CONTESTAREA AAF

CONTESTAREA AAF
POSIBILITATEA DE A INTRODUCE O CONTESTAŢIE
• După comunicarea deciziei de impunere/deciziei de nemodificare a bazei
de impunere sau a oricărui alt act administrativ fiscal, puteţi să contestaţi,
în totalitate sau în parte, decizia organului fiscal, bineînţeles dacă nu
sunteţi de acord cu obligţiile/drepturile care v-au fost stabilite în actul
administrativ comunicat.
• Procedura reglementată de Codul de procedură fiscală nu reprezintă o
jurisdicţie specială administrativă în sensul art. 21 alin. (4) din Constituţie
şi art. 6 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Consecinţa este că cei ce doresc să atace o decizie emisă de un organ
fiscal sunt obligaţi ca, mai înainte de a sesiza instanţa de contencios
administrativ, să parcurgă procedura administrativă reglementată
de Titlul IX din Codul de procedură fiscală (Decizia ÎCCJ nr. 4406 din
15 noiembrie 2007. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca
neîntemeiat recursul societăţii reclamante împotriva sentinţei Curţii de
Apel care, la rîndul ei a respins acţiunea introdusă de aceeaşi societate
prin care aceasta a chemat în judecată organul fiscal, solicitând obligarea
acestuia la restituirea unei sume considerată a fi fost plătită fără titlu.
Societatea menţionează că a solicitat organului fiscal restituirea sumei
calculată nelegal, dar acesta a înţeles să restizuie numai o parte din
suma solicitată.)
 CONTESTAREA AAF
CE SE CONTESTĂ
• Contestaţia poate fi formulată doar împotriva actelor
administrative fiscale

• Caz special: Dacă totuşi vi s-a comunicat doar Raportul de

inspecţie fiscală, fără ca acesta să fie însoţit şi de decizia de
impunere/decizia de nemodificare a bazei de impunere, doar în
această situaţie Raportul de inspecţie are valoare de act
administrativ fiscal şi deci poate fi contestat, cu condiţia ca acesta
să conţină obligaţii fiscale stabilite în sarcina dumneavoastră.
Dacă ulterior vă este comunicată şi decizia de impunere, este
indicat a vă preciza contestaţia introdusă împotriva raportului de
inspecţie fiscală, în sensul că înţelegeţi că aceasta este formulată
şi împotriva deciziei de impunere emisă în baza raportului de
inspecţie contestat iniţial. Caz contrar riscaţi respingerea
contestaţiei formulaă împotriva raportului şi pierderea termenului
de formulare a contestaţiei, termen care se va calcula în acest
caz de la data comunicării deciziei.
 CONTESTAREA AAF
În schimb, dacă vi s-a comunicat atât decizia de impunere/decizia de
nemodificare a bazei de impunere cât şi Raportul de inspecţie fiscală, iar
dumneavoastră înţelegeţi să faceţi contestaţie doar împotriva Raportului,
riscaţi nu numai ca să vă fie respinsă această cale de atac, ci şi decăderea
din dreptul de a mai depune o contestaţie ca urmare a depăşirii termenului
prevăzut de lege pentru aceasta.

• Caz special: Procesele-verbale de contravenţie, inclusiv cele emise de

organele fiscale, pot fi atacate cu plângere adresată instanţei judecătoreşti
competente potrivit OG nr.2 /2001.

• Caz special: Se poate face contestaţie şi dacă o cerere pentru emiterea

unui act administrativ fiscal nu a fost soluţionată în termen (Contestaţie
împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal).
Exemplu:
Dacă aţi depus o cerere de restituire a unui impozit plătit peste cuantumul
legal sau o cerere de rambursare, iar aceasta nu a fost soluţionată în
termenul de 45 de zile, luând în calcul şi eventuala perioadă în care acesta
s-a prelungit ca urmare a solicitării, de către organul fiscal, a unor informaţii
suplimentare pentru soluţionarea cererii, se poate considera un refuz de
emitere a actului administrativ prin care se soluţionează cererea şi se
stabileşte dreptul la restituire sau rambursare (decizia de restiture sau
decizia de rambursare). În acest caz, puteţi formula o contestaţie împotriva
refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.
 CONTESTAREA AAF
TERMENUL DE FORMULARE A CONTESTAŢIEI
• Termenul general pentru depunerea contestaţiei este de 30 de zile de la data
comunicării actului administrativ contestat.
• Acest termen va fi de 3 luni dacă actul administrativ ce urmează a fi atacat
nu conţine una din menţiunile privind dreptul de a contesta, termenul în care
poate fi formulată contestaţia şi organul fiscal la care se depune aceasta.
• Termenul se calculează conform art. 101-104 C pr civ.
1)Astfel, în cazul termenului general de 30 de zile, termenul se calculează pe
zile libere, neintrând în calcul nici ziua când a început nici ziua s-a sfârşit.
Exemplu:
Decizia de impunere are ca dată de comunicare data de 2 decembrie.
Calculul termenului începe cu 3 decembrie şi se sfârşeşte pe data de 1
ianuarie a anului următor. Deci ultima zi de depunere a contestaţiei ar fi data
de 2 ianuarie. Cum însă data de 2 ianuarie este zi nelucrătoare, ultima zi de
depunere este 3 ianuarie.

