare cu ale pasteurelozei – guturai cu strănut, scurgeri nazale
apoase şi purulente, dar şi inflamaţii ale pleoapelor şi infecţii pulmonare cu o evoluţie
rapidă, dificultăţi respiratorii, lipsa de apetit şi, în câteva zile, moartea animalelor.

Infecţie: agenţii patogeni se strecoară neobservaţi prin iepurii noi achiziţionaţi; ei

infectează rapid animalele sănătoase din adăpost. Şi la expoziţii ei reprezintă un mare
risc de contaminare.

Ca şi în cazul pasteurelelor, rezistenţa organismului scade prin iritarea căilor respiratorii

de către gazele toxice, căldură mare, frig, falsă aerisire.

Infecţia: Contaminarea are loc prin mâncare sau apa puternic infectată cu bacterii
Pseudomonas, iar contaminarea pielii şi mucoaselor este cauzată de existenţa unui mediu
înconjurător foarte murdar.

Măsurile terapeutice sunt luate de cele mai multe ori prea târziu. Dacă evoluţia bolii este
mai lentă, animalele vor fi tratate cu antibiotice timp de mai multe zile.
Profilactic se va menţine o igienă absolută a apei de băut şi a adăpostului – condiţie la fel
de necesară ca şi curăţarea cuştii.

Pentru tratarea animalelor bolnave se folosesc diverse antibiotice care trebui stabilite
după realizarea unei antibiograme într-un laborator de cercetări. este importantă
recunoaşterea timpurie a îmbolnăvirii pentru a se aplica imediat un tratament bine ţintit.

Rodenţioza

(Pseudotuberculoza, Yersinioza, Pesta rozătoarelor)

Rodenţioza este cauzată de Yersinia pseudotuberculosis sau – rareori – de versinia

enterocolitică. Boala apare cu preponderenţă la iepurii de casă şi la alte rozătoare ca, de
exemplu, Chinchilla. Animalele se pot imbolnăvi la orice vârstă.

Contaminarea are loc prin consumul furajelor şi apei de băut infectate în grajd. Infecţia
se răspândeşte

Pseudomoniaza

Agentul patogen al bolii este Pseudomonas aeruginoasa şi apare accidental la iepurii de

casă ducând la modificări ale pielii şi ale mucoaselor sau cauzează o infecţie generală
acută.

Simptome: În infecţiile pielii şi mucoaselor se observa o evoluţie cronică a bolii cu

abcese ale mucoasei bucale şi ale pielii de pe tot corpul şi de pe membre. În cazul
infecţiei generale, evoluţia acută a bolii se caracterizează prin ameţeală, scurgeri nazale
cu sânge, insuficienţă respiratorie şi după câteva zile, moartea animalului.

Infecţia: Contaminarea are loc prin mâncarea sau apă puternic infectate cu bacterii
Pseudomonas, iar contaminarea pielii şi mucoaselor este cauzată de existenţa unui mediu
înconjurător foarte murdar.

Măsurile terapeutice sunt luate de cele mai multe ori prea târziu. dacă evoluţia bolii este
mai lentă, animalele vor fi tratate cu antibiotice (după efectuarea antibiogramei) timp de
mai multe zile.

Profilactic se va menţine o igienă absolută a apei de băut – condiţie la fel de necesară ca

şi curăţarea cuştii.

Stafilococoza
Diverşi stafilococi (Staphylococcus aureus, S. intermedius) provoacă diferite şi multiple
simptome atât la pui cât şi la iepurii adulţi.

infecţia generală acută: apatie, lipsa apetitului, inflamaţii purulente ale pleoapelor,
moartea survenind la una până la două zile după apariţia primelor simptome.

Infecţia generală cronică: Începutul bolii este puţin bătător la ochi şi doar uneori, după
apariţia bolii, organele atinse (plămâni, ficat, uter) trădează simptome organice tipice.

- inflamaţia purulentă a pielii: Apar pustule în piele în special la pui.

- inflamaţia purulentă a nodulilor limfatici. Umflarea şi mărirea nodulilor limfatici ai

gâtului, parţial cu formarea de abcese se constată în cazul acestei forme inflamatorii.

- inflamaţia articulaţiilor: articulaţiile sunt îngroşate şi dureroase, fenomen care duce la

dificultăţi clare de mişcare.

