Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Supervedeta sezonului rece. Catina . Cine bate palma cu ea se joaca de-a bolile si de-
a iarna . Putine plante au o putere asa de mare sub o infatisare atat de modesta.
Planta "schimnica", capabila sa traiasca in sihastrie, pe povarnisuri sarace de
piatra, rabda si foamea, si setea, si caldura din ses...
Catina
Cine bate palma cu ea se joaca de-a bolile si de-a iarna
Putine plante au o putere asa de mare sub o infatisare atat de modesta. Planta
"schimnica", capabila sa traiasca in sihastrie, pe povarnisuri sarace de piatra, rabda si
foamea, si setea, si caldura din sesurile Europei, dar si frigul din Himalaya si Alpi, fiind
una dintre cele mai adaptabile si mai vivace plante de pe Terra. Rezistenta la geruri si la
arsita, la ploile care inunda solul si la seceta prelungita, o intalnim de la campie si pana
spre zonele munt
oase inalte. In Alpi, de pilda, ajunge pana la 2000 de metri altitudine, iar in Himalaya, la
5000. Fructele sale, de un portocaliu translucid, se coc la inceputul toamnei si rezista pe
ramuri pana la inceputul primaverii, cand se scutura, pentru a pregati germinatia unei noi
generatii de arbusti. Este un spectacol fascinant sa vezi, intr-o zi geroasa de decembrie
sau de ianuarie, ghirlandele de fructe portocalii ale catinei stralucind in contrast cu albul
zapezii. Si fiindca vorbim despre iarna, e bine sa stiti ca fructele catinei, contrar a ceea ce
se crede, se pot culege si-acum, fiind mai puternice decat inghetul. Ba, atunci cand gerul
este mai aprig, contin maximum de vitamina C si au proprietati vindecatoare remarcabile.
Despre fructele de catina s-a scris si se va mai scrie mult. De ce? Pentru ca este o bomba
energizanta si un redutabil remediu in multe boli. Aproape nu exista vitamina,
oligoelement sau mineral esential care sa lipseasca din fructul acru-astringent al catinei,
cel mai puternic concentrat de energie pe care natura ni-l pune la dispozitie pentru a
strabate, cu bine, iarna.
Catina creste in asociatii intinse in mai toate zonele deluroase ale tarii, prin albii secate, la
margini de padure, pe soluri sarace sau superficiale. Singurul element la care este foarte
pretentioasa aceasta planta este soarele, de care are nevoie din belsug. Fructele de
catina se pot culege de la inceputul lui septembrie si pana spre primavara. De regula, se
recolteaza ramura cu tot cu fructe - arbustii de catina care sunt supusi acestui tratament
vor scoate si mai multe ramuri noi in primavara. Apoi, dupa recoltarea ramurilor, fructele
sunt desprinse de pe ele cu ajutorul unei furculite, pentru a fi folosite proaspete.
Uscarea fructelor de catina se face direct pe ramuri, la temperaturi destul de mari, 40-50
de grade Celsius, pe calorifer sau in apropierea unei surse de caldura, in caz contrar
existand riscul sa intre in fermentatie, ceea ce le va altera proprietatile terapeutice.
Uscarea dureaza pana cand fructul de catina capata aspectul si consistenta unei stafide -
semn ca va putea fi conservat peste iarna.
Pulberea de catina
Se obtine foarte usor din fructele uscate, care se macina cu rasnita electrica de cafea,
dupa care se depoziteaza intr-un recipient de sticla, in locuri racoroase. De regula, se
administreaza o lingurita rasa de pulbere, de trei-patru ori pe zi. Planta se ia pe stomacul
gol, se tine sub limba vreme de cateva minute, dupa care se inghite cu apa. Pentru
persoanele mai pretentioase la gust, pulberea de catina se amesteca cu miere - o lingurita
de catina la o lingurita de miere.
Sucul proaspat
Se obtine prin zdrobirea fructelor proaspat culese, cu ajutorul unei linguri de lemn
(contactul cu metalul duce la degradarea anumitor vitamine). Zdrobirea se face intr-un
vas de portelan, pana cand se formeaza o pasta foarte aproape de consistenta lichida, care
va fi consumata imediat, pentru a nu se oxida. De obicei, sucul de catina nu se consuma
singur, pentru ca este prea puternic, ci in combinatie cu morcovul. La jumatate de pahar
de suc de morcov se adauga 4-5 linguri de suc de catina, aceasta combinatie
consumandu-se pe stomacul gol, de 2-3 ori pe zi.