2) În schimb, în cazul termenului special de 3 luni, termenul se sfârşeşte în

ziua lunii corespunzătoare lunii de plecare. Dacă ziua de plecare este ultima
zi din lună (29, 30, sau 31), iar luna în care se sfârşeşte nu are o asemenea
zi, se împlineşte în ultima zi a lunii.
 CONTESTAREA AAF
Exemplu:
Decizia de impunere are ca dată de comunicare data de 15
decembrie. Termenul se sfârşeşte pe data de 15 martie astfel că
ultima zi de depunere a contestaţiei este data de 15 martie.
Sau, dacă decizia se comunică în data de 30 noiembrie, ultima
zi de depunere a contestaţiei va fi data de 28 sau 29 februarie.

ORGANUL FISCAL LA CARE SE DEPUNE CONTESTAŢIA

• Organul fiscal emitent al actului administrativ ce urmează a fi atacat
• Dacă, din diverse motive, contestaţia nu a fost depusă la organul
fiscal emitent al actului administrativ fiscal atacat, trebuie să ştiţi că
organul fiscal necompetent are obligaţia transmiterii acesteia la
organul fiscal emitent, în termen de 5 zile.
 CONTESTAREA AAF
RENUNŢAREA LA CONTESTAŢIE
• Puteţi să vă retrageţi contestaţia, dacă solicitaţi aceasta organului fiscal
de soluţionare a contestaţiei până la soluţionarea acesteia prin decizie
(până la emiterea deciziei).
• Dreptul de a contesta se menţine chiar dacă aţi depus o cerere de
retragere a contestaţiei şi chiar dacă organul de soluţionare a luat act de
acest lucru, dacă dreptul se exercită in interiorul termenului de 30 de zile
prevăzut de lege pentru exercitarea sa.
• Renunţarea nu se circumscrie dispoziţiilor art. 6 alin. (4) din Legea nr.
554/2004 privind renunţarea la jurisdicţia administrativă specială, întrucât
decizia de soluţionare a contestaţiei potrivit Codului de procedură fiscală
nu este un act de jurisdicţie, ci este un act administrativ supus cenzurii
instanţei de judecată.
Ca urmare, o eventuală renunţare la contestaţie, pe considerentul că
se renunţă la o jurisdicţie specială administrativă în favoarea instanţei,
poate avea ca efect pierderea dreptului de a ataca actul administrativ,
datorită neexercitării sale în termen, în condiţiile în care parcurgerea
procedurii prealabile, astfel cum aceasta este reglementată de Titlul IX
Cod procedură fiscală, este obligatorie (vezi Decizia nr. 4481 din 20
noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
 CONTESTAREA AAF
CONTESTAŢIA SUSPENDĂ PLATA/EXECUTAREA OBLIGAŢIEI?
• Chiar dacă aţi formulat contestaţie împotriva măsurii/sumei stabilită de
organul fiscal în actul admisistrativ fiscal contestat, obligaţia respectivă
este executabilă, adică trebuie îndeplinită în termenul legal. Caz contrar,
organul fiscal va apele la măsurile de constrângere pe care este
îndreptăţit să la aplice, cum ar fi: amendă, majorări de întârziere,
executare silită ş.a.
• Totuşi, aveţi dreptul să solicitaţi suspendarea, până la soluţionarea
contestaţiei, a executării actului administrativ şi deci a obligaţiei stabilită
în acesta, prin introducerea unei cereri cu acest obiect la instanţa de
contencios administrativ competentă, conform Legii nr. 554/2004 privind
contenciosul administrativ.
• Suspendarea executării actului administrativ fiscal, dacă instanţa sesizată
v-a admis cererea, are ca efect:
- suspendarea dreptului organului fiscal de a efectua acte de urmărire
asupra obligaţiilor înscrise în actul administrativ atacat. Pentru aceste
obligaţii s-a „amânat” termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) Cod
procedură fiscală şi menţionat în decizia de impunere;
