Reprezentare şi Litigii

Scurta sinteza a jurisprudentei

Înaltei Curti de Casatie si Justitie
în interesul legii

© Cristian Gânj 2010

Materialul reprezintă un sumar al legislaţiei publicate în Monitorul Oficial al României şi poate conţine opinii
personale ale autorului. Această broşură este adresată publicului în scopul exclusiv al informării şi nu constituie
consultaţie juridică sau sfat juridic profesional în înţelesul legii.

Cristian Gânj îşi declină în mod expres responsabilitatea cu privire la orice acţiune sau inacţiune întemeiată sau
derivată din lectura acestei prezentări.
 Cuvânt înainte

R ecursul în interesul legii este reglementat în prezent de dispoziţiile art. 329 din Codul de

procedură civilă care precizează că Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, precum şi colegiile de conducere ale
curţilor de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii pe întreg
teritoriul României, să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de
drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.

Una dintre problemele cu care se confruntă sistemul de adminstrare a justiţiei din România este
aplicarea neunitară a legii la cauze asemănătoare, judecătorii fiind suverani în principiu în ceea ce
priveşte interpretarea şi aplicarea legii la situaţia de fapt prezentată spre judecată. Spre deosebire de
sistemul dreptului comun anglo-saxon, precedentul judiciar nu are nicio relevanţă în ceea ce priveşte
obligativitatea judecătorului de a da aceeaşi soluţie unei situaţii de fapt identice sau asemănătoare, ceea
ce a condus la soluţionarea diferită a acestor cauze.

Pe de o parte, sistemul actual reprezintă o măsură a timpurilor prezente întrucât dezlegările date
problemelor de drept de către anumite instanţe de judecată nu pot fi luate întodeauna în considerare de
către alţi judecători întrucât fie suferă de lipsa unei motivări coerente sau convingătoare, fie nu reuşesc
să aplice în mod corect legea la situaţiile de fapt prezentate de către părţi.

Pe de altă parte, neaplicarea unitară a legii de către toate instanţele de judecată, în unele cazuri chiar de
către aceeaşi instanţă prin judecători diferiţi, aduce atingere statului de drept din cauza incertitudinii
juridice generate de lipsa de claritate a aplicării legii şi a consecinţelor sale asupra părţilor care se
adresează justiţiei. Ori, una dintre calităţile cerute legii este şi aceea de a fi predictibilă în ceea ce
priveşte interpretarea şi aplicarea ei în scopul de a permite oricărei persoane să îşi conformeze
conduita, în caz contrar şi în lipsa unui mecanism care să asigure coerenţa practicii instanţelor de
judecată dându-se naştere unei incertitudini permanente care diminuează încrederea publicului în
sistemul judiciar. Definiţiile fluctuante date de lipsa metodelor uniforme de apreciere a anumitor
concepte juridice, cum ar fi de exemplu buna credinţă şi consecinţele ei asupra vânzării bunului altuia,
reprezintă chestiuni încă nerezolvate de sistemul judiciar din România care continuă să pericliteze
misiunea puterii judecătoreşti.

Recursul în interesul legii este singura modalitate prin care se mai pot ajusta incoerenţele
jurisprudenţiale, deciziile prin care se soluţionează sesizările fiind pronunţate de Secţiile Unite ale
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. Cu toate
acestea, soluţiile date în această procedură se pronunţă numai în interesul legii, nu au efect asupra
hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.

În prezent, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este din nou obligatorie pentru instanţe, ceea
ce înseamnă că ele sunt izvor de drept pentru cauzele ulterioare, constituindu-se într-o formă locală de
încercare a unificării jurisprudenţei. Această soluţie a fost adoptată în mod ezitant de-a lungul timpului
de către legiuitorul român care a introdus, abrogat şi reintrodus de mai multe ori menţiunea că deciziile
sunt obligatorii pentru instanţe, astfel încât nici în prezent nu există o cultură juridică a studierii de
către jurişti a recursurilor în interesul legii alături de textele din actele normative.

Prezenta listă nu încearcă să fie exhaustivă sau să prezinte toate soluţiile adoptate de către Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie, ci reprezintă o selecţie a deciziilor considerate cele mai importante de către noi,
cu precizarea că aceste decizii sunt publicate în Monitorul Oficial, pe site-ul Înaltei Curţi şi al
Consiliului Suprem al Magistraturii, regăsindu-se în mai toate programele de legislaţie disponibile pe
piaţă în acest moment.
 Selectia dezlegărilor date problemelor de drept prin recursuri în interesul legii:

• Biletul la ordin, cambia şi cecul se învestesc cu formulă executorie pentru a fi puse în executare
DECIZIA Nr. 4 din 19 ianuarie 2009, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 381 din 04/06/2009
• Cererile privind lichidarea pretenţiilor referitoare la cheltuielile de înmormântare şi respectarea
tradiţiilor religioase ce compun pasivul succesoral sunt prescriptibile în termenul general de
prescripţie atât în situaţiile în care sunt formulate în cadrul acţiunii de ieşire din indiviziune, cât
şi atunci când sunt formulate pe cale separată.
DECIZIA Nr. 6 din 19 ianuarie 2009 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 321 din 14/05/2009
• În cazul judecării cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, şedinţa de judecată este
publică
DECIZIA Nr. 2 din 19 ianuarie 2009 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 469 din 07/07/2009
• Organul judiciar competent să soluţioneze plângerea împotriva rezoluţiei sau ordonanţei prim-
procurorului, prin care s-a infirmat rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere în
judecată şi s-a dat aceeaşi ori altă soluţie de netrimitere în judecată, pentru alte motive sau
pentru unele dintre motivele invocate de petent, este procurorul ierarhic superior. Numai în
situaţia în care, la rândul său, procurorul ierarhic superior, astfel sesizat, a respins plângerea şi a
menţinut soluţia prim-procurorului sau nu a soluţionat plângerea în termenul legal prevăzut la
art. 277 din Codul de procedură penală, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale
căror interese legitime sunt afectate se pot adresa cu plângere instanţei de judecată.
DECIZIA Nr. 1 din 19 ianuarie 2009 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 418 din 18/06/2009
• Deşi contractele de asistenţă juridică au caracter de titlu executoriu conferit prin lege, pot fi
puse în executare silită numai dacă au fost învestite cu formulă executorie.
DECIZIA Nr. 31 din 16 noiembrie 2009 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 111 din 18/02/2010
• Recursul declarat împotriva unei hotărâri prin care a fost soluţionată calea de atac a apelului,
deşi recursul era singura cale de atac ce putea fi exercitată împotriva hotărârii primei instanţe,
este admisibil, potrivit dispoziţiilor art. 385ind1 lit. e) din Codul de procedură penală, fiind
incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385ind9 alin. 1 pct. 3 şi 11 din Codul de procedură
penală
DECIZIA Nr. 35 din 14 decembrie 2009, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 291 din 04/05/2010
• Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele
ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 şi care şi-au
desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr.
 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială
DECIZIA Nr. 40 din 22 septembrie 2008 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 334 din 20/05/2009
• Emiterea mandatului european de arestare nu presupune întocmirea unei încheieri, nefiind o
procedură jurisdicţională.
DECIZIA Nr. 39 din 22 septembrie 2008 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 161 din 16/03/2009
• Cu privire la acţiunile întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea
imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate
după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi soluţionate neunitar de instanţele judecătoreşti,
stabilesc: Concursul dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale,
conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres
în legea specială. În cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specială, respectiv
Legea nr. 10/2001, şi Convenţia europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate.
Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acţiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul
comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii
raporturilor juridice.
DECIZIA Nr. 33 din 9 iunie 2008 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 108 din 23/02/2009
• În vederea determinării competenţei materiale de soluţionare în primă instanţă şi în căile de
atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile şi comerciale având ca obiect constatarea existenţei
sau inexistenţei unui drept patrimonial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea
unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu
privind restabilirea situaţiei anterioare.
DECIZIA Nr. 32 din 9 iunie 2008 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 830 din 10/12/2008

• Fapta de omisiune, în tot sau în parte, ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente
legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidenţierea în actele
contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori
evidenţierea altor operaţiuni fictive constituie infracţiunea complexă de evaziune fiscală,
prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 [fost art. 11 lit. c), fost art. 13 din
Legea nr. 87/1994], nefiind incidente dispoziţiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr.
82/1991 - Legea contabilităţii, raportat la art. 289 din Codul penal, aceste activităţi fiind
cuprinse în conţinutul constitutiv al laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală.
DECIZIA Nr. 4 din 21 ianuarie 2008 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 868 din 22/12/2008
• Natura juridică a acţiunii în regres exercitate de asigurător (societate de asigurare) împotriva
persoanelor culpabile de producerea unui accident este comercială, iar nu civilă.
 DECIZIA Nr. XXIII din 19 martie 2007 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 123 din 15/02/2008
• 1. Competenţa de soluţionare în primă instanţă a contestaţiei formulate împotriva executării
silite propriu-zise şi a contestaţiei care vizează lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării
titlului executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie revine judecătoriei.
2. Competenţa de soluţionare a contestaţiei privind înţelesul întinderii sau aplicării titlului
executoriu, ce reprezintă o hotărâre judecătorească comercială sau un alt titlu comercial emis de
un organ jurisdicţional, revine, după caz, instanţei comerciale sau organului jurisdicţional care a
pronunţat hotărârea ce se execută.
DECIZIA Nr. XV din 5 februarie 2007 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 764 din 12/11/2007
• Nerespectarea cerinţelor de a aduce la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni
cu privire la conţinutul actului de constatare şi de a consemna distinct acele obiecţiuni atrage
nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenţiei.
DECIZIA Nr. XXII din 19 martie 2007 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 833 din 05/12/2007
• Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială, fiind
executorii de drept, nu trebuie învestite cu formulă executorie pentru a fi puse în executare.
DECIZIA Nr. XXXVIII din 7 mai 2007 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 764 din 12/11/2007
• Acţiunile în anularea incidentelor de plăţi înscrise în Fişierul naţional de incidente de plăţi sunt
de competenţa tribunalului, ca primă instanţă.
DECIZIA Nr. LXXXV (85) din 10 decembrie 2007 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 685 din 07/10/2008
• În materie comercială, sechestrul asigurător se poate înfiinţa şi asupra bunurilor imobile ale
debitorului.
DECIZIA Nr. LXXXIV (84) din 10 decembrie 2007 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 697 din 14/10/2008

Cristian Gânj cabinet de avocat

Bd. Tutora No. 8, P2 Ap.1

- Iaşi -

Tel: + 4 0744 275 112

E-mail: office@ganj.ro

http://www.ganj.ro

membru al:
Uniunea Nationala a Barourilor din Romania
Baroul Iasi