AMINTIŢI-VĂ DE SILO!

Ieremia 7:1-15

INTRO

1. În timpul profetului Ieremia (cca. 600 ani î.H.), poporul lui Iuda trecea printr-o
perioadă foarte dificilă…
a) Împărăţia de nord a lui Israel tocmai se destrămase, fiind luată în robie de
către asirieni.
b) Nebucadneţar, împăratul Babilonului, învinsese pe asirieni şi acum era
stăpân peste Israel.
2. Poporul lui Iuda îşi dezvoltase o credinţă falsă…
a) Credinţă condamnată de Domnul prin proorocul Ieremia.
b) O credinţă de care trebuie să ne amintim pentru a o evita.

Citim despre această credinţă şi despre atitudinea lui Dumnezeu faţă de ea în

Ieremia 7:1-15…

I. CREDINŢA FALSĂ A LUI IUDA.

A. CREDINŢA ÎN TEMPLU.
1. Pentru a-şi scuza eşecul lor în a-L sluji pe Dumnezeu – Ieremia 7:1-7
a) Însărcinarea lui Ieremia de a vorbi în Templu – Ieremia 7:1-2
b) Chemarea la pocăinţă în momentul în care cetatea era în pericol să fie
distrusă de armata babiloniană – Ier. 7:3
c) Credinţa lor era în faptul că Templul era în Ierusalim
1. Atitudinea lor : “Suntem în siguranţă! Acesta este Templul
Domnului şi El nu va îngădui să fie distrus!”
2. Credeau cu adevărat aceasta, din repetarea: “Acesta este Templul
Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului…!”
d) Dumnezeu cerea mai mult decât ritualuri la Templu, închinare şi
evlavie:
1. Pocăinţa şi slujba trebuiau făcute din inimă – Ier. 7.51
2. Trebuiau să fie prezente în relaţia lor cu ceilalţi oameni, în viaţa
de zi cu zi – Ier. 7:5b-6
e) Numai o astfel de trăire îi va scăpa de robie – Ier. 7:7
2. Pentru a-şi scuza păcatele în care trăiau:
a) Credinţă înşelătoare – Ier. 7:8-11
b) Călcarea Legii – Ier. 7:9
c) Credeau că frecvenţa la templu le va scuza purtarea – Ier. 7:10
d) Însă Dumnezeu a văzut făţărnicia lor – Ier. 7:11
B. RĂSPUNSUL DOMNULUI.
1. Pentru toţi cei care aveau o astfel de credinţă: “Amintiţi-vă de Silo!”
a) Unde a fost odată Cortul Întâlnirii – Iosua 18:1
b) Unde Chivotul Domnului a fost luat de filisteni – 1 Sam 4:10-11
2. Dumnezeu va face la fel cu Ierusalimul şi cu templul – Ier. 7:13-15
a) Pentru că n-au ascultat de prooroci – Ier. 7:13
 b) Ce s-a întâmplat la Silo se va întâmpla şi la Ierusalim – Ier. 7:14
c) Vor fi luaţi robi întocmai ca Efraim (Israel) Ier. 7:15; 52:12-30

În 1 Cor. 10:11-12 găsim scris că toate lucrurile care s-au întâmplat lui
Israel sunt pentru învăţătura noastră. Ce învăţături putem noi găsi şi însuşi din ce
este scris în ieremia? Poate una despre…

II. CREDINŢA FALSĂ A CREŞTINILOR.

A. CREDINŢA ÎN BISERICĂ.
1. Este posibil ca noi, ca membri în biserica lui hristos, să avem o
credinţă înşelătoare?
a) Ca evreii, care strigau: “Templul Domnului…”
b) Pot fi mulţi care strigă: “Biserica Penticostală…”
2. Trăind (şi poate crezând) că prezenţa la Biserică poate scuza:
a) Neglijenţa şi lipsa de activitate?
1. Având o atitudine bazată pe motive false:
a) Biserica va fi răpită, eu sunt “un membru” deci voi fi
răpit!
b) Atâta timp cât sunt “membru”, voi fi păzit!
2. Amintiţi-vă pilda neghinei – Matei 13:41-43
a) Cineva poate fi în Împărăţie (Biserică) astăzi
b) Dar poate fi scos afară din Împărăţie (Biserică) la sfârşit!
3. Mântuirea depinde de trăire personală, nu de apartenenţă la
un grup! – Ioan 15:2
b) Trăirea în păcat!
1. Ca şi evreii care nu ascultau de Dumnezeu, dar pretindeau
justificare:
- Ex. Trăind ca lumea, dar venind la Biserică (am interzis unui
astfel de om să participe la programele bisericii)
- Ex. Trăind în imoralitate şi fire pământească, dar fiind un
“Membru credincios”
2. Dumnezeu nu s-a schimbat!
- Harul Lui cere viaţă în sfinţenie – Tit 2:11-12
- Dispreţuind harul aşteaptă-te să vezi mânia Lui – Evrei
10:26-31
3. Mântuirea depinde de Harul Lui , nu de ritualurile
Bisericeşti!
B. RĂSPUNSUL DOMNULUI.
1. “Amintiţi-vă de Sardes!” – Apoc. 3:1-6
a) Le mergea numele că sunt vii, dar aceasta nu i-a scăpat de
pedeapsă – Apoc. 3:1-3
b) Ca întotdeauna, mântuirea se bazează pe consacrare (dăruire)
personală – Apoc. 3:4-6
2. “Amintiţi-vă de Laodicea!” – Apoc. 3:14-22
a) Ei au devenit “căldicei” – Apoc. 3:14-15
 b) Erau în pericol să “fie vărsaţi” din cauza deşertăciunii în care
trăiau – Apoc. 3:16-17
c) Starea lor cerea mustrare şi pedeapsă – Apoc. 3:18-22
CONCLUZIE

1. Ca şi evreii, a căror salvare depindea de întoarcere şi slujire din toată inima, şi

mântuirea noastră este garantată doar de o ascultare, plină de credinţă, a voii
lui Hristos.
2. Trebuie să ne ferim de a crede în “mântuire care se moşteneşte”, sau “mântuire
prin asociere” ( A sta printre sfinţi şi a vorbi ca ei nu te face sfânt! Trebuie să
trăieşti ca ei! A sta printre prooroci şi chiar a prooroci nu face din tine un om
al lui Dumnezeu! – adu-ţi aminte de Saul 1 Sam. 10.11)
3. Aminteşte-ţi că Dumnezeu a promis că ne face şi nouă ce a făcut lui Israel,
dacă nu suntem credincioşi – Romani 11:20-22