Echilibrul termic al unei încăperi (prin extindere poate fi aplicat la întreaga clădire) este dat

de diferenŃa dintre admisia şi pierderile de căldură. Pentru o eficienŃă cât mai mare se doreşte a
pierderile să fie minime.
O încăpere realizează transfer termic cu exteriorul (pozitiv sau negativ) prin următoarele căi:
- în mod natural prin:
- anvelopa clădirii:
- tavan;
- pereŃi;
- ferestre;
- căi de acces;
- podea;
- personalul uman;
- în mod artifical:
- sisteme de ventilare, răcire, încălzire;

EcuaŃia generală de bilanŃ se exprimă sun forma:

Q = I − E + G − C , unde:
I - energia care intră în încăpere;
E - energia care este evacuată din încăpere;
G - energia care generată în încăpere;
C - energia consumată în încăpere.
Pentru fiecare componenta a anvelopei clădirii, sarcina termică se poate determina cu
expresia:
Qanv .i = k i ⋅ S i ⋅ (t i − t e ) , unde:
k i - coeficientul global de transfer termic prin elemental i al anvelopei;
S i - suprafaŃa elementului i al anvelopei;
t i - temperature interioară;
t e - temperature exterioară;
Coeficientul global de transfer termic se determină cu relaŃia:
1
ki = , unde:
1 δ 1
+∑ +
αi λ αe
α i - coefcientul global de convecŃie între elementul de construcŃie şi aerul din interiorul clădirii;
α e - coeficientul global de convecŃie între elementul de construcŃie şi aerul din interiorul clădirii;
δ [m] - grosimea fiecărui strat component al elementului i al anvelopei;
λ [W mK ] -conductivitatea fiecărui material component al elementului i al anvelopei.