- inflamaţia dentare: maxilarele sunt foarte îngroşate şi se poate observa inflamarea

oaselor.

- inflamaţia glandei mamare (mastită): La iepuroaicele care alăptează se observă adesea

o inflamaţie dureroasă izolată a complexului mamar, umflat, înroşit, cu abcese chiar.

- inflamaţia uterină purulentă: din vagin este eliminată o secreţie vâscoasă purulentă.

Infecţia: Agenţii patogeni ai bolii (stafilococi) pătrund prin micile răni ale pielii; la pui se
transmit prin consumarea laptelui matern infectat. Stafilococii există în mediul
înconjurător al animalelor şi sunt greu de combătut.

Tratamentul adecvat se face cu diferite antibiotice (după efectuarea unei antibiograme) la

care trebui luată în considerare toleranţa iepurilor. Rezultatele tratamentului sunt adesea
discutabile. În infecţiile locale (abcese), pe lângă tratamentul local , trebuie administrate
antibiotice. Pe lângă aceste măsuri, trebuie curăţat mediul: cuştile, respectiv grajdul vor
fi temeinic dezinfectate. În cazul îmbolnăvirii puilor trebuie să le asigurăm un strat de
paie curat, uscat şi moale. culcuşul lor trebui dezinfectat cu grijă.

Listerioza
Agentul patogen al bolii, listeria monocytogenes este transmis de alte animale infectate
(şoareci, şobolani, oi) şi prin iarba putrezită. Boala apare izolat şi doar rareori se
îmbolnăvesc toţi iepurii dintr-un adăpost.

Simptome: În evoluţia acută a infecţiei, iepuroaicele gestante avortează, scurgerea

vaginală conţine sânge, animalele trădează lipsa poftei de mâncare, apatie şi mor după
una până la două zile. În evoluţia cronică a bolii, animalele slăbesc şi manifestă tulburări
de echilibru cu poziţia strâmbă a capului şi cu mişcări necordonate (inflamaţia membranei
cerebrale).

Tratamentul animalelor bolnave nu ]şi are rostul, ele trebuie eutanasiate.

Infecţii cu protozoare

Protozoarele sunt paraziţi unicelulari care apar accidental la iepuri şi cauzează infecţii
generale acute şi cronice. Printre protozoarele care provoacă infecţii generale se numără
toxoplasmele şi aşa numitul encefalitozoon. Coccidiile sunt, de asemenea, protozoare
care cauzează îmbolnăviri ale intestinului şi ficatului.

Toxoplasmoza

Infecţiile cu toxoplasme sunt rare la iepuri. ele pot lua forme acute sau cronice.
Aşternutul murdărit cu excremente de pisică sau nutreţurile murdare pot conţine
ovochişti de toxoplasme care pot duce la declanşarea infecţiei.

Simptome: În evoluţia acută a bolii, animalele sunt ameţite, manifestă lipsa poftei de
mâncare şi se observă apariţia tulburărilor de motricitate. Moartea se instalează la puţin
timp de la declanşarea bolii. În forma sa cronică, se observă lipsa apetitului, o stare de
epuizare fizică, anemie, mai târziu tulburări de motricitate cu paralizia membrelor
posterioare.

Tratamentul animalelor bolnave îşi are rostul numai după stabilirea exactă a
diagnosticului.

Zoonoza encefalitică infecţioasă

Agentul patogen, Encephalitozoon (nosema) cuniculi, apare la iepuri şi şoareci şi se

transmite pe cale orală. Fiind eliminat prin urină de către animalele infectate, este
posibilă o transmitere prin hrana infectată. Se presupune că boala se poate transmite şi
la puii nenăscuţi, pe cale uterină.
Simptome: Dacă creierul sau măduva spinării este infectată apar paralizii, tulburări de
echilibru, lipsă de coordonare ca şi la toxoplasmoză.

Nu se cunosc măsuri terapeutice şi profilactice eficiente.

Infecţii cu ciuperci (micozele)

Micozele sunt provocate de diverse ciuperci patogene. În funcţie de localizare, deosebim

îmbolnăviri ale pielii provocate de ciuperci (dermatomicoze) şi micoze ale organelor sau
de sistem. În afară de acestea mai apar şi îmbolnăvirile cauzate de toxinele ciupercilor
care sunt numite intoxicaţii micotice.