- înscrierea obligaţiilor fiscale stabilite prin decizia atacată în certificatul
de atestare fiscală la secţiunea B „Alte menţiuni”.
 CONTESTAREA AAF
• Pentru introducerea cererii de suspendare a executării actului
administrativ fiscal la instanţă, este necesar:
– formularea unei contestaţii împotriva actului administrativ pentru a cărui
executare se cere suspendare;
– cererea de suspendare să fie motivată. Pentru admisibilitatea cererii,
motivele trebuie să fie justificate (ex. existenţa unor îndoieli puternice
asupra legalităţii actului atacat, iminenţa producerii unei vătămări
ireparabile a drepturilor contestatorului, de regulă, ca urmare a etc.);
Nemotivarea cererii poate duce la respingerea cererii . Simpla
contestare a actului administrativ fiscal nu este în măsură să
constituie, prin ea însăşi, un motiv de îndoială serioasă în privinţa
legalităţii acestuia.
Paguba iminentă este definită la art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea
554/2004, ca fiind „prejudiciul material viitor şi previzibil sau,
după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei
autorităţi publice sau a unui serviciu public”
– depunerea unei cauţiuni de până la 20% din cuantumul sumei
contestate. Dacă obiectul contestaţiei nu este evaluabil în bani,
cauţiunea este de până la 2.000 lei.
 CONTESTAREA AAF
SOLUŢIONAREA CONTESTAŢIEI
• Organul de soluţionare a contestaţiei are la dispoziţie, în general, un
termen de 45 de zile pentru a soluţiona contestaţia. Termenul, în cazul
acestei proceduri este un termen de recomandare.
• Singurul instrument pe care îl poate eventual utiliza contestatorul în cazul
depăşirii acestui termen este sesizarea instanţei de contencios
administrativ competente cu o cerere/acţiune împotriva refuzului
organului fiscal de emitere a actului administrativ fiscal, în acest caz a
deciziei de soluţionare a contestaţiei.
• Soluţiile posibile care pot face obiectul deciziei de soluţionare a
contestaţiei sunt:
- admiterea contestaţiei, în totalitate sau în parte, care are ca efect
desfiinţarea totală sau parţială, după caz, a deciziei emisă de organul de
inspecţie sau de administrare competent. . Este o decizie care vă este
favorabilă şi care duce la:
• scăderea din fişa analitică pe plătitor a sumelor admise precum şi
a accesoriilor aferente acestora, stabilite prin decizii;
• naşterea dreptului la restituire, dacă impozitele, taxele,
contribuţiile stabilite de organul de inspecţie fiscală în decizia de
impunere contestată şi anulate total sau parţial ca urmare a
desfiinţării totale sau parţiale a deciziei, precum şi accesoriile
aferente acestora, au fost achitate, prin: plată, compensare,
executare silită sau altă modalitate de stingere;
 CONTESTAREA AAF
SOLUŢIONAREA CONTESTAŢIEI (CONTINUARE)
• refacerea inspecţiei, dacă se dispune astfel în decizia de soluţionare
a contestaţiei. În această situaţie, inspecţia fiscală trebuie
încredinţată unei alte echipe de inspecţie. Această echipă trebuie să
ţină seama de considerentele reţinute în decizia de soluţionare a
contestaţiei care au dus la desfiinţare şi nu va putea stabili sume
mai mari decât cele din actul desfiinţat. Verificarea va viza strict
aceeaşi perioadă şi acelaşi obiect al contestaţiei pentru care s-a
emis decizia.
Verificarea dispusă prin decizia de soluţionare a contestaţiei nu este o
reverificare în sensul art. 105 alin. (3) teza 2 Cod procedură fiscală.
Totodată, pentru efectuarea acestei inpecţii organul de inspecţie nu
are obligaţia transmiterii avizului de inspecţie.

