SFATURI PENTRU NOUL AN

2 Împăraţi 13:14-19, 22-25

- Suntem la începutul unui nou an calendaristic.

- Ne-am luat rămas bun de la anul 2009 şi privim acum înainte
spre anul 2010.
- Fiecare dintre noi probabil ne gândim:
o „Oare ce surprize îmi rezervă acest an?
o Va fi un an care îmi va aduce mai multă bucurie şi
împlinire
o Va fi un an greu, cu multe încercări şi suferinţă?"
- Pentru că nu ştim niciodată dinainte ce ne rezervă viitorul (şi
e mai bine că nu ştim), aş vrea să ne îndreptăm atenţia spre
Dumnezeu şi spre Cuvântul Său, Sursa noastră de linişte şi
încredere în astfel de momente.
- Atunci când îţi lipseşte acea siguranţă legată de viitor, e bine
să ştii că ai un Tată care cunoaşte totul şi care veghează asupra
paşilor vieţii tale pe acest pământ.
- În textul pe care l-am citit este vorba despre întâlnirea dintre
omul lui Dumnezeu, Elisei, şi împăratul care a domnit peste
Israel în vremea sa, Ioas. Sunt câteva lucruri de învăţătură pe care
le putem desprinde din acest text şi le putem aplica la viaţa
noastră în anul care ne stă înainte.

I. RAPORTEAZĂ-TE CORECT FAŢĂ DE ÎNCERCĂRI.

2 Împăraţi 13:14 Elisei s-a îmbolnăvit de o boală de care a
murit.
A. Cine era Elisei?
- Elisei a fost ucenicul lui Ilie, continuatorul lucrării începute de
el şi unul dintre cei mai mari profeţi pe care i-a avut Israel de-a
lungul istoriei.
- Elisei a avut o putere chiar mai mare decât a lui Ilie.
- Dumnezeu a ascultat cuvintele rostite de robul său Ilie şi l-a
îmbrăcat pe Elisei cu o măsură dublă de putere spirituală, astfel
că Elisei a făcut numeroase minuni de-a lungul vieţii sale.
B. Nu vi se pare ciudat faptul că un om al lui Dumnezeu, un
prooroc care a avut o dublă putere spirituală decât a lui
Ilie, a ajuns să moară în urma unei boli?
- Nu e ciudat oare faptul că cel care a vindecat şi a înviat chiar
oameni morţi, ajunge în cele din urmă să nu se poată vindeca
pe sine însuşi?
- Aici însă este o lecţie extraordinar de profundă şi frumoasă
totodată.
- Dumnezeu ne învaţă un lucru foarte important şi anume, faptul că
cei care fac lucrări extraordinare pentru El, nu sunt mari
prin ei înşişi, şi că de fapt, şi ei sunt la fel ca toţi ceilalţi
oameni.
C. Apostolul Pavel, care şi el, în pofida lucrării extraordinare pe
care a făcut-o pe ogorul Evangheliei, a fost chinuit ani la
rândul în trupul lui de un „ţepuş" de care n-a putut scăpa
nicicum, deşi s-a rugat pentru aceasta. Şi ştiţi de ce?
2 Corinteni 12:7 Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din
pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus
un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă
pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngîmf.
- Atunci când lucrăm mai bine şi mai cu sârg pentru Domnul, atunci
când realizările sunt mai mari şi mai răsunătoare, Dumnezeu ne
poate da câte un ţepuş, câte o încercare, câte o boală, ca să nu
ne lase să ne umflăm de mândrie, ca astfel să nu ne pierdem
răsplata care ne aşteptată în ceruri şi să nu cădem în capcana de
a ne uita în urmă la tot ceea ce-am realizat şi să spunem: „Iată
ce am putut realiza prin puterea mea, prin înţelepciunea mea şi
prin resursele mele".
- Pavel şi Elisei, şi mulţi alţi slujitori ai lui Dumnezeu care au înţeles
acest principiu dumnezeiesc, au primit fără murmur încercarea.
- Elisei nu murmură şi nu crâcneşte ci aşteaptă cu seninătate sfârşitul
alergării pământeşti şi răsplata lucrării făcute cu dragoste şi
sacrificiu.
- Acesta trebuie să fie şi răspunsul nostru: indiferent de ceea ce
Dumnezeu va îngădui în viaţa noastră, noi trebuie să acceptăm,
continuând totodată să-L slujim fără murmur până în ultima clipă
 a vieţii noastre.