Dermatomicoze

Ciupercile patogene ca Trichophyton, mai rar Microsporum şi Achorium se localizează pe

pielea iepurilor. Adesea se poate observa vătămarea pielii cauzată de scurgerile oculare
sau nazale ca şi de paraziţii exteriori.

Prin contact cu alţi iepuri sau animale infestate cu ciuperci cum ar fi câinele, pisica sau
alte rozătoare, sporii ciupercilor se localizează pe piele.

Primele simptome ale bolii se observă în regiunea oculară, pe aripile nasului şi la baza
urechii. Modificările apar adesea sub formă de erupţii cutanate inelare. Blana cade în
smocuri, iar pielea este puţin îngroşată, înroşită şi prezintă o crustă. Dacă evoluţia bolii
continuă, mari părţi ale pielii devin locuri pleşuve, exantematice, acoperite cu o crustă.
de regulă, dermatomicozele se răspândesc destul de repede de la un animal la altul.

Diagnosticul este stabilit cu certitudine prin analizele de laborator ale crustelor, cojilor,
solzilor sau părului.

Medicul veterinar dispune măsurile terapeutice, adică felul şi cantitatea medicamentelor

precum şi durata tratamentului.

Pe lângă aceasta trebuie să se facă neapărat o curăţenie şi o dezinfecţie adecvată a

cuştilor şi a ustensilelor, fiindcă sporii ciupercilor sunt foarte rezistenţi.

Dacă animalele se îmbolnăvesc izolat, poate fi aplicat un tratament antimicotic cu

medicamente. Modificările vizibile ale pielii trebuie tratate.pe perioada mai lungi, regulat
şi în cantităţi suficiente. tratamentul trebuie continuat şi după ce apar semne vizibile de
vindecare.
Mijloacele terapeutice adecvate dermatomicozelor sunt:

• Clotrimazolul (canesten): se aplică local asupra zonelor pielii cu modificări.

• Enikomazol (Inaverol): se aplică prin băi sau tamponări locale cu soluţie 2%

• Griseofulvin (licuden M): mijloace sistemice: 25 mg/kg de greutate corporală de
două ori pe zi peste 3 săptămâni prin hrană.
• Ketokonazol (Nizoral): mijloace sistemice; 5 până la 10 mg/kg de greutate
corporală zilnic prin hrană

O cercetare amănunţită a animalelor achiziţionate împiedică apariţia agenţilor patogeni.

Cuştile trebuie regulat curăţate şi tratate cu dezinfectante în cazul apariţiei

dermatomicozelor.

Ciuperci în organele interne

Prin inspirarea sporilor de mucegai sau al miceliului o dată cu aerul sau prin consumul
acestora prin hrană, în plămâni sau în intestin se dezvoltă infecţii micotice.

Această formă a infecţiei micotice este rară la iepuri.

Contaminarea are loc prin inspirarea sporilor sau prin consumul lor prin hrana mucegăită.
Din plămâni sau intestin, infecţia micotică se poate răspândi mai departe în corp.

Tabloul clinic al bolii cronice se caracterizează prin slăbire accentuată, stare generală
proastă, prin afectarea plămânilor, insuficienţă respiratorie. Această formă de infecţie
micotică are întotdeauna un sfârşit letal.

tratamentul animalelor bolnave are puţine şanse de reuşită. Mucegaiurile se pot înmulţi
în stratul de paie vechi, necorespunzător sau în nutreţurile umede şi încălzite.
Amplasarea optimă uscată a stratului de paie şi a hranei reprezintă cea mai bună
profilaxie împotriva infecţiilor micotice.

Intoxicaţii provocate de toxine micotice transmise pe cale digestivă

Unele specii de mucegaiuri pot forma toxine care pot duce la afecţiuni ale unor organe.
Aceste intoxicaţii apar rareori la iepuri. Totuşi, este strict interzisă furajarea iepurilor cu
nutreţuri care prezintă semne vizibile de mucegai. depozitarea uscată a hranei previne
formarea mucegaiurilor.

album: Coccidioza : Toltazuril ( substanta activa ) – foarte puternic, Baycox, Sulfachinoxalina,

Sulfadiazina, Sulfadimidina, Salinomicina, Diclazuril, Robenidin, Coccitostop, Gelliprim Orale.