Siropul de catina
Sucul proaspat de catina se conserva prin combinare cu miere - la o parte de suc se
adauga doua parti de miere, dupa care se amesteca bine cele doua componente, pana cand
se formeaza o pasta omogena. Siropul de catina se pastreaza in locuri intunecoase si
racoroase si se administreaza din el 4-6 lingurite pe zi, in cure de lunga durata.
Ceaiul de catina
Se obtine prin fierberea a doua lingurite de fructe, intr-o cana de apa, vreme de 2-5
minute. Este un preparat inca destul de des folosit si l-am inclus in acest grupaj, in primul
rand pentru a atrage atentia asupra ineficientei sale. De altfel, in general, extractele in apa
obtinute din catina sunt ineficiente, deoarece vitaminele A, E, F se pierd, nefiind
hidrosolubile. Apoi, prin fierbere se modifica mult structura biochimica complexa a
fructului de catina, diminuandu-se si mai mult calitatile sale terapeutice. De aceea, este
bine sa inlocuim acest tip de preparat cu pulberea, cu sucul sau cu siropul de catina.
•Hepatita, ciroza hepatica - efecte miraculoase are sucul de catina administrat proaspat,
o jumatate de pahar pe zi. In absenta sucului proaspat, un substitut foarte bun este si
siropul, din care se ia o lingura de 3-4 ori pe zi, inainte de mesele principale. Tratamentul
cu ambele tipuri de preparate de catina se asociaza cu un regim vegetarian strict.
•Anemia - se ia pulbere de catina, cate o lingurita rasa de 3-4 ori pe zi, in cure de cate o
luna.
•Alcoolism si tabagism - studii facute in Rusia, tara in care tabagismul si mai ales
alcoolismul sunt un adevarat flagel, au pus in evidenta ca tratamentul cu catina face mai
usoara dezobisnuirea de aceste droguri si ajuta la indepartarea sechelelor intoxicatiilor cu
ele. De pilda, s-a constatat la alcoolicii care au facut tratament cu catina in timpul curei
de dezintoxicare ca probleme cum ar fi tremuratul mainilor, nervozitatea, iesirile violente
sunt mult estompate fata de cei care nu urmeaza acest tratament. Se tin cure de cate trei
luni, timp in care se iau 3-4 lingurite de pulbere de catina pe zi.
•Revigorarea tenului obosit - se aplica direct pe piele siropul de catina (al carui mod de
obtinere a fost prezentat mai sus) si se lasa vreme de 20 de minute. Se spala apoi pielea
cu un tampon de vata inmuiat in infuzie de musetel. Tratamentul se face de 2-3 ori pe
saptamana.
Uleiul de catina
Fructul de catina, mai ales coaja, contine 2 pana la 8% ulei gras cu proprietati terapeutice
puternice, care insa nu poate fi obtinut casnic, ci numai cu ajutorul unor instalatii
speciale. Acest ulei, pe care il gasim in mai toate magazinele si farmaciile naturiste, este
foarte bogat in vitaminele A si E, care sunt foarte usor asimilabile in aceasta forma. El are
efecte regenerante, intineritoare si este folosit in foarte multe boli, atat pentru prevenire,
cat si pentru tratare. Se administreaza, de regula, la adulti - cate 20 de picaturi, de trei ori
pe zi, iar la copiii peste un an - cate 5 picaturi, de trei ori pe zi. Iata in continuare cateva
aplicatii ale sale:
l Boli de ochi - datorita extraordinarei sale bogatii in vitamina A, uleiul de catina este un
elixir pentru ochi. El mareste acuitatea vizuala, combate oboseala oculara, incetineste
evolutia bolilor de ochi.
•Potenta, fertilitate la barbati si femei - uleiul de catina este cea mai bogata substanta
naturala in vitamina E din lume. Vitamina E este supranumita si vitamina tineretii si a
fertilitatii, tratamente de 2-3 luni cu ea ajutand la relansarea activitatii glandelor sexuale,
la redobandirea vigorii si a dinamismului.
•Protectia pielii la frig, vant si radiatiile solare - se unge pielea cu un strat subtire de
ulei de catina inainte de a fi expusa la factorii agresivi de mediu. Aplicat pe piele, uleiul
de catina are efecte de filtrare a razelor ultraviolete si a altor tipuri de radiatii cu efecte
nocive asupra pielii.
•Degeraturi (prevenire si tratare) - se aplica ulei de catina atat cat poate absorbi pielea pe
zonele afectate sau care urmeaza sa fie expuse la frig.