II. PREGĂTEŞTE-TE DE LUPTĂ

2 Împăraţi 13:15 Elisei i-a zis: „Ia un arc şi săgeţi.” Şi a luat
un arc şi nişte săgeţi!
- Cele două mâini ale lui Ioas având în ele arcul şi săgeţile sunt
un simbol al modului în care fiecare dintre noi trebuie să
intrăm în noul an.
- Fiecare om poartă ceva la cumpăna dintre ani:
- unii poartă îngrijorările anului precedent,
- alţii poftele nesatisfăcute,
- unii poartă aspiraţii şi idealuri,
- alţii doar dorinţe meschine.
- Fiecare om însă poartă ceva în sufletul lui şi intră în noul an cu
un anumit „bagaj" de dorinţe, aspiraţii sau idealuri.
- Ce trebuie să poarte un copil al lui Dumnezeu la trecerea dintre
ani?
A. MOISE.
Exodul 4:2 Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?” El a răspuns:
„Un toiag.”
- Ştim minunea pe care Dumnezeu o face cu toiagul transformat în
şarpe.
- Pasajul se încheie cu porunca lui Dumnezeu:
Exodul 4:17,20 Ia în mână toiagul acesta cu care vei face
semnele.” ... Moise şi-a luat nevasta şi copiii, i-a pus
călare pe măgari şi s-a întors în ţara Egiptului. Şi-a luat
în mână toiagul lui Dumnezeu.
- Toiagul din mâna lui Moise era un semn al puterii şi
prezenţei lui Dumnezeu în viaţa lui.
B. Al doilea exemplu:
Luca 9:62 Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug, şi se uită
înapoi, nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.”
- Plugul este un simbol al lucrării spirituale
- Mâna pusă pe plug este simbolul dăruirii, al sacrificiului în
lucrare.
 C. Anul în care am intrat va fi unul în care avem de luptat atât în planul
vieţii de zi cu zi, cât mai ales în plan spiritual.
- Cei care intră nepregătiţi în noul an, cei care cred că anul care
vine este lipsit de încercări şi ispite, sunt lipsiţi de
înţelepciune.
- Ca să putem trece cu bine prin tot ceea ce Dumnezeu va
îngădui în viaţa noastră în acest an, trebuie să fim gata de
luptă.
- De ce? Pentru că nimeni nu se poate înarma în locul altuia.
- Fiecare dintre noi trebuie să fim gata de luptă.
- Cum ar trebui să intrăm în noul an? Însoţiţi de prezenţa şi
puterea lui Dumnezeu, gata de lucru şi de luptă totodată.
Dumnezeu să ne ajute la lucrul acesta!

III. ÎNCORDEAZĂ ARCUL!

2 Împăraţi 13:16 Apoi Elisei a zis împăratului lui Israel:
„Încordează arcul cu mâna ta.”
- Conform DEX, „a încorda" înseamnă „a întinde puternic".
- Oricât de puternic ar fi un arc, el nu are nici o valoare în mâna unui
om dacă nu este încordat, întins cu putere.
A. Încordarea arcului cu propria mână înseamnă
CONŞTIENTIZAREA lucrurilor pe care trebuie să le facem
noi înşine.
- Sunt lucruri pe care le face Dumnezeu pentru noi
- Dar sunt lucruri pe care, degeaba aşteptăm să le facă Dumnezeu
sau alţi oameni; acelea ne revin nouă înşine să le facem.
B. Încordarea arcului cu propria mână înseamnă totodată
RESPONSABILIZARE ŞI MOTIVARE.
- Când încorzi arcul depui un efort, te concentrezi, eşti atent să nu
ratezi.
- În noul an în care Dumnezeu ne-a îngăduit să intrăm, Dumnezeu ne
va scoate înainte noi oportunităţi de slujire, ne va călăuzi în
direcţii noi, ne va ajuta să înţelegem noi lucruri ce ţin de lucrare.
- Putem să ratăm toate aceste ocazii sau, dimpotrivă, să ne încordăm
„arcul" voinţei, „arcul" resurselor, „arcul" calităţilor cu care
Dumnezeu ne-a binecuvântat şi să fim gata să-L slujim mai bine
şi mai mult pe El.
 - Cineva spunea: Cei slabi au doar dorinţă. Cei puternici, în schimb,
au şi voinţă.
- Mulţi creştini stau în mână cu „arcul" binecuvântărilor şi a
resurselor sau al puterii de lucru şi luptă spirituală, pe care
Dumnezeu li l-a dat, şi nu fac nimic cu el.
- Se uită la alţii doar, la modul în care alţi credincioşi îşi încoardă
propriile lor „arcuri", au şi ei dorinţa de a face ceva dar le lipseşte
voinţa.
- Iată un alt subiect de rugăciune pentru acest început de an:
„Doamne, ajută-mă să fac pasul credinţei, pentru a trece de la
starea de creştin pasiv, la cea de creştin activ, implicat în
lucrarea Ta şi-n slujirea altora".

IV. ŢINTEŞTE ÎN DIRECŢIA CORECTĂ!

2 Împăraţi 13:16 ... Şi după ce l-a încordat cu mâna lui, Elisei
şi-a pus mâinile pe mâinile împăratului...