Hemoragii dupa coccidioze: Vitamina K asociat cu coccidiostatice

Boala hemoragica ( Septicemia virala, RHD ): Cunipravac (Cunipravac-RHD),

Mixohemovirovac,
Mixohemoragivac.

Colibaciloza: Enrofloxacina

Salmonelloza ( complicatii gastro. ) : Enrofloxacina

Mixomatoză: Mixohipra-H, Mixohemoragivac

Endo si ectoparaziti: Ivermectina (tratament intern, injectabil subcutanat). Albendazol

(tratament extern, peros).

Raia auriculara: Evomec (s.a. Ivermectina) + ulei comestibil ( uns zona afectata pentru
inmuierea pielii.

Raceala: Colistina, Doxicilina

Rani deschise: Neocaf spray, Asocilin + apa oxigenata, Mibazon + apa oxigenata, Tetraciclina
simpla – este totusi cea mai slaba + apa oxigenata

Diareea atipica ( diareea netipica unei boli anume ci doar un deranjament stomacal): Otet de
mere, Frunze de stejar, Crengi si frunze de salcam.

Vitaminizare: Vitamm 2, Promotor, Provimi ( furaj medicamentos ), Sare bulgari + o bucata

BCA

Dezinfectie custi: Cloramina efervescent

Pasteureloza (septicemia hemoragica ): Eritrom, Galimicin, Streptomicina, Enrofloxacina,

Neomicina, Tetraciclina, Cloramfenicol.

Dermatomicoze: Clotrimazol ( Canesten ), Enikomazol ( Inaverol ), Griseofluvin ( Licoden M ),

Ketokonazol ( Nizarol ).

Plagi, Infectii, Stomatite: Oxivet ( oxitetraciclina), Terramycin ( oxitetraciclina ).

Plagi, Afectiuni podale ( Pododermita ): Negerol

Afectiuni ale ochilor: Ceai de musetel + Gentamicina picaturi ( picaturi de ochi de la farmacia
umana. )

Balonari: Enteroguard cate o pastila pe zi timp de 5 zile, incepand cu varsta de 3-4 saptamani,
Colitrim, Otet de mere

Stranut nealergic: Colitrim

Stranut alergic: - fara tratament -

Antibiotice pentru iepure

Diaree, Dizenterie, Slabire, Cadera parului: Penicilina, Ampicilina, Cefalexina

Caderea parului: Spiramicina

 Diaree, Slabire accentuata: Canamicina

Diaree: Tilozina

Tratamente preventive la iepurii de casa

- 1 zi pe sapt pun in apa de baut 2mml de Coccistop per 1 litru de apa (preventiv contra
coccidiozei) sau alt coccitostop
- acidifiant Nutrisure (produs natural), rol antibiotic si stimulator de crestere prin imbunatatirea
digestiei. Dozaj: 1ml/l apa, permanent pana la 4 luni.
- Albastru de metilen – de doua ori pe luna.
- 1 data pe luna se adauga AD3E 2mml pe un litru de apa de baut timp de 5 zile ( AD3E
fixeaza calciu din mancare in corp)
- 1 data in 3 luni se adauga in apa 2mml de Enrofloxacina intru-un litru de apa de baut
( deparazitare interior)
- pui la 6 - 8 sapt se vaccineaza cu Mixohipra-H
- adulte se vaccineaza cu Mixohipra-H de doua ori pe an (de regula in luna martie si
septembrie)
- Colitrim un mg. de la 3-4 saptamani / un litru de apa timp de 5 zile ( preventiv pentru
balonari). Cand se umfla trebuie si atunci
- Ivermectina ( paraziti interni ) si Albendazol ( purici )

La varsta de 1 luna:

- pentru coccidioza se pune in apa de baut:

- Baycox -2ml la l de apa 3-4 zile
- Esb 3
- Coccistop 2ml / l apa + Vit K

La varsta de 2 luna:

- 6-8 saptamini traba vaccinati cu:

- Mixohipra-H
- Mixohemovirovac

3 Pentru coccidioza din luna in luna pina la 4 luni

4 Pentru pasteureloza tratament:

- Geliprim 2ml / 5 l apa

- Trimazin

5 Pentru enterite:

- Enrofloxacina

6 Ar mai fi de spus sper sa va fie de ajutor...