- respingerea contestaţiei. În acest caz se menţin obligaţiile/drepturile

stabilite în decizia emisă de organul fiscal.
 CONTESTAREA AAF
SOLUŢIONAREA CONTESTAŢIEI (CONTINUARE)
• Pe perioada de soluţionare a contestaţiei este posibilă introducerea in
procedură şi a altor persoane interesate (ex. Codebitori, coproprietari,
coautori, etc.). Introducerea poate avea loc fie din oficiu, adică la iniţiativa
organului de soluţionare a contestaţiei, fie la cererea dumneavoastră.
Este obligatorie introducerea din oficiu a persoanelor care participa la
realizarea venitului (ex. coproprietari, în cazul contestaţiilor împotriva
deciziilor de impunere a veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor sau
asociati în cazul contestaţiilor împotriva deciziilor de impunere a venitrilor
obţinute de persoanele fizice din asocieri fără personalitate juridică).
• Aveţi dreptul de a prezenta probe noi în susţinere contestaţiei, chiar dacă
acestea nu au fost cercetate de organele de inspecţie fiscală.
• Prin solutionarea contestatiei nu vi se poate crea o situatia mai grea. Astfel,
organul de soluţionare a contestaţiei nu poate stabili sume suplimentare faţă
de cele stabilite în decizia de impunere emisă de organul de inspecţie.
• Contestaţia se soluţionează prin emiterea unei decizii de către organul de
soluţionare competent a cărei comunicare este supusă regulilor generale de
comunicare a actelor administrative fiscale prevăzute la art. 44 Cod
procedură fiscală.
• La data comunicării deciziei încetează măsura suspendării actului
administrativ fiscal, dacă o astfel de măsură a fost dispusă de instanţă
potrivit art. 215 Cod procedură fiscală şi Legii nr. 554/2004.
 CONTESTAREA AAF
SUSPENDAREA SOLUTIONARII CONTESTAŢIEI
• Poate avea loc:
- la iniţiativa organului de solutionare a contestaţiei, în situaţiile
limitativ stabilite de lege, respectiv:
• existenţa unei sesizări penale, a carei instrumentare poate
avea relevanţă asupra soluţiei;
Pentru a fi posibilă emiterea unei decizii de suspendare a
soluţionării contestaţiei motivată de existenţa unei sesizări
penale, trebuie ca între obligaţiile stabilite şi contestate şi
stabilirea caracterului infracţional al faptelor săvârşite să existe o
strânsă interdependenţă, de care depinde soluţionarea procedurii
administrative. Aceasta chiar dacă fapta infracţională nu aparţine
vreunui angajat al contestatorului, ci aparţine unor parteneri de
afaceri ai acestuia (Decizia nr. 4461 din 20 noiembrie 2007, Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie)
 CONTESTAREA AAF
• Decizia nr. 4461 din 20 noiembrie 2007
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins cererea reclamantei/societăţii
contestatoare de anulare a deciziei de suspendare a soluţionării contestaţiei
emisă de ANAF – Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor, stabilind că
nu are relevanţă faptul că sesizarea penală s-a făcut numai cu privire la unii
furnizori ai societăţii contestatoare.
În fapt, organul de inspecţie fiscală nu a recunoscut deductibilitatea unor
cheltuieli aferente unor facturi emise de 3 furnizori, deoarece nu s-a putut stabili
realitatea relaţiilor comerciale cu aceştia, având în vedere că, în urma unor
controale încrucişate, s-a constatat că aceste societăţi nu funcţionează la sediul
declarat. Ca urmare, s-a solicitat parchetului efectuarea de cercetări cu privire la
la existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, conform
legii speciale.
Astfel, instanţa supremă a reţinut faptul că legătura strânsă dintre posibilul
caracter infracţional al faptelor şi soluţionarea contestaţiei administrative a
reclamantei constă în necesitatea de a determina realitatea operaţiunilor
comerciale evidenţiate prin facturile emise, înregistrate în evidenţa contabilă a
contestatoarei, cu efect direct asupra cuantumului obligaţiilor stabilite în decizia
de impunere contestată.
Reţinând deci motivarea existenţei legăturii strânse dintre stabilirea potenţialului
caracter infracţional al faptei săvârşite de cei trei furnizori ai societăţii reclamante
şi soluţionarea contestaţiei pe cale administrativă a acesteia din urmă, Înalta
Curte a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei cu consecinţa menţinerii
măsurii suspendării dispuse de organul de soluţionare a contestaţiei.
 CONTESTAREA AAF
• existenţa unei alte proceduri juridice în curs, de care poate
depinde soluţia.
- la cererea contestatorului, o singură dată, pentru motive întemeiate. În
acest caz, organul de soluţionare a contestaţiei va stabili şi termenul de
suspendare.
• Suspendarea încetează la încetarea motivului sau a termenului de
suspendare, după caz.
SESIZAREA INSTANŢEI
• Dacă sunteţi nemulţumiţi de soluţia care face obiectul deciziei de
soluţionare a contestaţiei, aveţi posibilitatea de a vă adresa instanţei de
contencios administrativ competente (tribunal sau curte de apel, după
cum decizia de soluţionare a contestaţiei a fost emisă de serviciul de
soluţionare a contestaţiei de la nivelul Direcţiei generale a finanţelor
publice judeţene sau a mun. Bucureşti sau de Direcţia generală de
soluţionare a contestaţiilor din centrala ANAF;
• Prin decizia de soluţionare a contestaţiei trebuie să fiţi informaţi despre
instanţa competentă precum şi despre termenul de exercitare a căii de
atac.
• Exercitarea acestei căi de atac nu suspendă, ca şi în cazul introducerii
contestaţiei, executarea dispoziţiei care face obiectul actului administrativ
fiscal atacat. Pentru a fi posibil acest lucru este nevoie de sesizarea
instanţei cu o cerere de suspendare a executării actului administrativ
fiscal, conform Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ fiscal.