A. Mi-e cea mai dragă imagine din acest text.

- Mi-l închipui pe bătrânul profet Elisei, după ce l-a văzut pe Ioas
încordând arcul, venind în spatele lui şi punându-şi ambele mâini
peste mâinile împăratului, întorcându-l apoi în direcţia în care trebuia
să zboare săgeata.
- Ce imagine extraordinară: MÂINILE OMULUI LUI DUMNEZEU
PESTE MÂINILE ÎMPĂRATULUI!
- Ce a vrut, de fapt, Elisei prin gestul lui?
- Să dea direcţia corectă săgeţii.
- Gestul lui nu imprima mai multă forţă săgeţii, doar o direcţiona.
- ÎNCORDAREA ARCULUI A TREBUIT SĂ O FACĂ IOAS,
DIRECŢIA ÎNSĂ A DAT-O ELISEI!

B. Mâinile lui Dumnezeu peste încordarea noastră, pentru a da

sens şi precizie săgeţii vieţii noastre.
- Vai de lucrarea şi de lupta omului din care lipseşte mâna lui
Dumnezeu!
- Va fi o lucrare şi o luptă îndreptată într-o direcţie greşită!
 - Dacă vrem să ştim direcţia corectă, trebuie să lăsăm ca mâna lui
Dumnezeu să se odihnească peste efortul, peste sacrificiul, peste
lucrarea, peste lupta pe care o ducem.

Mâna lui Dumnezeu...

- Oare cum arată mâna Lui?
- Oare cum este apăsarea mâinii Lui?
- Ce simţi atunci când Dumnezeu te ia în braţe şi te îndreaptă
în direcţia voită de El?
- Ce simţi atunci când Îi poţi simţi parfumul, când Îi poţi
simţi respiraţia, când Îi auzi glasul?
- Oare, câţi dintre noi pot simţi cu adevărat braţul lui
Dumnezeu în viaţa lor?
Care îţi este planul pentru anul acesta?
- Oare, ce scopuri ne-am propus pentru acest an?
- În ce direcţie ne gândim să aruncăm săgeţile resurselor
vieţii noastre?
- Se suprapun oare acele direcţii cu cele în care Dumnezeu vrea
să ne implicăm?
- Mare atenţie, pentru că aruncarea resurselor într-o direcţie
greşită, oricât de mare este încordarea omului, din perspectiva
cerului nu este decât irosirea „săgeţilor" binecuvântărilor
venite de sus.
- În ziua judecăţii, mulţi vor zic: „Doamne, n-am făcut noi
atâtea lucruri în Numele Tău?" Şi cu toate acestea,
Cuvântul ne spune că vor fi alungaţi din prezenţa lui
Dumnezeu. De ce? Unul din răspunsuri poate fi şi acesta: au
irosit în direcţii greşite „săgeţile" resurselor şi a
binecuvântărilor pe care Dumnezeu li le-a dăruit, ca atare,
lucrarea lor n-a avut nici o valoare din perspectiva bilanţului
ceresc.

V. LOVEŞTE PRIN CREDINŢĂ!

2 Împăraţi 13:18 Elisei a mai zis: „Ia săgeţi.” Şi a luat. Elisei
a zis împăratului lui Israel: „Loveşte în pământ!” Şi a
lovit de trei ori; apoi s-a oprit.
- Care sunt greşelile făcute de Ioas aici, pentru că citim în continuare
faptul că Elisei s-a supărat pe el?
A. În primul rând, faptul că nu a avut suficientă credinţă.
- Ioas a avut un comportament şovăielnic.
- A subestimat lucrarea cerută şi rolul profetului lui Dumnezeu.

B. A doua greşeală făcută de Ioas a fost aceea că, datorită

LIPSEI DE CREDINŢĂ şi datorită NESIGURANŢEI din
viaţa lui, el s-a oprit fără ca cineva să-i ceară acest lucru.
- Ioas ar fi trebuit să lovească până când Elisei i-ar fi spus: „Opreşte-
te, de-ajuns!"
- Lipsa credinţei şi umblarea în fire îi face pe unii creştini să se
oprească atunci când ar trebui să continue să lucreze sau să meargă
înainte, şi să continue să lucreze atunci când, de fapt, ar trebui să se
oprească.
- Cred că sunt o mare binecuvântare acei copii ai lui Dumnezeu care:
o ştiu când trebuie să lucreze şi când trebuie să se
odihnească;
o care ştiu când trebuie să înceapă lupta şi când trebuie
să încheie lupta;
o care ştiu când trebuie să dea şi când trebuie să ia
înapoi.

CONCLUZIE

- Aşadar, iată cinci paşi necesari pentru înaintarea noastră spirituală în

anul care ne stă înainte.
- În primul rând, raportează-te corect faţă de încercările care pot
veni.
- În al doilea rând, fii gata de luptă în orice moment.
- În al treilea rând, încordează-ţi „arcul" voinţei.
- În al patrulea rând, ţinteşte în direcţia corectă.
- Iar în final, fii gata să acţionezi prin credinţă!

DUMNEZEU SĂ FIE CU NOI TOŢI. AMIN!